Este scris (Geneza 13: 8-9): „Și Avram a zis lui Lot: ’Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga’”.

Ar trebui să înțelegem de ce spune „Căci suntem frați”, deoarece nu erau frați.

Zohar (Lech Lecha, Punctul 86) interpretează acest lucru după cum urmează: „’Căci suntem frați’, adică înclinația rea ​​și înclinația bună sunt apropiate una de cealaltă. Una stă în dreapta unei persoane și cealaltă la stânga. Adică, înclinația rea ​​stă la stânga și înclinația bună la dreapta”.” (Rabaş, „Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea”).

Rabaş scrie în acest articol că „este interzis să auzi un lucru bun de la o persoană rea”. De ce? Cum poate exista ceva bun într-o persoană rea? Aparent, este posibil.

Paradoxul inerent creației, pe care nu suntem capabili să-l acceptăm, este că omul poate avansa spre perfecțiune și eternitate doar pornind de la opusul lor.

Dorința de a primi în esența sa, nu este nici bună nici rea. Dar când lumina intră în ea, ea dă dorinței de a primi o intenţie de dragul dăruirii. Fără intenția de dăruire, dorința de a primi este doar un material care se bucură și, bucurându-se, percepe doar propria existență în lume.

Spre deosebire de acest material, nu există nimic altceva care trebuie transformat sau schimbat. Cu toate acestea, atunci când operează din intenții de dragul primirii, materialul descoperă că acestea îl conduc, înțelege că sunt rele și dezvăluie recunoașterea răului în interiorul său. Apoi, materialul încearcă să-și schimbe intențiile în unele prin care se poate bucura și descoperă treptat că acestea sunt intenții de dragul dăruirii.

Noi nu înțelegem că Creatorul a creat creația în așa fel încât însăși opoziția față de revelația divinității este ceea ce ne trezește. Înclinația rea ​​este de fapt, singurul mijloc adevărat care ne aduce mai aproape de scop; ea nu ne permite să rămânem la un nivel nemișcat, fără mișcare, ci ne împinge constant, iar și iar, să căutăm, să găsim și să vedem întreaga amploare a pierderii noastre cauzate de aceasta și imposibilitatea absolută de a atinge orice bine fără a o depăși. Fără înclinația rea, omul ar ajunge într-un impas complet.

Dacă omul urmează sfatul înclinației rele, simte că se scufundă în suferință. Atunci el începe să urască înclinația rea ​​și ajunge la decizia corectă: să înlocuiască intenția de a primi cu intenția de a dărui. În acest fel, înclinația rea ​​își îndeplinește misiunea.

Așadar, trebuie să respectăm funcția înclinației rele, ceea ce face ea pentru noi, exercitându-și influența asupra noastră în tot felul de moduri pentru a ne întoarce către Creator. Aceasta se numește „ajutor împotriva lui”.

Prin urmare, Avraam i-a spus lui Lot: „Dacă tu mergi la stânga, eu voi merge la dreapta; iar dacă tu mergi la dreapta, eu voi merge la stânga.” Nu știe Avraam încotro să meargă? Mai degrabă, dacă Lot alege o cale, Avraam știe că aceasta este în direcția opusă căii lui. Fără aceasta, ar rămâne într-o stare de Hafeţ Hesed, fără direcție. Tocmai în acest scop există înclinația rea.

Deși uneori ni se pare rea, alteori bună, trebuie să ignorăm întotdeauna sfatul ei; cu alte cuvinte, să ascultăm opusul. Procedând astfel, ea ne orientează în direcția corectă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →