Întrebare: Dacă omul se simte inspirat de cărți și de grup în timp ce studiază, nu este aceasta o formă de plăcere?

Răspuns: Totul depinde de cauza fundamentală. Există mulți oameni care vin pe această cale pentru că se simt rău. Ei caută un loc unde se vor simți bine. În general, există o mie și unu de motive, dar în cele din urmă totul se reduce la lipsa unui simț al viitorului. Au nevoie de încredere. Iar încrederea este un rezultat al atingerii credinței.

Da, este adevărat că acest lucru ne pune în mișcare și acționăm pornind de la faptul că ne simțim rău acum și ne vom simți bine mai târziu. Dar adevărata întrebare este: „Îmi schimb eu valorile pe parcurs? Rămân în aceeași dorință de a mă simți bine în aceleași vase ca înainte? Sau vasele mele se îmbunătățesc continuu? Încep să tind spre ceva dincolo de materie? Încep să mă apropii de farmecul sfințeniei?”

Dacă da, atunci nu mai interpretez „bine”, așa cum am făcut la început, ca însemnând a mă umple cu diverse plăceri trupești. Pentru noi, „plăcerile animalice” sunt în esență onoare, putere și cunoaștere. Încep să văd că puterea și cunoașterea nu mă conduc spre scop și simt cât de gol sunt în mine însumi.

Dacă acest proces are loc, omul se dezvoltă. Dacă nu, rămâne așa cum era și apoi părăsește grupul. Omul care nu își schimbă valorile nu poate rămâne aici. Va simți ca și cum grupul îl expulzează, îl împinge spre exterior. Și așa continuă până când singura plăcere care îmi rămâne este atingerea conexiunii cu Creatorul. Încă nu Îl cunosc, nu Îl cunosc cu precizie, dar este ca un fel de „nebunie”. Nimeni nu-L vede și nici eu, dar este ceva spre care sunt atras.

Acesta este rezultatul influenței luminii înconjurătoare care strălucește de departe și construiește în mine o dorință pentru ea, până când, după cum spunea Yehuda Aşlag (Baal HaSulam), „nu mă lasă să dorm”. Aceasta se numește perseverență, statornicie.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Întreaga noastră viață, în esență, este o serie de stări prin care suntem pregătiți să atingem scopul.

Răspunsul meu: Dacă vă este greu să conectați viața voastră animalică (materială) cu lucrarea Creatorului, nu le conectați. Altfel, veți deveni ca cei care văd mâna Creatorului în tot ceea ce îi înconjoară: „Fac asta și El îmi răspunde așa. Acțiunile mele fizice sunt însăși spiritualitatea. Îngerii se plimbă chiar aici.” Gândind așa, nu veți face decât să fiţi în confuzie. Este incorect.

Tărâmul spiritual înseamnă „deasupra rațiunii”, „de dragul dăruirii”. Este o natură care nu există în lumea noastră materială. Dacă doriți să o dezvăluiți, puteți face acest lucru doar lucrând în două sfere distincte, complet detașate una de cealaltă. Animalul este animalul, iar spiritualul este spiritualul.

Altfel, veți deveni confuzi, la fel ca cei care doar „par” a fi angajați în munca spirituală. Își îndreaptă privirea spre stele, acționează conform horoscoapelor, citirilor cărților și trăsăturilor faciale sau își leagă un șnur roșu în jurul încheieturii mâinii. Arată-i unei vaci o sfoară roșie, poate va da puțin mai mult lapte… Există noțiuni conform cărora un tip de materie exercită o influență asupra altuia.

Aspectul psihologic este un subiect separat: într-adevăr, omul simte un anumit sprijin psihologic din acest motiv. Totuși, acest lucru nu este spiritual. Prin urmare, nu confundaţi cele două aspecte, îmbrăcându-le unul în celălalt.

Nu există nicio legătură între spiritual și material. Există o deconectare completă. Nu este fără motiv că afirm că nicio acțiune materială nu poate genera un rezultat spiritual – decât dacă impregnezi acea acțiune cu intenția specifică de a atinge spiritualitatea.

Dacă pur și simplu cultivi iubirea pentru prieteni fără nicio altă intenție, acest lucru te poate duce la rezultate opuse scopului tău. Căci o acțiune în sine nu produce nimic; dimpotrivă, ea doar dezvăluie cât de inutilă este, un proces care servește doar la a te distruge. Prin urmare, nu aduce materialul în spiritual și nici invers, spiritualul în material. Acest lucru este incorect.

Pentru voi acum, spiritualitatea este modul în care vă imaginaţi conexiunea cu Creatorul. Asta este tot. „Nu există nimeni în afară de El”; El este binele care face bine în tot ceea ce gândiţii sau aţi putea gândi despre El.

Înțeleg că acest lucru încă dă naștere la confuzie, deoarece nu putem distinge în noi înșine atitudinea noastră față de propriile noastre vieți de atitudinea noastră față de spiritualitate. Dar treptat, această înțelegere va veni. Mai târziu, când vom revela cu adevărat divinitatea, vom observa treptat cum una pare să se îmbrace în cealaltă, dar nu în modul în care ne-am putea imagina acum.

Din Lectia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că gradul superior, cel mai apropiat de noi, înseamnă că vedem cum se îmbracă Şchina în toate acțiunile noastre. Despre ce acțiuni vorbim?

Răspuns: Gradul cel mai apropiat, și nu doar cel mai apropiat, ci în general gradul pe care omul trebuie să-l vadă întotdeauna înaintea sa, este revelarea Şchina, a modului în care se îmbracă în întreaga lume, în tot ceea ce este în ea, în prieteni; să vadă că această forță unică și specială unește toate acțiunile din lume și că el însuși se află sub puterea ei.

Aceasta este ceea ce ne învață articolul „Nu există nimeni în afară de El”. Trebuie să avem asta constant în fața ochilor.

Dar nu trebuie să confundăm acest lucru cu lucrurile materiale. Aceasta înseamnă că nu voi interpreta toate acțiunile din material fără a fi dezvăluit adevărata stare, aceea că Şchina este îmbrăcată în întreaga lume.

Fără a dezvălui acest lucru, nu trebuie să interpretez fiecare acțiune materială ca și cum ar avea loc dintr-un motiv spiritual. Nu trebuie să atribui forțe spirituale obiectelor și articolelor materiale ca și cum aș ști că este așa.

Ce forță specială există într-un șnur roșu? Încă nu am dezvăluit asta. Credeți-mă, chiar nu știu.

Despre asta se vorbește în Cartea Zohar. Citim Zohar-ul în funcție de ramuri sau în funcție de rădăcini? Dacă luați şnurul roșu din rădăcina sa și începeți să faceți cu el ceea ce este scris acolo, atunci este clar că aceasta este o acțiune spirituală. Dar ce legătură are acest lucru cu a lua un şnur roșu aici și a-l lega de mână, de picior, de ureche? Ce vă va oferi acest lucru?

Acest lucru este folosit pentru a întări omul, așa cum făceau hasidimii. Strămoșii noștri, acum două mii de ani, umblau în pălării de blană, robe, șosete înalte [articole de îmbrăcăminte tradițională ale unor hasidimi]? Nu. Nu neg că acest lucru îi întăreşte pe oameni. Dar nu trebuie să transformăm acest lucru într-un fel de sfințenie. Da, ne ține în limite, ne distinge acțiunile și gândurile, ne îndrumă omul, dar nu trebuie să introducem forțe de sfințenie în acest sens.

Trebuie să spunem: „Da, suntem animale, iar psihologia noastră este de așa natură încât, într-un fel sau altul, partea exterioară ne influențează și ne întăreşte.” Corect, acest lucru este folosit în tot felul de mișcări și va fi folosit întotdeauna. Luați în considerare numeroasele exemple din armată, toate însemnele, steagurile și așa mai departe, care există doar pentru a întări spiritul uman. Mergeți la psihologi; ei au o întreagă știință despre cum să influențezi omul. Dar nu introduceți forțe ale sfințeniei în asta.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ar trebui să analizez dacă acțiunile mele sunt corecte sau nu?

Răspuns: Analiza corectă se face în cazul în care în fiecare secundă a vieții tale te „atașezi” de Creator. „Viața” înseamnă conștientizare. Sunt viu; mă simt pe mine însumi și am o misiune. După cum spune cântecul: „Există doar un moment între trecut și viitor; acest moment se numește viață.” În acest moment trebuie să te contopești cu Creatorul. Asta îți permite El să faci.

În acest fel, analizezi Reşimo (gena informațională spirituală). Nu există altă muncă aici. Dacă te concentrezi doar asupra acestui lucru, este foarte bine. Căci trecutul și viitorul sunt Klipot, deoarece vin la noi din lucruri inventate. Ele generează diverse calcule și temeri în noi care nu au nicio legătură cu realitatea.

Comentariu: Dar omul trebuie să se confrunte cu o combinație de mulți factori.

Răspunsul meu: Nu vorbesc despre ceea ce faci la locul de muncă. Acolo lucrezi cu nivelul mineral: cu oameni, cu planuri și așa mai departe; acolo trebuie să știi cum să lucrezi. Vorbesc despre definițiile voastre interioare, calitățile spirituale, despre ceea ce este conectat cu Creatorul.

Și cu Creatorul aveți un calcul simplu: nu am nicio putere asupra trecutului, prezentului sau viitorului. Munca mea este doar cu ceea ce am acum. Orice Reşimo mi-ar da El, trebuie să-l realizez acum. Și realizarea acestui Reşimo este adeziunea la Creator în secunda dată. Punct! Asta este tot.

Nu spun că așa ar trebui să ne raportăm la viață în general, așa ar trebui să ne raportăm la stările noastre spirituale. Și în material, îmi pot planifica munca cu o lună înainte, cu un an înainte. Una nu este conectată cu cealaltă. La muncă, mă ocup de nivelul mineral.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este meditația orientală atât de populară?

Răspuns: Meditația orientală este foarte populară în lume. Am vizitat odată un grup de americani în Carolina de Nord, într-un loc extraordinar de frumos din Munții Smoky. Au la dispoziție o suprafață imensă de teren.

Primesc donații din diverse surse care le permit să trăiască foarte modest, să mănânce, să aibă un acoperiș deasupra capului și să mediteze tot timpul. Ne-au rugat să nu mergem cu mașina sau chiar să trecem pe sub geamurile lor, pentru a nu-i deranja.

Oamenii stau ore întregi fără cea mai mică mișcare; omul este complet cufundat în sine. Întrebarea este, ce instrumente folosește pentru a se analiza? Din câte înțeleg din știința Cabala, acești oameni își suprimă egoismul, adică încetează să-l mai folosească și vor să obțină pacea completă.

Desigur, aceasta este o dorinţă egoistă, dar aparține celui mai scăzut, cel mai mic nivel de egoism, și prin urmare, omul simte o oarecare eliberare față de presiunea obișnuită a unei grosimi uriașe de egoism. Meditația coboară pe toată lumea la un nivel de egoism la care poate coborî.

Prin urmare, omului i se pare că atinge o revelație spirituală. Însă această definiție a lumii spirituale diferă de cea dată de știința Cabala. Oamenii sunt capabili să investească mult efort și timp în astfel de meditații, deoarece oferă o sursă puternică de hrană pentru ego și aduce un sentiment de confort și împlinire.

Nu este o întreprindere ușoară; necesită ca omul să se îndepărteze de viața activă, dar oferă o recompensă substanțială. Grupul pe care l-am văzut în Carolina de Nord număra sute de persoane, bărbați și femei. Mai mult, exista o interdicție asupra oricărei intimități fizice între bărbați și femei, sexul era strict interzis.

Omul trebuia să se ridice deasupra tuturor lucrurilor materiale și să ofere corpului doar hrana necesară existenței sale și să dedice tot restul contemplării interioare.

Am văzut și alte astfel de grupuri și m-am întâlnit cu sufiți în Anglia și SUA. Am avut întâlniri cu oameni care aveau o audiență regulată de treizeci de milioane de ascultători de radio în America.

Îmi este destul de clar ce se întâmplă în timpul meditației orientale. Oamenii își suprimă egoismul atât de mult încât aproape că încetează să mai fie simțit. Și atunci ei au sentimentul că plutesc în aer, deasupra întregii naturi. Prin urmare, ei se consideră deja în lumea spirituală.

Interesant este că mulți oameni folosesc simboluri cabaliste pentru exercițiile lor: de exemplu, literele alfabetului ebraic, cuvinte speciale (mantre), numele Creatorului „HaVaYaH”. Există chiar și multe biserici cu „HaVaYaH” și Steaua lui David gravate pe ele. Steaua lui David este un simbol al uniunii dintre materie și spirit.

Această meditație are cel mai mare succes la hindușii care se pot deconecta de la viață într-o asemenea măsură încât aproape că nu mai respiră. Corpul intră în hibernare internă, toate sistemele sale încetinesc atât de mult încât omul poate trăi multe zile fără hrană și apă și aproape fără oxigen.

Întrebare: În ce lume există omul în acest moment?

Răspuns: Aproape că nu există. Abia există viață în corp, metabolismul aproape se oprește, deci nu are nevoie de nimic.

Întrebare: Nu se pune acest lucru ca ridicare deasupra materiei?

Răspuns: Aceasta nu este o elevare spirituală. Elevarea necesită ca omul să iasă de sub puterea corpului, adică de dorința de a primi împlinire egoistă și să atingă dorința de dăruire. Toate tehnicile orientale ar dori să realizeze acest lucru, dar nu sunt în măsură pentru că nu au puterea de a se ridica la nivelul următor.

Ele doar suprimă forța vitală a omului, astfel încât acesta să simtă că s-a ridicat puțin deasupra vieții materiale fizice, deasupra nivelului animal. Și deși i se pare deja că aceasta este o etapă spirituală, știința Cabala vorbește despre o lume spirituală complet diferită.

Din KabTV conversația „Viaţă nouă 509 – Meditaţie şi Contemplatie, Partea 1”, 25.01.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus odată că un evreu și un roman sunt pur și simplu două forțe care încearcă să clarifice a treia forță. Adică, ele se dezvoltă nu fără scop. A treia forță se naște independent sau din acestea două?

Răspuns: A treia forță este intermediară între ele, iar noi trebuie acum să o restaurăm și să o aducem la existență.

Tot ce s-a întâmplat până în acest moment a fost doar o pregătire pentru ceea ce trebuie să facem acum: să corectăm lumea. Nu evreii și nu celelalte națiuni, ci în mod specific noi, ceea ce facem luând Cabala ca sursă de corectare.

Întrebare: Există deja această a treia forță sau pur și simplu nu o percepem?

Răspuns: Trebuie să creăm împreună această a treia forță pentru că ea nu există; nu coboară de sus. Doar două forțe vin de sus: forța Creatorului și forța creației, calitatea dăruirii și calitatea primirii.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Adevărul despre realitate”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un om trebuie să aleagă între adevăr și minciună. Nu există nimic de ales între dulce și amar; este clar că voi alege întotdeauna ceea ce este bun și dulce pentru mine și nu ceea ce este rău și amar. Nu sunt capabil să prefer o stare rea uneia bune.

Totuși, dacă văd adevărul și minciuna în opoziție cu dulce și amar, atunci este posibil să aleg adevărul amar, un sentiment rău, pentru că adevărul este mai important pentru mine.

Acestea reprezintă două niveluri diferite: nivelul animal (analiza conform dulcelui și amarului) și nivelul uman (analiza conform adevărului și minciunii) unde omul lucrează în credinţă deasupra raţiunii.

Dacă te ridici la calculul unic al adevărului, în care sunt incluse toate celelalte forțe și posibilități, înseamnă că ai atins adeziunea cu Creatorul.

Dar dacă evaluezi doar dulcele și amarul, atunci aceasta este o analiză (alegere) animalică. Și un animal nu greșește niciodată la nivelul său; alege întotdeauna ceea ce este bine pentru el, dar nu avansează la nivelul uman.

Totuși, natura nu ne permite să rămânem la nivelul animal; ne obligă să ne dezvoltăm.

La nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, analiza comportamentului se reduce doar la analiza dulce și amar, cu o preferință pentru dulce. Cu toate acestea, pentru om există o diferență între nivelul animal din el, cu analiza dulce- amar, și nivelul uman din el, cu analiza adevăr-minciună.

Prin urmare, un om se află într-o confuzie constantă între animal și uman din el, căutând ce să aleagă și căutând un compromis, el își dorește dulcele, dar vede că beneficiul constă în adevăr.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.08.2010, Baal HaSulam „Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există cazuri când nu te simți cu adevărat om. Ei îți pun o întrebare și totul pare clar, dar există sentimentul că nu vă conectaţi de fapt la aspectul verbal al întreabării lor.

Răspunsul meu: Da, se întâmplă ca o întrebare să fie clară pentru tine, dar nu și pentru mine, fie pentru că nu găsesc toate cele patru ecrane care leagă întrebarea verbală de starea spirituală interioară a omului, fie pentru că starea pe care ei o descriu nu există. Cu alte cuvinte, ceea ce ei întreabă nu este încă o întrebare adevărată; este fundamental greşită în sine.

Dar dacă această întrebare trece printr-un alt ascultător sau un al treilea ascultător, când îi rog să mi-o pună din nou, atunci întrebarea își poate pierde claritatea inițială pe care o avea pentru cel care a pus-o, dar devine deja o întrebare corectă. Adică, dezvăluie adevăratul gol care își are locul în univers și cu care trebuie să lucrăm.

Întrebare: Care sunt aceste patru ecrane?

Răspuns: Cele patru ecrane sunt ceea ce se numește „Yod-Hey-Vav-Hey”, adică numele fundamental al Creatorului sau structura cu patru straturi a sufletului nostru, pe care trebuie să o simțim pentru a percepe corect influența luminii asupra noastră, care construiește o întrebare în noi, și în consecință, din întrebare să obținem această lumină, care este răspunsul.

Comentariu: Foarte des, cineva pune o întrebare prin intermediul Internetului, iar în timpul traducerii se pierde radical sensul întrebării.

Răspunsul meu: Acest lucru este firesc, deoarece oamenii nu se află în aceleași stări. Un om pune o întrebare, iar altul o simte într-un mod complet diferit.

Întrebare: Deci traducerea nu poate transmite simţirea celui care pune întrebarea?

Răspuns: Atât da, cât și nu. Nu aș merge atât de departe încât să spun că traducătorii distorsionează semnificativ sensul. De fapt, chiar dacă omul a formulat-o diferit decât a intenționat, adesea pot simți întrebarea exact așa cum a fost concepută.

Dacă este o întrebare puternică, corectă, care vine din inima omului sau din golul dorinței sale, atunci o voi simți chiar dacă traducerea nu este foarte bună. În principiu, atunci când un om are o durere mare, sau un gol interior, îl simțim chiar și fără prea multă exprimare externă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dificultăți de traducere”, 09.12.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este Creatorul energie infinită, de neconceput pentru imaginația noastră?

Răspuns: Este posibil să spunem așa. Dar în principiu, Creatorul este calitatea dăruirii, a emanației. Dacă omul dobândește o astfel de calitate, atunci Creatorul își canalizează forța în lume prin intermediul omului respectiv, iar el devine o extensie a Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă „a dărui Creatorul?”

Răspuns: Nu poți dărui nimic Creatorului. Această categorie este perfecțiunea absolută.

Întrebare: Și ce înseamnă „a fi o conductă a Creatorului în această lume?”

Răspuns: Înseamnă să încerci să transmiți această metodă și altora. Pe măsură ce o stăpânesc treptat, și ei vor deveni canale ale Creatorului, lumina superioară va trece prin ei și vor ajunge să se perceapă ca fiind Creatorul. Devenind similar Creatorului, omul devine un canal al energiei Sale către ceilalți.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi trebuie să analizăm fiecare dintre stările noastre pe o scară de „adevărat-fals”, mai degrabă decât pe scara „dulce-amar”; adică, bazându-ne pe faptul dacă este bun sau rău în ceea ce privește scopul creației și nu dorința noastră de a primi.

Problema este că petrecem mult timp simțind că dulce este ziua și amarul este noaptea. Adică, lucrăm conform simţirilor noastre și nu putem înțelege nici singuri, nici cu ajutorul unui grup că definiția stării ar trebui să fie conform scopului creaţiei, adeziunea la Creator, și în ciuda faptului că încă nu simţim „dulce”, îl acceptăm ca adevăr și scop.

Aceasta trebuie să fie mai importantă decât „dulcele”. Atunci vom înlocui sistemul „dulce-amar” (analiza corporală) cu „adevărat-fals”, care este o analiză spirituală.

Și aici, numai grupul poate aminti omului care sunt instrumentele reale de măsurare, cum ar trebui să-și considere starea, să o analizeze, să accelereze procesul, să determine corect care stare se numește noapte și care este zi și apoi să treacă de la o stare la alta.

Dacă el decide cu adevărat că starea de noapte, pe care o consideră amară, este de fapt utilă, că este adevărul, atunci noaptea se transformă în zi.

Definesc sentimentul unui Kli necorectat, concentrat pe interesul personal, ca fiind noapte. Atrag lumina, care corectează acest Kli și îl transformă în zi, dându-i intenția de a dărui. Apoi ajung la decizia că intenția mea de a dărui este ziua.

Adică, este aceeași stare în care mă aflam înainte. Am considerat-o noapte din cauza lipsei de intenție de a dărui, iar acum, când dobândesc această intenție, decid că este zi și astfel trec prin această stare. Transformarea aceluiași Kli primitor într-un Kli dăruitor înseamnă că simt noaptea și după aceea există o zi. Și așa este la fiecare grad. Este la fel, doar că are o intenție dobândită.

Și dacă omul nu face eforturi să corecteze Kli-ul pe care l-a primit, nu încearcă să vadă întunericul real din el datorită primirii pentru sine, nu vrea să-l corecteze cu intenția de a dărui, atunci el nu utilizează timpul care i-a fost dat.

Omul totuşi va avansa în continuare în acest fel, dar foarte încet. Creatorul va avea milă de om și îi va schimba starea pentru că grupul îl va ajuta puțin, dar nu din cauza unei schimbări a stărilor sale interioare.

Trebuie să determin cât mai curând posibil că noaptea este atitudinea mea față de plăcere, față de faptul că o doresc. Atunci voi începe să-mi doresc corectarea, voi dori să realizez intenția de dragul dăruirii, să ader la adevăr mai degrabă decât la dulce. Aceasta este ceea ce eu numesc zi. Aceasta este întreaga muncă a omului. Omul este cel care determină ce este ziua și ce este noaptea și în ce parte a zilei se află.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→