Michael Laitman, pe Quora: “Există o valoare în rezistența în faţa unei noi tehnologii care, deși este potențial dăunătoare pe termen scurt, ar putea salva milioane de vieți în viitor?“

Putem evalua esența științei exclusiv prin scopul ei. Dacă, așa cum se descoperă astăzi, scopul este dăunător pentru noi, atunci nu îl putem folosi și dezvolta. În orice domeniu, nu ne putem scuza spunând că, eventual, în viitor vom folosi ceea ce facem acum pentru cauze pozitive. Dacă îl folosim deja pentru rău, atunci înseamnă că nu ar trebui să-l folosim. Așa este legea: un obiect trebuie judecat în funcție de forma sub care devine revelat, și nu de viitorul îndepărtat.

Prin urmare, dacă vreo tehnologie cauzează rău sau poate fi folosită azi pentru rău – atunci nu ar trebui să o dezvoltăm. Nu va fi nimic drept în ea. Doar dacă ne schimbăm în mod corespunzător și putem fi siguri de utilizarea benefică a acesteia, ar trebui să începem să o dezvoltăm. Nu există nimic special în dezvoltarea științei pur și simplu pentru că este știință. În schimb, totul trebuie să se dezvolte în funcție de beneficiul pe care îl poate oferi umanității. Legile, factorii și premisele sunt plasate în mod inerent în natură. Dar, de vreme ce luăm totul de la natură sub forma pregătită, ar trebui să luăm astfel fondul pregătit numai în măsura în care îl vom putea folosi în beneficiul umanității. Pe de altă parte, dacă este în detrimentul umanității, atunci nu este nevoie de el.

Bazat pe o emisiune “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Documentele Pandorei nu vor face lumea un loc mai bun ”

Cu câteva zile în urmă, Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) a lansat ceea ce a definit ca „Un tsunami de date offshore”. Aproape 3 terabytes de „date dezvăluite”, după cum spun autorii, „expun secretele offshore ale elitelor bogate din peste 200 de țări și teritorii. Aceștia sunt oameni care folosesc paradisuri fiscale și secrete pentru a cumpăra proprietăți și a ascunde active; și mai rău, mulți evită impozitele. Acestea includ mai mult de 330 de politicieni și 130 de miliardari Forbes, precum și vedete, înșelători, traficanți de droguri, membri ai familiei regale și lideri ai grupurilor religioase din întreaga lume”.

Scopul ICIJ este admirabil, la fel și eforturile sale. Din păcate, chiar și astfel de succese precum această expunere nu vor face lumea un loc mai bun.

Cu toate mărimile sale, această „dezvăluire” este o picătură într-un ocean de mișcări de bani ilegale și frauduloase care se întâmplă în întreaga lume. Astăzi, când ego-ul se desfășoară, nu putem ști ce se ascunde sub aparență.

Dorința de a poseda este cea mai rea și mai sălbatică expresie a ego-ului, dar este natura umană și nu ar trebui să-i judecăm pe acei oameni, până nu suntem în locul lor. Dacă am putea aduna milioane de dolari fără niciun efort și fără a fi detectați, am fi în stare să rezistăm tentației? Și dacă am face-o, cât timp am rezista?

În ciuda manifestării sale materiale, lăcomia este de fapt o dorință spirituală. Te face să vrei din ce în ce mai mult, până când renunți la ele cu totul. Dar până atunci, esti de nesăturat. Înțelepții noștri au scris despre acest lucru în Midrash (Kohelet Rabbah): „Nu se lasă lumea cu jumătate de dorințe în mână, pentru că cel care are o sută vrea două sute; unul care are două sute vrea patru sute”. Deci, tocmai pentru că este nesătul, lăcomia aduce asupra sa propriul său scop.

Când vom renunța la satisfacerea noastră, vom realiza că fericirea nu poate fi găsită în acumularea bogăției și a bunurilor. Nu poți lua nimic cu tine când mori și nu ești niciodată mulțumit de ceea ce ai, de vreme ce, odată ce îl ai, vrei de două ori mai mult.

Chiar și așa, umanitatea trebuie să treacă prin această etapă a lăcomiei excesive și a poftei de putere și nicio „dezvăluire de date” nu o va opri. Singurul lucru care va schimba lumea în bine este atunci când ne dăm seama că urmărirea bogăției și a puterii nu produce fericire, ci mai degrabă mai multă foame: foamea spirituală pentru cei bogați și foamea fizică pentru cei săraci pe care îi abuzează.

Din această perspectivă, avem mai multe învățări de parcurs înainte ca omenirea să fie pregătită să treacă la un stadiu mai înalt și mai uman în dezvoltarea sa.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “”Părerea” Kamalei Harris nu este a ei cu adevărat ”

Acum câteva săptămâni, vicepreședintele Kamala Harris a vizitat Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia, pentru a vorbi despre importanța votului. În timpul prelegerii sale, o studentă a comentat că Israelul comite genocid împotriva palestinienilor, la care vicepreședintele Harris a dat din cap în acord și a spus că studentul nu ar trebui să suprime „adevărul ei”. A doua zi, Harris și-a cerut scuze și a spus că nu crede că Israelul comite genocid. A fost prea târziu; impactul aprobării din gestul ei devenise deja viral și crease reacții adverse. Întrebarea nu este dacă Harris este sau nu antisemită, ci mai degrabă în ce măsură gestul ei reprezintă poziția partidului și a țării sale. Răspunsul, după părerea mea, este că gestul ei din cap îi reprezintă destul de sincer. Scuzele ei sunt false, nu gestul ei către strudentă.

Un guvern face doar ceea ce servește interesului țării sale sau, cel puțin,al partidului său de guvernământ. Nu există prieteni în politică. În Israel, obișnuiam să ne gândim la SUA ca la cel mai mare prieten și aliat al nostru. Dar aceasta a fost doar perspectiva noastră, nu perspectiva Americii. În realitate, Israelul nu contează pentru nimeni. Lumea s-ar lepăda de noi dacă ar putea.

De exemplu, uitați-vă la ce se întâmplă cu Partidul Laburist din Marea Britanie. Cu o zi înainte de discuția lui Harris cu studenții de la George Mason, Partidul Laburist din Marea Britanie a adoptat o moțiune care a definit Israelul drept „stat apartheid”. Și aici, forța de muncă a determinat o poziție care îi servește interesul. Marea Britanie este inundată de arabi, influența țărilor arabe este foarte dominantă în Marea Britanie, iar Partidul Laburist are nevoie de circumscripția arabă. Prin urmare, este în interesul său să declare că Israelul este un stat apartheid.

Nu numai țările, ci chiar evreii din întreaga lume se întorc împotriva Israelului. Dintre tinerii evrei americani, aproximativ jumătate, dacă nu chiar mai mulți, ar prefera ca Israelul să nu existe, iar numărul evreilor anti-israelieni doar crește.

Dar lucrurile nu se vor schimba în favoarea Israelului înainte ca noi, în Israel, să ne schimbăm în bine. Oamenii nu ne vor plăcea înainte de a ne plăcea noi între noi; doar aşa funcționează.

Motivul pentru care poporul Israel a supraviețuit timp de milenii este că există un scop al existenței noastre. Națiunea noastră este formată din membrii nenumăratelor națiuni care au format o națiune care credea într-o ideologie revoluționară. Cu mii de ani în urmă, acei reprezentanți s-au alăturat grupului lui Avraam, deoarece credeau în mesajul său de milă și unitate a tuturor oamenilor deasupra diferențelor. Istoricul germano-israelian Yitzhak Baer a scris în cartea sa „Istoria evreilor în Spania creștină” că „în interior, societatea israelită a fost întemeiată pe calitățile fundamentale ale simplității, frăției și iubirii”.

Deoarece națiunea noastră este formată din „reprezentanți” ai altor națiuni, lumea simte că are o „miză” în noi, că are dreptul să ne spună ce să facem și să ne ceară să dăm un bun exemplu, pe care nu-l cere oricărei alte națiuni. Acest „dublu standard”, care este principalul indicator pentru „detectarea” antisemiţilor, este înrădăcinat în interiorul fiecărui non-evreu de pe Pământ.

De aceea, atât timp cât nu ne putem tolera reciproc, lumea nu ne va tolera. Întrucât ura unora pentru alții se intensifică de zeci de ani, la fel și ura lumii pentru noi. Abraham Foxman, fost director național al Ligii Anti-Defăimare (ADL), a definit pe bună dreptate pe Israel drept „evreul dintre națiuni”. În consecință, națiunile se vor raporta la noi așa cum omenirea se referă la evrei: Când suntem uniți, există afecțiune și apreciere pentru Israel. Când suntem împărțiți, lumea ne disprețuiește și vrea să ne elimine.

Deoarece strămoșii noștri provin din multe națiuni, atunci când ne detestăm unii pe alții, infuzăm fără să vrem această ură în toate acele națiuni ale strămoșilor noștri. Acesta este motivul pentru care națiunile ne învinovățesc pentru răspândirea urii, provocarea războiului și pentru care ne demonizează. Cu toate acestea, dacă ne raportăm pozitiv unul la altul, aceasta se transmite către restul lumii. În acest caz, oricât ne disprețuiesc și ne urăsc acum, ne vor aprecia și iubi atunci.

Prin urmare, nu ar trebui să ne așteptăm ca neevreii, inclusiv vicepreședintele Harris să nu ne urască, atât timp cât noi ne urâm reciproc. Ei nu se pot abține. Prin iubirea sau ura noastră unii pentru alții, determinăm cum simte umanitatea față de noi și, prin iubirea sau ura noastră unii pentru alții stabilim dacă iubirea și pacea sau ura și războiul prevalează în întreaga lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Relaţiile Germania-Israel după perioada Merkel”

După mandatul său de 16 ani de Cancelar al Germaniei, vizita de rămas bun a Angelei Merkel în Israel de duminică ar putea marca o schimbare în relația de prietenie dintre cele două țări. Dacă această schimbare va fi pozitivă sau negativă depinde numai de națiunea evreiască. Unitatea noastră determină starea lumii, soarta ei și modul în care suntem tratați de ceilalți.

Olaf Scholz, liderul Partidului Social Democrat de centru-stânga, a câștigat în mod restrâns majoritatea voturilor împotriva creștin-democraților de centru-dreapta (CDU / CSU). Se pare că în curând va putea forma o coaliție cu verzii și liberalii care să o înlocuiască pe Merkel.

Care va fi politica externă a noului guvern față de Israel rămâne de văzut, dar cea mai imediată durere de cap este aceea de a rezolva problemele de acasă. Poliția a înregistrat anul trecut 2.351 de cazuri de infracțiuni antisemite, o creștere de 15% față de anul precedent, cel mai mare număr înregistrat din 2001. Cel mai recent, autoritățile germane au împiedicat un potențial atac terorist asupra unei sinagogi din orașul Hagen. Cu doar câteva zile în urmă, un alt incident a provocat o revoltă internațională. Un muzician evreu german susține că i s-a refuzat serviciul de check-in la un hotel din Leipzig, cu excepția cazului în care își ascunde colierul cu steaua lui David.

Deci, la ce schimbare ne putem aștepta în viitorul apropiat? Pentru un răspuns pozitiv la această întrebare, nu putem decât să ne uităm la poporul Israel pentru a înțelege că dictează cursul istoriei de a îndeplini corect această responsabilitate.

Indiferent dacă suntem sau nu conștienţi, mingea se află în terenul nostru. Prin unitatea noastră permitem unitatea în lume, pe măsură ce aducem în ea forța pozitivă de unitate de care are atât de mare nevoie. Dimpotrivă, separarea noastră neagă omenirii această putere și invocă în ea ură față de evrei.

În cuvintele lui Rav Kook, „Mișcarea autentică a sufletului israelian la cea mai măreață expresie este exprimată doar prin forța sa sacră, eternă, care izvorăşte din spiritul său. Este ceea ce a făcut-o, o face și încă o va face o națiune care stă ca lumină pentru națiuni, ca răscumpărare și mântuire pentru întreaga lume, pentru propriul său scop specific și pentru scopurile globale care sunt interconectate”. (Scrisorile lui RAAIAH 3)

Ostilitatea de astăzi față de evrei trebuie să ne amintească de sarcina noastră. Doar dacă vom reaprinde iubirea de fraţi pe care am cultivat-o cu secole în urmă și vom împărtăși tuturor metoda de realizare a acestui lucru, vom putea opri antisemitismul.

În ce fel acul cântarului este în mâinile noastre? În eseul său Garanție reciprocă, Baal HaSulam scrie: „Națiunea israeliană a fost înființată ca o conductă, în măsura în care se purifică [de egoism] şi își transmite puterea către restul națiunilor”. Unitatea evreiască îndreaptă cântarul către relații plăcute și atunci puterea păcii curge în lume. În schimb, separarea noastră blochează acest flux către umanitate și invocă ura față de evrei prin absența ei.

Prin urmare, nici cancelarul Angela Merkel și nici succesorul ei nu vor determina acceptarea sau respingerea poporului Israel. Nici altul nu o va determina, dacă, Doamne ferește, Germania va fi în cele din urmă guvernată de un tiran ca Hitler. Nici o figură politică nu ne poate determina soarta. Totul depinde de modul în care ne comportăm noi evreii, unii cu alții, de capacitatea noastră de a ne conecta, dezlănțuind astfel forța pozitivă a naturii asupra noastră și a întregii umanități. Atunci nu ne vom teme de nimic, de nici un rezultat electoral sau de alte evenimente din nicio parte a lumii, deoarece ura va fi înlocuită de pace și liniște pentru toată lumea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “În ce fel, cultura ne influențează negativ?“

Fără nicio legătură cu modul în care cultura generală influențează o persoană, rezultatul faptului că face parte dintr-o cultură care apreciază materialismul și consumismul este că ne oferă o senzație sporită de goliciune, ceea ce ne conduce în tot mai multe probleme precum depresia, singurătatea, stresul. , anxietate, abuz de droguri, sinucidere, extremism și crize în familii și în creșterea noastră. Efectele negative ale vieții într-o astfel de cultură ne conduc, în general, la o criză globală și am putea ajunge chiar la state precum al treilea sau al patrulea război mondial sau amenințarea cu anihilarea rezultată dintr-o catastrofă ecologică sau nucleară.

Ne dezvoltăm într-o nouă stare pașnică și armonioasă de existență, dar pe drum acolo trebuie să ne experimentăm natura egoistă ca o forță malefică și negativă. Nu este de dorit să simțim această realizare a naturii noastre egoiste ca rău prin suferință. Dimpotrivă, este de dorit să ne dezvăluim ego-ul ca fiind rău prin intermediul unei forme specifice de educație și conștientizare.

Cu toate acestea, pentru moment, ne dezvoltăm de la un ego mai mic la unul mai mare și de la dureri mici la suferință mai mare. Natura formulează în mod intenționat un sentiment și un mediu amenințător în jurul nostru, astfel încât, indiferent dacă vrem sau nu, am simți că ego-urile noastre sunt sursa răului care evocă toate problemele și suferințele din viața noastră. Printr-o astfel de realizare, vom descoperi că egoismul în sine funcționează pentru a ne obliga să-i vedem răul și să ne anulăm dorința de a-l sluji.

În același simbol, există și posibilitatea unei căi scurte, pozitive și nedureroase către o lume pașnică și armonioasă nu prin suferință, ci prin realizarea răului. Putem face acest lucru numai cu ajutorul diseminării înțelepciunii cu privire la modul în care funcționează natura la toate nivelurile sale – nemișcat, vegetativ, animat și, bineînțeles, uman – și cum să atingem starea finală, natura ne ghidează spre pace și armonie. Este posibil și mult mai de dorit să se realizeze o schimbare a naturii umane prin conștientizare și educație care îmbogățește conexiunea în loc de suferință.

Bazat pe o emisiune “Întrebări şi răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman . Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este bine că SUA le pasă doar de ele însele”

De la al doilea război mondial, America a fost aproape mereu angajată într-un fel de război: Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan, ca să nu mai vorbim de amestecul în Cuba și nenumărate alte ocazii militare și politice evidente și ascunse, de implicare americană în alte țări. Într-adevăr, este substanțial apelativul american, „polițistul lumii”, așa cum o numea o opinie din The New York Times. În mod ironic, America face toate acestea doar pentru că vrea pace și liniște. Nu are un interes real în poliția lumii. Dacă ar putea, ar rămâne departe, așa cum a făcut-o la începutul celui de-al doilea război mondial. Pentru America, aceasta ar fi într-adevăr cea mai bună decizie a sa.

Cu doi vecini docili, Canada la nord și Mexic la sud, un ocean la vest și un ocean la est, SUA are foarte puține griji. Este o țară vastă, cu sute de milioane de oameni, sisteme de fabricație robuste, cele mai avansate instituții și facilități științifice din lume și resurse naturale abundente. Dacă o țară poate fi autosuficientă, aceasta este SUA.

Americanii sunt crescuți să se raporteze în primul rând, dacă nu exclusiv, la America. Ei sunt învățați foarte puțin despre restul lumii și înțeleg de ce. Dacă n-ar fi aspirațiile altor puteri mondiale să conteste poziția Americii ca lider mondial, probabil că ar alege să nu se amestece în afacerile globale.

Dar, pentru toate eforturile lor, SUA este încă țara de vis pentru majoritatea oamenilor. Acesta este motivul pentru care, în ciuda crizei sale sociale și a slăbiciunii economice (relative) este încă o astfel de atracție pentru milioane de imigranți, care traversează mii de mile pentru a ajunge acolo din America Latină. Acesta este și motivul pentru care aproape fiecare om de știință ar dori să se mute în SUA, date fiind condițiile adecvate.

În ceea ce privește restul lumii, lucrurile sunt mult mai precare. China este așezată împotriva Rusiei, susținând că vastele pământuri îi aparțin. În mod ingenios, trimite lucrători chinezi care se stabilesc în acele țări și se căsătoresc cu ruși locali. Aceasta va deveni o mare problemă în viitor.

Există, de asemenea, problema zonelor musulmane din sudul Rusiei, care acum vor forma alianțe cu Afganistanul și vor pune o problemă Rusiei. În viitor, Rusia nu va putea controla acele republici care făceau parte din Uniunea Sovietică. Între aceste trei – Rusia, China și dominarea crescândă a Islamului – este locul în care văd pericolele viitoare.

Dar nu numai acolo. Tensiunile considerate de mult dispărute par să apară în aceste zile, când ego-ul domnește suprem în societatea umană. Fricțiunea recentă dintre Franța, Marea Britanie și SUA în legătură cu acordul asupra submarinului nuclear cu Australia este un exemplu în acest sens, dar consider că mai sunt multe în această zonă.

În ciuda pericolelor care se apropie, dacă dorim putem preveni o izbucnire mondială. Putem decide că două războaie mondiale au fost suficiente și vrem ca omenirea să urmeze un curs diferit, unul mai atent și mai colaborativ. Dar o vrem? În prezent, nu pare așa.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Enigmaticul Impact al evreilor asupra naţiunilor”

Luna trecută, aproximativ 300 de curajoși lideri irakieni, atât șiiți, cât și suniți, au cerut guvernului să adere la Acordurile lui Abraham, să normalizeze legăturile cu Israelul și să abroge legea care interzice legăturile civile dintre irakieni și israelieni. Sunt cu totul pentru pace și relații bune, dar din păcate, în acest moment nu pare că guvernul irakian este dispus să devină un partener real pentru aceasta. De fapt, guvernul a dat deja ordine de arestare a unora dintre participanții la declarație.

În Irak exista o comunitate evreiască înfloritoare, care a contribuit la înflorirea țării. Astăzi, fără evrei, este o umbră a sa. Când aclamatul economist și sociolog german Werner Sombart a dorit să descrie impactul evreilor asupra Europei, el s-a pliat într-un mod care se potrivește și în multe alte locuri. În cartea sa Evreii și capitalismul modern, el a scris: „Israelul trece peste Europa ca soarele: la venirea lui izbucnește o viață nouă; la plecarea lui totul cade în descompunere”.

Liderii au cunoscut întotdeauna acest impact al evreilor și au încercat să-l folosească în beneficiul lor. În secolul al XV-lea, sultanul otoman Baiazid al II-lea, a fost încântat de expulzarea evreilor din Spania și de sosirea lor în Turcia. În cartea sa Istoria literaturii evreiești: Centrul evreiesc de cultură din Imperiul Otoman, istoricul Israel Zinberg scrie în acest sens: „Când regele Ferdinand, care a expulzat evreii din Spania, a fost menționat în prezența [sultanului], el a spus: „Cum îl poți considera pe regele Ferdinand un conducător înțelept când și-a sărăcit propriul pământ și l-a îmbogățit pe al nostru?”

În unele cazuri, manipularea puterii economice a evreilor nu a fost la fel de evidentă. Se spune că atunci când SUA au presat Uniunea Sovietică să-și lase evreii să plece în Occident, nu a fost atât pentru că a vrut să-i ajute pe evrei, cât mai mult pentru că a vrut să slăbească Uniunea Sovietică. Aceasta din urmă, care era destul de conștientă de puterea evreilor, nu i-a lăsat să iasă. De asemenea, a stins orice manifestare de antisemitism evident în URSS pentru a nu-i speria pe evrei.

Liderii irakieni care s-au întrunit luna trecută sunt conștienți de aceasta. Wissam al-Hardan, un lider al unui trib sunit din provincia Anbar din Irak, a declarat că expulzarea evreilor din Irak a fost „cel mai infam act” în declinul țării. La fel, dr. Sahr al-Ta’i, un avocat irakian al normalizării legăturilor cu Israelul a spus că „Israelul de azi … este o țară puternică și o parte inseparabilă a lumii și a Națiunilor Unite. Irakul nu poate neglija acest fapt și nu poate trăi izolat de lume”.

Deși toate cele de mai sus sunt impresionante, ar trebui de asemenea, să observăm că oriunde la început evreii sunt bine primiți, ei sunt în cele din urmă respinși și expulzați. Există motive întemeiate pentru ambele fenomene.

Evreii poartă în interiorul lor o trăsătură specială, o forță spirituală care derivă din trecutul nostru ilustru când am fost conectați între noi și, prin urmare conectați la întreaga realitate. Puterea evreilor este puterea unității, puterea de a avea grijă unul de celălalt „ca un singur om cu o singură inimă”, puterea responsabilității reciproce.

Astăzi, chiar dacă ne-am pierdut iubirea unul pentru celălalt, încă purtăm în noi o scânteie a puterii pe care o aveam în antichitate. Această scânteie ne face unici. Ne permite să prosperăm în orice societate în care trăim. Cu toate acestea, am căzut din starea de a-i iubi pe ceilalți, şi o folosim pentru beneficiul nostru în locul beneficiului pentru întreaga societatate. Acesta este motivul pentru care, la început, toată lumea ne întâmpină bine și contribuim la prosperitatea țării noastre gazdă datorită scânteii ascunse din noi, dar în cele din urmă suntem expulzați, când gazda noastră își dă seama că a fost folosită și manipulată în beneficiul evreilor.

Așa cum s-a întâmplat în Spania, Germania și practic oriunde am mers, aşa se va întâmpla și în SUA. Atât timp cât ne comportăm la fel, rezultatul va fi același. Așa cum a spus odată un evreu celebru Albert Einstein, „Nebunia face același lucru mereu și așteaptă rezultate diferite”.

Prin urmare, intențiile bune ale liderilor irakieni nu vor duce la nimic pozitiv. Pacea cu Israelul nu este în mâinile lor, ci în a noastră. Dacă decidem să facem pace între noi și să reînnoim iubirea pentru ceilalți pe care am avut-o odată, o vom proiecta către națiuni și lumea va prospera. Dacă continuăm să ne detestăm unii pe alții și să ne menținem atitudinea egoistă, lumea ne va acuza de egoism și ne va alunga din familia națiunilor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ochii înţeleptului”

Când ne uităm la harta politică a lumii, vedem două linii care încearcă să se anihileze reciproc: linia dreaptă și linia stângă. Aceștia alternează în dominație și luptele lor devin din ce în ce mai feroce și distructive. Dar când ne uităm la restul naturii, acolo nu există război, ci completare. Chiar și luptele întăresc părţile rivale și le fac mai sănătoase. În mod clar, nouă ne lipsește ceva.

Progresul echilibrat trebuie să conțină întotdeauna două laturi: dreapta și stânga. Partea dreaptă este tendința spre stabilitate și tradiție, spre a face mâine la fel ca astăzi. Partea stângă este tendința de a revoluționa, de a inova, de a cerceta viitorul. Când cele două părți se completează reciproc, societatea poate trage concluzii mai bune, poate lua decizii mai precise și poate merge mai departe cu succes.

„Ochii înțeleptului sunt în capul său” (Eclesiastul 2:14), a spus regele Solomon. Cu alte cuvinte, în timp ce natura ne împinge mereu înainte, trebuie să ne străduim să-i înțelegem direcția și să ne pregătim pentru ea. Când nu ne pregătim, nenorocirile ne surprind și suferința ne obligă să căutăm protecție. Deoarece natura evoluează întotdeauna, menținerea stabilității de mâine necesită pregătirea pentru viitorul de astăzi. Aceasta este combinația potrivită între linia dreaptă și linia stângă și se numește „avansând pe linia de mijloc”.

Menținerea liniei de mijloc este o provocare, deoarece ego-ul uman se schimbă și evoluează constant. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât simțurile noastre cer noi emoții și simțim o foame mai mare de plăcere și satisfacție. În același timp, lumea noastră este din ce în ce mai conectată și orice mișcare pe care o face o persoană îi influențează pe ceilalți oameni. Am devenit dependenți reciproc, în timp ce înstrăinarea noastră unul de celălalt se intensifică.

Pentru a supraviețui secolului XXI, nu vom avea de ales decât să stabilim sisteme educaționale globale care să ne învețe linia de mijloc între satisfacerea ego-urilor noastre în creștere și necesitatea de a fi atenți cu ceilalți. Dacă nu învățăm cum să găsim o cale de mijloc constructivă, natura ne va obliga să facem acest lucru prin presiune și durere.

În anii 1930, marele cabalist și gânditor Baal HaSulam a scris în inspiratul său eseu „Pacea în lume”: „În generația noastră, când fiecare persoană este ajutată pentru fericirea sa de toate țările lumii, individul devine în mod involuntar sclav pentru întreaga lume, ca o roată într-o mașină. … Deși acest lucru este, de fapt, cunoscut și simțit, oamenii din lume încă nu l-au înțeles corect. De ce? Pentru că așa este conduita dezvoltării în natură: acţiunea vine înaintea înțelegerii și numai acțiunile vor dovedi și vor împinge omenirea înainte”.

Prin urmare, nu avem timp de pierdut. Dacă vrem un bun venit mâine, trebuie să lucrăm la asta azi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Conflictul China-Taiwan—este real?”

Între vineri și luni, peste 150 de avioane de vânătoare chineze au pătruns în spațiul aerian al Taiwanului. La rândul lor, taiwanezii au declarat că se pregătesc pentru război cu gigantul vecin, iar SUA au cerut Chinei să întrerupă intruziunile sale provocatoare. În timp ce tensiunea în creștere este într-adevăr deconcertantă, cred că este un conflict destul de fals între două părți ale aceleiași națiuni și este în interesul altor țări să le pună una împotriva celeilalte. Oricum ar fi, cred că atunci când China o va dori, cele două se vor reuni, Taiwanul se va alătura Chinei și de asemenea China se va schimba în consecință.

Dacă este ceva, probabil că intenția Chinei în incursiunile sale aeriene nu a fost să sperie Taiwanul, ci să provoace SUA, protectorul declarat al Taiwanului. Dar în realitate, nu văd ce are de câștigat China dintr-un război cu Taiwanul. Acolo nu există teritoriu și toată tehnologia pe care o are Taiwanul, China o are și ea. Sunt sigur că există motive ulterioare aici, care nu sunt raportate de presă, dar în orice caz nu văd niciun motiv de război aici.

Trebuie să înțelegem că China nu este doar o altă țară. Este un monstru al unei republici cu o populație de peste 1,4 miliarde de oameni. Acești oameni provin din culturi, religii, stări sociale și moduri de viață diferite și adesea în ciocnire. Prin urmare, guvernul chinez trebuie să mențină o formă foarte strictă de guvernare pentru a ține țara sub control. Se spune că nu ar trebui să judecăm alți oameni până nu suntem în locul lor. Prin urmare, nu m-aș grăbi să judec asupra Chinei.

Mai mult, dacă China ar vrea cu adevărat să recucerească Taiwanul, ar face-o exact așa și nimeni nu ar ridica un deget pentru a o opri. SUA, Europa, Rusia, niciuneia dintre ele nu îi pasă de Taiwan și cu siguranță nu ar risca să meargă împotriva Chinei. Dacă China ar decide să cucerească Taiwanul, ei ar protesta, dar nu ar fi altceva decât un joc de vorbe ipocrit. Mai mult, faptul că Taiwanul este încă o țară suverană dovedește că China nu vrea să o revendice.

În general, cred că ne mutăm într-o nouă eră. Întregul concept de stat-națiune se dizolvă. Astăzi, nu există nimic mai mult decât un steag și un imn.

Cu mulți ani în urmă eram în Irlanda de Nord, în timp ce ei încă luptau pentru independența față de Marea Britanie. Chiar am participat la unul dintre marșurile lor și am pretins că sunt mândru că sunt unul dintre ei.

Dar acele zile s-au terminat. Lumea devine mai rotundă; toată lumea este conectată la toți ceilalți și întregul concept de granițe își pierde sensul. Dacă nu ar fi traficul de droguri și apărarea împotriva lor, nu ar exista niciun motiv pentru garduri între țări.

Cred că lumea se îndreaptă către un loc mai bun, o manieră de existență mai colaborativă. Va trebui să mai suportăm câteva lovituri, dar în cele din urmă vom înțelege că există o traiectorie foarte clară aici – spre unitate și coeziune. Dacă înțelegem asta, vom putea avansa spre ele de bunăvoie și mult mai plăcut.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce ar însemna pentru Israel reîntoarcerea lui Trump”

Potrivit unui sondaj recent Rasmussen Reports, dacă alegerile prezidențiale din SUA ar avea loc astăzi, fostul președinte Donald Trump s-ar întoarce la Casa Albă. Dacă o asemenea prognoză ar deveni realitate, am putea presupune că Israelul își va recupera un prieten. Cu toate acestea, această actualizare ar depinde în totalitate de evreii înșiși.

Abordarea deficitară a crizei imigrației ilegale și retragerea dezordonată a SUA din Afganistan sunt câțiva dintre factorii atribuiți dezaprobării americanilor față de președintele Joe Biden. 58% dintre votanții americani probabil dezaprobă performanța la locul de muncă a președintelui, în timp ce doar 40% o evaluează pozitiv pe baza noului sondaj. Sondajul prezice, de asemenea, o victorie a lui Trump în 2024 dacă va candida la funcția de președinte împotriva lui Joe Biden sau Kamala Harris.

Recentul impuls eșuat de pe culoarul progresiv din cadrul Partidului Democrat pentru a opri asistența SUA către Israel de a contribui la finanțarea sistemului critic de apărare a Cupolei de Fier, a fost un avertisment clar cu privire la interesul antisemit de a șterge Israelul de pe hartă. Mai mult, nu putem și nu trebuie să ignorăm ascensiunea antisemitismului și a sentimentului anti-israelian din America, care este evidentă în social media, în politică, în școli și universități.

În 2005, când am vizitat Statele Unite, am încercat doar să avertizez despre un astfel de scenariu. Am ținut prelegeri la una dintre universități și m-am certat cu evreii care au umplut sala, cu privire la faptul că America va avea un viitor sumbru și că antisemitismul își va ridica capul la o înălțime care nu ar fi departe de ura Germaniei în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. Au refuzat să-mi ia în seamă avertismentele. „Predicțiile tale nu se pot împlini. Avem organizații puternice. Suntem admirați de toată lumea”. M-au privit cu neincredere totală.

Nouă ani mai târziu, în 2014, m-am întors și am încercat din nou să vorbesc inimilor lor. Ura față de evrei se aprindea deja, se simțea, dar am perceput aceeași indiferență în ei. Până în ziua de azi, majoritatea evreilor sunt încă susținătorii înfocați ai președintelui Biden, fără a înțelege gama de forțe ostile Israelului care stau în spatele lui. Cel puțin jumătate din țară, cu un sprijin remarcabil din partea evreilor americani, a ales o administrație democratică. Asta au ales, asta au primit.

Rădăcina problemei este că evreii nu sunt isteți. Ne tot întrebăm de ce sunt atât de multe lovituri împotriva noastră? Nu ne dăm seama că aducem acest lucru asupra noastră fiind astfel de oameni miopi. Ne iubim duşmanii și ne disprețuim prietenii, îndepărtându-i și distanțându-ne de ei. Așadar, nu este de mirare că ne aflăm în stări de turbulență constantă și situații neplăcute.

De ce evreii americani nu au susținut realegerea lui Trump? Cine era mai bun pentru Israel decât el? Chiar credem că Stânga ne va garanta existența pentru viitor? Nu garantează nimic; din contră, ne săpăm propriul mormânt.

Tora vorbește despre încăpățânarea evreiască atunci când se referă la poporul Israel ca un „popor cu gât rigid” (Exod 32: 9). Egoul nostru în creștere ne conduce cu o mână puternică și un braț întins.

Este un paradox: putem fi oameni înțelepți, cu o minte ascuțită, experți în știință, economie, în toate domeniile pe care le atingem, cu excepția unuia: corectările spirituale. Când vine vorba despre corectarea instinctului rău – de a-l converti într-un instinct bun, de bunăvoinţă pentru binele altora – cădem într-o amorțeală profundă a simțurilor.

Egoul ne face să ignorăm că lumea este o reflectare a ceea ce se întâmplă în relațiile dintre noi înșine. Dacă suntem uniți, suntem percepuți ca o forță pozitivă în lume, iar atunci când se percepe opusul, slăbiciunea noastră aparentă face ca situaţiile neplăcute să ne lovească.

Renumitul cabalist Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) scrie în minunatul său articol „Introducere la Cartea Zoharului” că atunci când noi evreii, suntem conectați unii cu alții deasupra egoismului, radiem de la puterea conexiunii către întreaga umanitate. În timp ce, atunci când suntem cufundați în iubirea de sine și permitem instinctului rău să prevaleze și să ne separe până la respingere și ură, rezultatul este dezlănțuirea forțelor negative asupra noastră, împuternicirea lor de a acționa împotriva noastră.

Antisemitismul care se manifestă atât din dreapta cât și din stânga, este reflectarea urii care există între fracțiunile poporului Israel. Ceea ce se întâmplă între noi pătrunde în întreaga lume.

Prin urmare, nu avem decât un singur scop: conexiunea deasupra tuturor diferențelor. Pentru că numai unindu-ne mai presus de toate dezacordurile egoiste este posibilă trezirea unei puteri superioare, o bază solidă, prin care poporul Israel este capabil să existe și să susțină lumea.

Forța supremă, puterea iubirii, este cea care aduce corectarea egoismului și echilibrează ostilitatea. Iar dacă noi evreii vom depăși disputele dintre noi, asta va avea răsunet puternic în lume și în cele din urmă va neutraliza și ura. Prin urmare, alegerea evreilor ar trebui să fie să devină ca unul, aproape unul de altul deasupra oricărei considerații personale. Prin aceasta, ne vom determina soarta iar liderul potrivit pentru Israel, America și întreaga lume va apărea în consecință.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→