Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ISIS ca măsură pentru unitatea evreiască”

Două lucruri caracterizează atacurile teroriste îngrozitoare care au avut loc recent în orașele israeliene: 1. Atacatorii erau cetățeni israelieni, născuți și crescuți în Israel din familii de beduini și arabi israelieni. 2. Teroriștii au fost inspirați de ISIS. Acest val se poate domoli, dar tendința pentru viitor este clară: vor fi tot mai multe atacuri teroriste în Israel, comise de susținătorii ISIS, care provin din cetățeni israelieni de origine arabă sau musulmană.

Nu toți arabii și musulmanii sunt teroriști. Mulți dintre ei doresc pur și simplu să-și ducă viața în pace și să se bucure de bogăția care le-o permite să o obțină traiul în Israel. Cu toate acestea, educația pe care o primesc, instituțiile media care difuzează către populația arabofonă din Israel și ambianța în care cresc nu le lasă de ales decât să devină o societate care respinge în mod inerent prezența evreilor în Israel (la care se referă ca Palestina) și existența statului Israel în totalitate.

În ultimii câțiva ani statul Israel a investit multe miliarde de dolari pentru a promova educația, locuințe, oportunități de angajare și servicii comunitare în comunitățile arabe și beduine din Israel. Din păcate, din cauza dispoziției inerente anti-israeliene, asta nu generează nicio apropiere între arabi și evrei și nu reușește să genereze recunoștință în rândul arabilor față de stat sau să promoveze vreun sentiment de angajament față de acesta.

Nu doar recentele atacuri teroriste o dovedesc. După atacuri, au izbucnit sărbătoriri spontane în mai multe orașe arabe din Israel. După cum am spus, atmosfera este cea care îi încurajează pe următorii ucigași.

Dar miezul problemei nu este ura arabilor israelieni față de Israel. Miezul problemei se află printre noi, evreii. Propria noastră diviziune le alimentează ura și îndrăzneala. Cu cât suntem mai divizați, cu atât cei care ne urăsc se simt mai încurajați și ura lor se intensifică.

La fel ca în cazul oricărei forme de antisemitism, combustibilul din spatele înrădăcinării ISIS printre arabii israelieni și beduini este propria noastră diviziune – în primul rând în statul Israel și, ulterior între evreii din întreaga lume.

Dacă nu este pace între noi, nu vom avea pace cu nimeni. ISIS este doar un reper care ne arată cât de mult ne urâm unul pe celălalt. Măduva existenţei sale, oxigenul său, combustibilul său este ura noastră unul față de celălalt.

Din neatenție, poporul evreu stabilește cum îl va trata lumea. Dușmanii noștri pot fi musulmani sau creștini sau susținători ai ideologiilor sociale precum nazismul sau comunismul, dar în cele din urmă, combustibilul din spatele lor este propria noastră diviziune, ura noastră unul față de celălalt.

Hitler a luat în derâdere diviziunea noastră și se temea de unitatea noastră. La fel și Henry Ford și mulți alți antisemiți de-a lungul veacurilor. În mod potrivit, înțelepții noștri au plâns în mod repetat diviziunea noastră ca progenitor al căderilor noastre și au lăudat uniunea noastră ca sursa noastră de succes.

Nicio altă națiune nu este de așteptat să arate unitate internă. Când alte națiuni sunt unite, ele se tem. Când noi ne unim, suntem iubiți.

Nimic despre noi nu este la fel ca pentru alte națiuni. Rădăcinile noastre sunt diferite: suntem descendenți ai nativilor eclectici din nenumărate triburi și națiuni care s-au unit sub principiul de a-i iubi pe alții ca pe ei înșiși. În consecință, lumea se așteaptă să arătăm că ne pasă unul de celălalt, indiferent de circumstanțele noastre.

Când reușim ei ne laudă, iar când eșuăm ei ne disprețuiesc și spun că suntem redundanți. Cei mai nerăbdători dintre ei încearcă să scape de noi, iar restul lumii îi susține tacit.

În consecință, atunci când încercăm să liniștim lumea prin distribuirea de miliarde din ceea ce considerăm ca fiind nevoile lor, ei consideră că este mită și nici măcar nu ne urăsc pentru asta. Dimpotrivă, asta nu face decât să le sporească disprețul față de noi. Făcând acest lucru, ei ne spun de ce au cu adevărat nevoie de la noi: să ne concentrăm unul pe celălalt.

Acesta este motivul pentru care nivelul crescut al activității ISIS la care asistăm în Israel în aceste zile înseamnă că am devenit mai separați decât înainte. În consecință, singura acțiune care va respinge ura este să întărim unitatea internă.

Veți găsi mai multe despre acest subiect în cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Jocurile foamei pe timp de război ”

După o lună de război în Ucraina, se anticipează o criză alimentară mondială fără precedent. Exporturile de grâu ale Rusiei și Ucrainei împreună reprezintă aproape 30% din producția globală, în timp ce Rusia este principalul exportator de îngrășăminte din lume. Prin urmare, conflictul amenință să declanșeze rapid o „furtună perfectă” în agricultura globală, care afectează disponibilitatea alimentelor și preţurile. La rădăcina ei, trebuie să realizăm că foamea iminentă nu este rezultatul lipsei de hrană, ci o consecință a unui exces de egoism uman.

Dacă ne gândim că în jur de 45 de milioane de oameni din lume sunt deja în pragul foametei, iar aproape 283 de milioane de oameni din 81 de țări sunt expuși unui risc ridicat de insecuritate alimentară (conform estimărilor Programului Alimentar Mondial), prognoza pentru viitor nu este promițătoare. Criza energetică și creșterile vertiginoase ale prețurilor la gaze naturale au dat o lovitură gravă producției de alimente și costurilor de transport.

Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură prezice o creștere de cel puțin 20% a preţurilor la alimente în următoarele luni, pe lângă perturbările și creșterile de costuri din cauza pandemiei de COVID-19. Este de așteptat ca situația să exacerbeze acut securitatea alimentară globală și să creeze tulburări și instabilitate socială.

Dacă lumea ar fi abordat corect problema securității alimentare, s-ar putea să nu fi ajuns la o astfel de criză încât să pună în pericol prevederile care ar putea pune milioane de oameni în pericol de foame. Am fi putut aborda situația într-un mod sănătos și să evaluăm ce avem, cât este nevoie, ce lipsește și cum să ne distribuim cel mai bine resursele, ca într-o familie.

Problema este că, în timp ce lumea este din ce în ce mai interdependentă, în același timp a devenit din ce în ce mai deconectată. Nimeni nu se gândește cu adevărat la bunăstarea altora. În unele locuri, cerealele de bază pentru consum vor fi chiar arse pentru a menține prețurile ridicate, determinând oamenii din alte locuri să moară de foame. Așadar, criza alimentară cu care ne confruntăm nu este o chestiune de prevederi limitate, ci de lipsa de preocupare și responsabilitate reciprocă dintre noi.

Aceasta nu este prima criză alimentară cu care s-a confruntat lumea și nu va fi ultima. Miliardele de dolari primite de organizațiile internaționale pentru a combate foamea ar fi putut hrăni întreaga lume de mai multe ori, dar problema nu este rezolvată, pentru că nu există un interes real în găsirea unei soluții. Foamea este o afacere profitabilă și o modalitate de dominare. Cei care fac o vacă de muls bani din ea vor fi fericiți să perpetueze foametea. Alții, într-o analiză neclintită, se uită chiar la populația globală de 8 miliarde și cred că ar fi mai ușor și mai avantajos în ansamblu să tratăm cu jumătate din acest număr de oameni, așa cum era cazul în urmă cu o sută de ani, când se cereau resurse naturale mai puține.

În viziunea mea, până nu ne vom ocupa de miezul problemei, care este egoismul în natura umană și războiul dintre beneficiul personal și interesul comun, nu vom găsi nici un remediu pentru necazurile noastre. Am rămas fără opțiuni. Doar ridicarea deasupra intereselor egoiste în beneficiul comun poate scuti omenirea de încă mulți ani de chinuri inutile.

Criza alimentară cu care ne confruntăm ar trebui să ne oblige să ne reevaluăm prioritățile cu privire la modul de a face față problemelor globale. Doar atunci când oamenii înțeleg că toată lumea din societate este dependentă de toți ceilalți și că lumea este ca un singur corp în care o boală gravă în oricare dintre organele sale afectează întregul sistem până la colaps, vom începe să ne schimbăm. În acel moment vom începe să vedem acte de interes reciproc și sisteme de sprijin care sunt stabilite de comunitate, autorități și toți cei responsabili pentru apariția unei noi societăți de responsabilitate reciprocă. Omenirea pur și simplu nu are altă alegere, nici o altă cale de a supraviețui.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Cum un tată a cinci copii devine un ucigaș de mame”

Marțea trecută seara, un bărbat de treizeci și cinci de ani, profesor de școală și tată a cinci copii, din așezarea beduină Hura, a ajuns cu mașina la Beer Sheba. Acolo, a văzut un evreu în vârstă mergând cu bicicleta. L-a lovit cu mașina și l-a ucis. A plecat cu mașina de la fața locului și s-a oprit la o benzinărie, unde a zărit o femeie stând cu spatele la el. A coborât din mașină, a scos un cuțit cu lamă lungă de 8 inci și a înjunghiat-o în spate. Ea s-a întors spre el iar el a înjunghiat-o din nou. Ea a căzut pe spate, așa că s-a aplecat și a înjunghiat-o până când a încetat să se miște. Femeia a murit. S-a urcat în mașina lui și a mers mai departe. În apropierea unui sens giratoriu, a oprit, a intrat într-un magazin de îmbrăcăminte și și-a scos cuțitul. A înjunghiat acolo trei persoane, doi bărbați și o femeie. Femeia a murit. S-a întors la mașină și a văzut un bărbat în vârstă conducând prin sensul giratoriu. A accelerat și s-a izbit de mașină. Bătrânul a fost rănit și şocat. Profesorul a coborât din mașină, și-a scos cuțitul și l-a înjunghiat de mai multe ori pe șoferul în vârstă, până a murit. În acel moment, un șofer de autobuz a văzut ce se întâmplă, a scos o armă, s-a apropiat de atacator și i-a spus să pună jos cuțitul. Atacatorul a sărit și asupra lui, dar șoferul autobuzului s-a tras înapoi și a apăsat pe trăgaci. Atacatorul s-a prăbușit și a murit în câteva secunde; grozăvia uciderilor se terminase.

Este greu să nu te întrebi cum un tată a cinci copii, un profesor de școală care își petrece zilele educând copiii, poate deveni atât de monstruos față de oamenii de altă credință. Dar când te gândești la ceea ce el însuși a fost învățat – că uciderea evreilor, a oricărui evreu nu neapărat a soldaților- te răsplătește cu raiul în cer, admirația pe pământ și un sprijin financiar pe tot parcursul vieții pentru familia ta, prin amabilitatea instituției palestiniene, devine de înțeles. .

Într-adevăr, recompensa a venit imediat. Hamas a lăudat uciderea, iar postarea pe rețelele de socializare în arabă pe care guvernul israelian a postat-o ​​despre ucidere a primit peste 4.000 de emoticoane batjocoritoare în câteva ore după postare.

În trecutul său, atacatorul a petrecut cinci ani de închisoare pentru calitatea de membru al ISIS. În mod clar, el a fost plin de ură încă din tinerețe, ceea ce l-a dus la alăturarea la ISIS, iar ura pe care a absorbit-o acolo a existat mult după eliberarea sa din închisoare. Într-adevăr, aplauzele de pe rețelele sociale demonstrează că uciderea evreilor este demnă de laudă în societatea arabă în ansamblu.

Există o soluție la problemă, dar este nevoie de curaj. În prezent, nu văd cine dintre liderii Israelului îl are, dar soluția nu se va schimba dacă o vom bloca. Doar va deveni mai evident că nu există altă cale.

Există doi pași până la soluție. Deoarece ostilitățile au atins un nivel care riscă viaţa unor civili nevinovați, primul pas este separarea celor două populații. Arabii și evreii nu mai pot trăi împreună; este un fapt al vieții, scris cu sânge.

Evreii și arabii au un tată comun: Avraam. El tocmai i-a spus fratelui său Lot: „Nu este întreg pământul înaintea ta? Te rog să te desparți de mine; dacă o iei la stânga, atunci eu voi merge la dreapta; iar dacă o iei la dreapta, atunci eu voi merge la stânga”; evreii trebuie să se despartă de verii lor arabi.

Al doilea pas în remedierea situației este consolidarea unității evreiești prin educație. Nu va exista niciodată o soluţie militară la beligeranţa celor care ne urăsc. După cum ne-au spus liderii și înțelepții noștri încă de la înființarea națiunii noastre, singurul lucru care poate dizolva ura lumii față de noi este propria noastră unitate interioară.

Noi, națiunea care a conceput noțiunea de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine, trebuie să o implementăm între noi și să dăm un exemplu de unitate și responsabilitate reciprocă. Dacă o facem, lumea ne va aclama, inclusiv arabii. Dacă nu o facem, vom continua să suferim din cauza crimelor fără sens, iar ura lumii față de noi va deveni și mai violentă.

Pentru mai multe despre semnificația unității evreiești, vedeţi cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea orei de astăzi, şi  Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca o reflexie a discordiei sociale evreieşti.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Un război al viziunilor asupra lumii”

Războiul din Ucraina pare să fie într-un impas; Rusia a subestimat determinarea poporului ucrainean și puterea militară a armatei sale, iar Ucraina nu este suficient de puternică pentru a alunga forțele ruse din țară cu totul. Drept urmare, un război despre care mulți se așteptau să dureze cel mult două săptămâni până la capitularea Ucrainei a devenit un război de uzură care decimează orașele Ucrainei, strămutând până acum un sfert din populația acesteia și ucigând mii de civili. Pe de altă parte, războiul epuizează puterea militară a Rusiei, îi epuizează resursele și îi frustrează conducerea.

Cu toate acestea în Ucraina are loc un proces mai clandestin, dar foarte semnificativ: adio ideologiilor care impun și începerea unei abordări mai raționale a guvernării. Winston Churchill prim-ministrul Angliei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial știa câte ceva despre lupta împotriva tiranilor. În 1947, el a spus: „Au fost încercate multe forme de guvernare și vor fi încercate în această lume de păcat și amar. Nimeni nu pretinde că democrația este perfectă sau atotînțeleaptă. Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când”.

Tind să fiu de acord cu această afirmație, deși în mod clar am asistat de mai multe ori la greșelile regimurilor occidentale din 1947. Cu toate acestea, nu pentru că trebuie să schimbăm abordarea occidentală a guvernării, ci pentru că trebuie să adăugăm un element lipsă, care o va consolida și îi va garanta succesul: preocuparea sinceră pentru ceilalți.

Dacă guvernele occidentale sunt afectate de aceeași foame de putere care întinează orice alt regim, vor deveni inevitabil și ele despotice, deși poate cu titluri care sună mai atrăgătoare și prin urmare mai înșelătoare.

Pentru a reuși, scopul civilizației occidentale trebuie să fie acela de a stabili societăți care nu sunt doar libere de tiranie, ci și de ura față de ceilalți, deoarece ura este cauza tiraniei și a opresiunii.

Eliberarea de ură este următorul pas al umanității. Este imperativ să menținem democrația în timp ce evoluăm, dar nu trebuie să credem că democrația este capătul drumului. În tot acest timp, ar trebui să învățăm cum să avem grijă de ceilalți, începând cu propriile noastre țări și terminând cu grija pentru alte națiuni, așa cum ne pasă de ale noastre. Numai așa omenirea va avea un viitor care să nu fie presărat cu vărsare de sânge.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Globalizare 2.0”

BlackRock este cel mai mare administrator de active din lume, care supraveghează 10 trilioane de dolari. Joia trecută, fondatorul și CEO-ul său Larry Fink a trimis o scrisoare acționarilor în care afirmă că „invazia rusă a Ucrainei a pus capăt globalizării pe care am experimentat-o ​​în ultimele trei decenii”. Fink nu este singur. Investitorul de pe Wall Street, Howard Marks de la Oaktree Capital și-a exprimat miercuri ecoul preocupărilor similare în propria sa scrisoare către acționari. El a scris că aspectele negative ale globalizării au fost exacerbate de războiul din Ucraina și „au făcut ca pendulul să revină la aprovizionarea locală”. Nu prevăd că țările se vor deconecta unele de altele, dar cu siguranță există o schimbare. Ne îndreptăm către o lume în care economiile împărtășesc unele cu altele, iar oamenii se simt mai mult ca o societate globală decât ca o adunare de națiuni. Ne îndreptăm către următoarea fază a globalizării: globalizarea 2.0 dacă vreți.

Anterior, producția necesita forţă de lucru. Când costul forței de muncă a devenit prohibitiv în Occident, companiile au căutat forță de muncă mai ieftină în altă parte și au început să mute liniile de producție în străinătate. În același timp, comunicarea s-a îmbunătățit, transportul a devenit mai accesibil, iar produsele care odată erau distribuite local au început să găsească piețe globale.

Astăzi, totuși, este mai puțină nevoie de mâini de lucru, deoarece munca este făcută mult mai mult de roboți și mașini automate. Produsele au devenit de asemenea, din ce în ce mai compacte, iar în zilele noastre chiar și servicii precum centrele de apeluri sunt externalizate în alte țări. Localitatea, se pare că și-a pierdut mult din semnificația sa; a devenit mai puțin important unde se produce ceva și mai puțin un factor în prețul acestuia. În mod clar, multe produse depind încă de locație, cum ar fi minereurile sau combustibilii, dar tendința este clară.

În timp ce localitatea și-a pierdut o mare parte din semnificația sa, conexiunile dintre țări au devenit imperative pentru supraviețuirea lor. Asfixierea economică impusă Rusiei prin sancțiuni din cauza invaziei sale în Ucraina o va răni foarte tare. Așa cum globalizarea susține unele țări, în special pe cele puternic dependente de export sau import, negarea acesteia poate distruge o țară prin tăierea proviziilor și deconectarea acesteia de la sistemul financiar global.

Singurul moment în care deconectarea unei țări este utilă este atunci când este în scopul formării unei conexiuni mai bune și mai corecte. Așa cum uneori părinții își trimit copiii în camerele lor separate, când nu se pot opri din luptă până când se calmează, uneori țările trebuie să facă același lucru.

Situația dintre Rusia și Ucraina este un exemplu de astfel de situație. Cele două națiuni împărtășesc aceeași cultură, limbile lor sunt foarte asemănătoare, se căsătoresc liber și chiar și granițele dintre ele fluctuează (și, prin urmare, sunt disputate). Cu toate acestea, atunci când nu se pot înțelege și încep să lupte, trebuie să fie despărțite până când tensiunea scade și pot comunica constructiv.

În prezent, asta nu pare posibil, dar prin conflictul lor, omenirea va învăța cum să o facă. Este totuși, o rușine teribilă că oamenii și într-adevăr națiuni întregi, trebuie să plătească atât de mult pentru a învăța cum să comunice, lucru care ar trebui să fie evident pentru noi toți.

În relațiile corecte, participanții privesc nevoile comune înaintea nevoilor lor. Este ca și cum ar fi un castron mare în mijlocul lumii și toate țările îl înconjoară. Fiecare țară își aruncă felul de mâncare în bol și toată lumea se bucură de tocana rezultată.

Pe de o parte, țările vorbesc despre durabilitate și restrângerea producției pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Pe de altă parte, aceleași țări produc de două ori mai mult decât consumă sau exportă. Surplusul murdăreşte solul, aerul și apa Pământului, în timp ce oamenii care nu își permit produsele mor de foame din lipsa bunurilor nevândute. Este nedrept, neînțelept și nesustenabil.

Globalizarea înseamnă că am devenit o singură societate. Este timpul să începem să ne jucăm rolul. Este timpul să stabilim planificarea globală, producția globală, un sistem global de bunăstare care funcționează cu adevărat, un sistem global de sănătate și educație globală.

Dacă ne-am simți mai mult ca o singură familie, sau cel puțin o țară și mai puțin ca membri ai unei bande care au fost aruncați într-o celulă de închisoare pentru a lupta până la moarte, nu am avea nevoie de armate. Fondurile pe care le-am economisi ar finanța mult mai mult decât nevoile descrise mai sus. Există o abundență de tot pe Planeta Pământ. Singurul lucru care lipseşte sunt bunele conexiuni.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Ierusalimul („Ir shlema“) este tradus din ebraică drept orașul perfect. Cuvântul „Ir – oraș” din Cabala este starea interioară a omului, când tot ceea ce face este adunat în el într-o singură structură perfectă. Este precum casa lui și vrea să-și relaționeze starea interioară cu Creatorul.

Acest lucru se întâmplă fie în interiorul unei persoane, fie în întreaga umanitate, atunci când se formează o valoare supremă peste toate dezacordurile existente între oameni. Acesta este motivul pentru care Ierusalimul este numit inima lumii, capitala lumii.

În plus, este numit și Orașul lui David în onoarea regelui David care a trăit acum 3.000 de ani și a descoperit în el starea perfectă.

Dar Ierusalimul a existat cu mult înainte de acea vreme. Potrivit surselor și a ceea ce se transmite din generație în generație, aici nu am construit nimic nou. Dimpotrivă, am acceptat tot ce era deja pe acest pământ și l-am ridicat doar la nivelul următor.

Practic, Israelul se mândrește că ia nivelul mineral și îl ridică la spiritual.

Întrebare: Care este diferența dintre Hebron și Ierusalim din punct de vedere spiritual?

Răspuns: Înainte de a veni la Ierusalim, regele David a domnit șapte ani în Hebron (din cuvântul „hibur – unitate”). Și când a atins teama spirituală perfectă, și-a dat seama din realizările sale interioare că trebuia să se mute la Ierusalim și să construiască Templul acolo.

În termeni spirituali, Ierusalimul tinde în sus, iar Hebronul tânjește în jos. Hebronul este legat de dorința lui Malchut și, prin urmare, mormintele strămoșilor sunt acolo în peștera Macpela: Adam și soția sa, Avraam și soția lui și Iacov.

KabTV „Stări spirituale” 22/02/22

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți oameni celebri susțin că în căutarea unor astfel de împliniri precum faima, bogăția etc., nu există nimic altceva decât gol. Se poate ca viața însăși să ne arate prin exemplu că ar trebui să ne străduim într-o altă direcție?

Răspuns: Nu contează. Putem vedea asta chiar și la loterie, cu statisticile sale îngrozitoare. Majoritatea oamenilor care au câștigat milioane au ajuns foarte prost: ruine financiare, divorțuri, jafuri, violență și accidente.

Uite cum se joacă natura cu noi. Cine nu și-ar dori să câștige astăzi după toate astea? Nu există o astfel de persoană care să refuze să câștige. Dacă unei persoane care știe ce s-a întâmplat cu suta de câștigători anteriori i se dă acum un bilet de loterie și este întrebat: „Vrei să fii primul?”, el va răspunde: „Da. Nu mi se va întâmpla asta”.

Întrebare: De ce? De unde vine ideea asta?

Răspuns: Pentru că nimeni nu este mai înțelept decât individul care a trecut prin toate aceste teste.

Întrebare: Deci o persoană trebuie să treacă prin ele personal, să treacă singur prin asta?

Răspuns: Trebuie! Altfel, nimeni nu va avea această impresie, oricum nu te va asculta. Trebuie să trecem prin toate aceste stări și abia după ce se rostogolesc peste noi ca un tăvălug care ne frământă, devenim mai înțelepți. Este imposibil să devii înțelept fără practică.

Dar dacă o persoană poate atrage lumina superioară către sine, atunci va trece prin aceste stări nu fizic sub lovituri, ci intern, rațional, spiritual. Trebuie să-i oferim această oportunitate. Dacă nu o folosește, atunci la nivelul lumii noastre trebuie să trecem prin toate acestea, după cum se spune, pentru a le simți pe propria piele.

KabTV “Prim-plan. Rezumând” 4/7/10

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Comentariu: Unii savanți susțin că ar trebui să înțelegem că războiul este starea normală a umanității în orice moment. Ce părere aveți despre această afirmație?

Răspunsul meu: Vedem de-a lungul istoriei că pacea nu poate exista fără război și că există perioade de pace și perioade de război.

Dacă acest lucru s-a întâmplat istoric, atunci trebuie să acceptăm acest lucru ca fiind dat.

Comentariu: Dar nu vreau să accept asta!

Răspunsul meu: Atunci trebuie să găsești o metodă în care războiul să nu aibă loc în forma în care are acum. Va avea loc în lume. Aceasta este ceea ce spune Cabala, că o persoană ar trebui să lupte puțin cu sine în fiecare zi. Și atunci nu va avea nevoie sau nicio înclinație să lupte cu alții.

Întrebare: Cu ce ​​ar trebui să lupt în mine?

Răspuns: Luptă cu egoismul tău cu care vrei să cucerești întreaga lume, să legi pe toți și așa mai departe. Dimpotrivă, toate acestea sunt inutile.

Întrebare: Înseamnă că egoismul este cel care izbucnește în războaie?

Răspuns: Desigur, egoismul nostru este cel care ne obligă să ne luptăm între noi. Aici trebuie să înțelegem că putem echilibra încet acest egoism și aceasta ar trebui să fie munca noastră zilnică.

Întrebare: Și atunci egoismul nu va izbucni în războaie?

Răspuns: În niciun caz nu va izbucni pentru că nu va fi necesar. Mă voi lupta cu mine în fiecare zi și astfel nu va trebui să mă lupt cu cineva.

Dimpotrivă, va trebui să-i iau pe toți drept ajutor împotriva egoismului meu.

Comentariu: Acesta este un sfat foarte practic!

Răspunsul meu: Spune-l celor care încep războaiele.

Comentariu: Cum putem spune asta tuturor? La urma urmei, chiar așa se nasc războaiele, din cauza mândriei, a egoismului, a afirmației „Am spus!”.

Răspunsul meu: Putem vedea clar asta.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     [294595]
Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 2/24/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce ne pierdem controlul dintr-o dată?“

A existat recent un caz nefericit în care o tânără de 20 de ani a sunat la poliție de mai multe ori, în suferință psihică severă. În cele din urmă, ofițerul de serviciu care i-a preluat apelurile și-a pierdut răbdarea, spunându-i: „Omoară-te odată, în liniște”. Săptămâni mai târziu, ea s-a sinucis. Ofițerul care a preluat apelurile ei a susținut că se simte profund rușinat și a fost imediat îndepărtat din funcția sa. Fiecare dintre noi, aparent are o anumită limită înainte de a o pierde total și de a nu mai deține controlul asupra acțiunilor noastre. De ce suntem făcuți așa?

Suntem făcuți cu o anumită limită dincolo de care ne pierdem controlul, pentru ca în cele din urmă să ne putem schimba natura de la dorința de a primi la dorința de a dărui.

Când relaționăm cu ceilalți dintr-o atitudine de dăruire, în care dorim pur şi simplu să le aducem beneficii fără niciun interes propriu adăugat, atunci îi înțelegem pe ei și durerile lor. Apoi, în loc să ne pierdem răbdarea cu ei, descoperim oportunități de a-i ajuta, sprijini, lăuda și înălța.

Ar trebui astfel să ne concentrăm pe creșterea sensibilității noastre unul față de celălalt, ceea ce se realizează în primul rând ascultând explicații despre cât de interconectați și interdependenți suntem. Prin creșterea înclinației noastre de a ne conecta pozitiv în întreaga societate umană, atunci atragem asupra noastră forța pozitivă de conexiune care locuiește în natură, și făcând acest lucru începem în cele din urmă să simțim că trăim într-un singur sistem.

Aceasta este trecerea de la nivelul de existență animal fizic pe care îl trăim în prezent, la o trezire la un nivel de existență uman complet nou, în care ne simțim ca părți ale unui singur întreg. Într-o astfel de stare, ne-am simți aproape unul de celălalt și nu am avea nicio senzație că ceilalți ne stresează sau ne dezechilibrează. În schimb, am căuta oportunități de a ajuta, sprijini și încuraja pe ceilalți.

Apoi, am privi oamenii care ne abordează cu cereri de ajutor ca făcându-ne favoruri. Nu ne-ar mai fi greu să ne conectăm cu ceilalți, să-i simțim și să-i slujim. Cu cât ne-ar suna mai mulți oameni și ne-ar cicăli, cu atât am simți mai mult că astfel de oameni ne ajută să ne ridicăm de la nivelul animal al existenței la nivelul uman – unde ne aflăm într-un mod de dăruire constant, fără o fărâmă de interes egoist împletit – și am realiza astfel scopul vieții noastre prin această transformare de la egoism la altruism a atitudinilor și relațiilor noastre.

Bazat pe videoclipul „De ce pierdem controlul dintr-o dată?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este cel mai important în viață, iubirea sau banii?“   

Sam Bankman-Fried, cofondatorul FTX, a devenit cunoscut ca un miliardar generos. Înainte de a împlini vârsta de 30 de ani, a câștigat 22,5 miliarde de dolari, dar trăiește și se îmbracă modest și donează mulți bani organizațiilor de caritate. Un astfel de exemplu ridică întrebarea: a da bani și a dona către diverse organizații de caritate, chiar ajută lumea?

Indiferent de câți dolari aruncă o persoană în lume astăzi, lumea nu se bucură de un ban. Lumea nu are nevoie de bani. Ceea ce are nevoie lumea astăzi este iubirea.

Trăim într-o lume a abundenței materialiste, dar când vine vorba de iubire, aceeași lume este un deșert.

Sper foarte mult ca în viitorul apropiat, oamenii să descopere o atitudine diferită față de ceea ce este important în viață. Nu mai trăim vremuri în care trebuie să ne luptăm toată viața doar pentru a supraviețui sau chiar pentru a deveni bogați. Astăzi, avem diferite condiții care ne oferă ocazia de a descoperi o împlinire mai profundă și mai interioară. Mai mult decât atât, fericirea autentică depinde de descoperirea unei astfel de împliniri.

Și acea împlinire este iubirea. Iubirea este mult mai puternică decât banii, deoarece împlinirea ei este incluzivă și ne umple complet atunci când o atingem. Astfel, ceea ce avem cu adevărat nevoie este iubire.

Bazat pe videoclipul „Donarea de miliarde de dolari către organizații caritabile ajută cu adevărat lumea?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→