Articolul meu în Newsmax: “Este nevoie de o soluție integrală pentru a aborda cauza principală a violenței în SUA ”

America își revine cu greu din șocul unei împușcături în masă într-un anumit oraș, când un nou incident are loc în altă parte. Șapte persoane au fost ucise și peste 30 au fost rănite în împușcăturile comise de un tânăr de 21 de ani la o paradă de 4 iulie în Highland Park, Illinois. Violența cu armele în America a devenit nu mai puțin decât o epidemie socială și, ca în cazul oricărei alte boli de o asemenea amploare, este important să găsim tratamentul potrivit pentru cauza principală a problemei.

Jacki Sundheim, un angajat senior la o sinagogă locală și Nicolas Toledo, un bunic din Mexic, s-au numărat printre victimele fatale ale atacului fără sens de la o paradă, al unui bărbat înarmat care conform poliției, a achiziționat armele în mod legal. Fără îndoială este important să ținem armele departe de indivizi instabili și periculoși, dar epidemia de violență cu arme depășește legile și reglementările, deoarece cei dispuși să provoace rău vor găsi întotdeauna modalități de a-și atinge obiectivele sinistre.

Pentru a oferi o soluție adevărată, trebuie să trecem dincolo de simptomele problemei. Ființele umane sunt creaturi sociale și indivizii nu pot fi separați de cultura lor atunci când încercăm să înțelegem un comportament care se repetă. Este adevărat că în America este ușor să achiziționezi arme de foc, dar ceea ce apasă pe trăgaci este egoismul și diviziunea în creștere din societatea americană.

Într-un asemenea climat social de „fiecare om pentru el însuși”, tensiunea și frustrarea se acumulează zilnic, până când oamenii cu tendințe violente explodează în moduri crude. În mințile lor dezechilibrate, o împușcătură în masă este o modalitate de a „repara” sistemul și de a compensa temerile și nesiguranța lor.

Lipsa sensului și a scopului în viață sunt, de asemenea, declanșatorii cheie. Din ce în ce mai mulți oameni habar n-au pentru ce trăiesc, iar viața fără sens și scop face ca viața umană să-și piardă din importanță și prețiozitate. Trăgătorii în masă simt că viața umană este ieftină și lipsită de valoare și, cu cât această lipsă de direcție se răspândește mai mult în societatea de astăzi, cu atât mai mulți trăgători în masă ies la suprafață.

Remediul acestei probleme este educația. America trebuie să trateze condiționarea culturală și socială profundă care generează aceste evenimente, prin inițierea unui program educațional federal masiv pentru a infuza oamenii de la o vârstă fragedă cu noi exemple, norme și valori. Aceștia ar trebui să fie instruiți în mod regulat pentru a coopera, a construi încredere, precum și a dezvolta sensibilitatea socială unul față de celălalt prin ateliere, grupuri de discuții și proiecte de colaborare.

Educația nu se referă doar la sistemele formale de furnizare și dobândire a cunoștințelor. Scopul educației nu ar trebui să fie pur și simplu acela de a crea o forță de muncă formată din persoane pregătite. Educația trebuie să se concentreze acum pe cultivarea ființei umane. Aceasta înseamnă construirea unui sistem de valori în interiorul unei persoane și a unui mediu social adecvat în jurul unei persoane pentru a echilibra ego-ul uman și a-l direcționa către realizarea pozitivă.

O astfel de stare nu va apărea niciodată doar prin elaborarea de noi legi, ci doar printr-o schimbare a modului în care natura umană funcționează în societate. În loc să relaționăm unul cu celălalt prin lentile egoiste, trebuie să învățăm și să dezvoltăm noi atitudini de susținere, încurajare și înțelegere față de fiecare persoană. Pentru a atinge acel nivel de schimbare pozitivă, societatea trebuie să creeze conexiuni semnificative și sănătoase printr-o nouă schimbare socio-educațională, care va deveni fezabilă și realistă atunci când America își va da seama că a avut destulă suferință și că este timpul pentru o soluție integrală.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Blestemul realegerilor ”

„Atât timp cât legile societății nu sunt satisfăcătoare pentru fiecare individ din stat și lasă o minoritate nemulțumită de guvernarea statului, acea minoritate conspiră sub guvernarea statului și încearcă să o răstoarne.” a scris Baal HaSulam încă din anii 1930 în eseul său „Pacea în lume”. El a adăugat că dacă puterea fracțiunii în pierdere „nu este suficientă pentru a lupta față în față cu guvernul statului, ea va căuta să-l răstoarne indirect, cum ar fi prin incitarea țărilor una împotriva celeilalte și aducând-le la război, căci este firesc ca în timp de război să fie mult mai mulți oameni nemulțumiți cu care vor avea speranța de a atinge masa critică pentru a răsturna guvernul statului și a stabili o nouă conducere care să le fie convenabilă.”

Se pare că aceste cuvinte au fost scrise ieri, nu acum nouăzeci de ani. Mai rău, pertinența cuvintelor lui Baal HaSulam demonstrează că nu am învățat prea multe.

Am înființat statul evreiesc pe baza legilor pe care le-am împrumutat de la Mandatul Britanic care a domnit aici înaintea noastră, cu câteva resturi din regulile Imperiului Otoman care a condus aici înaintea britanicilor. Acestea nu sunt legile națiunii israeliene, ci legile națiunilor lumii. Această incongruență a uzat legitimitatea structurii judiciare într-o măsură atât de mare încât atât parlamentarii cât și laicii înclină din ce în ce mai mult spre respectarea propriilor interpretări ale legii.

Fără un scop comun și o Constituție adoptată colectiv, nu vom avea niciodată un guvern stabil și un stat evreiesc solid. Legea noastră comună ar trebui să fie legea care a stat la baza poporului evreu: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Chiar și atunci când poporul Israel nu a putut să o practice, ei s-au străduit întotdeauna pentru ea. Dacă nu o fac, ei nu sunt priviți ca Israel.

În prezent, pentru că nu există niciun efort sau nici măcar aspirație de unire în cadrul poporului Israel care trăiește în statul Israel, noi nu suntem Israel. Ce suntem atunci? Suntem un colectiv de migranți și refugiați persecutați, dintre care mulți simt că țara în care trăiesc nu le aparține și visează momentul în care se pot întoarce în țara din care ei sau părinții lor au fost alungați.

Viziunea lui Herzl de a forma un refugiu sigur pentru evrei nu este suficientă. Dacă acesta este singurul motiv pentru adunarea noastră aici, nu vom putea forma o societate solidă și stabilă. Natura încăpăţânată și dogmatică a poporului nostru va prelua în curând controlul și se vor dezvolta diviziunea și ostilitatea. Asta se întâmplă cu Israelul astăzi. Ca urmare, partidele politice s-au divizat și s-au fragmentat și a urmat o succesiune de alegeri.

Dacă vrem să stabilizăm societatea israeliană și să prevenim dezintegrarea acesteia, trebuie să ne aliniem la un obiectiv unic pe care îl prețuim mai mult decât propria noastră opinie. De asemenea, scopul țării noastre nu ar trebui să fie salvarea evreilor, ci salvarea lumii de diviziune și conflict.

Motivul pentru care Israelul este întotdeauna în centrul atenției, mai ales în perioadele de conflict, este că lumea se uită spre Israel pentru exemplu. De la înființarea poporului nostru, am fost însărcinați să servim ca model de unitate. Strămoșii noștri s-au adunat din numeroase triburi, clanuri și țări și s-au angajat să se iubească mai mult decât pe ei înșiși. Acest lucru este nemaiauzit de standardele aparent civilizate de astăzi. În lumea antică, acest lucru era cu totul de neconceput.

Cu toate acestea, strămoșii noștri au încercat și au reușit. Mai mult, ei au demonstrat că atunci când se unesc, triumfă și biruiesc orice națiune care îi provoacă. Ei au demonstrat că succesul militar și economic depinde în cazul poporului Israel numai de unitatea sa.

Alternativ, când au devenit divizați și ostili unul față de celălalt, ei au demonstrat slăbiciune, iar națiunile străine i-au copleșit și i-au exilat. Națiunea noastră unică așadar, a devenit prima națiune care și-a putut alege singur soarta. Când a ales unitatea, a reușit; când a ales diviziunea, a eșuat. Într-un fel, națiunea noastră a fost o dovadă de concept, un „pilot”, așa cum ne-a numit istoricul Paul Johnson. Am demonstrat că străinii se pot lega în pace și iubire, dacă prețuiesc unitatea mai mult decât propria lor cultură și tradiție.

Blestemul actual al alegerilor nesfârșite reflectă o scădere a nivelului unității poporului nostru în statul Israel. În loc să se alinieze în jurul principiului unității mai presus de orice alte considerente, fiecare parte își promovează propria agendă și susține că va conduce Israelul la succes. Cu toate acestea toți greșesc, deoarece dacă ideile lor nu necesită unitatea națională ca o condiție prealabilă, nu contează agenda pe care o susțin; sunt condamnaţi la eşec.

Numai când vom realiza unitatea noastră mai presus de toate diferențele, va fi înlăturat blestemul alegerilor perpetue. Mai mult decât atât, numai atunci când realizăm acest lucru va fi evitat pericolul unui alt cataclism pentru poporul evreu, deoarece Israelul devine ceea ce Israelul trebuie să fie: „o lumină [a unității] pentru națiuni”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Dacă știința ar putea oferi longevitate, ar trebui să ne întrebăm de ce”

O poveste publicată în ediția ebraică a Israel Hayom ישראל היום afirmă că o cercetare efectuată de spitalul Rambam Health Care Campus – Hospital și Technion – Israel Institute of Technology susține că a descoperit că injectarea unei proteine ​​numită Vascular Endothelial Growth Factor A (VEGF-A) deschide ușa pentru întinerirea pielii persoanelor în vârstă și poate chiar pentru a face organele interne mai tinere. Presupunând că acest lucru ar fi posibil și viața ar putea fi prelungită semnificativ, dacă nu la infinit, ar trebui să ne întrebăm pentru ce, deoarece fără un scop bun în viață nu vom dori să continuăm să trăim.

Nu m-ar deranja să iau o astfel de pastilă sau să iau o injecție care să-mi întinerească corpul. Mi-am dedicat ultimele patru decenii din viață răspândirii metodei de conexiune în întreaga lume, sperând să ajut oamenii să-și îmbunătățească viața. Nu am nicio nemulțumire cu privire la ceea ce am realizat, dar judecând după starea lumii mai trebuie depusă multă muncă, așa că aș aștepta încă două decenii pentru a-mi continua eforturile.

Acest lucru este adevărat nu numai pentru mine. Orice persoană care are șansa de a promova bunăstarea și fericirea umanității trebuie să-și dorească un astfel de dar, deoarece îi permite să facă mai mult bine.

În ansamblu însă, nu văd că oamenii vor să-și prelungească viața dincolo de o anumită limită. Pentru ce? Oamenii care și-au atins anii de aur sunt în general destul de calmi în privința vieții lor și a sfârșitului care se apropie.

Singurul motiv pentru căutarea frenetică a unei fântâni a tinereții este să o vinzi pentru profit. Poate că unii oameni sunt cu adevărat interesați să găsească acest izvor al vieții eterne, dar încă nu am văzut ceva bun ieșind din asta. Prin urmare, nu pot spune că dacă s-ar face un astfel de produs, ar fi la mare căutare.

Nu există nicio îndoială că știința ne poate face viața mai ușoară, ne poate face mai sănătoși și putem trăi mai mult. Dar pentru ce? Cu puțin peste o sută de ani în urmă, oamenii trăiau în medie aproximativ patruzeci de ani. Acum trăiesc de două ori mai mult, dar ce a câștigat omenirea? Sunt de patru ori mai mulți oameni, pământul a fost poluat, aerul și el, și același lucru este valabil și pentru apă. Ce am câștigat datorită celor patruzeci de ani în plus? Ce vom câștiga dacă mai câștigăm patruzeci de ani? Ce vor ști oamenii la 120 de ani, ceea ce nu știu la 80 de ani? Frica de moarte în sine nu este o justificare pentru prelungirea vieții la infinit.

Deși nu există niciun sens pentru o viață nesfârșită, frica de moarte are un scop. Ne face să căutăm sensul vieții.

Când căutăm scopul existenței noastre, descoperim că nu are nimic de-a face cu prelungirea existenței corpului nostru fizic. Mai mult, atât timp cât tot ce ne dorim este să extragem plăceri hedoniste, gândindu-ne doar la noi înșine, viața nu va fi niciodată eternă. La un moment dat ne vom sătura de auto-indulgența nesfârșită și fie căutăm un sens mai profund al vieții, fie pur și simplu ne vom sătura de urmări. Când se întâmplă aceasta din urmă, pasiunea noastră scade treptat, pofta noastră de viață se stinge și ne ofilim treptat până murim, cu sau fără un elixir care garantează eternitatea.

Viața noastră este ca o ceașcă pe care o umplem cu satisfacții. Când paharul se umple, nu mai poate intra nimic în ea și viața noastră se termină.

Alternativ, atunci când dorim să-i ajutăm pe alții să-și umple paharele, devenim canale care transmit vitalitate altora. Gândiți-vă la satisfacția pe care o simte o mamă când își vede copilul bucurându-se de mâncarea pe care a pregătit-o sau de un nou cadou pe care l-a cumpărat. Încântarea mamei este mult mai intensă și plină de satisfacții decât cea a copilului ei. De fapt, încântarea ei îi dă combustibil pentru a da mai mult, și mai mult, și mai mult.

Această dăruire nesfârșită, revărsare nesfârșită de încântare pe care cineva o poate oferi altuia, nu are limite. Așa cum mama simte cu copilul ei, noi putem simți asta cu toată umanitatea. Și pentru că este nemărginit, este etern. Așa cum energia mamei vine din bucuria pe care i-a oferit-o copilului ei, pentru că dăruirea generează o vitalitate nesfârșită, ea generează viața veșnică. Acesta este sensul eternității.

Pe scurt, dăruirea este fântâna tinereții pe care o caută oamenii de știință. Este singurul lucru care nu moare niciodată și nu se umple niciodată până la refuz.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Ce generează violența continuă în S.U.A.?”

America își revine cu greu din șocul unei împușcături în masă într-un anumit oraș, când un nou incident are loc în altă parte. Șapte persoane au fost ucise și peste 30 au fost rănite în împușcăturile comise de un bărbat  de 21 de ani la o paradă de 4 iulie în Highland Park, Illinois. Violența cu armele în America a devenit nu mai puțin decât o epidemie socială și, ca în cazul oricărei alte boli de o asemenea amploare, este important să găsim tratamentul potrivit pentru cauza principală a problemei.

Jacki Sundheim, un angajat senior la o sinagogă locală și Nicolas Toledo, un bunic din Mexic, s-au numărat printre victimele fatale ale atacului fără sens de la o paradă, al unui bărbat înarmat care conform poliției, a achiziționat armele în mod legal. Fără îndoială este important să ținem armele departe de indivizi instabili și periculoși, dar epidemia de violență cu arme depășește legile și reglementările, deoarece cei dispuși să provoace rău vor găsi întotdeauna modalități de a-și atinge obiectivele sinistre.

Pentru a oferi o soluție adevărată, trebuie să trecem dincolo de simptomele problemei. Ființele umane sunt creaturi sociale și indivizii nu pot fi separați de cultura lor atunci când încercăm să înțelegem un comportament care se repetă. Este adevărat că în America este ușor să achiziționezi arme de foc, dar ceea ce apasă pe trăgaci este egoismul și diviziunea în creștere din societatea americană.

Într-un asemenea climat social de „fiecare om pentru el însuși”, tensiunea și frustrarea se acumulează zilnic, până când oamenii cu tendințe violente explodează în moduri crude. În mințile lor dezechilibrate, o împușcătură în masă este o modalitate de a „repara” sistemul și de a compensa temerile și nesiguranța lor.

Lipsa sensului și a scopului în viață sunt, de asemenea, declanșatorii cheie. Din ce în ce mai mulți oameni habar n-au pentru ce trăiesc, iar viața fără sens și scop face ca viața umană să-și piardă din importanță și prețiozitate. Trăgătorii în masă simt că viața umană este ieftină și lipsită de valoare și, cu cât această lipsă de direcție se răspândește mai mult în societatea de astăzi, cu atât mai mulți trăgători în masă ies la suprafață.

Remediul acestei probleme este educația. America trebuie să trateze condiționarea culturală și socială profundă care generează aceste evenimente, prin inițierea unui program educațional federal masiv pentru a infuza oamenii de la o vârstă fragedă cu noi exemple, norme și valori. Aceștia ar trebui să fie instruiți în mod regulat pentru a coopera, a construi încredere, precum și a dezvolta sensibilitatea socială unul față de celălalt prin ateliere, grupuri de discuții și proiecte de colaborare.

Educația nu se referă doar la sistemele formale de furnizare și dobândire a cunoștințelor. Scopul educației nu ar trebui să fie pur și simplu acela de a crea o forță de muncă formată din persoane pregătite. Educația trebuie să se concentreze acum pe cultivarea ființei umane. Aceasta înseamnă construirea unui sistem de valori în interiorul unei persoane și a unui mediu social adecvat în jurul unei persoane pentru a echilibra ego-ul uman și a-l direcționa către realizarea pozitivă.

O astfel de stare nu va apărea niciodată doar prin elaborarea de noi legi, ci doar printr-o schimbare a modului în care natura umană funcționează în societate. În loc să relaționăm unul cu celălalt prin lentile egoiste, trebuie să învățăm și să dezvoltăm noi atitudini de susținere, încurajare și înțelegere față de fiecare persoană. Pentru a atinge acel nivel de schimbare pozitivă, societatea trebuie să creeze conexiuni semnificative și sănătoase printr-o nouă schimbare socio-educațională, care va deveni fezabilă și realistă atunci când America își va da seama că a avut destulă suferință și că este timpul pentru o soluție integrală.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “La Highland Park, ucigașul a mers după evrei”

Patru dintre cele șapte victime ale împușcăturilor în masă din Highland Park erau evrei și probabil mulţi dintre zecile de răniţi. Potrivit unui raport JTA, „Deși autoritățile locale nu au spus încă dacă cred că motivația trăgătorului a fost antisemită, [un] rabin din Highland Park a raportat că suspectul, despre care autoritățile au spus că și-a planificat atacul de câteva săptămâni, a vizitat anterior sinagoga lui”. Mai mult, „Yosef Schanowitz, rabinul din Highland Park Chabad a declarat pentru site-ul de știri ortodox Anash că l-a recunoscut pe presupusul trăgător, care… a fost înlăturat de la Chabad de către paznicul său înarmat în timpul unui Seder de Paște anul acesta”. Aproximativ jumătate dintre locuitorii din Highland Park sunt evrei; această crimă în masă nu a vizat victime aleatorii; criminalul a mers după evrei.

Am spus-o de mai multe ori decât pot număra, dar nimeni nu pare să asculte: evreii din SUA sunt în pericol, pericol de moarte. Pericolul este în creștere și, la un moment dat, aceste semne de avertizare vor exploda, așa cum li s-a întâmplat întotdeauna evreilor de-a lungul istoriei lor sângeroase.

Nimic nu va schimba acea traiectorie dacă evreii americani nu fac ceea ce trebuie. Vor suferi asemenea chinuri care îi vor forța să-și schimbe atitudinea. În prezent, dacă vorbești cu evreii americani, ei încă se simt pe vârful lumii. Se simt îndreptățiți și superiori. Asta îi va răni; mândria este nenorocirea care i-a rănit întotdeauna pe evrei până la urmă.

Dacă evreimea americană vrea să evite să apară în următoarea ediție a lui Simon Rawidowicz în Israel — Oamenii care mor mereu, trebuie să reevalueze totul. În primul rând, ei trebuie să se realinieze cu principiile de bază evreiești de unitate și solidaritate.

Prin unitate, nu mă refer la simpatia față de dușmanii Israelului arătându-și astfel aversiunea față de Statul Israel. Ceea ce vreau să spun este să pună unitatea între evrei mai presus de toate celelalte valori și să o stabilească între toate facțiunile, opiniile, denominațiile și opiniile din națiunea noastră.

Unitatea evreiască este leacul pentru antisemitism și drumul către siguranță nu pentru că îi face pe evrei puternici, ci pentru că este chemarea poporului nostru de a arăta lumii că este posibil să ne unim fără a încălca oamenii care gândesc sau simt diferit, ci pur și simplu prin stabilirea valorii unităţii deasupra tuturor celorlalte valori. Aceasta este ceea ce lumea așteaptă de la toți evreii, indiferent dacă o articulează sau nu în cuvinte explicite.

Națiunea noastră s-a născut când strămoșii noștri au renunțat la mândria lor și s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă”. De atunci a fost datoria noastră să repetăm ​​isprava strămoșilor noștri în fiecare generație. Când reușim, prosperăm. Când eșuăm, suferim.

În prezent, evreii americani eșuează lamentabil la testul unității. Desigur și israelienii eșuează, dar acum mă refer la situația din America.

Oricum, ambele comunități vor plăti foarte mult pentru divizarea lor și vor trebui să aleagă între unitate și succes sau diviziune și distrugere. Aceasta, de fapt, a fost alegerea noastră de-a lungul generațiilor.*

* Pentru mai multe despre legătura dintre unitatea evreiască și antisemitism, citiți publicațiile mele Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism, Fapte isorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti, şi Ca un manunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea zilei

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce ar trebui să fac când viața stagnează?“

Acceptă că ești blocat. Adică, fii conștient că te afli într-o fundătură.

Întrebați-vă: „Am fost eu, sau nu cauza pentru care viața mea a stagnat în prezent?” Încercați cu adevărat să răspundeți la această întrebare. În cele din urmă, o astfel de întrebare ar trebui să te determine să verifici că viața ta se află într-o forță mai mare a naturii: că natura îți organizează viața, te conduce prin diferitele evenimente ale vieții – inclusiv sentimentul tău actual de stagnare – și dintr-un astfel de sentiment, natura te invită să analizezi sensul și scopul vieții și de unde vine totul.

Justifică oprirea din viața ta la care ai ajuns. Când începi să cauți răspunsuri la întrebările mai profunde ale vieții ca urmare a faptului că viața ta stagnează, atunci poți deja să justifici un astfel de punct de oprire. Putem asemăna starea cu un tren cu care călătorim, care se oprește brusc în mijlocul a nicăieri. Atunci simțim că nu știm ce ar trebui să facem, ce ar trebui să decidem și ce este bine sau rău din acest punct încolo. Este un sentiment foarte clar care ne umilește și apoi ne face să ne întrebăm cum putem merge mai departe. Simțim apoi o cerere din ce în ce mai mare pentru o explicație: „De ce mi se întâmplă asta?”

Înțelegeți că există un program superior în natură care v-a condus într-un loc stagnant și pe care trebuie să-l descoperiți. De când începi să pui întrebări mai profunde despre sensul și scopul vieții, ajungi la înțelegerea faptului că există un program superior la locul de muncă pe care trebuie să-l descoperi. Astăzi, este mai ușor să discutăm despre faptul că există un program superior la lucru în natură, deoarece suntem familiarizați cu astfel de definiții din lumea computerelor. Într-adevăr, există un program mai înalt care ne organizează fiecare mișcare pentru a ne conduce la întrebări despre cum putem să apelăm la el, să intrăm în el și să aflăm ce se întâmplă cu noi.

Îndreptați-vă cererea către natură. Trebuie să cercetezi că te afli în interiorul naturii și că natura te duce într-un punct în care simți viața ca fiind stagnantă și începi să întrebi ce se întâmplă cu tine, cerând o explicație. Cu alte cuvinte, vrei să afli cum să acționezi corect pentru a ieși din stagnare și, făcând asta, să descoperi programul superior din natură și sublimitatea contactului cu el.

Bazat pe videoclipul „5 lucruri pe care ar trebui să le faci când viața stagnează” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Randy Lisciarelli pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce oferă Cabala, lumii?“

Înțelepciunea Cabala spune foarte simplu că lumea este controlată de natura umană, care este dorința de a primi numai pentru propriul beneficiu. Dacă nu corectăm natura umană, ceea ce înseamnă să o inversăm astfel încât să dobândim un scop pentru folosul altora și al naturii, atunci lumea se va deteriora până la punctul în care se va sfârși într-un război mondial.

Dacă dorim să fim mântuiți, atunci trebuie să corectăm natura umană. Nu există altă cale pentru asta. Putem corecta natura umană atragând forța pozitivă a naturii pe lângă forța negativă care vine la noi din necesitate și care ne dezvoltă. Echilibrăm aceste două forțe, una opusă celeilalte și trăim pașnic între ele.

Forța pozitivă a naturii este una de iubire, dăruire și considerație reciprocă. Înclinația rea, egoul uman, rezidă în noi, dar nu ar trebui să ne ocupăm de ea. Trebuie doar să dezvoltăm o înclinație bună opusă și să ne concentrăm pe atragerea forței pozitive a naturii.

Forța pozitivă a naturii este omniprezentă, în timp ce înclinația rea ​​este în inima noastră, este natura umană. Se află în spatele a tot ceea ce este negativ și distructiv în viața noastră, deoarece folosește întreaga lume în beneficiul său și chiar îi place să-i rănească pe alții. Cu toate acestea, avem și o forță pozitivă în noi. Diferența dintre cele două este că forța rea ​​se dezvăluie involuntar, în timp ce forța pozitivă trebuie să o obținem prin propriile noastre eforturi.

Când atragem forța pozitivă în viața noastră, vom simți atunci că trăim într-o lume bună. Vom ști cum să folosim atât forțele pozitive, cât și cele negative pentru îmbunătățirea lumii. Vom ajunge apoi la o conexiune pozitivă între toți, la o stare de ajutor reciproc, în care totul pare bun și plăcut. Nu vom simți nimic rău de la nimeni în viață și vom vedea că toată lumea devine prietenoasă cu toți ceilalți și, de asemenea, devenim incluși în acea atmosferă prietenoasă.

Ce înseamnă asta la scară globală? Înseamnă că în loc de răul la care asistăm în prezent între oameni și țări, vom descoperi în schimb doar forța pozitivă.

În opoziţie cu riscurile globale pe care le vedem astăzi sunt conexiunea, iubirea, căldura, și reciprocitatea, calități care vor umple lumea dacă atragem forța pozitivă în viața noastră. Vom ajunge atunci într-o stare în care tot ceea ce natura și noi am creat va acționa în beneficiul nostru și în niciun caz nu vom găsi niciun individ anume care să câștige în detrimentul altuia.

Bazat pe videoclipul „Ce oferă Kabbalah lumii?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce rămân blocaţi oamenii, în viață?“

Uneori simțim că am făcut tot ce am putut, că nu am fi putut face nimic altceva, de parcă viața însăși nu ne lasă să ne mișcăm și ne simțim blocați. Ajungem în astfel de stări în care nu putem face nimic altceva de unul singur pentru a cere ajutor. În astfel de puncte, ne predăm destinul forței mai înalte din natură, forța superioară și în funcție de cum ne întoarcem către acea forță, ieșim din acea stare și mergem mai departe.

A rămâne blocat în astfel de moduri este excelent, deoarece este singurul loc în care ne putem schimba destinul. Aceeași forță a naturii, care este o forță care ne ghidează dezvoltarea, ne duce la stagnare tocmai pentru a simți că nu putem continua singuri și că trebuie să-I cerem ajutor. Apoi, dacă cerem ajutor într-un mod care corespunde cu forța superioară, luăm contact cu ea și nu există o senzație mai înaltă în viață decât a avea un astfel de contact.

În timp ce discuţia cu forța superioară într-un asemenea mod ar putea părea ciudat, neașteptat sau dezagreabil pentru mulți, dacă vorbim despre destinul nostru și despre scopul stagnării, atunci scopul final al blocării în viaţă este să ne conducă la o rugă către forța superioară. Există un program în natură și conform programului său, suntem blocați. Când rămânem blocați, nu mai știm încotro să ne îndreptăm. Dincolo de viața pe care o cunoaștem este un program în natură care ne controlează. Prin urmare, apelând la acel program, la forța superioară care ne controlează viața, ne putem schimba efectiv destinul și putem intra în contact cu ea.

Mai mult, nu trebuie să credem în forța superioară. Într-un fel sau altul, ne trăim viața fără să alegem cum sau când facem acest lucru, nici ce se va întâmpla în clipa următoare și cu siguranță nu atunci când rămânem blocați. Prin urmare, apelând la sursa care se află în spatele cortinei, controlându-ne viața, aceasta ne organizează viața în schimb. Cerem forței să clarifice ce se întâmplă și intrând în contact cu ea, obținem o viziune din culise a vieții noastre, înțelegem de ce lucrurile se desfășoară exact așa cum se întâmplă și simțim cum o mare sursă de împlinire. intră în acele locuri din viață care erau incomplete și cu lipse.

Bazat pe videoclipul „De ce rămân oamenii blocați în viață?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Frica vine din absența iubirii ”

Cu cât lumea devine mai haotică, cu atât devenim și mai stresați și anxioși. Nesiguranța cu privire la viitor provoacă îngrijorare, iar singurul lucru care pare sigur este că nu putem avea încredere în nimeni și nu avem nicio idee ce ne va aduce ziua de mâine. Există un vinovat în spatele fricilor și anxietăților noastre: suntem ostili și ne urâm unul pe celălalt, iar acolo unde nu există iubire, există frică, și încă multă!

Nu numai oamenilor le este frică. Găsim frica la animalele de companie, la animale și chiar la plante, deși nu o etichetăm ca atare. Frica ne face un mare serviciu: este o santinelă care ne avertizează că vom cădea în capcane periculoase, un mecanism de protecție pe care îl folosesc toate ființele vii.

Pare rezonabil să credem că progresul ar fi trebuit să ne facă mai încrezători. Se pare că tehnologia ne poate proteja mai bine decât dacă am trăi în peșteri. Cu toate acestea, dezvoltarea a adus cu ea o mulțime de pericole nefamiliare, cărora nu avem idee cum să le facem față.

În trecut, necunoscutele erau la fel de formidabile, dacă nu mai mari și cu adevărat existențiale. Pentru oamenii cavernelor de exemplu, să se aventureze afară din peșteră însemna să fie vulnerabili la atacurile prădătorilor. Cu toate acestea, frica nu a provocat panică, deoarece oamenii știau pericolele și cum să se protejeze de ele. Astăzi, nenumărate elemente și factori afectează viața noastră şi a celor dragi și nu le putem cunoaște pe toate, nu le putem vedea venind și nu știm cum să le depășim. Desigur, acest lucru ne pune într-o stare de presiune și anxietate constantă.

Cu cât evoluăm mai mult, cu atât devenim mai egoişti. De fapt, aproximativ de la începutul secolului am atins un asemenea nivel de egoism încât sociologii vorbesc despre o „epidemie de narcisism”.

Pe măsură ce devenim din ce în ce mai sofisticați și din ce în ce mai narcisiști, dezvoltăm sisteme din ce în ce mai complicate, care ne lasă neputincioși și neîncrezători în ele și unii în ceilalți. Pentru că nu ne place sau nu avem încredere unul în celălalt, ridicăm scuturi de protecție care ne sporesc izolarea, înstrăinarea și prin urmare teama.

Dacă vrem să ne simțim în siguranță, nu trebuie să lucrăm direct la creșterea încrederii noastre. Dimpotrivă, ar trebui să lăsăm deoparte preocuparea excesivă față de noi înșine și să ne concentrăm pe dezvoltarea grijii față de ceilalți, deoarece lipsa acesteia este motivul fricii noastre.

Un sentiment de securitate nu vine din lupta împotriva urii; vine din străduința pentru conexiune, din grija faţă de ceilalţi. Singura răutate care există este în inimile noastre. Leacul ei nu este să o smulgem din rădăcină, ci să insuflăm considerație și în cele din urmă bunătate.

O persoană preocupată de grijă pentru ceilalți nu se teme de nimic. A avea grijă de ceilalți este cel mai mare dar pe care îl puteți primi. Dacă putem construi o societate bazată pe considerație și grijă, aceasta va fi o societate de oameni încrezători și fericiți, deoarece nu există frică în prezența iubirii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 7/4/22

Economia SUA, aflată în dificultate, strică anul acesta sărbătorile Zilei Independenței. Grătarul tradițional devine mult mai scump, iar călătoria cu mașina devine un lux datorită prețurilor record la benzină care au crescut cu aproape 56% față de anul trecut.

Nu e de mirare că spiritul de vacanță este atenuat. Americanii reduc cheltuielile, deoarece inflația din SUA atinge un nou maxim din ultimii 40 de ani. Potrivit datelor oficiale, prețurile de consum au crescut cu 8,6% luna trecută, comparativ cu 12 luni înainte. Economia Statelor Unite s-a contractat cu 1,6% în primul trimestru al anului 2022, iar piața de capital a încheiat cele mai proaste șase luni din cel puțin ultimii 50 de ani.

Pe de o parte, economia fluctuează întotdeauna între urcușuri și coborâșuri. Pe de altă parte, americanii de astăzi nu mai pot trăi în aceleași condiții în care trăiau cândva. Acceptă mulți imigranți în țară și desfășoară multe programe pe care sistemul lor financiar nu le poate susține.

Nu sunt economist și cu siguranță nu am înțelegerea asupra economiei americane pe care o au experții, dar se pare că America nu ia în considerare toate datele globale.

Situația este mai complexă decât dacă ar fi doar o problemă economică. Economia în sine reflectă modul în care oamenii relaționează unii cu alții, iar aceste relații au nevoie de îngrijire și corectare. Este o greșeală să crezi că lumea va putea funcționa pe o bază de „afaceri ca de obicei”, calitatea interconexiunilor dintre oameni fiind cea care stabilizează sistemele sociale și economice.

Americanii continuă să se comporte așa cum au făcut-o întotdeauna, cu toate acestea câștigă din ce în ce mai puțin sau chiar pierd teren, deoarece nu reușesc să ia în considerare faptul că oamenii se schimbă continuu, că societatea umană se schimbă și că este imperativ să se adapteze și să-şi îmbunătățească relațiile în consecință: dezvoltarea socială trebuie adaptată la legile lumii globale interdependente, altfel America va rămâne din ce în ce mai în urmă.

În timp ce economia SUA este încă mai importantă și mai mare decât cea a Chinei și a restului lumii, dacă America își pierde puterea în mod semnificativ, aceasta va afecta întreaga lume. În acel moment, toți vom înțelege în sfârșit că suntem blocați într-un sistem integral, un sistem interdependent. Când fiecare națiune și individ din cadrul națiunii vede clar că răul adus altuia, fie direct, fie indirect, dăunează, vom fi vigilenți și gata să comunicăm și să cooperăm în mod corespunzător unul cu celălalt.

Este încă posibil ca America să conducă omenirea pe calea cea bună. Țara nu mai este atât de puternică pe cât pare fie ei înșiși sau lumii – pentru că o țară este puternică când știe să se controleze, luând în considerare și echilibrând nevoile tuturor, iar americanilor încă le lipsește această abilitate – dar America încă este considerată o națiune importantă.

Fie ca cea de-a 246-a Zi a Independenței să dezvăluie Americii legăturile sale strânse cu alte națiuni și popoare. Independența descrie nu numai starea unei națiuni libere și eliberate care are un guvern independent și nu se află sub stăpânire străină, ci mai degrabă, independența este o stare în care națiunea însăși poate determina și alege ce să facă în continuare pentru a-și consolida relațiile cu celelalte. țări – descrie capacitatea de a-și percepe interdependența. Căci numai în cadrul relațiilor strânse dintre țări prosperitatea și înflorirea vor prevala.

În lumea globală în care fiecare națiune este conectată la alta, vremea vechilor noțiuni despre independența națiunilor individuale a luat sfârșit. Vedem asta astăzi cu Rusia și în curând o vom vedea cu China. Dacă America va învăța să se conecteze cu restul lumii în relații bune, va avea succes în general. Va putea stabili legi pozitive în societate care vor fi transmise tuturor și își va reveni treptat din problemele socioeconomice. Independență fericită, America!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→