Michael Laitman, Pe Quora: “Ce este Purim? De ce este semnificativ?“

Purim reprezintă o stare numită „sfârșitul corecției”, în care umanitatea se contopește într-o conexiune perfectă armonioasă cu natura.

Kli (vasul) de la sfârșitul corecției se contopește cu lumina de la sfârșitul corecției – Kli-ul Ein Sof (infinitul) și lumina Ein Sof – unde simțim eternitatea și perfecțiunea și unde lăsăm în urmă toate problemele și necazurile și intrăm într-o lume fără limite, plină de lumină și bucurie. De aceea se spune că ziua aceea ar trebui să fie plină de vin și alte băuturi alcoolice.

Este semnificativ pentru că cu cât emulăm mai mult senzația de a exista în lumea eternă perfectă, unde nu există conflicte și probleme, ci doar o singură lumină care umple realitatea, atunci vom atrage acea stare de conexiune perfectă să existe printre noi și să ne umple. .Based on a speech by Kabbalist Dr. Michael Laitman 13 Martie, 2022. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, Pe Quora: “Cum ar arăta o lume fără intimitate?“

Ar fi ca și cum am fi cu toții goi unul în fața celuilalt.

Deși s-ar putea să sune groaznic, pentru că în prezent contam că avem tot felul de protecții asupra noastră, atunci când ne-am elimina protecțiile, atunci am deveni liberi. Adică nu am simți nevoia să ne închidem unul de celălalt și am putea să ne deschidem și să ne simțim nerușinați unul în fața celuilalt.

Putem fi liberi fie avand nimic, fie avand totul. Mai mult, putem acoperi orice sentiment de nesiguranță conectându-ne la forța pozitivă a naturii și invitând-o în viața noastră. Conform legii care ne ghidează realitatea – legea echivalenței formei – prin ajustarea atitudinilor noastre unul față de celălalt, astfel încât acestea să devină asemănătoare cu atitudinea forței superioare a naturii față de noi, atunci ne-am simți în aceeași stare fără limite, ca natura.

Cu toate acestea, în prezent ne aflăm într-o stare opusă naturii. Suntem egoiști, în timp ce natura este altruistă. Prin urmare, eliminarea intimității noastre pare în prezent un coșmar pentru majoritatea. Totul depinde de cât de bine suntem conectați: dacă ne dăm seama de conexiunile noastre în mod armonios, în care fiecare ne susținem și ne încurajăm unul pe celălalt să construim atitudini altruiste unul față de celălalt deasupra pulsiunilor noastre egoiste înnăscute, atunci ne-am simți complet în siguranță, în siguranță și încrezători și nu ne-ar fi teamă să ne pierdem intimitatea.

Pe baza videoclipului, “ Cum ar arăta o lume fără intimitate?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman si Oren Levi. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Viitorul nostru este astăzi ”

Timpul pe care îl petrecem cu noi înșine este de obicei prilejul unei introspecții profunde. La ce ne gândim când suntem singuri, a fost întrebarea pe care un nou studiu a încercat să o exploreze. Un studiu cuprinzător recent pe această temă a constatat că, atunci când o persoană este singură, el sau ea se gândește la trecut sau la viitor, în timp ce cu un prieten sau chiar cu un grup de oameni, el sau ea este concentrat pe prezent.

O nouă cercetare efectuată de Departamentul de Psihologie de la Universitatea Bar-Ilan din Israel a constatat că avem tendința de a evada în trecut sau de a fantazai despre viitor atunci când suntem singuri. Motivul este simplu: nu avem control asupra mediului nostru. Prin urmare, putem călători în orice moment și să sărim înainte și înapoi între gânduri despre trecut și fantezii despre viitor.

De îndată ce oamenii ne înconjoară, chiar dacă le simțim doar influența asupra noastră, suntem imediat conectați la prezent, la aici și acum. Chiar și fără a spune un cuvânt, oamenii din jurul nostru ridică întrebări fundamentale în interiorul nostru.

Momentul prezent aduce cu el o întrebare profundă despre gustul vieții. Trebuie să te confrunți pe loc cu ceea ce trebuie să faci pentru a-ți schimba viața. Este timpul nostru pentru libera alegere. De aceea, prezentul este cel mai dificil moment și preferăm să rătăcim în trecut sau în viitor.

Este o problemă complexă să perseverezi și să înduri această fracțiune de secundă. Putem reuși dacă ținem cont de scopul creației, care este să descoperim și să ne agăţăm de dătătorul de viață. Descoperim Creatorul, puterea supremă a naturii și absorbim calitățile Sale bune și binefăcătoare.

Prezentul se reînnoiește în fiecare clipă. Prin urmare, avem nevoie de un mediu care să ne ghideze în mod corespunzător, care să ne ajute să clarificăm întrebările esențiale despre viaţă și să nu pierdem o clipă divagând în tărâmurile trecutului sau în ispitele viitorului.

Dacă alegem un mediu bun, care este conștient de scopul creației, avem ocazia să ne confruntăm cu întrebări ca acestea în fiecare moment: Pentru ce trăim? Încotro vrem să mergem? Și cum putem folosi corect momentul prezent?

Dacă renunțăm la stăpânirea momentului prezent, vom continua să fim cufundați în ceea ce a fost sau va fi. Dar dacă urmărim căutarea adevăratului sens al vieții cu toată puterea noastră și folosim libertatea de a ne agăța de Forța Superioară, vom folosi atât trecutul cât și viitorul cu înțelepciune pentru a justifica acțiunile Forței Naturii prin tot ceea ce am parcurs până acum și pentru a câștiga încredere și speranţă în viitor. Deci, de ce ar trebui să ne facem griji pentru ziua de mâine dacă ne bazăm pe Forța Superioară în momentul prezent?

Când dezvoltăm o viziune spirituală asupra realității, nu ne mai percepem viața ca pe un fenomen uman temporar pe pământ, ci ne ridicăm deasupra trecerii timpului; descoperim că timpul există doar pentru ca noi să ne setăm corect butoanele percepţiei.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Copii, imaginație și creativitate ”

Când copiii se uită la un film, sunt lipiți de ecran. Copiii sunt în mod natural imaginativi; ei „trăiesc” ceea ce văd. Ei nu fac deosebire între fantezie și realitate așa cum fac adulții. Imaginația lor îi poate duce oriunde – în cele mai minunate locuri sau în locuri care îi vor lăsa traumatizați. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să vedem că ei merg în locuri bune.

După ce copiii urmăresc un film, deseori putem vedea cât de profund îi impresionează. Putem găsi limbajul corpului, tonul vocii și frazele personajelor pe care le-au urmărit reflectate spontan în copii. Acestea nu sunt doar impresii trecătoare, ci și influențe care le modelează întreaga viziune asupra lumii și au un impact semnificativ asupra viitorului lor.

Deoarece copiii învață în mod natural prin exemplu și percep ceea ce văd pe ecran ca realitate, ei percep evenimentele din film ca exemple ale vieții reale. Drept urmare, vor încerca să imite în viața reală comportamentul și atitudinea protagoniștilor pe care i-au văzut în film.

În consecință, dacă dorim ca urmaşii noștri să crească sănătoși la minte și capabili mintal, ar trebui să-i expunem la divertisment care le oferă exemplele potrivite. Există mai multe lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare atunci când vine vorba de a oferi copiilor exemplele potrivite.

În primul rând, filmele pentru copii ar trebui să prezinte personaje realiste, nu mutanți sau personaje distorsionate de orice fel. De exemplu, dacă animalele nu vorbesc ca oamenii, nu ar trebui să facă acest lucru în filmele pentru copii. Animalele care vorbesc pot fi un bun divertisment pentru noi, dar ele distorsionează percepția copiilor asupra realității.

În al doilea rând, un film bun nu trebuie nici să predice, nici să sperie. Dimpotrivă, ar trebui să capteze copiii și să-i ducă într-o călătorie care le va insufla o atitudine pozitivă față de ei înșiși, faţă de prietenii și familia lor și față de mediu. Gândirea ar trebui să fie următoarea: conexiuni sociale bune produc rezultate bune. Când lucrăm împreună, dăruim, iubim, împărtășim și ne îngrijim, putem schimba orice în bine.

În al treilea rând, ar trebui să pregătim copiii înainte de a viziona un film și să vorbim cu ei după aceea. Pregătirea și încheierea împreună îi vor ajuta să proceseze corect mesajele și vor profita la maximum de experiență.

În cele din urmă, ar fi o idee bună să le dați o temă, de preferință unui grup de copii precum frați sau colegi de clasă. Sarcina ar trebui să fie cam așa: pe o foaie curată de hârtie, desenați o lume nouă, perfectă sau un oraș perfect. Descrieți relațiile dintre oameni, unde și cum își construiesc casele, cum arată școlile, parcurile și magazinele și tot ce face parte din viața lor.

După aceea, purtați o discuție serioasă despre misiunea lor; sunt multe de învățat din asta. La sfârșitul proiectului, puteți duce copiii să vadă profesioniști și să-i întrebați despre munca lor. De exemplu, întrebați profesorii cum își văd locurile de muncă, cum se simt ofițerii de poliție cu privire la relația dintre ei și civili, cum iau arhitecții decizii cu privire la diferite aspecte ale caselor pe care le proiectează și cum afectează aceste decizii viața oamenilor care locuiesc în ele, etc.

După cum scria William Shakespeare, „Toată lumea este o scenă, iar toți bărbații și femeile sunt doar actori”. Depinde de noi să stabilim dacă copiii noștri se uită la filme de groază sau la filme vesele. În mare măsură, acest lucru va determina dacă cresc crezând că viața este un coșmar sau o aventură minunată.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt unele caracteristici interesante ale poporului evreu?“

Israelul are cea mai mare rată din lume de donații de rinichi către străini, ceea ce servește drept exemplu de paradox: pe de o parte găsim astfel de manifestări de sensibilitate și sprijin în Israel și pe de altă parte, vedem un loc în care ego-urile oamenilor adesea se ciocnesc. Cum coexistă aceste două extreme?

Este într-adevăr caracteristic evreilor, care se şi ridică la cer, dar și cad în adâncurile prăpastiei. Natura noastră este în așa fel încât nu putem fi doar într-o extremă, dar din moment ce ne-am constituit inițial ca un popor care a atins o stare de unitate mai presus de tendinţelele noastre de diviziune, atunci devine caracteristic pentru noi să avem două opuse în noi înșine.

Acum trebuie să facem toate eforturile posibile pentru a ne înălța din adâncurile prăpastiei, adică din scufundarea în egoismul nostru – dorința noastră de a ne bucura unul în detrimentul celuilalt – pentru a ne corecta egoismul și în schimb, să ne folosim dorințele pentru a aduce beneficii altora.

Avem capacitatea de a inversa tot ceea ce pare negativ în pozitiv, adică în beneficiul celorlalți, cu ajutorul intenției. Intenția este gândul a ceea ce dorim să obținem dintr-o anumită acțiune, iar o intenție bună este aceea în care ne propunem să aducem beneficii altora prin acțiunile noastre. De asemenea, fiecare persoană are capacitatea de a-și conduce fiecare acțiune cu o bună intenție în beneficiul celorlalți. Prin urmare, merită să ne exercităm această abilitate – să ne angajăm în construirea unor medii care să nutrească crearea unei bune intenții – pentru a ajunge la o stare de existență mai armonioasă, pașnică și mai fericită.

Bazat pe videoclipul „Cum pot exista două extreme în același loc” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când în om apare întrebarea despre sensul vieții, este important cum o folosește? Este important să înțeleg că aceasta este din punct de vedere calitativ o nouă dorință care îmi dă ocazia să mă ridic la un alt nivel?

Răspuns: Da, dar numai dacă ai o soluție la întrebarea: „Ce urmează dincolo de această viață?” Mai mult, trebuie să fie realitate și nu ceea ce îți promit ei, de exemplu, „Dacă ucizi cincizeci de oameni, atunci vei merge imediat în rai cu o sută de houris”.

Fără să crezi pe cuvânt pe nimeni, poți descoperi de fapt următorul curs al existenței noastre, dincolo de corpul nostru, poți ieși din el acum și poți începe să înțelegi adevărata realitate. Încă trăiești în această viață și următorul său nivel apare deasupra; o continui si vezi ca este nesfârșită și perfectă. Atunci merită trăită, nu altfel.

Astăzi nu vrem să avem copii. Pentru ce? De ce? Când văd cum este viața și cum suferă oamenii, investesc într-un copil și îl educ, pentru ce? Ca de la 15 ani să înceapă să se simtă nefericit? El însuși întreabă subconștient: „De ce m-ai născut?”

Prin urmare, dacă nu răspund la întrebarea mea despre sensul vieții mele și al copiilor mei, atunci existența noastră pământească trebuie să se termine acolo înainte ca soarele să iasă.

Uite ce se întâmplă cu Europa. Există date demografice negative peste tot. Ne este greu să trăim? Deloc greu! Oamenii trăiau în condiții mult mai rele și dădeau naștere și la cincisprezece copii. Și acum nu are rost să dai naștere nici măcar la un singur copil pentru că omul este atât de gol în interior încât simte acest gol în continuarea lui.

Și aici, în generația noastră, Cabala este revelată și ne oferă oportunitatea de a dezvălui o perspectivă care ne va schimba întreaga viață.

KabTV „Prim-plan. Rezumat” 4/7/10

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Israelul îi tratează pe palestinieni în același mod în care naziștii i-au tratat pe evrei?“

Aceasta a fost una dintre întrebările dintr-un sondaj adresat publicului norvegian, publicat de Centrul de Studii ale Holocaustului și Minorităților Religioase din Oslo, iar mai mult de o treime dintre cei care au răspuns credeau că Israelul îi tratează pe palestinieni la fel cum i-au tratat naziștii pe evrei. în timpul Holocaustului. O astfel de atitudine coincide cu școlile și mass-media norvegiene care prezintă Israelul drept marele răufăcător al Orientului Mijlociu. Astfel, se ridică întrebarea ce vor gândi generațiile viitoare despre Israel dacă acest material este vehiculat și nu am progresat dincolo de astfel de atitudini?

Nu am progresat dincolo de niciuna dintre aceste atitudini pentru că nu am corectat nimic. Antisemitismul nu trece, decât cu condiția ca evreii să se schimbe pe ei înșiși, să înceapă să relaționeze între ei înșiși, cu viața lor, cu locul lor și cu lumea în mod diferit și sincer.

Trebuie să știm de ce existăm și cine suntem ca națiune. Existăm pentru a arăta lumii forma corectată a societatii umane ca întreg. Forma corectată este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă vom face progrese în această direcție, atunci vom putea influența întreaga lume, inclusiv Norvegia. Aceasta este regula după care trebuie să trăim cu toții. Dacă am trăi după ea, atunci toți oamenii ar simți o iluminare pozitivă venită de la poporul evreu și, mulțumită evreilor, toți oamenii ar fi, de asemenea, mai aproape de a realiza această regulă.

Astăzi, suntem condamnați pentru felul în care îi tratăm pe palestinieni. Cu toate acestea, dacă noi, în Israel, vom începe să implementăm relații de iubire unii pentru alții, chiar dacă doar puțin, atunci măsura în care ajungem la iubirea reciprocă va schimba în consecință viziunea lumii despre noi. Ne-am găsi atunci și mai aproape de palestinieni, norvegieni și de toți ceilalți.

Noi, evreii, am avut odată relații de iubire reciprocă, dar de atunci le-am pierdut. Am dezvoltat o ură comună unul față de celălalt în locul iubirii și asta este sursa fiecărei probleme. Dacă reparăm conexiunile dintre noi sparte, atunci ne-am corecta și relațiile cu restul lumii. Leacul pentru antisemitism se află astfel în iubirea dintre noi.

Bazat pe videoclipul „ Israelul tratează palestinienii la fel cum i-au tratat naziștii pe evrei?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi.

Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Ce determină ca unii oameni să sufere mai mult, iar alții mai puțin? Este din baza interioară a unei persoane, din locul său în sistemul general, pentru că el este ca o anumită piatră de temelie în acesta, responsabilă pentru întregul sistem și prin urmare, trebuie să fie împins mai puternic către corectare.

Nu există acorduri cu indivizi, așa cum se crede în mod obișnuit. Nu! Pentru că sistemul este general. Se ia în considerare doar includerea unei persoane.

Niciunul dintre noi nu trăiește pe cont propriu. Poate o singură celulă să existe în organism, de una singură? Dacă trăiește doar pentru sine, atunci se transformă într-o celulă canceroasă. Trebuie să se dea pe sine complet, întregului organism. Numai de dragul lui există, prin ordinal lui moare, prin ordinea lui funcționează fără să se gândească la sine.

Și atunci — acesta este un paradox — dacă totul în corp există doar pentru viața comună: inima nu există pentru sine, plămânii nu există pentru ei înşişi, toate părțile corpului nu există de dragul lor, atunci întregul organism chiar trăiește și funcționează cu succes.

Imaginați-vă ce sistem echilibrat  este! Este ca și cum ai fi atârnat în aer și toată lumea trebuie să se gândească la toată lumea. De îndată ce cineva se gândește la sine, totul se prăbușește, tu cazi.

Existăm exact intr-un astfel de sistem. Se dovedește că, având grijă unul de celălalt, ajungem într-o stare în care ne ridicăm deasupra nivelului existenței noastre.

Care este paradoxul? Dacă corpul meu animal există și datorită lui eu exist ca om deasupra corpului meu animal, atunci când mă conectez conștient cu alți oameni într-o singură armonie, voi începe să-mi simt existența la un nivel superior, la nivelul Creatorului.

Din KabTV “Prim-plan. Acord de parteneriat” 4/7/10

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot deveni mai empatic?“

Un elev de la o școală s-a apropiat de profesorul său, pentru că a văzut o fată care venise la școală cu o haină ruptă. Deoarece era iarnă și haina ei nu era adecvată pentru a rezista la vremea rece, elevul a sugerat o amenajare comercială în care oricine ar putea oferi orice dorea, cu scopul de a se asigura că fiecare copil din școală va avea o umbrelă, cizme și o haină. pentru iarnă. Profesorul a fost foarte emoționat, a împărtășit ideea părinților și apoi a fost pusă la punct în două ore.

O întrebare care apare din această situație plină de căldură este de ce nu suntem cu toții la fel de sensibili, ca acel copil? Evident, ne-am regăsi într-o realitate mult mai pozitivă dacă am fi aşa.

Noi, adulții, suntem egoiști mai mari și suntem mult mai înclinați să fim atenți doar la ceea ce este al nostru. Am fost creați în așa fel încât să simțim o detașare din ce în ce mai mare unii de ceilalți pentru a dezvolta o rugăciune sinceră pentru ajutor: să avem inimile deschise astfel încât să putem simți pe ceilalți la fel cum ne simțim noi înșine.

Atingând o astfel de inversare a modului în care simțim realitatea, atunci ne-am simți conectați, apropiați și ne-am înțelege unul cu celălalt. Atunci ne-am simți cu toții ca un singur corp. Nu am avea găuri în haine și ne-am simți ca părți ale lumii superioare – a iubirii, dăruirii și conexiunii.

Bazat pe videoclipul „Cum să devii mai empatic” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Annie Spratt pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cel care intimidează, este și el o victimă ”

Unul dintre cele mai dureroase, dar adesea nedetectate fenomene sociale în rândul copiilor este intimidarea. De obicei, se întâmplă atunci când un lider dintr-un grup social, cum ar fi o clasă sau o echipă sportivă, alege un copil ca țintă pentru excludere și întoarce restul grupului împotriva victimei. Pentru copil, este o experiență îngrozitoare care poate răni un suflet tânăr pe viață. Mai rău încă, un bătăuș care se comportă în acest fel se simte încurajat de asta și prin urmare, este probabil să o repete fie față de victimă, fie față de alți copii. Pentru a vindeca această boală socială, trebuie să înțelegem de ce bătăușii se comportă astfel și cum îi putem ajuta să adopte modele de comportament mai pozitive.

Bătăușii vizează copiii pe care îi percep ca fiind slabi, care nu le rezistă sau care sunt izolați social. Scopul agresorului nu este atât de a face victima să se simtă rău, cât de a-l face pe agresor să se simtă bine cu sine însuși.

Adesea, bătăușii vin din case în care se simt nesiguri. Este posibil să sufere de abuz fizic sau emoțional și să se simtă călcați în picioare acasă. Pentru a compensa sentimentul lor de inferioritate acasă, ei trebuie să se simtă superiori în altă parte, iar acel alt loc este probabil să fie școala sau o echipă de sport sau orice cadru social în care participă agresorul.

În comparație cu alte forme de agresiune, problema excluderii este că bătăușul „recrutează” restul grupului pentru a se grupa împotriva victimei, lăsând victima izolată social și fără sprijin emoțional. Pentru un copil, o astfel de situație poate fi devastatoare.

Pentru a aborda fenomenul, nu este suficient să pedepsești bătăușul. O pedeapsă ar putea împiedica agresorul să continue să hărțuiască victima, fapt pentru care a fost pedepsit, dar nu îl va împiedica pe agresor să caute alte victime, deoarece nevoia de a agresa va continua. Mai rău încă, l-ar putea face să continue să agreseze, dar în moduri mai ascunse și mai sinistre.

Prin urmare, este esențial să înțelegem de ce bătăușul se comportă în acest fel și să oferim compensația pentru lipsa de care agresorul are nevoie în moduri mai constructive. În loc ca agresorul să caute compensații de la sine, societatea ar trebui să ofere compensația într-o manieră care să umple deficiența emoțională a agresorului și să nu-i rănească pe alții.

Natura umană ne cere să ne simțim bine cu noi înșine. Dacă există un loc în care ne simțim inferiori, nu ne vom odihni până nu compensăm asta. Prin urmare, dacă o persoană se simte iubită și susținută, el sau ea nu se va simți niciodată inferioară și prin urmare, nu va dori să-i facă pe alții să se simtă neiubiți sau excluși.

Soluția pentru problema intimidării așadar, și în special a ostracizării, stă în mâinile societății – de a crea un mediu cald și iubitor pentru toți copiii, în care să poată crește și să-și exprime calitățile unice într-o manieră social-constructivă, în beneficiul întregii societăţi.

Dacă copiii lucrează împreună la proiecte care necesită abilitățile tuturor, ei vor învăța să se bazeze unii pe alții, să aibă încredere unii în alții și să se bucure de talentele celuilalt. Cel mai important, vor veni să aibă grijă unul de celălalt. În loc de invidie, simțul lor de interdependență îi va aduce să se sprijine reciproc, deoarece de abilitățile unice ale fiecărui copil beneficiază întregul grup. Când toți copiii cooperează în acest mod, ei formează o societate armonioasă în care fiecare individ este pe deplin mulțumit și, în același timp, are grijă de restul tuturor membrilor grupului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→