Întrebare: Dacă observ defecte în grupul meu, de exemplu o lipsă de unitate, și vreau să corectez acest lucru, ar trebui să ridic aceste probleme?

Răspuns: Regula este că omului îi este interzis să vorbească despre orice ar putea decădea întregul grup sau orice prieten individual, sau chiar pe vorbitor însuși.

Niciun om nu trebuie nici măcar să trezească astfel de gânduri în interior sau să spună cu voce tare lucruri care ar putea determina omul însuși sau pe prietenul său, grupul sau întreaga lume să coboare de la nivelul la care se află. Indiferent de starea în care te afli, așa cum se spune: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta”. Trebuie să țintești doar în sus.

Prin urmare, dacă te gândești să spui câteva cuvinte critice și înainte de asta ai fost cu adevărat într-o stare bună timp de 23,5 ore pe zi și ai lucrat cu inspirație, în ascensiune, nu ai coborât de la nivelul tău, ci ai fost constant în tensiune, în străduință înainte, fără să-ți permiți să te relaxezi, atunci timp de o jumătate de oră te poți angaja în critică.

Îți poți exprima comentariile către toți ceilalți, deoarece această critică se bazează pe fundația pusă de starea ta elevată și identifici defecte doar pentru a te ridica și mai sus.

Atunci nu este critică, ci revelarea unei lipse de împlinire împreună cu lumina, împreună cu Kli-ul. Fiind în interiorul liniei de dreapta, te întorci spre stânga pentru a te întoarce la dreapta. Dar această întoarcere la dreapta va construi deja linia de mijloc.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art. 14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul lui Baal HaSulam, „Ascunderea și revelarea Creatorului”, acesta descrie măsura în care atitudinea unui om față de realitate modifică întreaga imagine, de la iad la rai. El explică faptul că, în realitate, nimic nu se schimbă. Tu te afli în Malchut al lumii  infinitului, în starea finală. Ești doar ghidat prin diverse impresii, astfel încât să-ți poți schimba atitudinea față de ele.

Nimic nu se schimbă! Tu trebuie să-ți schimbi atitudinea în cadrul realității în care exiști în prezent. Nu poți realiza acest lucru dintr-o dată; prin urmare, ești condus prin diverse stări, una după alta, astfel încât de fiecare dată să-ți poți schimba în mod deliberat atitudinea față de ele, până când ajungi la starea finală în care înțelegi cu o claritate absolută că ai fost întotdeauna în ea, pur și simplu nu ai reușit să o percepi din cauza atitudinii tale, nu ți-ai dat seama unde te afli.

În principiu, ceea ce simțim și numim lumea noastră nu este locul unde ne aflăm, ci mai degrabă locul unde este atitudinea noastră. Atitudinea noastră ne dezvăluie un segment specific al realității, prezentându-ne o imagine a acesteia exclusiv în conformitate cu atitudinea noastră față de ea. Această percepție este cea pe care o denumim „lumi”.

Nu există lumi distincte, grade separate și stări discrete; mai degrabă, atitudinea mea în continuă schimbare față de mediul în care sunt cufundat este cea care modifică această imagine pentru mine. Această imagine schimbătoare este cea la care mă refer ca la grade sau lumi.

Prin urmare, dacă încercăm să ne raportăm la realitate într-un mod mai corect, ne vom întoarce la adevărata realitate și o vom descoperi așa cum este ea cu adevărat. Ce rezultă din aceasta? Dacă nu lucrăm la îmbunătățirea atitudinii noastre față de starea în care ne aflăm, starea rămâne inertă, este moartă. Aceasta implică faptul că eu nu reușesc să-mi definesc în mod conștient atitudinea față de lumea și starea mea. Cu toate acestea, în momentul în care încep să-mi definesc atitudinea, căutând să o evaluez diferit, dintr-o perspectivă nouă, mă angajez în procesul de dezvoltare interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, în articolul „Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea” scrie că dacă observi că sfatul pe care l-ai acceptat promite să-ți sporească eforturile, atunci direcția este corectă; dimpotrivă, dacă servește la reducerea efortului, atunci este incorect.

Prin urmare, dacă acțiunea din fața ta necesită efort, atunci, aparent, vine dintr-o parte bună și este îndreptată într-o direcție bună. Și dacă nu necesită efort, atunci se pare, este îndreptată într-o direcție greşită.

Ce sunt „eforturile”? Omul ar putea plănui cu sudoarea frunții sale un jaf la o bancă. Aceasta nu este o sarcină ușoară. Mai mulți oameni lucrează la ea, pregătesc totul și fac tot posibilul. Dorința obligă.

Așadar, ce constituie exact „efortul”? Raportat la ce este evaluat? Dacă un efort este adăugat unei dorințe pentru a o realiza și a te bucura de ea fără nicio legătură cu Creatorul, acesta este efortul înclinației rele.

Poți transpira toată viața încercând să obții ceea ce ți-ai stabilit ca scop al vieții tale, dar asta nu se consideră efort. Eforturile în spiritualitate sunt cele care te conduc la adeziunea cu Creatorul, cele care te îmbunătățesc în anumite privințe, astfel încât să devii ca El. Orice altceva nu este efort.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce unele lucruri s-au întâmplat mai întâi în lumea materială și abia ulterior în lumea spirituală, în timp ce în alte cazuri este invers?

Răspuns: Tot ceea ce aparține „fazei de pregătire”, înainte de a intra în lumea spirituală, ia mai întâi formă materială, iar apoi vine momentul împlinirii sale interioare.

Omul trece prin două etape. Se naște ca animal, iar din momentul în care este implantat în el „punctul din inimă”, începem să numărăm viața sa „umană”; cuvântul „om – Adam” provine din cuvântul „Adameh”, care înseamnă „voi deveni ca superiorul”. Este o strădanie care izvorăște din punctul din inimă.

Dacă, de-a lungul tuturor încarnărilor sale anterioare, el a existat în această lume doar ca materie, fără un punct în inimă, dobândind dorințe pentru bani, onoare și cunoaștere, este complet normal și natural. Dar nimic din toate acestea nu contează. Există o anumită „contabilitate” pentru aceasta, dar nu are nicio legătură cu avansarea spirituală individuală a unui om.

Avansarea personală începe în momentul în care își simte „punctul din inimă”. Din acest moment, munca sa este numită „timpul de pregătire pentru intrarea în spiritualitate”.

Etapa de pregătire poate dura 10, 15 sau chiar 20 de ani, sau poate dura 5 ani, și chiar așa cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar 3 ani. Depinde de eforturile omului. Se poate ca acesta să realizeze un anumit progres și apoi să moară până la următoarea reîncarnare. Și cine știe ce se va întâmpla în această nouă încarnare. Totul depinde de eforturile sale. Dacă are noroc, se va alătura grupului și își va mări ritmul; dacă nu are, nu se va întâmpla.

Se spune că totul depinde de „noroc” (Mazal). „Mazal” provine din cuvântul „Nozel – curgere”. Cu cât aceste picături „curg” mai repede într-un om, cu atât Kli-ul său este mai plin. Dacă „picură” încet, omul va trebui să aștepte mai multe vieți.

Așadar, numărăm prima etapă de la apariția unui punct în inimă până la intrarea în lumea spirituală, iar a doua etapă este lucrul în lumea spirituală. Acest proces corespunde manifestării în materie, în lumea noastră. Toate aceste lucruri care corespund rădăcinilor spirituale ale fazei pregătitoare s-au întâmplat deja și nu mai este nevoie de nimic mai mult. Realizarea materială de aici o precede pe cea spirituală.

Când vorbim despre etapele muncii spirituale: corectarea Kli-ului, construirea Templului, adică despre a doua etapă, de la Mahsom încolo, atunci este necesară mai întâi munca spirituală acolo și ca urmare a acestui fapt, omul își construiește aspectele materiale ale vieții aici, inclusiv Țara lui Israel, pe care o dezvoltă în măsura în care se află intern în Țara lui Israel.

În același mod, națiunea se formează în funcție de atingerea sa spirituală, și în final, un al Treilea Templu este construit după ce omul atinge o stare numită Templu.

Astfel, stările corespunzătoare fazei de pregătire, începând de la punctul din inimă și până la traversarea Mahsomului, apar mai întâi în lumea materială, apoi într-un om, în lumea sa interioară. În timp ce toate care au legătură cu a doua fază, de la Mahsom până la corectarea finală (Gmar Tikun), apar mai întâi ca etape spirituale în cadrul unui om, al societății, și apoi în lumea materială.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un om cu o intenție directă întâlnește pentru prima dată Cabala, nu înțelege despre ce este vorba, dar simte un fel de forță, înțelepciune și profunzime în ea. Este acest sentiment similar cu cel care ar trebui să se trezească la oamenii obișnuiți?

Răspuns: Da, se poate întâmpla. Dar nu cred că oamenii vor fi orientați tocmai spre Cabala; cel mai probabil va fi spre conexiune. Vor simți în mod subconștient că tocmai căutarea conexiunii dintre ei ar trebui să producă un fel de rezultat, ceva superior, care ar trebui să-i conducă la altceva – non-pământesc, interplanetar – la o inteligență superioară.

Comentariu: Atunci, care este rostul încercărilor noastre de a disemina ceva la scară largă, astfel încât oamenii să audă conceptul de Cabala? Se pare că nu diseminăm cu adevărat, ci pur și simplu aglomerăm internetul.

Răspunsul meu: Nu! De ce? Treptat, oamenii citesc. Poți explica cum ai ajuns la o astfel de stare în care astăzi cel puțin puțin înțelegi această idee? Aici, stai și tulburi liniștea sufletească a oamenilor buni cu întrebările tale. Cum ați ajuns la asta?Comentariu: În același fel, da.

Răspunsul meu: Deci, ce doriți? De ce le luați această oportunitate?

Comentariu: Atunci se dovedește că diseminarea nu este inutilă, dar susțineți că umplem oamenii cu conținut gol.

Răspunsul meu: Dacă ar fi inutilă, nu aș fi deloc cu voi. Aș face altceva. Diseminarea este necesară. Nu puteți face nimic în privința asta.

Întrebare: Totuși, vrem să dăm o injecție puternică prin diseminarea noastră, astfel încât să producă un fel de rezonanță. Credeți că există vreun beneficiu din ceea ce facem? Există metode de a îmbunătăți toate acestea înainte de a ajunge la o unitate puternică?

Răspuns: Fără îndoială, există un beneficiu. Fără îndoială, poate fi îmbunătățit. Doar diseminarea ne va conduce la găsirea abordării corecte, a metodei de corectare a umanității. Nu există altă cale!

Umanitatea trebuie ridicată, pentru că avansează foarte încet.

Întrebare: Deci, fie că vrem, fie că nu, trebuie să intrăm în contact extern cu publicul larg?

Răspuns: Da. Baal HaSulam a vorbit despre nevoia de a scrie cărți, de a disemina, de a deschide noi centre de învățare.

Comentariu: Dar totuși, așa cum spuneţi, gândul stă la baza a toate! Nu contează dacă există un fel de centru, dar dintr-o dată, pe neașteptate, un gând apare în om. El nu știe de unde vine.

Răspunsul meu: Firește. Dar pentru a crea un câmp serios de gânduri, trebuie mai întâi să implicăm un număr imens de oameni, care prin micile lor eforturi ar crea acest câmp.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ce este înăuntru?”, 10.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că nu putem ajunge nici măcar la 1% din lume. Dar toată lumea vrea să insufle unitate în diseminarea noastră, și în final se dovedește că nu reușim. Atunci, care este rostul diseminării dacă știi de la început că toate acestea sunt goale?

Răspuns: Cu golul tău umpli lumea.

Întrebare: Dar nu trebuie să existe un fel de soluție?

Răspuns: Soluția va apărea atunci când vei fi umplut de Creator. Atunci va exista un alt tip de diseminare. Lumea va începe să simtă acea forță unificată care există în tine. Și lumea va începe să înnebunească, dar într-un sens bun, pentru că oamenii vor dezvolta brusc o nouă simțire și toată lumea, pe diferite continente și în diverse țări, va începe să vorbească în limbi diferite despre faptul că există o singură guvernare, un singur gând, o singură Forță.

Ici și colo, vor începe brusc să apară tot felul de aspirații, dispute, expresii, opinii și articole, iar oamenii vor începe să perceapă acest lucru și să-l ia în considerare.

Din interiorul umanității, va apărea o nouă opinie comună – nevoia de a comunica în acest fel și de a-i simți pe ceilalți. Oamenii vor începe să înțeleagă în mod subconștient că prin unificare pot realiza ceva foarte special.

Vor înțelege că fiind uniți, trebuie să sape în interior și vor găsi fericirea acolo, o idee nouă, un fel de ieșire din situație. „În loc să ne implicăm în politică, să ne subminăm reciproc, să încercăm să înșelăm, haideți, dimpotrivă, să încercăm să ne conectăm, și acolo în unitatea noastră vom găsi o soluție pentru toate problemele.” Spre asta se va îndrepta totul.

Întrebare: Este acesta similar cu sentimentul pe care îl simte omul cu o idee bună despre Cabala pentru prima dată?

Răspuns: Da, se va manifesta în oameni, dar nu în aspirația pentru Cabala; mai degrabă, se va îndrepta spre această idee, aceea că ideea de unitate trebuie să producă o nouă soluție din ea însăși, una complet irațională, pe care nu o putem determina, atinge sau deriva cu mintea noastră într-o ecuație.

Numai dacă ne străduim unii către alții și în cadrul acestei străduințe comune – acolo, unde fiecare se poate elibera de egoismul său și poate crea un fel de dorință comună, un câmp comun, ceva superior, deasupra rațiunii noastre – vom percepe brusc o minte nouă, o soluție nouă, complet diferită, care nu este de la nivelul nostru.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ce este înăuntru?”, 10.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce înseamnă să-l urmezi pe Moise, până la urmă, el este la nivel spiritual, iar oamenii sunt la nivel material? Ce condiție trebuie îndeplinită pentru aceasta?

În primul rând, trebuie să faci o restricţie (Țimţum) asupra propriilor tale Kelim. Drept urmare, te conectezi cu toți ceilalți, în special cu milioanele de oameni ca tine, care există la nivelul tău. Abia după ce ai renunțat la egoismul tău te poți conecta cu Moise. Înainte de asta, nu erai capabil să faci asta.

Exodul din Egipt are loc atunci când te alături lui Moise, nu la nivelul său înalt, ci doar la nivelul anulării de sine. Aceasta se numește starea de naștere spirituală; este atunci când este suficient pentru tine pur și simplu să-l urmezi cu ochii închiși.

Moise merge în fața tuturor cu ochii deschiși, sprijinindu-se pe toiagul său. El știe unde să meargă și cum să conducă poporul. Și nu este singurul; sunt și alții care îl însoțesc pe drum, precum Nahșon, care a fost primul care a sărit în mare, și alții.

Dar anulările tale față de Moise ar trebui să fie ca și cum ai fi un bebeluș în relaţie cu un adult, asta este suficient. Un copil mic nu știe unde îl duce tatăl său. Este suficient pentru el să strângă mâna tatălui său și va fi sigur că acesta îl va conduce cu siguranță într-un loc bun.

Pentru a atinge nivelul lui Moise, este necesar să traversezi Mahsom, să intri în Țara lui Israel și să treci prin multe alte etape. Moise se află pe un grad spiritual foarte înalt; este cel mai mare dintre profeți.

Dar când era cu tot poporul în Egipt, el însuși nu se mai afla deja pe gradul „Egiptului”, ci pe gradul „Țării lui Israel”. De aceea, el nu intră în Țara lui Israel împreună cu tot poporul. El este deja dincolo de acest grad, deasupra lui.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a progresa de la o stare bună la una și mai bună, trebuie să fii conștient de starea ta actuală. Cum poți face asta fără să cobori la un nivel inferior?

Răspuns: A coborî la un nivel inferior înseamnă a urma dorințele trupești. La un moment dat, fiecare dintre noi simte nevoia să fugă și să se ascundă într-un colț liniștit, cald și pașnic. Când sunt în necaz, mă gândesc: „Nu vreau nimic, nici măcar ceva bun. Vreau să-mi limitez complet dorințele, doar să nu mai simt nimic.”

De îndată ce există o oportunitate de a obține ceva și de a mă simți bine, apare instantaneu o dorință de a obține tot mai mult, până la punctul în care omul vrea să consume întreaga lume. Pe când într-un moment dificil, toate dorințele dispar, cu excepția uneia: Dă-mi un colț liniștit, doar ca să pot fi în pace.

Totul depinde de condițiile externe în care se află omul. Nu ar trebui să ne gândim la dorințele noastre, pentru că la momentul potrivit, vei simți dorința potrivită. Ar trebui să ne gândim doar la cum să facem condițiile externe să ne trezească și mai mult.

Tot ceea ce simte omul în fiecare stare, în orice etapă, de la cea mai joasă la cea mai înaltă, este o simțire a Creatorului. Nu există nimic altceva de simțit în afară de El. Simțirea Creatorului în starea noastră actuală se numește lumea noastră. Deoarece simțurile noastre, Kelim ale noastre, sunt opuse Lui, simțim că această lume este atât de rea. Dar în măsura în care reușim să atingem similaritatea cu calitățile Creatorului, simțirile noastre se vor îmbunătăți.

Nu ar trebui să vorbim despre dimensiunea Kelim ale noastre. Ar trebui să ne preocupe natura lor.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se pare că este posibil ca omul să depună eforturi fără a obține niciun beneficiu. Dar atunci, cum verific dacă eforturile mele sunt îndreptate corect?

Răspuns: Cu alte cuvinte, ești gata să depui eforturi, înțelegând că este imposibil să realizezi ceva fără ele și vrei să verifici dacă eforturile tale sunt îndreptate în direcția corectă.

Eforturile trebuie să fie îndreptate spre construirea unei dorințe spirituale, a unui vas [Kli], pentru revelarea luminii. Lumina are calitatea dăruirii; prin urmare, trebuie să lucrez și la egoismul meu pentru a-l depăși și a mă aduce la acțiunea dăruirii, la calitatea dăruirii, pentru a mă apropia cumva de ea.

Când încerc să abordez dăruirea, dezvălui rezistență atât din partea mea, cât și din partea celorlalți. Văd că uit de ea, nu tind cu adevărat spre ea, nu este dorința mea naturală, înnăscută.

Apoi eforturile mele capătă un caracter specific, astfel încât să nu uit de scopul spiritual, și în mod constant, în mediul potrivit, să mi-l imaginez în față. Încerc să-mi influențez prietenii în exterior; Recurg la tot felul de trucuri pentru a rămâne în dorința comună, pentru a o simți, pentru a-i inspira pe ceilalți din exterior și din interior cu gândul meu, cu dorința mea.

Și dacă fac astfel de eforturi și văd că nu am putere și nimic nu mă ajută, atunci involuntar încep să mă gândesc la Creator. De la sine, pur și simplu, acest lucru nu-mi vine în minte. Dar dacă am depus suficiente eforturi, atunci în cele din urmă îmi voi aminti că am nevoie de ajutor de Sus. Sunt gata să cer: lasă-L să mă ajute și să vină cu mine!

Aceasta se numește: „Vino la Faraon!” Sunt de acord că El mi se alătură sau eu mă alătur Lui. Și apoi mergem împreună să-mi spulberăm egoul, egoul care mă împiedică să mă conectez cu ceilalți.

Așa începe să lucreze omul, iar în interiorul muncii, deja I se dezvăluie ce trebuie făcut în continuare. Dar corectitudinea eforturilor este întotdeauna verificată de faptul dacă acestea sunt direcționate către interiorul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.05.2011, Baal HaSulam, Scrisoarea 56, 1931

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Imnul național al Israelului, numit „Speranța” (Hatikva), conține următoarele versuri: „Speranța noastră nu este încă pierdută, speranța care a trăit timp de două mii de ani: să fim un popor liber în țara noastră.” Ce înseamnă să fii un popor liber?

Răspuns: Independența autentică nu înseamnă să am posibilitatea de a face orice vreau fără să iau în considerare pe nimeni. Existăm în cadrul naturii, în care operează două forțe. Forța generală a naturii este pozitivă și generoasă; ea a creat întreaga lume și a creat a doua forță în opoziție cu ea însăși: forţa egoistă, negativă.

Tocmai între aceste două forțe, ființa creată poate exista și se poate simți independentă. Forțele pozitive și negative ne guvernează, și prin urmare sunt considerate forțele superioare ale naturii. Omul care se află între ele posedă libertatea de alegere cu privire la cărei forțe să se alăture.

Aceasta se numește linia de mijloc, atunci când cunosc forțele pozitive și negative și aleg liber pe care dintre ele să o consider bună și rea și care forță va domni.

Chiar în momentul în care stabilesc echilibrul între aceste două forțe, ca și cum ar fi pe talerele unei balanțe, pot fi considerat independent. Deocamdată, nici forța binelui, nici cea rea, nici plusul, nici minusul, nu acționează asupra mea, iar eu însumi determin linia de mijloc.

Libertatea este visul tuturor națiunilor, al întregii umanități, al întregii creații. Numai de dragul luptei pentru libertate se mișcă toți electronii, cresc copacii, înfloresc florile și cutreieră pădurea în căutare constantă.

Oamenii, animalele, plantele și chiar pietrele, toate caută să atingă un astfel de echilibru încât nimic să nu le apese. Numai atunci pot simți că trăiesc liber.

Dintre toate ființele create – minerale, vegetale, animale și umane – doar poporul Israel deține cheia acestei libertăți și echilibru, adică a independenței. Aceasta este cheia acelui punct spre care sunt îndreptate toate părțile creației.

Această cheie se găsește în Cabala, în partea interioară a Torei. Poporul Israel este capabil să ia această cheie, și cu ajutorul ei să găsească echilibrul dorit de toți, punctul zero pe balanţă, pentru a se simți independent și a arăta această cale întregii umanități.

Atunci, poporul Israel va ajunge la propria realizare. Pentru aceasta a fost creat statul Israel, și exact asta așteaptă de la noi toate națiunile lumii. Și dacă nu le aducem acest sentiment de independență și libertate, acest sentiment de echilibru, atunci își simt dependența puternică de noi, și prin urmare, îi urăsc pe evrei și ne acuză că le ascundem posibilitatea unei vieți fericite.

Prin urmare, independența poporului Israel este baza unei independențe obiective, adevărate și complete. Și toate celelalte forme de independență care există între națiuni și printre toate celelalte părți ale naturii depind de poporul Israel. Trebuie să înțelegem în ce măsură realizarea adevăratei noastre libertăți stă în mâinile noastre și ne obligă să o atingem pentru binele tuturor.

Din conversația de la KabTV „Viaţă nouă 551 – Ce este adevărata independenţă?”, 12.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→