Category Archives: Fara categorie

Malhut care nu este libera

Întrebare: Este spus: ”Dacă un bărbat se culcă cu o femeie, iar ea este roaba unui om, și nu a fost [complet] răscumpărată și nici nu a obținut documentul său de răscumpărare, trebuie să existe o cercetare; nu vor fi duși la moarte, deoarece ea nu a fost în întregime liberă”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Asta înseamnă că părțile masculin și feminin ale Partzuf nu corespund și partea masculin nu poate munci cu această dorință. O persoană vrea să dăruiască, să muncească pentru Creator, să efectueze o acțiune spirituală, dar ea nu a clarificat în întregime și nu a examinat încă dorința sa. Fiind în anumite atribute, ea nu știe că nu poate munci cu Malchut. Există multe opțiuni diferite aici.

Se pare că nu există contact între primele nouă Sfirot și a zecea parte a dorinței. Malchut nu este potrivită încă și se pare că ea nu este liberă, angajată, etc. cu privire la asta.

Este vorba despre corectarea parțială a dorinței unei persoane cu care vrea, cu adevărat și sincer, să muncească în scopul de a dărui, dar nu a reușit. Dar mai târziu, ea va corecta pe deplin dorința sa.

”Nu vor fi duși la moarte, deoarece ea nu a fost în întregime liberă” înseamnă că ar trebui să aducem un sacrificiu, un supliment necesar pentru iertare. A ierta, înseamnă a  adăuga propria voastră corectare a părții feminine și astfel, să devină un Partzuf cu ea, așa cum se spune: ”și va deveni soția lui”; sau, pur și simplu să acorde ispășire pentru acțiunea sa, deoarece Lumina intră în partea feminină a dorinței și ar trebui corectată, astfel că partea feminină revine la starea sa precedentă.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții eterne”, 09.04.2014

Ordinea dezvoltării

Întrebare: Atunci când muncim cu publicul, ego-ul crește? Simt această creștere sau ego-ul lor se revarsă în noi?

Răspuns: Lucrul principal este ceea ce obținem. Desigur, ego-ul maselor crește, de asemenea, dar el schimbă forma; se organizează la un nivel superior. S-ar putea ca unii dintre ei să atingă o stare când punctul din inimă va apărea, deoarece există încă mulți oameni în lumea exterioară în care punctul din inimă muncește intrinsec și, în același timp, nu s-a revelat în exterior.

Și, există de asemenea, cei în care el nu se dezvăluie; ei se conectează la noi ca o parte suplimentară și brusc, obțin tot ceea ce noi am câștigat grație efortului nostru continuu. Astfel apare ordinea dezvoltării.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, 14.07.2014, Lecția 3

A emite Lumina prin dorința noastră

Atunci când privim viața noastră în această lume, se pare că suntem obligați să trecem prin numeroase ore de activități inutile. Viața este dispusă într-o manieră inutilă cu multe ore petrecute pe somn, hrană, muncă și familie. O persoană se găsește doar cu câteva pepite de timp la finalul anului.

Anumite persoane calculează și înțeleg că nu au decât câteva momente rămase în întreaga lor viață și este neclar de ce își trăiesc viața…

Dar, pe de altă parte, înțelegem că întreaga noastră viață materială este construită conform rădăcinilor spirituale. În lumea noastră nu este nimic să nu fi fost o consecință a lumii superioare, deoarece toate rădăcinile materiale derivă din rădăcinile lor spirituale.

Chiar și activitățile simple din viața noastră precum somnul, munca și hrana par o pierdere de timp, dar în lumea superioară au o formă spirituală. Aparent, lumea noastră este proiectată corect, indiferent cât de irațională ne pare. Întâi, trebuie să luăm asta ca o ipoteză și vom vedea apoi.

Viața noastră pare un pic prea scurtă sau prea lungă, confuză și fără nici un sens, dar aparent, este dispusă în cel mai bun mod pentru a atinge scopul suprem. Și dacă este așa, este necesar să întrebăm ”Unde este acest motiv secret, acest scop corect spre care trebuie să tindem? Ce este de ales din această viață și cum să facem să ne adâncim în această analiză?”

Chiar în timpul când suntem în studiul muncii noastre spirituale, nu suntem mereu capabili să ne concentrăm corect. Ce putem descrie ca cel mai important și necesar? Ce putem realiza în timpul acestei vieți pentru a face din ea un succes și să folosim în mod corect această șansă care ni se dă?

Am ajuns în cel mai important punct în care sunt concentrate întreaga noastră muncă și efort. Este locul în care ar trebui să ne străduim și să căutăm: dezvăluirea Creatorului. Este singurul loc spre care trebuie să ne îndreptăm eforturile, să încercăm să ne apropiem cât mai mult posibil până când putem atinge acest lucru și atunci să începem să-l construim.

Este scris că noi creăm Creatorul. Trebuie să construim vasul, o dorință comună din numeroase dorințe diferite și străine unele de altele. Capacitatea vasului este determinată de contrast și conexiune cu toate componentele, care ne vor fi revelate ca proprietatea de dăruire care se află deasupra proprietății de primire.

Confruntarea celor două proprietăți, una împotriva alteia, este cum să dezvăluim Creatorul. Așa cum este scris:”Iubirea acoperă toate păcatele”, care este construită deasupra urii. Este clar că lucrul cel mai important este de a construi acest loc comun pentru noi, combinat din dorințele noastre. Prin urmare, toată lumea trebuie să știe despre ce gen de dorință se vorbește, ce dorim să facem, cum organizăm și construim corect dorința, cum o dirijăm în mod corect, ce efect va avea, și ce trebuie să simțim în asta.

Interesant, nici unul nu are o astfel de dorință suficient de bună pentru a dezvălui Creatorul! Dacă aceasta este prezentă în noi, ar trebui doar să creștem dimensiunea ei cu prețul asocierii noastre. Dar totul se bazează exact pe contrariu, care este anularea dorinței opuse ce există într-o persoană.

În Cabala, asta se numește un ecran și Lumina Reflectată. Trebuie să construim astfel de dorințe interne și să vedem dacă sunt conținute în această dorință particulară care apare ca opusă, ca o aspirație spre dăruire. Doar în această dorință suntem capabili să ne conectăm unii cu alții o astfel de putere calitativă și rezistență, astfel că va începe să emită Lumină de la sine.

Prin urmare, lucrul cel mai important este locul comun pe care trebuie să-l realizăm.

Din ”Convenția uniunii”, prima zi, 05.12.2014, Lecția 2

Jocul Creatorului

Întrebare: Pot exista acele stări când suntem atât de integrați în grup, venim la lecții și menținem conexiunea cu prietenii, ca și cum totul ar fi în interiorul nostru și nu ar exista nici o forță externă, Creatorul. Se pune întrebarea, dacă această forță există în exterior sau noi o construim singuri?

Răspuns: Creatorul se joacă cu noi. Vă oferă, precum copiilor mici, ocazia de a vă arăta ce sunteți, faptul de a fi independent, plin de înțelegere, isteț și curajos.

Trebuie să vă opriți la timp. Nu poate exista avansare, doar dacă El vă trage, vă poartă pe aripile Sale, vă trage înainte sau vă împinge din spate.

Nu avem motor! Motorul nu este în noi, și combustibilul vine de la El. Noi nu dispunem de asta! Este făcut intenționat pentru a ni se arăta mai târziu la ce distanță am ajuns.

Trebuie să echilibrăm totul, și să nu ne plângem că nu avem nimic. Nu suntem nimeni și nu avem nimic, adică suntem ca o cârpă în picioare sau o grămadă de mecanisme sparte. Nu, asta trebuie să se găsească la mijloc, undeva între cele două.

În fiecare moment al existenței noastre, trebuie să simțim necesitatea forței superioare: necesitatea de a recunoaște binele și răul, necesitatea de a face diferența între ele, necesitatea unei alegeri corecte pentru direcția mișcării spre înainte.

Așa cum a explicat Baal HaSulam, trebuie să mergem corect înainte, exact în linia de mijloc. Asta înseamnă că, fără o conexiune la nivelul următor, la linia superioară, o categorie superioară, nu sunteți capabili de a face ceva.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, Lecția 2, 19.09.2014

Scurte povestiri: de la Adam la Noe

Adam a fost primul care a atins sistemul creației și a descoperit că scopul final al evoluției umane este realizarea stării superioare, ascensiunea la nivelul Creatorului, că toate generațiile viitoare ar trebui să o realizeze.

Astfel, a început imediat să disemineze înțelepciunea Cabala, stabilind trei grupuri de studenți numite fiii săi. Nu erau fii corporali, ci spirituali, care erau la un nivel mai mic decât profesorul lor, și care au învățat de la el cum să urce la nivelul următor. Prin urmare, termenii de ”tată” și ”fiu” în Tora se referă la două niveluri. Nu este nici o legătură de sânge între ei, ci doar o continuare spirituală.

După Adam, au existat trei linii care proveneau de la elevii săi: Sem, Ham și Iafet. Linia care provenea din Sem s-a dezvoltat și celelalte două linii s-au dovedit a fi fundături. Dar, ele au fost, de asemenea, necesare pentru a se exprima, evidenția și stabiliza linia mediană.

Astfel, un lanț glorios de cabaliști și școlile lor s-au dezvoltat timp de numeroși ani, de la Adam până în perioada Babilonului antic: zece generații de cabaliști până la Noe și zece generații următoare lui. Fiecare generație simbolizează o anumită etapă proprie în dezvăluirea unei conexiuni tot mai puternice cu Creatorul și recunoașterea rețelei de forțe care gestionează lumea noastră.

În perioada lui Noe, clarificarea și purificarea sistemului de cunoaștere a Creatorului și apropierea de El, a continuat și acest lucru a fost descris în istoria Arca lui Noe.

După ce toți elevii lui Noe au urcat la nivelul unității în atributul de dăruire și echivalență cu Creatorul, reușind să conecteze părțile naturii mineral, vegetal, animal și vorbitor în interiorul lor într-o singură capsulă (arcă), au reușit să depășească nivelul numit ”potop”, în loc să se înece; ei au absorbit toate atributele apei, atributele vieții, atributul dăruirii.

Spargerea care a survenit în ei era începutul unei noi lumi. Noe simbolizează acest punct de cotitură, atunci când oamenii care studiază Cabala dobândesc atributul de dăruire, care este metaforic prezentată de apă. După experiența unei revoluții interioare, au început să folosească acest punct în mod corect și să folosească dezvoltarea sa.

Din Kab.tv, ”Scurte povestiri”, 15.10.2014

Un erou printre eroi

Întrebare: Dacă văd ceva negativ la un prieten, este de preferat să nu acord atenție, să mă concentrez doar pe pozitiv, pentru ca să fie considerată o ascensiune spirituală?

Răspuns: Rabash explică în articolele sale că nu trebuie să acordăm atenție caracteristicilor negative la o persoană, la fel cum o mamă nu acordă atenție caracteristicilor negative ale copilului său, deoarece pentru ea, el este ideal. Privesc acest copil și nu găsesc nimic special la el, dar pentru ea, totul în el este bun, plăcut și frumos. Este fundamentul viziunii noastre asupra lumii. Astfel ar trebui să vedeți prietenii voștri.

Prin ridicarea deasupra ego-ului, există condiții pe care trebuie să le realizăm pentru a schimba caracteristicile negative în pozitive. Urmare acestei acțiuni, putem distinge două tipuri:  un ”erou” și un ”erou printre eroi”, care este următorul nivel atunci când schimbați dușmanul nu într-o persoană neutră, ci într-un prieten, într-o ființă dragă. Este cel mai înalt nivel.

Cu alte cuvinte, atunci când ne ridicăm deasupra ego-ului, suntem numiți eroi, și atunci când schimbăm ego-ul în dăruire și în iubire, devenim eroi printre eroi și aici nu trebuie să fim isteți.

Lumina face totul. Dacă încercăm să realizăm acțiunile cele mai simple de conexiune și unitate dintre noi, atunci tot restul va fi Lumină.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 4, 14.07.2014

Secretul esenţial al evreilor, partea 52

Din cartea  Secretul esenţial al  evreilor, M. Brushtein

Postulatele Teoriei Integralităţii

Cea mai mare forță a naturii – este conexiunea, unitatea, iubirea.

Dezvoltarea noastră de-a lungul etapelor minţii și a sentimentelor  duce la un echilibru semnificativ, conștient cu natura.

Cauza tuturor problemelor și suferințele noastre – lipsa de echilibru cu natura.

Evoluția gândirii distinge pe om de lumile mineral, vegetal si animal.

Noi nu vedem lumea exterioară. Ne vedem pe noi înșine.

Kippur – o adevărată pocăință

Să fii popor ales are un preț: să fii ca un singur om cu o singură inimă și ”fie vă uniți, fie acolo este locul de înmormântare”, nici mai mult, nici mai puțin! Întreaga noastră istorie este o eternă reluare: Israel este unit, apoi cade, apoi cere iertare și se unește din nou. În secolul 21, această uniune între noi, evreii, nu mai este suficientă, este timpul de a lua asupra noastră misiunea care ne-a fost încredințată și de a aduce lumină națiunilor. Suntem ca un robinet care reține apa atunci când lumea întreagă este însetată și deshidratată. Suntem cei care putem deschide robinetul; dacă nu o facem, ura și antisemitismul vor crește împotriva noastră. Asta este posibil grație iubirii frățești.

Brosura

Invitaţie la unitate

Ca un singur om într-o singură inimă

 Conexiunea dintre noi ne ţine în siguranţă

Poporul meu Israel,

În aceste zile simt nevoia să mă adresez vouă, oamenii care sunt cei mai aproape şi mai dragi inimii mele. Mă întorc spre voi cu o mare nelinişte şi vă cer: să ne amintim de rădăcinile noastre ca popor.

Dreptul de a exista şi a supravieţui al poporului Israel a depins mereu de calitatea uniunii dintre oameni. De aceea, chiar în aceste zile, noi trebuie să ne unim. Numai dacă vom reaprinde iubirea dintre noi şi ne vom prinde de aceasta, vom construi adevăratul „Dom de fier”. Prin aceasta, vom menţine unitatea chiar şi în calmul cotidian, pe care-l dorim cu toţii şi vom obţine aprobarea  (bunăvoinţa) lumii.

Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, forţa superioară se va dezvălui printre noi.

Rav, Dr. Michael Laitman

 

Naţiunea cea mai mică

Suntem un popor mic şi, fie că ne place sau nu, ceea ce se întâmplă evreilor ne afectează. Asta ne face că ne uităm aşa de des la ştiri, mai ale în ceea ce priveşte Israelul. mică unde toată lumea se cunoaşte.

Într-un astfel de moment dificil, nu putem decât să ne susţinem, să ne unim, să ne întărim interior şi să nu ne pierdem speranţa.  Este motivul pentru care am decis să scriem această broşură. Deoarece, dincolo de imagini şi de informaţii, opinii şi interpretări, dincolo de poveştile care ne tulbură şi tensiunile care ne mănâncă, ne simţim obligaţi să vă vorbim despre un război diferit, cel al lipsei de uniune dintre noi, deoarece nimic altceva nu va determina destinul Israel în Orientul Mijlociu.

 

Uniunea dintre noi ne protejează soldaţii

Chiar înainte de a se lua decizia de a intra în Gaza, Hamas a difuzat un cântec menit să submineze moralul poporului israelian. Un anumit vers din acest cântec merită o notă specială: ”Inimile sioniştilor…fiecare ia o altă direcţie… nu sunt două în aceeaşi direcţie”.

Nu în zadar Hamas compune cântece lăudând divergenţa în poporul nostru. Atunci când suntem divizaţi, suntem slabi. Dar atunci când suntem uniţi, o copertină care ne apără apare deasupra noastră.

De aceea, responsabilitatea se află la noi. Separare dintre noi adaugă tone de ură împotriva noastră, în timp ce un centimetru dacă ne îndreptăm unul spre celălalt aduce toate naţiunile mai aproape de noi.

”Principala noastră protecţie împotriva haosului o reprezintă iubirea şi uniunea dintre noi” a scris Rav Kalman HaLevy în  Maor VaShemesh ”Lumina şi soarele”, în urmă cu două secole.

Spus altfel, garanţia reciprocă dintre noi este secretul puterii noastre. Conexiunea dintre noi ne ţine în siguranţă.

De ce unitate?

Istoria războiului recent din Gaza şi de fapt toate războaiele noastre, sunt istoria identităţii noastre şi forţa care ne-a susţinut – poporul Israel – de milenii. Dacă vrem să oprim vărsarea de sânge odată pentru totdeauna, trebuie să luăm o pauză şi să reflectăm la această poveste.

Puterea naţiunii Israel

Poporul lui Israel îşi are originea în Babilonul antic, din triburile care trăiau în Mesopotamia acum 4000 de ani. Avraam (patriarhul) a strâns în jurul lui oameni din Babilon şi le-a spus ce avea în minte. Între timp, în Babilon erau conflicte constante, oamenii s-au înstrăinat şi s-au separat

Avram le-a spus oamenilor despre unitatea Naturii în care trăim cu toţi şi despre sentimentul de iubire nesfârşită care îi umple pe toţi cei care percep asta. „ Mii de oameni s-au strâns în jurul lui şi el le-a implantat o mare învăţătură în inimile lor” a scris Maimonides despre Avram în Mishneh Torah.

Astfel s-a născut poporul Ysrael (Israel ), o naţiune care se îndreaptă Yashar-El  (Direct spre Creator). Observăm deci că originea acestui popor nu este biologică sau geografică, aşa cum este în cazul celorlalte naţiuni. Mai degrabă este o idee. În inima oamenilor noştri există iubirea care a fost ca un adeziv care ne-a ţinut împreună toate aceste secole.

Poporul lui Israel a ales viaţa

În vremea lui Moise, eram deja numiţi un ”popor” – ”poporul lui Israel”. Moise încorporează stadiul în care ne-a fost dată o misiune.  Astfel, la poalele Muntelui Sinai, a trebuit să luăm o decizie ce ne-a însoţit de-a lungul istoriei noastre – ”fie vă uniţi ca un singur om într-o singură inimă, fie acesta va fi locul vostru de înmormântare!”

Astfel, poporul lui Israel a ales viaţa. Ei au ales uniunea dintre ei.

”Şi Israel a făcut tabără la picioarele Muntelui” (Ex, 19:2) şi Rashi a interpretat: ”Ca un singur om într-o singură inimă”. Astfel Tora nu le-a fost dată decât dacă fiecare din Israel a acceptat să ia pe deplin asupra lui Mitzvah (porunca): ”Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi„. Și, atunci când întreaga naţiune a acceptat în unanimitate şi a spus: ”Vom face şi vom auzi”, atunci ea a fost pregătită să primească Tora”.

Baal HaSulam, Garanţia mutuală

Misiunea noastră este de a aduce uniunea şi iubirea în lume

Noi suntem descendenţi ai grupului lui Avram, care a devenit o naţiune sub îndrumarea lui Moise la picioarele Muntelui Sinai. Am reuşit să implementăm metoda conexiunii asupra noastră, depăşind toate încercările de pe drum. Din acest motiv, trebuie să fim acum cei care o implementează din nou asupra lor şi ca urmare învaţă restul umanităţii cum să construiască o asemenea societate.

Totuşi, fugim fără oprire de această responsabilitate. Vorbim mult despre unitate dar nu reuşim să realizăm această obligaţie morală care este: ” Să iubeşti aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Într-adevăr, suntem acum aproape de ceea ce ar trebui să fim – să trăim ca „oamni virtuoşi”, „o lumină pentru naţiuni”. Dar nu putem scăpa de acest rol, este datoria noastră. Trebuie să ne unim şi să fim un exemplu de unitate pentru lume.

 

Uniunea este „domul de fier” al poporului Israel

Poporul Israel a cunoscut timpuri de unitate şi succes şi timpuri de dispute şi eşecuri amare. Iar ultimul şi cel mai lung exil a fost, şi încă este, un exil din iubirea frăţească.  Într-adevăr, este scris în toate scrierile vechi că Templul a fost ruinat datorită urii nefondate. Şi, oriunde se află locul în care ne aflăm, atâta timp cât rămânem în ură, suntem totdeauna exilaţi.

Atâta timp cât ne facem rău unul altuia, rămânem exemplul opus faţă de cel care ar trebui să fie. În loc să fim un model de unitate, suntem un model opus. Ne unim numai când sunt probleme, la fel ca nucile strânse într-un sac. Dar atunci când primejdia dispare, ne reîntoarcem la separarea dintre noi. Asta până când vine următoarea lovitură.

Soarta noastră încă aşteaptă

Ura latentă şi iraţională pe care mulţi ne-evrei o simt la auzul cuvântului „evrei” sau „Israel” ne aminteşte de misiunea noastră inevitabilă.  Deşi nu sunt conştienţi de asta, ei cer de fapt să ne îndeplinim misiunea. În subconştientul lor, ei simt că noi deţinem cheile unui viitor prosper şi astfel se justifică faptul că ne blamează pentru toate problemele lor.

Lumea întreagă este împotriva noastră

În aceste zile, când atâtea ţări stau ferm în spatele Hamas, se pare că întreaga lume este împotriva noastră. Dar în loc să ne întrebăm de ce ne urăsc, ar trebui să acordăm o mai mare atenţie la ceea ce spun.

Mulţi dintre ei simt că soarta lor este legată de a noastră. Ei afirmă că noi suntem cauză tuturor problemelor din această lume. Ei cred că dacă noi ne-am schimba în mai bine, totul va fi OK. Henry Ford, unul dintre cei mai faimoşi anti-semiţi din toate timpurile, a scris în cartea sa, „Evreul internaţional – cea mai importantă problemă a lumii”: Societatea are o mare plângere împotriva lui… să înceteze exploatarea lumii… şi să înceapă să îndeplinească … profeţia antică că prin el toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate.”

Centrul lumii

Unindu-ne, facem ca lumea să se unească. Şi astfel, puterea şi abundenţa pe care o simţim când suntem uniţi va curge spre toată lumea. În acelaşi timp, separarea dintre noi îi separă şi pe restul lumii, opreşte abundenţa şi puterea şi conduce la război şi ură. Asta face ca unitatea noastră să fie vitală pentru lume.

Lumină pentru naţiuni

Nu putem subestima responsabilitatea istorică pe care o purtăm. Suntem responsabili pentru unitatea noastră ca naţiune. Trebuie să ne deschidem inimile unul către celălalt, pentru că asta este singura cale în care putem fi în siguranţă, naţiunea noastră şi întreaga lume.

Ni s-a dat o şansă să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”, să trăim în pace între noi şi cu lumea şi să câştigăm favoarea lumii. Nu putem să trecem peste această oportunitate. Dacă putem să ne unim şi să ne asumăm această sarcină să iubim aproapele ca pe noi înşine, sau numai să ţintim spre asta, vom fi de necontestat.

Ajungând la unitate

Viaţa noastră constă din cercuri: familie, apropiaţi, prietenii de muncă. Faceţi o listă şi invitaţi-i la o întâlnire prietenească. Staţi împreună în cerc şi începeţi să discutaţi despre conexiune, despre conexiunea voastră.

 Putem vorbi despre cum să menţinem unitatea în oameni tot timpul, nu numai atunci când apar vremuri grele sau despre cum să fim cu inima mai deschisă şi să avem grijă cu adevărat unul de altul. De fapt, puteţi să vorbiţi despre orice vreţi, atâta timp cât menţineţi nişte reguli.

 Înţelepciune cercului

În timpul discuţiilor încercaţi să urmaţi trei reguli:

  1. Toată lumea este egală, nimeni nu este mai important decât altul.
  2. Fără discuţii în paralel, fiecare vorbeşte pe rând, un timp rezonabil, de exemplu un minut.
  3. Fără contradicţii: nu ne contrazicem unul pe altul şi numai adăugam la ce s-a spus.

Discuţia trebuie să curgă calm de la un vorbitor la altul. După o scurtă perioadă de la începerea discuţie veţi începe să simţiţi un fel de căldură care se împrăştie printre voi, conectându-vă. În ea, veţi descoperi înţelepciunea conexiuneii – aceaşi înţelepciune în care ne-am născut ca naţiune. Dacă construim aceste conexiuni „circulare” între noi, vom obţine favoarea Naturii şi ni se va acorda siguranţa şi succes.

Acum cred ca lumea ma va crede

Întrebare: S-ar putea întâmpla sa aduc rău lumii?

Răspuns: Desigur, puteți provoca daune dacă nu realizaţi acțiunile corecte care vă sunt cerute cu participare intelectuală şi emoţională în sistemul de liberă alegere. În loc de aceasta, voi deveniţi o povară pentru lume. Acesta este modul în care voi o distrugeţi.

Acțiunea corectă este de a învăța unde este alegerea voastră liberă, care este alegerea voastră liberă și să realizaţi acest lucru. Aceasta este ceea ce studiem noi. În fiecare zi, trebuie să realizaţi noi acte de conectare cu alții iar atunci când nu realizaţi astfel de acțiuni provocaţi daune. Cu alte cuvinte, nu tânjiţi să fiţi într-o singură inimă cu toți locuitorii lumii. Nu realizaţi astfel de acțiuni pentru a vedea că această conexiune ca cel mai important lucru în viață.

Întrebare: Când Rabbi Shimon a căzut la starea de Shimon de la piață, a cauzat el stricăciuni sistemului?

Răspuns: Când un cabalist cade și se ridică, el nu face nici un rău. În schimb, el aduce numai beneficii. Prin cădere, el descoperă o deficiență care trebuie să fie corectată. El a ajunge la această stare, Shimon de la piață, prin eforturile sale și prin pregătirea preliminară. Voi nu. Există o diferență între pregătirea noastră pentru următoarea acțiune și starea de nepregătire.

Întrebare: Deci, rezultă că toată lumea într-un grup care cade, dăunează grupului și-l condamnă?

Răspuns: Nu, aceasta depinde de persoană care cade, după cum este scris, „Pentru că un om drept de șapte ori cade și se ridică din nou” (Proverbe 24:16), pentru că acesta este un Tzaddik și nu doar o persoană oarecare, coruptă. Shimon de la piață este un concept spiritual. Aceasta este o cădere într-o adâncime atât de mare, în care nu a căzut nimeni înainte de el și nu va cădea nimeni după el,  iar de la o astfel de adâncime se poate ridica și poate să justifice întreaga creație.

Dacă cineva ca un copil cade, noi nu considerăm căderea sau starea de ridicare. Totul depinde de pregătire.

Cu toate acestea, în cazul în care o persoană al cărei timp pentru corectare a venit, în loc de corectare, se pare că reduce lumea la modul de „în timpul său,” cauzând război, dezastre, un Holocaust. Am ajuns la toate astea prin incapacitatea noastră de a corecta în timp.

Am fi putut preveni primul și al doilea război mondial, cu toate ororile lor.

Chiar și acum, putem preveni al treilea război mondial. Într-adevăr, suntem în generația lui Mesia, care ne dă libera alegere. Nu mai există exilul pe care a trebuit să-l îndurăm.

În articolul „Soluţia”, Baal HaSulam a scris: Am transmis deja notiunile percepţiei mele în anul respectiv. Am vorbit, de asemenea liderilor generației, dar la momentul respectiv, cuvintele mele nu au fost acceptate, cu toate că am strigat cu voce tare, am avertizat cu privire la distrugerea lumii. Din păcate, nu am făcut nici o impresie.

Acum, cu toate acestea, după bombe cu atomi de hidrogen cred că lumea mă va crede că sfârșitul lumii se apropie rapid și Israel va fi prima națiune care va arde, ca și în războiul anterior.  Astăzi, este bine sa se trezească lumea să accepte singura cale de remediu, și vor trăi și vor exista.

Sperăm că putem opri această alunecare în abis.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/13/14Scrierile lui Baal HaSulam