Întrebare: Ce ar trebui să fac în perioadele de durere și suferință, când direcția este neclară? Ce ar trebui să fac într-o stare de confuzie și lipsă de înțelegere?

Răspuns: O stare de confuzie, o stare de lipsă de înțelegere, o stare de bucurie, o stare de durere, o stare de înțelegere – trebuie să ne raportăm la fiecare dintre ele ca fiind cea mai eficientă și necesară în momentul dat. Nu contează cum este simțită în dorința mea de a primi.

Ceea ce contează este că o experimentez, că nu rămân în inconștiență, în sentimentul că pur și simplu trăiesc; ar trebui să simt că această stare este starea mea spirituală, pe care o pot conecta cu Creatorul care mi-o dăruiește.

Atunci nu contează ce fel de stare este, poate fi rea sau bună, principalul lucru este că prin ea, Îl simt pe Creator trimițându-mi-o. De aici începe calea mea spre avansare.

Starea de confuzie indică de obicei o ascensiune la un grad superior față de starea anterioară. Dacă într-o stare de atenție dispersată, când omul nu înțelege, nu știe, este confuz, încearcă să asculte și nu poate, face eforturi, atunci în acest fel se atinge gradul superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora conține lumină deoarece Creatorul Se îmbracă în ea. Din această lumină generală, putem primi o anumită porțiune în dorința de a dărui, adică în Kli-ul (vasul) credinței. Există, de asemenea, un veșmânt exterior numit înțelepciune, iar vasul pentru a-l atinge este intelectul uman.

Astfel, pentru a atinge Tora, omul trebuie să dobândească un Kli (un vas spiritual). Dar dacă cineva studiază Tora fără intenția de a atrage lumina care reformează din ea, în care este conținută întreaga putere a Torei (chiar scopul pentru care a fost dată), atunci un astfel de studiu nu este binecuvântat. Este aşa, pentru că natura luminii care vine de la Creator este de a ne întoarce la sursă.

Tora este numită Tora vieții. Aceasta înseamnă că trebuie să simțim viața în lumina pe care o dezvăluim. Viața este ceea ce este atins la gradul Creatorului, în dorințele de dăruire. Și acest lucru este posibil numai lucrând cu intenția de a atrage forța din Tora care va servi drept combustibil pentru dobândirea Kliului de dăruire.

Există Creatorul și ființa creată, iar manifestarea Creatorului către ființa creată se numește lumină. Revelația luminii are mai multe forme. Cea mai externă manifestare a Creatorului către ființa creată este viața corporală. O manifestare mai interioară este înțelepciunea; și mai interioară este lumina care reformează și chiar mai interioară este lumina care umple Kli-ul spiritual care s-a întors la sursă.

Omul care începe calea spirituală trebuie mai întâi să „binecuvânteze Tora” intenționând să atingă adevărata Tora, adică lumina ei cea mai interioară. Dacă el nu se străduiește să dezvăluie lumina interioară, ci studiază doar partea externă a Torei de dragul dobândirii de cunoștințe, un astfel de om este considerat printre națiunile lumii. La urma urmei, omul dorește să îndeplinească munca pentru Creator cu intenția pentru sine, și prin urmare, primește din Tora, din această lumină, doar cunoaștere și înțelepciune.

Dar dacă omul intenționează să obțină echivalența de formă cu Creatorul, un astfel de om se numește Israel, și în consecință, ea cere mai întâi corectarea intenției sale de a dărui din lumină. După corectare, omul dorește să împlinească acțiuni pentru a dărui, adică să primească lumina de dragul dăruirii prin intermediul unui ecran și al luminii reflectate, în Kli-ul credinței.

Lumina care este revelată în Kli-ul credinței se numește lumina Hochma (lumina înțelepciunii). Dar aceasta nu mai este înțelepciune externă primită în dorințe egoiste; mai degrabă, este lumina înțelepciunii, adică revelația guvernării Creatorului asupra omului.

Din Lecţia zilnică deCabala 18/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ating scopul creaţiei, există o diferență dacă îl ating pe o cale lungă sau una scurtă?

Răspuns: Există calea Torei și calea suferinței. Avansez fie primind lovituri, fie străduindu-mă să devin asemenea Creatorului. În ambele cazuri, scopul este același. Se spune că magazinul este deschis și negustorul ține contul. Luați din acest magazin în orice caz, fie că vreți, fie că nu. Trebuie să luați, trebuie să trăiți, trebuie să primiți plăceri.

Omul este taxat pentru ceea ce ia, fie că este conștient de acest lucru, fie că nu. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în articolul „Pacea”. „Ce diferență face dacă un om este conștient sau nu?”, întreabă el acolo. Nu văd eu negustorul și pur și simplu iau din magazin, din această viață (din moment ce așa sunt construit)? Sau știu că există un negustor și că ceea ce iau, iau pe credit și trebuie în cele din urmă să rambursez?

Diferența este că negustorului nu-i pasă cât luați; magazinul este pentru tine, totul este pentru tine. Nu este fără motiv că la sfârșitul articolului se spune că totul este gata pentru ospăț. Totul a fost creat pentru tine de la început și, bineînțeles, la final vei primi totul.

Dar ceea ce contează pentru negustor este ca tu să te raportezi la toate „achizițiile” tale din această lume, din acest magazin, în mod intenționat. Pentru că în acest fel, te vei raporta la creație așa cum o face El și vei atinge gradul Său. Aceasta este adevărata plăcere: să fii în poziția Creatorului; El vrea să o atingi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ridic moralul unui prieten, nu adaug satisfacție dorinței sale de a primi? Și trebuie el cumva să-mi returneze această muncă?

Răspuns: Ideea este că totul depinde de aceea cu care învăluiți cuvintele voastre chiar acum, de intenţia  voastră atunci când lăudați un prieten. Nu îl înalț pe el personal. Înalț ideea de dăruire reciprocă care există în grupul nostru. Făcând acest lucru, educ întregul grup și pe mine însumi despre cât de special și spiritual este actul de dăruire.

Cu intenția de a lăuda un prieten, mulțumindu-i în fața grupului, trebuie să trezesc o anumită atitudine față de actul de dăruire, nu față de el personal. Acest lucru ar trebui să ne ridice pe toți la nivelul de a aprecia importanța dăruirii.

Aceasta este o problemă pe care o putem observa în viața noastră de zi cu zi obișnuită. Îți pot oferi ceva, iar tu îl vei accepta cu dragoste pentru că ți se pare bun. Dar îți pot oferi același dar într-o astfel de formă sau cu o astfel de atitudine încât vei dori să scapi de el cu orice preț. Te vei simți foarte rău. Cu alte cuvinte, pot trezi tot felul de simțiri în tine prin chiar faptul că îți ofer ceva.

Trebuie să îmbrăcăm lauda unui prieten într-o astfel de intenție încât să înălț nu prietenul, ci Creatorul care ne-a dat puterea de a acționa. Pentru că, dacă nu ai fi primit aceste forțe de la Creator, nu ai fi putut face nici măcar ceva nesemnificativ care să fie bun față de mine.

Rezultă că de dragul unor relații bune între noi, ne îndreptăm nu unii către alții, ci către Forța superioară care ne dăruiește capacitatea de a face acest lucru.

În primul rând, combustibilul, intenția din fiecare dintre noi îndreptată spre dăruire, poate fi dată doar de sus, dacă suntem demni de ea. Prin aceasta, glorificăm Forța superioară, nu pe noi înșine.

În al doilea rând, totul se aranjează în așa fel încât, indiferent cât de mult lăudați pe cineva din grup, nu putem deveni mândri de asta, deoarece atmosfera generală este de așa natură încât acest lucru pur și simplu nu se poate întâmpla. Suntem preocupați de avansare, nu de privirile unora spre ceilalți.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astfel, înțelepții au găsit fără probleme un limbaj adecvat, prin care și-au putut transmite reciproc realizările, prin viu grai și în scris, din generație în generație. Au luat numele ramurilor din această lume, unde fiecare nume este autoexplicativ, ca și cum ar indica rădăcina sa superioară în sistemul lumilor superioare…

Din acest motiv, înțelepții Cabalei au ales un limbaj special pe care îl putem numi „limbajul ramurilor” (Baal HaSulam, „Studiul celor Zece Sfirot”, Vol. 1, Partea 1, Observație interioară).

Limbajul ramurilor este un limbaj pentru comunicare, nu pentru atingere.

De exemplu, atunci când ascult medici, pot înțelege anumiți termeni acceptați în mod obișnuit, dar nu și sensul lor intern, deoarece nu sunt medic. Nu știu exact ce spun despre funcționarea organelor, parametrii medicali, teste și așa mai departe. Adică, limbajul medicilor poate consta în cuvinte familiare mie, totuși îmi lipsesc cunoștințele necesare pentru a le înțelege și evalua.

Același lucru este valabil și pentru Cabala: pot citi cărți cabaliste în orice limbă, și în același timp, să nu înțeleg nimic din ele. Prin urmare, există o diferență între a cunoaște cuvintele și a le înțelege sensul.

Limbajul ramurilor nu vorbește despre sensul mecanic al unor cuvinte precum „ecran”, „restricție”, „lumină reflectată”, „lumină directă”, Hasadim, Hochma și așa mai departe. Mai degrabă, vorbește despre faptul că un cuvânt din lumea noastră desemnează o ramură care provine din rădăcina sa din lumea spirituală.

Când percep un anumit cuvânt, aud numele unei ramuri din lumea noastră și îmi imaginez instantaneu rădăcina sa din lumea superioară: calitatea dăruirii, apropierii, separării, conexiunii și așa mai departe, adică tot ce are legătură cu interacțiunea părților din cadrul sistemului unic de creație.

Întrebare: Poate un cabalist să nu știe cărei rădăcini spirituale îi corespunde o anumită ramură?

Răspuns: Este complet posibil. Depinde de nivelul cabalistului.

În general, sistemul HaVaYaH este revelat relativ repede, iar după aceea încep să apară tot felul de nuanțe, un discernământ secundar și terțiar și așa mai departe. Aceste armonice adaugă o mulțime de sentimente, și unele foarte importante, deoarece calitatea percepţiei proprietăților și acțiunilor spirituale depinde de ele. Prin urmare, chiar și cele mai mici nuanțe produc un efect extraordinar și adaugă profunzime informațiilor spirituale.

Întrebare: Să presupunem că Zohar-ul descrie oameni, animale, grădini, fructele copacilor. De ce a fost necesar să se transmită totul în mod specific în acest fel?

Răspuns: Pentru că acesta este limbajul ramurilor. Autorii Cărții Zohar nu puteau scrie altfel, deoarece acestea sunt numele unor părți ale sufletului nostru.

Întrebare: De ce atunci Baal HaSulam a scris diferit, folosind termeni cabalişti precum Zeir Anpin, Malchut și așa mai departe?

Răspuns: Problema este că în descrierea calităților spirituale există patru limbi. Baal HaSulam a folosit limbajul Cabalei, nu limbajul ramurilor.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 01.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Grupul este oglinda mea. În măsura în care îl construiesc, el mă construiește pe mine. Atât atitudinea mea față de el, cât și atitudinea lui față de mine sunt detașate de dorința mea de a primi, ceea ce mă ajută să construiesc relații de dăruire, mai degrabă decât să mă extind și să împlinesc vasele de primire.

Dacă aș lucra direct cu Creatorul, cu siguranță aș folosi vasele de primire. Baal HaSulam scrie că dacă Creatorul ar fi revelat, m-aș grăbi spre El strigând: „Opriți hoțul!”. Dorința de a primi însăși mi-ar spune cât de minunat este să lucrezi pentru Creator; aș vrea să fiu aproape de El, să fac ceva pentru El.

La urma urmei, dacă El mă umple cu un sentiment de încredere și plăceri, atunci de ce să nu lucrez? De ce să nu-L percep ca fiind bun și măreț? Vrem întotdeauna să fim aproape de măreție.

Astfel, dorința de a primi ar tinde spre Creator pentru beneficiu personal. Dar dacă în loc de Creator am un grup în care nu găsesc un mare beneficiu personal, putere, încredere sau o influență puternică asupra mea, atunci în cadrul acestuia există condiții care îmi permit să lucrez nu cu dorința mea de a primi, ci în direcția dăruirii. Vreau să cultiv în mine vase de dăruire, și prin urmare, mă adresez grupului.

Se pare că distrugerea acestor vase este oportunitatea de a lucra cu dorința de a primi de la ceilalți, cei din exteriorul meu, ca și cum ar fi cu Creatorul. Faptul că Creatorul a pus în fața mea pe altcineva, pe cineva „altcineva”, în afară de Sine, este cu adevărat salvarea mea.

În acest caz, pot exersa cu adevărat cum să fiu un dăruitor și nu un primitor. Pot determina dacă dau sau primesc. Pot efectua exerciții care mai târziu îmi vor permite să intru într-o relație cu Creatorul în care atitudinea mea față de El va fi cu adevărat una de dăruire.

Grupul mă ajută să ies din dorința mea de a primi, deoarece nu este un furnizor de plăceri pentru mine. Pe când, dacă aș lucra cu Creatorul, aș lucra cu El doar ca sursă de plăceri și nu aș putea niciodată să ies din dorința mea de a primi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/02/26, Rabaș – Art.4, 1991-Ce înseamnă “Sabotorul a fost în potop și a fost omorât”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Până acum, lumea a fost ocupată să-și dea seama cum să evite următoarea lovitură din partea naturii, pentru a se proteja. Dar într-un fel sau altul, lovitura vine. Întrebarea este cum să rezistăm acestei lovituri în interiorul nostru. Avem ocazia să facem în așa fel încât să nu simțim nici măcar că am fost loviți sau că a existat un tsunami.

Dacă reușim să ne controlăm lumea interioară, vom vedea o realitate complet diferită, una care se presupune că există în afara noastră. Atunci vom înțelege că, de fapt, nimic nu se schimbă în exterior. Toate tsunami-urile și cutremurele se produc doar în noi, în percepția noastră.

Viitorul este o lege care există în noi și se realizează prin forța generală a naturii în care ne aflăm. Această forță este constantă și neschimbată, iar noi ne schimbăm constant în cadrul ei. De aceea ni se pare că lumea se schimbă. Dar, în realitate, nu se schimbă. Singurii care se schimbă suntem noi.

În acest caz, ne putem îndrepta către propriile noastre schimbări și putem încerca să preluăm controlul lor pentru a ne determina viitorul, nu doar dacă va exista sau nu un tsunami, ci în cele din urmă viața și moartea.

Ne putem face viața frumoasă și confortabilă. Nu vom avea nevoie de aer condiționat sau încălzire; vom simți ceea ce vrem să simțim. Nu va exista nicio simțire a celui mai mic inconvenient sau disconfort. Ne putem crea o viață cu adevărat cerească.

Întrebare: Ce este „timpul” de fapt?

Răspuns: Pentru a ne aduce la percepţia corectă a realității și a ne învăța să gestionăm conceptul de timp, adică propriile noastre schimbări, suntem puşi în două sisteme: a da și a primi. Ne găsim uneori într-un sistem și alteori în celălalt, unul bun și unul rău, un sistem altruist de a dărui și iubi și un sistem egoist de a primi și a urî.

Această tranziție alternantă de la stăpânirea unui sistem la stăpânirea celuilalt este ceea ce simțim ca flux al timpului. Aceasta este ceea ce dă naștere conceptului de timp în această lume.

Timpul este simțirea noastră, nu rotația soarelui, a lunii sau a Pământului, care au loc de asemenea în noi.

Întrebare: Există și sistemul solar în noi?

Răspuns: Desigur, pentru că nimic nu există în afară de ființa umană care își imaginează universul în acest fel. Într-un moment cad sub guvernarea sistemului altruist de dăruire, iar în altul sub guvernarea sistemului egoist de primire. Și aceste oscilații dintre cele două sisteme, precum un pendul – tic-tac, tic-tac – creează simțirea timpului.

Din KabTV, emisiunea Viaţă nouă 934 – Ce este „Viitorul?”, 19.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ar trebui să lucrăm la recunoașterea măreției grupului și când ar trebui să lucrăm la recunoașterea măreției Creatorului?

Răspuns: În esență, ar trebui să lucrez la recunoașterea măreției Creatorului. La urma urmei, am treabă tocmai cu Creatorul. El este începutul meu, El este furnizorul de putere și El este scopul meu.

Totuși, călătoresc pe această cale pe fundalul dorinței mele de a primi. Trebuie să-L recunosc și să-L cultiv pe Creator în mine, începând de la starea opusă. Prin urmare, pentru a-mi opri „eul”, ego-ul, interesul meu pentru El atunci când eu apar ca cel care primește, folosește și se bucură, evident că Îl stabilesc ca scop al meu, dar nu-L pot folosi.

Nu pot menține conexiunea cu El dacă dorința mea de a primi dezvăluie plăcere, sprijin și împlinire în El. Atunci, în loc de El, am nevoie de cineva cu care să lucrez și cu care să pot folosi această muncă pentru a-mi avansa intenția de dragul dăruirii. În esență, aceasta înseamnă un grup în loc de Creator.

De ce? Un grup poate oferi critici la adresa muncii mele. În sine, la început, el nu satisface dorința mea de a primi. Pe măsură ce ajung să cunosc grupul, nu simt plăcere, încredere, eternitate sau perfecțiune. Dar dacă lucrez la asta și vreau să dezvălui aceste calități în cadrul grupului, atunci încep să le simt.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/02/26, Rabaș – Art.4, 1991-Ce înseamnă “Sabotorul a fost în potop și a fost omorât”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există sentimente diferite de rău în raport cu Creatorul și în raport cu prietenul?

Răspuns: Pentru dorința noastră de a primi, nu contează dacă avem de-a face cu Creatorul sau cu un prieten. Nu există nicio distincție, deoarece omul își formează întotdeauna atitudinea din propriile vase necorectate.

Dacă omul își îndreaptă atenția către ceva în afara dorinței sale de a primi, fie că este vorba de Creator sau de un prieten, măsura corectării și magnitudinea și calitatea dorinței de a primi determină atitudinea sa față de acel obiect. Nu există nicio diferență.

Prin urmare, putem folosi grupul, și în funcție de reacția noastră la acesta, și în funcție de relațiile noastre reciproce din grup, să examinăm și să analizăm critic dorința noastră de a primi, să cerem corectări și să le ducem la îndeplinire. La urma urmei, dacă omul are o direcție îndreptată în afara dorinței de a primi și se află dincolo de aceasta, atunci este la fel și în raport cu grupul și în raport cu Creatorul.

Totuși, când vine vorba de atitudinea mea față de mine însumi, atunci, desigur, contează dacă vorbim despre grup sau despre Creator. Ce plăceri îmi poate oferi grupul în comparație cu Creatorul?

Totul depinde de gradul în care mă aflu. Se poate să fac o restricție față de Creator și să spun: „Ce este Creatorul pentru mine? Ceea ce contează pentru mine este respectul grupului.” Sau dimpotrivă, s-ar putea să-mi restricționez deja atitudinea față de grup: „La ce am nevoie de grup? Vreau divinul.” Dar eu sunt cel care vrea.

Când omul încearcă să lucreze fără să se întoarcă deloc către sine, descoperă că, dacă nu este pentru sine, ci în afara sa, atunci nu contează pentru cine face sau cui anume îi va aduce beneficii. Dacă este în afara mea, dacă nici la început, nici în timpul acțiunii, nici după aceea nu primesc niciun răspuns în mine, atunci ce diferență face căruia dintre o mie de factori posibili îi dăruiesc acum, dacă rezultatele rămân acolo și nu se întorc la mine?

Ce diferență face care sunt acești factori? Din perspectiva dorinței de a primi, nu-i pot analiza; nu am nicio conexiune cu ei. Se pare că arunc ceva din mine în spațiu și asta e tot.

Dar cum îmi evaluez dăruirea? Este mare sau mică? De înaltă calitate? Adevărul este că eu măsor doar măsura în care este detașată de mine. După cum scrie Rabaş, există o conștientizare a măreției Creatorului înainte ca omul să se deconecteze de sine și există o conștientizare a măreției Creatorului după ce se deconectează de sine.

În al doilea caz, lucrez într-o stare în care nu simt deloc actele mele de dăruire. Le detașez de „eul” meu ca și cum le-ar arunca în spațiu.

De ce fac asta? Pentru că societatea îmi dă sentimentul importanței unor astfel de acțiuni. Cu alte cuvinte, dobândesc simţirea importanței a ceva ce este în afara dorinței mele de a primi, un Kli, o dorință neîmplinită, și dintr-o dată simt că trebuie să o împlinesc dăruind din exteriorul meu. Astfel, o anumită dorință din afara mea devine împlinită.

Dacă omul lucrează la asta, trece treptat într-o stare în care poate atinge cu adevărat ce înseamnă să acționezi nu pentru sine, mai presus de rațiune. Și acest lucru vine treptat.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 26/02/26, Rabaș – Art.4, 1991-Ce înseamnă “Sabotorul a fost în potop și a fost omorât”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul să-L aibă în minte pe Creator într-o stare de întuneric extrem, într-un sentiment de cădere mai jos decât orice există?

Răspuns: Omul nu poate menține simțirea prezenței Creatorului sau simțirea scopului în orice stare. Și nu doar în orice stare; poți spune că în niciuna, pentru că învățăm din greșeli. Din negativ, ajungem să cunoaștem pozitivul.

Aceasta înseamnă că de fiecare dată când trebuie să încerc și să eșuez, să încerc din nou și să eșuez din nou. Dar asta nu înseamnă că scopul meu este să eșuez. Scopul meu este să obțin succesul, iar atunci un eșec nu este deloc un eșec, ci o modalitate de a-mi arăta o altă dorință neîmplinită pe care trebuie să o împlinesc.

Prin urmare, calea noastră include două tipuri de stări, două tipuri de simțiri, care sunt constant în contradicție una cu cealaltă. Omul se află întotdeauna între ele ca între ciocan și nicovală.

El se poate menține doar cu ajutorul mediului înconjurător. Nu-mi pot imagina un om care perseverează cu adevărat și avansează singur. Poate că studiază. De exemplu, recent, un israelian din Oslo m-a sunat; Locuiește acolo de șaptesprezece ani: „Citesc site-ul dvs. web, particip la forumul ebraic.” Dar el nu avansează! Nu simte că îi lipsește puterea.

Baal HaSulam a scris despre asta de sute de ori: „Omul nu simte o lipsă de putere atunci când cade și nu poate ieși din cădere, iar asta înseamnă că nu avansează. Adevăratul semn al progresului este atunci când începe să aibă nevoie de o forță externă.”

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→