Noul meu articol pe Linkedin “Săpând sub propriile noastre picioare”

Din păcate, nu cred că seria de scăpări care au permis evadarea din închisoare a șase teroriști cu sânge pe mâini, ne vor da lecții semnificative. De ani de zile, societatea israeliană este în declin. De ani de zile, am devenit înstrăinați unul de celălalt și indiferenți față de țara care a fost stabilită pentru un scop foarte semnificativ. Arabii știu deja că nu trebuie să lupte cu noi; ei pot aștepta și să ne lase să ne dezintegrăm din interior până nu mai rămâne nimic.

Coroziunea nu începe cu Serviciul de închisori din Israel și cu siguranță nu se termină aici. Prin urmare, nu sunt deloc impresionat de sărbătorirea presei pentru capturarea a patru dintre cei șase teroriști. Au nevoie să se agite cu ceva; este modul în care își câștigă banii, dar în cele din urmă este fără sens.

Punctul esențial al problemei constă în refuzul nostru de a fi ceea ce ar trebui să fim. În loc să ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine și pentru lume și să ne afirmăm fără scuze poziția noastră, ne ocupăm de interesele dușmanilor care doresc distrugerea noastră, care ne mituiesc cu zâmbete de falsă afecțiune. Dar ei nu simt nici o afecțiune pentru noi ci doar dispreț.

Într-adevăr, cum poate cineva să respecte o națiune care nu se respectă pe ea însăși? Când israelienii evrei se mândresc cu faptul că sunt activiști împotriva existenței statului evreu și cred că sunt superiori din punct de vedere moral din cauza asta, putem da vina pe cineva pentru că are opinii similare? Săpăm sub propriile picioare și apoi ne îngrijorăm de căderea noastră.

Națiunea evreiască are o moștenire unică, valori unice și un mod de viață unic. Dacă le urmăm, la fel cum fiecare națiune își urmează propriile valori, vom fi ceea ce suntem meniți să fim – o națiune ai cărei membri se iubesc ca pe ei înșiși și oferă un exemplu de unitate, într-o lume sfâșiată de diviziune și ură. Aceasta este ceea ce ar trebui să facem în statul evreiesc, statul Israel, și a da acest exemplu este sensul de a fi „o lumină pentru națiuni”.

Când israelieni declară că teroriștii brutali care au scăpat sunt „bărbații anului”, asta nu mărturisește superioritatea lor morală; mărturisește profunzimea urii lor față de propriul popor. Dacă cineva poate glorifica un ucigaș de femei și copii pentru singurul motiv că femeile și copiii aceștia erau membri ai propriei sale națiuni, aceasta mărturisește ura acelei persoane față de poporul său. Când lumea vede că națiunea evreiască are astfel de oameni în ea, îi poate privi pe evrei în vreo lumină pozitivă? Poate cineva să aprecieze o națiune care se urăște atât de mult?

În lucrarea sa Naţiunea, marele cabalist și gânditor al secolului al XX-lea Baal HaSulam a explicat ce înseamnă să fii o națiune echitabilă: „Singura speranță este să stabilim temeinic o nouă educație națională, să dezvăluim și să aprindem încă o dată iubirea națională naturală care a fost estompată în noi… timp de două milenii… Atunci vom ști că avem o bază naturală și de încredere pentru a ne reconstrui și pentru a ne continua existența ca națiune, calificată să se poarte ca toate națiunile lumii. … [Totuși] Aici trebuie să subliniez în privința educației naționale menționate mai sus: deși ne propunem să plantăm o mare iubire printre indivizii din națiune în particular și pentru întreaga națiune în general, în cea mai deplină măsură posibilă [datorită jurământului nostru de a da un exemplu de unitate], acest lucru nu este deloc similar cu… fascismul. Îl detest și conștiința mea este complet curată de el. … Pentru a percepe cu ușurință diferența [dintre iubirea națională și fascism] … ar trebui să o comparăm cu atributele egoismului și altruismului într-o persoană. … În mod clar, măsura egoismului … este o condiție necesară în existența reală a creaturii. Fără ea, nu ar fi o ființă separată și distinctă în sine. Totuși, acest lucru nu ar trebui să nege deloc măsura altruismului într-o persoană. Singurul lucru necesar este stabilirea unor limite distincte între ele: legea egoismului trebuie păstrată în toată puterea sa, în măsura în care privește existența minimă. Iar legat de orice surplus din această măsură, să ne permitem să renunțăm la el pentru bunăstarea semenilor”.

Din păcate, nu facem minimul pentru a stabili iubirea națională, pentru a ne asigura existența. Pentru a face acest lucru, trebuie să știm cum am fost creați, pentru ce, și cum ne putem atinge scopul. Dacă realizăm moștenirea noastră, oamenii ne vor aprecia numai atunci când vom da un exemplu de solidaritate și coeziune și că în orice alte circumstanțe ne vor urî, poate că vom fi mai atenți la datoria noastră. Dacă facem acest lucru, asta ne va face Israel. Și mai important, asta ne va face un exemplu, singurul exemplu de care lumea are nevoie pentru a depăși nenumăratele fisuri adânci, care sunt singurul motiv pentru suferințele umanității.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum ne putem asigura că toţi oamenii din lume pot primi o educație decentă, astfel încât toată lumea să aibă ocazia de a contribui maxim la beneficiul umanității “

Realizarea faptului că existăm într-un singur sistem uman ca părți ale unui singur organism, ne va obliga să organizăm o educație în care fiecare persoană să poată atrage forțe pentru a oferi fiecăruia tot ceea ce numai fiecare individ poate oferi.

La urma urmei, fiecare celulă trebuie să ofere corpului ceva unic, altfel corpul nu este întreg. Trebuie să avem grijă de faptul că fiecare își va cunoaște unicitatea, rolul, abilitățile și specificul. Numai fiecare individ este capabil să dea asta omenirii. Din acest motiv, dacă lipsește din organism în ansamblu contribuția unei persoane din umanitate, atunci umanitatea va fi defectă.

Dacă vom realiza o astfel de stare, atunci vom oferi o educație decentă, prin care vom realiza o lume pașnică și armonioasă.

Realizarea integralității și interdependenței noastre față de fiecare persoană, ar trebui în esență să facă educația noastră independentă de orice fel de restricții, pentru ca aceasta să se bazeze în sistemul integral al umanității numai pe rolul fiecărei persoane.

Bazat pe emisiunea ”Întrebări şi răspunsuri” cu Dr. Cabalist Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalist Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce vă emoționează cel mai mult în viață?“

În viața mea, sunt emoționat de înțelegerea legii altruiste generale a naturii, care avansează omenirea către conștientizarea ei.

Natura vrea ca noi să cunoaștem această lege și să ne dezvoltăm în consecință. Datorită acestui fapt, urcăm de la nivelul animal al naturii la cel vorbitor, sau al omului. Întrucât mântuirea umanității depinde doar de cunoașterea acestei legi și de împlinirea ei, atunci cred că cunoașterea ei ar trebui să se răspândească în întreaga lume, înainte ca lumea să se scufunde într-o suferință din ce în ce mai mare, prin care totuși mai devreme sau mai târziu va descoperi această lege.

Apoi, misiunea mea devine să transmit cunoșterea acestei legi către umanitate astfel încât oamenii să evite suferința și ca oamenii să înțeleagă ce cere natura de la noi și de ce.

Prin aplicarea legii naturii, vom ajunge rapid la o viață fericită, în cel mai scurt interval de timp, fără nenorociri și suferințe.

Iată ce mă emoționează și mă împinge să rămân activ în promovarea acestui mesaj.

Bazat pe emisiunea ”Întrebări şi răspunsuri” cu Dr. Cabalist Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalist Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Expunând 9/11 – Problema găsirii adevărului ascuns”

Sunt cu totul în favoarea declasificării documentelor legate de atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Din păcate, în absența angajamentului față de o cronologie sau a expunerii oricărui conținut real, mișcarea de declasificare a documentelor pare mai degrabă declarativă decât de fond. Potrivit scrisorii DOJ, FBI va „revizui afirmațiile sale anterioare de drept pentru a identifica informații suplimentare adecvate divulgării. FBI va dezvălui aceste informații continuu, cât mai rapid posibil”. Paravanul de fum din jurul atacurilor din 11 septembrie este un exemplu de eroare pe care guvernele o fac în continuare. Ascunderea adevărului, orice adevăr, despre orice eveniment din istorie, ne refuză capacitatea de a trage concluzii corecte pentru viitor și toți plătim pentru asta.

La fel ca în cazul demersului de declasificare a documentelor din 11 septembrie, motivul care stă la baza solicitării declasificării este adesea compensarea financiară. Cu toate acestea, compensațiile de orice fel nu ne spun ce s-a întâmplat cu adevărat și, dacă nu știm ce s-a întâmplat, ne lipsește lecția cea mai importantă: ce ar trebui să facem pentru a preveni ca astfel de nenorociri să se întâmple în viitor.

Fiecare catastrofă / dezastru / prăbuşire din istorie primește interpretări diferite de la oameni diferiți în funcție de perspectivele lor personale. Prin urmare, chiar și după ce expunem „adevărul”, ar trebui să continuăm să căutăm un adevăr „mai adevărat”, din motive mai profunde și pentru noi perspective, deoarece vor fi întotdeauna mai multe de găsit.

Pentru mine, motivul expunerii adevărului nu este să învinovățesc pe nimeni. Natura umană este putredă de la bază, așa cum am știut încă din vremurile biblice, așa că nu mă aștept ca oamenii să fie drepți sau să creadă că compensarea va face bine oricui. Motivul pentru care cred că ar trebui să căutăm întotdeauna adevărul este că, dacă vrem să construim un mâine mai bun, putem face acest lucru, dacă nu ne cunoaștem trecutul?

Cu cât știm mai multe despre motivul pentru care oamenii fac ceea ce fac, care este natura lor, ce îi mișcă și de ce, cu atât mai mult vom putea organiza o societate stabilă și solidă. Transparența este esențială pentru construirea corectă a unei societăți. Dacă nu ne ascundem nimic unul de celălalt, vom putea comunica mai ușor, vom ști la ce să ne așteptăm unii de la alții, de ce anume să ne ferim și cum să ne consolidăm conexiunile. Acesta este motivul pentru care cred că adevărul contează. Nu pentru răzbunare sau compensare, ci ca lecție pentru viitor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce educația acasă este în plină expansiune”

Educația la domiciliu a crescut de câteva decenii în SUA și peste tot în Occident, dar anii 2020-2021 au adus cu ei un salt în numărul copiilor școlarizați la domiciliu. În martie 2021, aproape 5 milioane de copii K-12 învățau acasă, de două ori mai mulți decât în 2019 și aproape 9% din copiii de vârstă școlară din SUA. Având în vedere starea tristă a sistemului de învățământ, nu este surprinzător. Dacă vrem să fie fericiți copiii când merg la școală, trebuie să reînnoim întreaga paradigmă a educației.

Un eseu intitulat „Educaţia acasă: Cercetarea”, publicat la 1 iulie 2021, demonstrează că fenomenul nu este exclusiv a unei anumite credințe, rase, etnii, nivel de venit sau chiar nivel de școlarizare. Potrivit eseului, „O mare varietate demografică de oameni învaţă la domiciliu – aceștia sunt atei, creștini și mormoni, conservatori, libertarieni și liberali, familii cu venituri mici, medii și mari, negri, hispanici și albi, părinți cu doctorat, GED și fără diplome de liceu”.

Educația la domiciliu a câștigat popularitate nu pentru că oamenii sunt atât de dornici să-și învețe singuri copiii. Extinderea sa este în primul rând o mărturie a prăbușirii paradigmei existente. Nu este suprinzator. Dacă forțați un sistem educațional, care a fost conceput în timpul Revoluției Industriale și al cărui obiectiv inițial era să predea alfabetizarea de bază și cum să operați un strung, aceasta este o rețetă pentru dezastru.

Mai mult, sistemul educațional nu educă în mod real. Oferă unele cunoștințe, dar nu face nimic în ceea ce privește cultivarea abilităților sociale și a relațiilor umane ale copiilor. Copiii de școală de toate vârstele sunt ținte ușoare ale agresiunii, abuzului de droguri și substanțe, violenței și prădării sexuale, într-un loc unde ar trebui protejați și îngrijiți – la școală. Într-o astfel de atmosferă ei sunt incapabili să învețe în mod corespunzător și să dezvolte abilități de supraviețuire mai degrabă, decât abilități educaționale. Multe dintre problemele lor emoționale provin nu din mediul casnic sau din propriile personalități, ci din atmosfera stresantă și intimidantă la care sunt supuși la școală.

Pentru mulți părinți, un astfel de stres asupra copiilor lor este inacceptabil și aleg să renunțe la o parte din veniturile lor și să ia educația copiilor în propriile lor mâini. După cum arată cercetarea, în ciuda lipsei de experiență didactică, rezultatele eforturilor depășesc rezultatele sistemului care trebuia să fie profesionist și superior părinților care își învață copiii.

Când copiii se simt la școală închiși, nu pot înflori. Acasă, unde se simt liberi, se pot descurca mult mai bine chiar și cu mai puțină asistență profesionistă.

Cu toate acestea, nu cred că educația la domiciliu este metoda educațională ideală. Copiii trebuie să fie printre colegi din grupa lor de vârstă. De asemenea, nu toți părinții sunt profesori potriviți, la fel cum nu toți oamenii sunt potriviți pentru orice expertiză. Ar trebui să se angajeze în educaţie oameni care excelează în ea și care sunt dispuși în mod natural la aceasta,. Cu toate acestea, sistemul trebuie să fie unul care să răspundă nevoilor copiilor și nu unul care să-i oblige, în șabloane create cu secole în urmă și care nu se potrivesc cu modul în care gândesc, simt, percep lumea sau împlinesc aspirațiile lor.

În absența unui sistem care să furnizeze cerințe educaționale minime și abilități de relaționare umană, educația la domiciliu este cea mai mică dintre cele două rele. Cu toate acestea, așa cum am spus, nu este modalitatea corectă de a crește copii în viitor.

Creșterea copiilor ar trebui făcută în grupuri mici, cu băieți și fete separat, deoarece setările de educație sunt cu siguranță cauza multor probleme. În plus, ar trebui să existe mai multe legături între școli și părinți, mai multe discuții despre ceea ce doresc copii, au nevoie și de unde învață. Ulterior copiii ar trebui să învețe în funcție de cursul lor preferat de învățare, cel care le convine.

Există o vorbă în ebraică: „Învață copilul după felul copilului”. Înseamnă că, deoarece fiecare copil are atribute și calități unice, fiecare copil ar trebui să învețe în funcție de acele caracteristici. În acest fel, copiii cresc simțindu-se mulțumiți și împliniți.

Ultima, dar cu siguranță nu cea mai mică, este problema învățării sociale. Deoarece ne petrecem o mare parte din timp comunicând cu ceilalți și din moment ce învățăm unii de la alții tot timpul, școlile ar trebui să dedice o mare parte din timp și din programele educaționale predării abilităților de relaționare umană. Pentru a deveni adulți productivi și încrezători, copiii trebuie să învețe cum să comunice pozitiv și productiv unii cu alții. Acest lucru îi va ajuta la serviciu, acasă, cu proprii copii atunci când devin părinți și oriunde comunică cu oamenii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Olga scrie: „Am citit undeva sau am auzit de la dvs că embrionul din pântec își vede întreaga viață de la început până la sfârșit. Chiar așa? Și dacă da, atunci de ce pierde aceste abilități mai târziu? ”

Răspuns: Acesta se referă la un embrion spiritual, nu la unul obișnuit. Embrionul nostru nu este diferit de embrionul animalelor. Ne naștem la fel ca animalele. Și treptat, dacă ne dezvoltăm, ne dezvoltăm probabil în oameni decenți și poate chiar în oameni spirituali care simt Creatorul.

Întrebare: Să spunem că ne dezvoltăm ca embrion spiritual. Deci, ce înseamnă că acest embrion spiritual vede totul? Ce înseamnă: „totul, de la început până la sfârșit”?

Răspuns: Cum se vede pe sine: de unde este, ce este, în ce scop. Adică începe să-și vadă întreaga cale de la început până la sfârșit, dar pe o scară foarte îngustă. Și înțelege de ce s-a născut și există într-o formă spirituală.

Întrebare: Și care este acesta, acest scop? Ce pot vedea dacă sunt un embrion spiritual?

Răspuns: Adeziune completă cu toate sufletele și cu Creatorul. Asta e tot. Este o ascensiune către calitatea dăruirii, calitatea iubirii, calitatea conexiunii absolute cu toată lumea, atunci când sentimentul timpului, al mișcării, adică al întregii lumi, încetează să mai fie resimțit.

Întrebare: În ce moment devine o persoană un embrion spiritual?

Răspuns: Atunci când cineva încetează să se mai gândească la sine.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 7/15/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Zilele pocăinței umanității”

În această săptămână încep cele Zece Zile ale Pocăinţei. În acele zile, în mod tradițional evreii se pocăiesc pentru faptele lor rele din ultimul an și își cer iertare atât unul de la celălalt, cât și de la Creatorul lumii. Privind totuși anul trecut, se pare că întreaga lume ar trebui să treacă printr-un proces de pocăință. În loc să ne rugăm pentru oprirea tragediilor, trebuie să înțelegem că noi le-am adus asupra noastră, așa că dacă oprim ceea ce facem greșit, tragediile se vor opri și ele.

Pocăința nu înseamnă remuşcare. Înseamnă, în primul rând o reflectare asupra a ceea ce am greșit și un angajament de a-l schimba în viitor.

Când eram copil, puteam scăpa din aproape orice. Părinții mei și toți cei din jur mi-au iertat obraznicia și au atribuit-o vârstei mele. Pe măsură ce am crescut, oamenii și-au schimbat treptat atitudinea față de mine; au devenit mai stricți și mai duri și uneori, chiar m-au pedepsit și nu înțelegeam de ce. Când am întrebat-o pe mama despre asta, mi-a explicat că nu mai sunt un băiețel și că, deoarece am crescut, trebuia să mă comport în consecință. Și când nu am făcut-o, m-au mustrat.

Suntem cu toții în acea stare acum. Noi, rasa umană nu mai suntem copii. Am crescut, am devenit extrem de puternici, totuși rămânem la fel de răutăcioși ca atunci când eram copii. Drept urmare, toată lumea din jurul nostru, întreaga realitate ne spune asta. Așa cum m-au pedepsit adulții când nu am atins nivelul de maturitate pe care îl așteptau de la mine, natura ne pedepsește atunci când comportamentul nostru este infantil, comparativ cu modul în care ar trebui să ne comportăm.

Diferența dintre un copil și un adult este în relația cu ceilalți. Un copil se vede doar pe sine; un adult vede colectivul și pe sine însuși ca o parte contribuitoare și pozitivă a colectivului. Un copil se bucură să obțină ceea ce vrea; unui adult îi place să contribuie la colectiv, la comunitate și găsește recompensă și satisfacție în bucuria altora.

Natura ne îndeamnă să mergem în această direcție: să devenim mai atenți și mai grijulii. Dezastrele naturale din anul trecut (și din anii anteriori) nu sunt pedepse ale naturii; acestea sunt consecințele nepăsării noastre anterioare a unuia față de celălalt și față de natură. Dacă ne schimbăm mentalitatea, dezastrele se vor opri, deoarece mentalitatea noastră preocupată de sine este cea care le provoacă.

Cele Zece Zile de Pocăinţă sunt un memento pentru noi toți, să reflectăm la modul în care ne tratăm reciproc. Este o șansă să recunoaștem răul pe care îl provocăm prin narcisism și să facem un efort comun pentru a ne reforma, în beneficiul tuturor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Rosh Hashanah, un nou început”

„Omul este un lup pentru om”, spune proverbul latin Homo homini lupus. Acest lucru descrie în mod adecvat modul în care ne comportăm reciproc în societatea actuală. Poate că am ajuns la punctul în care credem că nu avem nimic pentru care să ne bucurăm- am distrus Pământ, familii, țări și popoare, cultură și educație. Am ajuns într-o situație foarte proastă. Dar, pe de altă parte, acest punct scăzut ar putea servi ca ocazie pentru a ne examina starea, a reporni și a ieşi din această situație de Rosh Hashanah, Anul Nou.

Totul depinde de cât de puternic ne judecăm, de a evalua timpul pe care l-am pierdut pentru a ne modifica starea, de a declara „Destul!” și cât facem pașii necesari pentru o viață nouă. Și această nouă viață nu implică neapărat construirea altui lucru în afară de relații bune între noi.

Rosh Hashanah, din cuvintele „cap” sau „început” [„Rosh” în ebraică] și „schimbare” [„Shinui”], înseamnă începutul schimbării, capacitatea de a transforma direcția noastră actuală de suferință, nesiguranță și gol, într-o nouă cale în viață caracterizată prin fericire, încredere și împlinire.

Simbolurile sărbătorii Rosh Hashanah seamănă cu starea pe care dorim să o atingem. Merele cu miere reprezintă dorința unui an nou dulce și fericit. Consumul unei rodii cu toate semințele sale simbolizează pentru noi toate faptele bune pe care trebuie să le facem față de ceilalți. O pâine rotundă coaptă este întreaga viață deplină pe care vrem să o realizăm. Iar capul unui pește ne amintește „să fim capul și nu coada”. Peștele simbolizează și pentru noi animalul care trăiește în apă, iar apa este har. Este ca și cum ai primi un copil nou-născut care a fost înconjurat de apă în pântecele mamei sale. Deci, toate acestea sunt semne că suntem în pragul unei noi ere, a unei noi vieți.

De unde anume ar trebui să începem acest proces de schimbare? Primul pas către un nou început este prin conștientizare. Este important să realizăm că relațiile umane – fie rele, fie bune – ne determină întreaga viață. Ele nu ne afectează numai pe noi, ci și toate celelalte niveluri din natură: mineral, vegetal, animal. Nivelul uman este cel mai înalt pe scara naturii, așa că dacă reparăm modul disfuncțional și nesăbuit de a ne trata reciproc, această corectare va pătrunde în restul sistemului.

Problemele tot mai mari, pe care le întâmpinăm la nivel global ar trebui să trezească în noi o profundă introspecție, până la punctul în care ne dăm seama că totul depinde de noi, de atitudinea noastră față de soarta noastră, față de natură, față de toată lumea. O evaluare aprofundată a calității relațiilor dintre noi va dezvălui cât de dăunători am fost unul pentru celălalt în ultimul an, cauza principală a durerilor și suferinţelor pe care le experimentăm în schimb.

În consecință, un an nou bun va fi determinat de dorința noastră de a pune în aplicare marea regulă a Torei, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Trebuie să ne cercetăm în conformitate cu acest principiu, indiferent dacă ne-am comportat corect sau rău față de ceilalți.

Odată cu dezvăluirea tuturor forțelor rele din societatea umană și din natură, să sperăm că vom fi suficient de inteligenți pentru a realiza că puterea noastră stă în unitatea noastră. Prin urmare, este în interesul nostru să grăbim schimbarea de direcție, de la separare la integrare. Apoi, în loc să ne devorăm unii pe alții precum lupii, ne vom comporta ca o comunitate puternică de ființe umane grijulii, care se susțin și se prețuiesc reciproc. Rosh Hashanah fericit!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Comentariu: În India, oamenii de știință au descoperit pentru prima dată un virus mortal la lilieci. Se transmite atât oamenilor de la animale, cât și de la o persoană infectată către alte persoane. Rata mortalității prin boală este de 40-75%. Nu există niciun vaccin sau medicament pentru acesta. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii)

În Australia, după o secetă și incendii forestiere, o nouă adversitate a lovit țara: șoarecii. Milioane și milioane de șoareci au intrat în ferme și orașe. Nu sunt afectați de otravă, inundații sau vremea rece. (The Guardian)

Cea mai periculoasă specie de termite din lume a fost descoperită în Israel. Mănâncă tot ce întâlnesc: clădiri, copaci și plastic. (The Times of Israel)

Se simte că parcă animalele ne atacă astăzi. Natura a început să ne preseze foarte tare.

Întrebare: Puteți să comentați acest lucru?

Răspuns: Ne opunem tuturor forțelor naturii prin relațiile noastre între noi. Cel mai important lucru este între oameni și în general în ceea ce privește natura, atitudinea noastră consumistă față de aceasta.

Drept urmare, natura învață de la noi să ne trateze așa cum o tratăm noi. Nu puteți face nimic în acest sens! Există un dăunător mai mare în lumea noastră decât omul?! El este singurul dăunător! Orice altceva este ecologic. Dacă este necesar, ceva mănâncă altceva, dar toate acestea se află în cadrul interdependenței generale, ecologiei și așa mai departe.

Omul totuși, ca un aruncător de flăcări, fără discriminare arde totul și face ceea ce vrea.

Întrebare: Nu s-a mai întâmplat niciodată, de ce se întâmplă acum?

Răspuns: Am ajuns deja la începutul liniei de sosire. Acesta este începutul sfârșitului. Egoismul neînfrânat al unei persoane începe să se manifeste și într-o astfel de formă încât este cu adevărat imposibil să îl reținem.

Priveşte la ceea ce facem cu ură reciprocă, la ceea ce facem cu armele, cu armamentul. De ce avem atâta nevoie de ele?! Miliarde și miliarde de tone de încărcături nucleare echivalente cu TNT și așa mai departe. Pentru ce?! De ce avem nevoie de tot mai multe?! Omul, pur și simplu nu se poate opri.

Prin urmare, ca rezultat încălcăm tot echilibrul care ar putea exista în natură și îl depășim de miliarde de ori prin dezechilibrul egoist. Iar natura începe să reacționeze.

Întrebare: De ce tocmai prin animale?

Răspuns: Sunt cele mai apropiate de noi! Gradele mineral, vegetal, animal și apoi uman. Dacă noi înșine coborâm de la gradul uman la cel animal, atunci aducem tot dezechilibrul egoist acolo. Prin urmare, gradul animal devine atât de neînfrânat și irepresibil încât este gata să devoreze tot.

Întrebare: Cum putem înțelege că ne îndeamnă să facem ceva?

Răspuns: Ele prin ele însele nu ne îndeamnă la nimic. Nu există un răspuns raţional acolo. Este un instinct care reacționează la interferența noastră incorectă cu ele. La urma urmei, rupem tot acest echilibru la nivelul nostru. Când dezechilibrul trece la animale, există deja un astfel de haos.

Întrebare: Spuneți că piramida este așa: umanul, animalul, vegetalul și mineralul. Înseamnă că am coborât de la gradul uman la cel animal din cauza urii noastre și a lipsei de iubire unul pentru celălalt?

Răspuns: În loc să ne ridicăm pe noi înșine și pe ele împreună cu noi, și să creăm un echilibru general în întreaga natură și să-l aducem din această stare piramidală la una rotundă, astfel încât totul să se completeze reciproc, în schimb coborâm toată natura, coborând la gradul animalic și chiar până la gradul vegetal.

Nu vrem să luăm în considerare nimic, cu excepția egoismului nostru. De asemenea, considerăm egoismul nostru doar în măsura în care ne este convenabil.

Comentariu: Ați spus odată că umanitatea a adoptat deja un fel de stare rotundă.

Răspunsul meu: Ni se dă o astfel de stare ca scopul nostru de sus, iar noi suntem complet opuși lui de jos.

Întrebare: Este interconectarea reciprocă a umanității, interdependența, un scop care ni se dă de sus?

Răspuns: Da. Natura ne tratează ca pe un singur întreg. Priveşte: tot felul de boli, viruși, incendii, uragane și așa mai departe vin asupra noastră. Toate acestea sunt în general date întregii umanități și nu unei anumite părți a acesteia sau chiar unei singure zone importante. Cu toate acestea, reacționăm la acest lucru unilateral. Adică pentru noi nu contează unde și ce, principalul lucru sunt eu.

În schimb, ar trebui să reacționăm în așa fel încât prin relațiile noastre corecte, să putem face lumea echilibrată și rotundă.

Întrebare: Cine ne va șopti acest lucru? Animalele nu vor face asta.

Răspuns: Am putea șopti, dar nimeni nu aude nici șoapta, nici strigătul. În acest caz înseamnă suferință. Sper că suferința ne va conduce rapid la înțelegere, iar înțelegerea ne va duce la decizia corectă.

Întrebare: Pentru ca noi înșine să scurtăm perioada de suferință?

Răspuns: Da. Depinde de diseminarea metodei Cabalei. Ea ne vorbește numai despre ceea ce se poate face în această stare a lumii noastre.

Întrebare: Pentru a aduce lumea la echilibru?

Răspuns: Da, nu există altă posibilitate.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/28/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De la Kabul la Istanbul”

Atacatorul sinucigaș care a ucis 170 de persoane, inclusiv 13 oameni din serviciul american, nu a fost un atacator singuratic. El a făcut parte din secţiunea Afganistan a ISIS, cunoscută sub numele de ISIS K. Valurile de teroare se intensifică și se potolesc, dar nu se opresc niciodată. Acum, că extremiștii din Afganistan au câștigat controlul asupra armelor americane sofisticate, inclusiv avioane de vânătoare și alte arme care pot face ravagii, ne putem aștepta ca lucrurile să se înrăutățească mult. De la Kabul la Istanbul, în Rusia și în Europa se răspândește culoarea verde a califatului.

Terorismul nu este o „glumă”. A fi terorist este o carieră bine plătită și este plătită de țări puternice, organizații puternice și indivizi puternici. Organizațiile teroriste sunt din ce în ce mai bine echipate și este foarte posibil să ajungă să dețină energie nucleară. Dacă o fac, nu vor ezita să o folosească. Pentru ei a muri pentru cauză nu este o teamă, ci un vis devenit realitate.

Omenirea este neajutorată în fața unor astfel de amenințări, deoarece de fapt, nu există umanitate, ci un corp coeziv de națiuni. Există națiuni și organizații care se luptă reciproc pentru dominație. În această luptă totul rulează, nu există restricții. Potențial, omenirea ar putea elimina amenințarea terorismului. Practic, nimeni nu vrea să se ridice la această provocare.

Talibanii, înarmați cu puști, lansatoare de grenade și Coranul, tocmai au dovedit că pe propriul lor teren pot învinge SUA, Franța și Marea Britanie la un loc. În curând, se vor rostogoli peste Europa, Rusia și SUA.

Pentru Israel, deși nu numai pentru Israel, sunt sigur că aceasta este o veste proastă. Talibanii și aliații lor islamiști nu se vor linişti. Planul lor este de a vopsi lumea în verde – nu verdele copacilor, ci culoarea Islamului. Nu sunt islamiști moderaţi; ei vor totul.

Ei vor instala „capete de pod” în locații cheie din întreaga lume și le vor folosi ca baze pentru expansiune. În Orientul Mijlociu, ar putea fi Libanul sau Siria, cu siguranță Gaza și chiar anumite locuri din Israel.

Cu toate acestea, ei nu intenționează să rămână în Orientul Mijlociu. Scopul islamului radical este de a se înființa în întreaga lume, în locuri precum America de Sud, Africa și chiar aproape de SUA cum ar fi în Cuba. Locația specifică are puțin semnificaţie; ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este intenția și determinarea lor de a deveni conducătorii lumii și de a converti întreaga umanitate la Islam.

Suntem în pragul unei noi ere. Lucrurile pe care credeam că le știm nu mai sunt adevărate și apar noi jucători. Vor fi multe lupte, iar singura modalitate de a preveni o prăbușire totală a umanității este unitatea.

Aici va trebui Israelul să-și joace rolul. Singura modalitate de a atenua era turbulentă spre care ne îndreptăm este prin unitate. Când vine vorba de unitate, Israelul trebuie să conducă drumul. În prezent Israelul este liderul mondial în diviziune, țara fiind sfâșiată de subculturi care nu se suportă reciproc.

În plus, diviziunea dintre Israel și diaspora evreiască a devenit atât de profundă, încât se pare că oamenii care se consideră evrei în Israel și cei din străinătate care se consideră evrei nu sunt aceeași națiune.

Mai mult, evreimile lumii sunt de asemenea mai împărțite ca niciodată, împărțite în nenumărate denominații și viziuni asupra lumii. Pe scurt, la fel cum umanitatea nu este un corp coeziv al națiunilor, iudaismul nu este un corp coeziv de oameni. Și fără a acoperi diviziunile cu o unitate generală, nu există iudaism.

Întrucât evreii trebuie să conducă calea spre unitate, cu cât umanitatea se divizează, cu atât mai mult îi va presa pe evrei. Războaiele care vor cuprinde omenirea în anii următori nu sunt războaie pe care cineva le poate câștiga. Sunt războaie al căror scop este să demonstreze că singura soluție este unitatea mai presus de toate diferențele.

Prin urmare, viitorul va vedea umanitatea decăzând în conflicte din ce în ce mai violente și societăți din ce în ce mai divizate. În acel moment, ura împotriva evreilor va crește până când evreii se vor uni și vor da un exemplu de unitate. Drept urmare, războaiele din întreaga lume se vor potoli și o pace durabilă va prevala. Ceea ce rămâne de văzut este taxa pe care va trebui să o plătim până când se va întâmpla asta.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→