Michael Laitman, pe Quora: “Cum putem face față emoțiilor negative?“

Emoțiile negative se trezesc în noi mai întâi pentru a semnala că trebuie să avansăm ,de unde suntem către un loc mai bun. Acel loc mai bun este o schimbare esențială a conexiunilor umane, care se reduce în cele din urmă la relațiile reciproce de iubire.

În prezent nu știm ce este acest tip de iubire. Iubirea înseamnă că simțim ceea ce este bine pentru alții și că încercăm să facem asta pentru ei, iar ceilalți încearcă să facă același lucru pentru noi.

De obicei, atunci când apar emoții negative, încercăm să scăpăm de astfel de sentimente. Cu toate acestea, o astfel de abordare nu reușește să ne lase să realizăm schimbarea pozitivă pe care emoțiile negative ne invită să o facem.

Pentru a nu scăpa de emoțiile negative și a le realiza pozitiv, trebuie să învățăm tipurile de relații pe care ar trebui să le avem în lumea noastră, pentru că lumea noastră trebuie să atingă echilibrul cu sistemul mai mare al naturii, care ne controlează. Tocmai acel sistem trezește în noi emoții negative, astfel încât să ne adaptăm la el, să îl deschidem și să îl dezvăluim.

În ce fel dezvoltarea conexiunilor umane pozitive ne adaptează la sistemul mai mare al naturii? Prin faptul că natura este interconectată și interdependentă ca un singur sistem, iar subsistemele sale sunt sincronizate între ele, susținându-se unul pe altul. Prin urmare, dezvoltarea relațiilor de iubire reciprocă ne „aduce” în echilibru la nivel uman cu interconexiunea și interdependența naturii, realizând astfel rolul nostru în natură.

Bazat pe videoclipul „ Cum putem face față emoțiilor negative” cu Kabbalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce fel recunoştinţa pe care o simţim faţă de Creator ca grup  nu neutralizează rugăciunea noastră intensă? Cum ne conduce sentimentul că primim totul de la Creator către accelerare, acțiuni active și rugăciune comună?

Răspuns: Nu poți simți încă pentru că simţirea este încă în dorința de a primi, nu de a dărui.

Dar în curând vei începe să simți cât de mult ți-ai adunat dorințele pentru a dărui și lumina dăruirii Creatorului va începe să se manifeste în voi. De îndată ce vei ajunge la gradul de echivalență al atitudinii minime a Creatorului față de tine, ceea ce înseamnă că Îl vei trata la fel cum te tratează El, vei începe imediat să simți interacțiunea dintre tine și Creator.

Din lecția 2 Convenția „Arava” în Europa—Lituania 2022, 7/24/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce atât de mulți oameni încearcă să trăiască mai mult?“

În general oamenii nu știu de ce vor să trăiască mai mult. Prin urmare, încurajez să te oprești mai întâi pentru a întreba „De ce trebuie să trăim mai mult?”

Să spunem că am un elixir al vieții. Poți lua o picătură și vei trăi încă o sută de ani. Atunci ce? Cum te va ajuta asta?

Avem un instinct de viață foarte puternic. Dacă am putea alege să trăim o altă rundă de viață, atunci cei mai mulți ar merge pentru asta, doar din frica de a muri. Cu alte cuvinte, impulsul nostru de a continua să trăim nu provine dintr-o motivație pozitivă, ci dintr-o motivație negativă – frica noastră de moarte.

Ne temem de moarte și încercăm să scăpăm de ea atunci când ne lipsește un scop clar în viață. Alternativ, sunt și o mulțime de bătrâni care sunt de acord cu moartea, care au dorința de a se întinde și de a nu se mai ridica niciodată. Pur și simplu s-au săturat de viață și văd că este inutil să suporte aceleași mișcări zi de zi.

Pe de altă parte, dacă găsim scopul vieții și vedem că atingerea lui justifică prelungirea vieții, atunci ne putem simți liberi să cerem o viață mai lungă: să mergem la casierie, să ne scriem declarațiile și să comandăm elixirul. Totuși, dacă aș avea un astfel de elixir de oferit, atunci personal nu l-aș da nimănui. În schimb, ar trebui să ne adaptăm mișcările către scopul vieții noastre în cadrul de timp natural care ni s-a oferit.

În timp ce oamenii urmăresc diverse scopuri în viață, scopul final al vieții pe care toți îl vom atinge în cele din urmă este o simțire eternă a forței naturii care ne-a creat și ne susține, care este o forță a iubirii și a dăruirii. După cum am menționat anterior, sensul și scopul vieții nu poate fi unul adevărat dacă nu implică atingerea unei simțiri eterne și nu implică scopul de a aduce beneficii celorlalți și naturii.

Înțeleg că este destul de complicat să ajungi la o decizie de a urmări un astfel de obiectiv și este și mai complex să-l implementezi. Cu toate acestea, dacă ne îndreptăm într-o astfel de direcție și folosim metoda, instrumentele și mediile sociale pe care le avem la dispoziție pentru a ne întări în acest scop, atunci am descoperi în cele din urmă un nou echilibru cu natura. De asemenea întrebările despre o viață mai lungă ar dispărea din ţelurile noastre.

Bazat pe videoclipul „De ce atât de mulți oameni încearcă să trăiască mai mult?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Este timpul de a fi împreună ”

De ce se simte din ce în ce mai mult ca și cum omenirea este bătăușul din cartier? Între națiuni, în relațiile personale, cu colegii de muncă, între colegii de la școală și față de natură, suntem la fel de stângaci ca un elefant într-un magazin de porțelanuri, spargem tot ce atingem și lăsăm în urmă o mizerie haotică. Există un motiv pentru asta: lumea din jurul nostru se schimbă. În timp ce suntem prinși în mentalitatea de a trebui să muncim doar pentru noi înșine și că dacă suntem slabi, alții ne vor mânca, viața și-a dezvăluit natura conectată și ne arată că dacă acționăm singuri, eșuăm. Realitatea a dat startul erei de a fi împreună, iar dacă vrem să reușim, va trebui să ne adaptăm.

În această nouă eră, nu putem reuși singuri. Puterea oamenilor nu vine din propriile abilități, ci din capacitatea lor de a se conecta și de a colabora cu ceilalți.

Când ne gândim la colaborare, adesea ne gândim că trebuie să facem compromisuri și să renunțăm la lucrurile pe care le-am dori pentru a menține o conexiune. Nu mai este cazul. Dimpotrivă, noua unitate cere să ne folosim toate abilitățile, talentele, ideile și aspirațiile. Cu toate acestea, le vom folosi mai degrabă pentru binele comun decât pentru al nostru.

În prezent, ne folosim abilitățile pentru propriul beneficiu și pentru a preveni pe alții să ne rănească sau să ne depășească. Acest lucru ne pune într-un război constant cu ceilalți. Drept urmare, anulăm frecvent ideile bune și punctele forte ale celuilalt, ele le anulează adesea pe ale noastre și ajungem cu toții obosiți, epuizați, cu potențiale neîmplinite, iar întreaga societate pierde.

Când ne folosim avantajele individuale pentru binele comun, ne sporim reciproc calitățile, ne îmbunătățim realizările și facilităm realizarea potențialului celuilalt. Toată lumea beneficiază de asta. Ne simțim împliniți, încrezători, bineveniți în mediul nostru social, iar întreaga societate beneficiază de contribuțiile noastre. Energia pe care o cheltuim pentru autoapărare este orientată spre dezvoltare, iar realizările ne îndeamnă să dăm și mai mult din noi colectivului.

Singurul lucru care ne oprește să trăim în această societate de vis este ego-ul nostru încăpățânat. Atât timp cât îl lăsăm să conducă, va continua să ne distrugă și să ne demoleze societatea. În cele din urmă, va distruge totul și ne vom da seama că nu avem de ales decât să renunțăm la ego-ul nostru.

Dacă ne dăm seama de acest lucru acum mai degrabă decât mai târziu, ne vom scuti de acea perspectivă tristă și ne vom aduce viitorul în prezent. Dacă ne ajutăm unii pe alții să ne ridicăm deasupra noastră, vom putea face acest lucru, pentru că în era de a fi împreună, chiar și ridicarea deasupra egoului este posibilă doar dacă lucrăm împreună.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Succesul începe acasă ”

Un studiu recent realizat de Ministerul de Finanțe din Israel a constatat, fără a fi surprinzător, că locul în care locuieşti are un impact major asupra șanselor de succes. Studiul a constatat că oamenii care locuiesc în zone defavorizate din Israel au șanse mai mici de succes academic și financiar. De asemenea, studiul a mai constatat că șansele acestor persoane de a se deplasa – de la nivelul de venituri mai scăzut la cele mai mari – sunt de asemenea, mai mici dacă trăiesc în zone mai sărace ale țării.

Soluția pe care o folosesc oamenii cel mai des, dacă doresc să-și îmbunătățească situația, este să se mute în părțile mai bogate ale țării, unde mediul încurajează realizările iar oportunitățile sunt mai numeroase. Aceasta perpetuează starea proastă a zonelor defavorizate. Studiul sugerează că soluția pentru această problemă poate fi în dezvoltarea tinerilor lideri locali, care își vor crea propriul mediu de succes și își vor ridica zona la realizări mai bune.

Această idee poate funcționa, dar cred că succesul începe acasă. Dacă familia ta te încurajează să obții și îți oferă exemple de succes, șansele tale de succes sunt mult mai mari decât altfel. De exemplu, am trei nepoți care locuiesc în Canada. Cel mai mare a mers la facultate anul trecut, cel mijlociu a mers anul acesta, iar cel mai mic este încă la liceu, dar cu siguranță va merge la facultate.

Modelele pe care le văd, fac aproape un dat că vor urma aceeași cale. Ei știu pur și simplu, că o diplomă de facultate este o parte obligatorie a educației lor. Din păcate, în zonele defavorizate din Israel majoritatea oamenilor nici măcar nu iau în considerare ideea de școlarizare academică.

Costul învățământului superior în Israel este de asemenea prohibitiv pentru mulți, dar există multe burse și alte programe care permit studenților din zonele defavorizate să studieze la o fracțiune din costul real, sau chiar fără niciun cost. Deci problema nu este una de accesibilitate, ci de abordare, conștientizare și încredere.

Prin urmare, cred că primul pas către succes trebuie să înceapă acasă, prin crearea unui mediu de încurajare a școlii academice. Dacă există un astfel de mediu într-o familie, acesta poate fi capabil să compenseze un mediu extern mai puțin pozitiv în ceea ce privește învățământul superior.

Ulterior, tinerii lideri locali se pot ridica și avansa întreaga comunitate. Dacă se concentrează pe binele comun și încearcă să îmbunătățească situația societății în ansamblu și dacă ei înșiși dau un exemplu de succes, pot face mult bine.

Dezvoltarea leadershipului necesită programe speciale și o pregătire unică. Liderii trebuie să învețe mai întâi cum să se comporte între ei, apoi cu comunitatea lor. Ei nu ar trebui să fie crescuți pentru a fi politicieni, ci lideri care deschid calea prin exemplul personal. Dacă pot demonstra cum se rezolvă problemele prin grija pentru întreg și cooperând cu ceilalți, vor reuși, iar comunitatea va reuși cu ei.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Sincronia ciudată dintre noile vremuri și cabaliștii revoluționari ”

Săptămâna aceasta, comemorăm aniversarea trecerii în neființă a marelui cabalist Isaac Luria, cunoscut sub numele de Sfântul ARI. Prin urmare, este un moment bun pentru a reflecta la o sincronie ciudată între sosirea sa și evenimentele globale ale vremii sale. Cu toate acestea, înainte de a vorbi despre ARI ar trebui să vorbim despre fondatorul înțelepciunii Cabala ca atare, rabinul Shimon bar Yochai, cunoscut și sub numele de Rashbi.

Rashbi, autorul Cărții Zohar, cartea fundamentală a Cabalei, a trăit într-un punct critic în istoria omenirii. El a trăit în secolul al II-lea e.n., la scurt timp după ruinarea celui de-al Doilea Templu și exilarea poporului Israel din Ierusalim și dispersarea lui în întreaga lume.

Acea perioadă, primele secole ale Erei Creştine, a fost o perioadă de transformări globale radicale. Lumea trecea de la păgânism la monoteism. Roma era în declin treptat, împreună cu panteonul său de zei, iar o religie în curs de dezvoltare care a devenit cunoscută sub numele de Creștinism, își accelera expansiunea. Acea perioadă a văzut de asemenea, diminuarea culturii grecești și începutul unei epoci mai întunecate în istoria omenirii: Evul Mediu.

Când Evul Mediu s-a încheiat și a început o renaștere cunoscută sub numele de Renaștere, a apărut și un nou cabalist cu învățături revoluționare – Isaac Luria, sau ARI, care a trăit la mijlocul secolului al XVI-lea. Tot atunci a început să se răspândească Renașterea în toată Europa. A fost și perioada în care Martin Luther a trăit și a răspândit ideile sale. Aceste două mișcări revoluționare, Renașterea și protestantismul, au schimbat lumea pentru totdeauna. Cabala lurianică, numită după Isaac Luria, The ARI, a fost la fel de revoluționară; a schimbat modul în care cabaliştii au studiat şi predat Cabala şi a deschis calea pentru explicarea ei într-o manieră pe care lumea o poate înţelege.

Al treilea mare cabalist care a trăit într-un moment crucial al istoriei a fost Rav Yehuda Ashlag, cunoscut sub numele de Baal HaSulam. El a trăit ambele războaie mondiale și a avertizat despre un iminent genocid al evreilor cu ani înainte ca acesta să se întâmple. De asemenea, a trăit pentru a vedea înființarea Statului Israel și apariția blocurilor sovietic și american.

În scrierile sale, Baal HaSulam a scris comentarii ample și clare despre scrierile celor doi predecesori ai săi, Cartea Zohar a lui Rabbi Shimon bar Yochai și scrierile lui ARI. El este cel care a făcut Cabala cu adevărat accesibilă tuturor și care a fost pionier în răspândirea înțelepciunii Cabala în întreaga lume.

Deși nu văd o legătură directă între sosirea cabaliștilor revoluționari și apariția transformărilor ideologice, religioase și culturale în lume, există totuşi o conexiune între cele două, în sensul că ambele exprimă apariția unei schimbări evolutive în umanitate. Lumea se schimbă în expresia sa fizică, iar Cabala se schimbă în expresia sa spirituală, dar ambele procese demonstrează apariția unei noi faze în evoluția umanității. Prin urmare, deși se întâmplă simultan, ele nu sunt derivate una din alta.

Sincronia ciudată dintre sosirea noilor vremuri și apariția cabaliștilor revoluționari este creată nu pentru că sunt conectate una cu cealaltă, ci pentru că ambele sunt legate de aceeași sursă, motorul realității, Forța creatoare a dăruirii care generează totul, susține totul și dezvoltă totul până la scopul său final: unitatea completă a tuturor lucrurilor, legate între ele prin fire de dăruire și iubire reciprocă într-o unitate totală.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Redefinirea fericirii şi siguranţei ”

Pentru mulți oameni fericirea este un sentiment că sunt iubiți, acceptați și în siguranță în mediul lor social. Ne simțim în siguranță atunci când avem o imagine pozitivă a viitorului. Un sentiment optimist cu privire la viitor ne oferă un motiv de a trăi. Dacă îl pierdem, devenim abătuți și uneori chiar sinucigași. Viitorul este mai important pentru noi decât prezentul; luminează sau întunecă prezentul, așa că este vital să înțelegem cum să construim un viitor sigur, înconjurat de iubire și prietenie.

În prezent, pentru a ne simți în siguranță, ne înconjurăm cu polițe de asigurare, fonduri de pensii și altele asemenea. Dar la sfârșitul zilei foarte puțini oameni se simt calmi și în siguranță când vine vorba despre viitor.

În trecut, unitatea familială era o sursă atât de iubire cât și de siguranță. Astăzi, legăturile de familie sunt atât de destrămate încât nu ne mai putem baza pe ele în momente de nevoie. Ne simțim singuri, trăim într-o epocă a înstrăinării și a izolării.

În loc să fim legați de o familie iubitoare, astăzi suntem legați de întreaga lume. Umanitatea a devenit o rețea globală în care toată lumea se simte conectată, influențându-se reciproc și dependentă unul de celălalt. Este ca și cum omenirea stă într-o barcă, plutind peste apele furtunoase; suntem dependenți unul de celălalt pentru supraviețuirea noastră, dar nu ne putem suporta și nu dorim ca ceilalți de la bord să trăiască. Într-o astfel de stare, bineînțeles că ne simțim nesiguri și neiubiți.

O astfel de stare ne poate face să vrem să renunțăm, dar o putem vedea și ca pe o provocare, o trambulină pentru următorul nivel în dezvoltarea noastră. Pentru a face asta, trebuie să inversăm interdependența negativă care ne-a fost impusă de realitate într-una pozitivă, precum legăturile de familie pe care le simțeam.

În astfel de relații nu vrem să ne anihilăm unii pe alții. Dimpotrivă, vrem să ne susținem și să ne ajutăm unii pe alții. Prin crearea unui sistem reciproc în care toată lumea îi ajută pe ceilalți, creăm o societate în care toată lumea are grijă de toți ceilalți și începem să generăm sentimente de iubire și siguranță la nivel social. Acest nivel este mult mai plin de satisfacții decât să fii iubit de doar câțiva membri ai familiei; este o cu totul altă percepție a societății, un sentiment de apropiere de toți oamenii. Este fericirea la un nivel nou, mai profund și mult mai puternic.

Într-o stare în care toți membrii societății se simt apropiați unul de altul, fiecare contribuie cu abilitățile sale pentru binele comun și se bucură de contribuțiile tuturor celorlalți. Societatea devine un corp ai cărui membri sunt celulele și organele sale: fiecare dintre ele are funcția sa unică, dar toate lucrează spre același scop, cu aceeași dăruire și iubire absolută.

Suntem deja interconectați și interdependenți. Nu putem întrerupe conexiunile, așa că singura noastră alegere este să mergem înainte. Din moment ce rezistăm acestui proces, ne simțim din ce în ce mai speriați și singuri într-o lume în care suntem dependenți de inamici. Dacă îmbrățișăm procesul, ne vom simți, așa cum tocmai am descris, ca niște celule care lucrează în armonie pentru bunăstarea corpului, simțindu-ne în siguranță și iubiți de toți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala este înțelepciunea conexiunii tuturor oamenilor într-o singură imagine numită „Adam”.

Comentariu: Scopul tău este să răspândești această înțelepciune cât mai mult posibil. Dar există 1% dintre oameni care sunt predispuși la asta și 99% care nu sunt predispuși, dar care o simpatizează oarecum.

Răspunsul meu: Ei simpatizează involuntar, pentru că altfel se simt prost.

Sunt oameni care se simt rău în afara imaginii lui Adam. Există în ei un așa-numit „punct în inimă”, dorul de această imagine, de această conexiune. Acesta poate fi foarte distant, inconștient și într-o direcție complet greșită.

Personal, nu acest lucru m-a constrâns la momentul respectiv, ci cunoașterea și dorința de a poseda instrumentul superior. Și, în cele din urmă, am ajuns la concluzia că este necesar să ne conectăm la „iubește-ți aproapele”. Acest lucru este atât de contrar naturii mele.

Am auzit despre asta, dar am perceput-o ca fiind suplimentară la ceva. Ei spun ceva frumos; în regulă, toată lumea o spune! Am crescut într-o societate în care am spus multe lucruri frumoase, dar am făcut totul invers.

Dar, în cele din urmă, când dezvăluim acest sistem, descoperim nevoia de a ne conecta cu ceilalți, de a fuziona cu ei, de a ne anula complet pe noi înșine și de a ne uni într-un singur întreg. Includerea reciprocă ar trebui să fie a fiecăruia în fiecare, până la starea de infinitate a lumii.

Includerea infinită, nelimitată, unul în celălalt; aceasta este ceea ce înseamnă lumea infinitului. Apoi, simțim în ea o forță specială de unitate, care se numește lumina superioară sau Creatorul.

Pentru mine, pe de o parte, a fost ceva neplăcut, m-a respins și nu mi-a convenit multă vreme. Dar apoi am acceptat-o! Cum poți scăpa de asta dacă asta e natura?! Așa este aranjată!

În cele din urmă, viața m-a forțat, cum se spune. Eu eram exact opusul acestui lucru. Prin natura mea, sunt un „lup singuratic”, pot sta în camera mea toată viața. De bună voie! Aș putea să nu văd o singură persoană toată viața mea, cărțile și un computer sunt suficiente.

Și deodată am nevoie de comunicare, am nevoie să ies undeva?! Pentru mine, fiecare ieșire… o fac involuntar, din necesitate. Natura rămâne natură. Nu vreau faimă sau putere. Nu am nevoie de nimic din toate astea! Nu pentru că sunt o persoană atât de grozavă, ci pentru că așa am fost creat.

Dintr-o dată, când am descoperit că totul, aparent, se realizează în conexiune cu ceilalți, a fost pur și simplu un moment de cotitură incredibil! A trebuit să mă rup pe mine însumi. Cu încetul. Totul s-a întâmplat cumva, cu durere.

Sunt sigur că va veni și va trece asupra fiecăruia.

Dacă vezi că acesta este adevărul, că aceasta este natura, începi să înțelegi că ești împotriva ei, că ești un egoist, iar egoismul tău, care nu vrea acest lucru, este ajutor împotriva ta. Atunci totul se așează la locul lui.

Întrebare: Te referi la acei oameni care sunt predispuși la spiritualitate sau la fiecare persoană din lume?

Răspuns: Cred că acest lucru există în orice persoană într-o măsură mai mare sau mai mică. Nimeni nu vrea să se unească, să se îmbrățișeze, să se anuleze sau să-și suprime egoismul.

Dar, în cele din urmă, oamenii o vor face. Unii vor ajunge la asta în mod conștient, ca și mine, citind, văzând, simțind, intuind iar apoi pur și simplu prin revelație. Iar restul oamenilor vor fi forțați de necesitatea vitală, de dorința unei vieți mai bune. Trebuie să trăim cumva. Involuntar, vă veți uni împinși cu bățul spre fericire.

Iar aici, prin studiu și dorința de a înțelege, de a afla adevărul. Dacă vezi că așa este, începe să te schimbe și nu te miști cu „bățul de la spate”, ci cu dorința de a merge înainte.

Acestea sunt două grupuri de oameni care, într-un fel sau altul, vor ajunge la obiectiv. Întreaga umanitate este împărțită în cei care se grăbesc înainte, dintre care sunt puțini, doar câteva mii în lume, și toți ceilalți care sunt împinși din spate.

Din „Am primit un apel. Agață-te într-un ac spiritual” de la KabTV 11/3/09

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin urmare, ar trebui să știm că ni s-a oferit iubirea de prieteni pentru a învăța cum să evităm pătarea onoarei Regelui. Cu alte cuvinte, dacă cineva nu are altă dorință decât să-i aducă mulțumire Regelui, cu siguranță el va păta onoarea Regelui, care se numește „Transmiterea Kedusha [sfințenie/sanctitatee] celor exteriori”. Din acest motiv, nu trebuie să subestimăm importanța muncii în iubirea de prieteni, căci prin aceasta el va învăța cum să iasă din iubirea de sine și să intre pe calea iubirii de ceilalți. Și când va finaliza munca iubirii de prieteni, el va putea fi răsplătit cu iubirea pentru Creator (Rabash, „Vino la Faraon—2”, articolul 13, 1986)

Comentariu: Există un anumit absolut în acest articol, că nu există o revelare treptată a Creatorului. Rabash spune cu fermitate: „Când va finaliza munca iubirii de prieteni, va putea fi răsplătit cu iubirea pentru Creator”.

Răspunsul meu: Se întâmplă acest lucru deoarece nu există decizii parțiale raportate la Creator și nu există nicio modalitate de a face ceva doar într-o anume măsură. În ceea ce privește Creatorul,cineva poate acționa doar dintr-un Kli  (dorință) complet corectat. De aceea se spune: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”.

Cu cât îți iubești mai mult prietenii sau te conectezi cu ei, cu atât te apropii mai mult de Creator. Dar adevărul este că s-ar putea ca asta să nu fie simțită. La urma urmei, avem grade de apropiere între noi, dar încă nu l-am dezvăluit pe Creator. Pentru a face acest lucru avem nevoie de un Kli complet.

Convenția „Arava” în Europa – Lituania 2022, Lecția 2, 7/22/22

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Singurul lucru pe care AI nu-l poate oferi ”

Un nou program pilot la o școală din Tel-Aviv își propune să depășească una dintre cele mai mari provocări ale Israelului în sistemul educațional: deficitul de profesori. În loc de profesori umani, programul folosește un sistem de realitate virtuală și inteligență artificială (AI) care îi înlocuiește pe unii dintre profesori. Nu am nicio îndoială că sistemele AI, computerele și internetul îi pot învăța pe copii orice pot învăța oamenii, dacă nu mai mult. Furnizarea de informații nu este o problemă astăzi, iar școlile în general nu sunt necesare pentru asta. Problema nu este predarea ci educarea, adică creșterea copiilor pentru a fi ființe umane sociale, care pot interacţiona cu mediul lor într-o manieră sănătoasă, pozitivă și să formeze o societate solidă și sigură. AI nu poate învăța asta.

Astăzi, principala problemă a oamenilor nu este că trebuie să știe mai multe. Este ușor să înveți orice vrei prin intermediul platformelor online sau tradiționale. Cu toate acestea, oamenii se simt nefericiți sau nesiguri, nu din cauza lipsei de cunoștințe, ci din cauza lipsei de relații pozitive și calde cu alți oameni. Dacă oamenii nu au în cine să aibă încredere, pe cine să iubească și cineva care i-ar iubi înapoi, nu vor fi fericiți, nu vor fi elemente pozitive în societate și nu vor reuși în viață.

„AI nu poate învăța relațiile umane. Nu poate fi un model pe care copiii să dorească să-l urmeze. Această sarcină – creșterea copiilor pentru a fi adulți încrezători și fericiți – este domeniul exclusiv al educatorilor umani.”

Deși engleza trece adesea cu vederea această nuanță, diferența dintre educație și predare este că a preda înseamnă a oferi oamenilor informații, în timp ce educaţia înseamnă a transforma indivizii în oameni încrezători, care își realizează potențialul și contribuie la societate.

Prin urmare, educația este cea mai importantă meserie. O bună educație în sensul pe care tocmai l-am descris, stă la baza oricărei societăți stabile și durabile. Dacă ne dorim un viitor în care copiii noștri să fie fericiți și să ducă o viață bună, ei au nevoie de educatori care să-i îndrume spre a fi ființe umane grijulii și conectate. Niciun sistem AI nu-i poate învăța asta, doar educatorii care predau prin exemplu personal pe care copiii doresc să-l imite îi pot transforma pe copiii de astăzi în societatea înfloritoare de mâine.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→