Întrebare: Cum putem neutraliza lucrurile care însoțesc oricare dintre acțiunile noastre cu scop în timpul perioadei de pregătire: egoul, dorința de a primi, nevoia de respect de sine și mândria? Cum alegem forța dăruirii, pe Creator?

Răspuns: Am o mie de dorințe, tot felul de aspirații. Nici măcar nu știu ce este în mine. Dacă vreau să lucrez ca un bun psiholog, încep să mă adâncesc în mine, să analizez fiecare factor și modul său de acțiune și să caut o oportunitate de a influența sau corecta ceva.

Poate că rodul acestor eforturi va fi o diplomă de doctorat în psihologie. Corectarea nu va veni din asta, deoarece nu mă corectez și nu mă văd sau „mă citesc” cu mintea mea. Doar lumina, care aduce o schimbare în dorința mea de a primi, îmi explică cine sunt, într-un mod diferit de fiecare dată.

Prin urmare, nu trebuie să mă cufund în mine însumi, ci să mă întorc spre exterior, adică să tind constant către Creator sau grup. Trebuie să dobândesc aceste calități, înțelegând că măreția se află în ele.

Pentru a corecta dorința de a primi, nu putem rămâne în ea. Lumina construiește vasul, şi lumina corectează vasul. Dacă nu o atragem, doar ne vom încurca în natura noastră animalică și nu ne vom elibera niciodată de ea. Atunci vom fi oameni de știință care se ocupă de partea noastră animalică, precum psihologii și nimic mai mult.

Nici măcar ei nu știu nimic despre partea interioară a unui om, în special despre acele calități care sunt puțin mai apropiate de spiritualitate. În domeniul calităților la nivel uman, ei nu au nicio înțelegere și recunosc asta.

Toată munca noastră nu este despre examinarea interioară: „Cine sau ce sunt eu?”. Munca ar trebui să aibă ca scop atingerea dăruitorului, a unicului, starea de „nu există nimeni în afară de El”, Binele care Face bine.

Trebuie să lucrezi constant în afara ta, către El. Aceasta ar trebui să fie sarcina mea principală. Și toate dorințele mele de a mă întoarce în interiorul meu și de a mă explora sunt o adevărată Klipa, un obstacol care vine ca urmare a faptului că Creatorul îmi lărgește vasele, și de fiecare dată mi se par mai importante decât atingerea Creatorului ca fiind Unicul, Cel binevoitor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/02/26, Rabaș – Art.4, 1991-Ce înseamnă “Sabotorul a fost în potop și a fost omorât”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când omul simte că durerea este practic o parte a tratamentului, se bucură. Și totuși, cum poate face față durerii? Cum poate împiedica ca aceasta să îl afecteze negativ și cum poate omul să evite nerăbdarea și iritabilitatea?

Răspuns: Să presupunem că omul simte durere. Când se conectează la cauză, la Creator, aceasta îi îndulcește suferința, deoarece el vede că există o cauză. Atunci omul înțelege deja că Creatorul, desigur, are o intenție bună în a-i trimite această durere.

Acest lucru este valabil și pentru nivelul mineral al sfințeniei. Totuși, dacă nu trec la etapa următoare, atunci nu avansez. Cu siguranță am finalizat o etapă; am conectat durerea la sursa ei.

Dar acum trebuie să fac următorul pas. De ce mi-a trimis-o? Acum, trebuie să aduc cumva acea durere înapoi și să lucrez cu ea, ca şi cum ar fi un vas gol care trebuie corectat. Atunci deja tratez durerea ca pe un semn care îmi arată unde trebuie să mă schimb.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Strădania care vizează realizarea măreției dăruitorului este singura noastră muncă, aşa ca în exemplul oaspetelui și gazdei.

Fie acționez conform dorinței mele de a primi plăcere, fie intră în imagine nivelul meu „uman”, punctul din inimă, calitatea Bina, pe care am primit-o ca urmare a sfărâmării vaselor. Aceasta este o scânteie divină de Sus, sufletul meu, în fața căreia simt gazda. Apoi am două elemente de percepție în mine: dorința mea naturală de a primi plăcere de la gazdă și punctul din mine care simte gazda Însăși ca dăruitor.

Acum efectuez două tipuri de calcule: cu El ca dăruitor de plăcere și cu El ca dăruitor. Mă aflu în această separare și aici începe munca. Ce este mai important pentru mine? El, măreția Lui sau aranjarea relației mele cu El? Sau nu contează pentru mine cine este El și ce este El atât timp cât primesc de la El și mă umplu?

Prin urmare, dacă vrem să ne dezvoltăm corect, trebuie să cultivăm constant conștientizarea gazdei, conceptul de gazdă, dăruitor. Inițial, omul stă în fața gazdei și nu-L vede. A nu vedea gazda este foarte important, deoarece acest lucru îi aduce rușine omului, sentimentul că este un primitor, că trebuie să-și limiteze dorințele și să-și exercite toată puterea pentru a-și dezvolta atitudinea față de dăruitor, astfel încât acesta să devină din ce în ce mai important decât plăcerile care vin de la El.

Dacă El este mai mare decât plăcerile care vin de la El, atunci îmi limitez continuu dorința de a primi și nu doresc să operez în cadrul ei. Prefer să rămân în conexiune cu dăruitorul, care este măreț. Acest lucru îmi oferă o plăcere mai mare, o încredere mai mare și mă umple și mai mult. Și mă umple de dragul de a primi, ceea ce se numește „Lo Lişma”, totuși prefer să fiu conectat cu gazda decât cu plăcerile pur și simplu.

Apoi vine o etapă în care chiar și această conexiune de „consumator”, cu gazda, când Îl „folosesc” pentru propriile mele interese, nu-mi mai pare favorabilă. Când prefer conexiunea cu gazda în locul plăcerilor, acea conexiune trezește în mine o conștientizare a naturii caracterului Său.

Aceasta implică să acorzi importanță actului de dăruire, calității dăruirii în sine. Aceasta se numește „vraja sfințeniei”. Această calitate în sine devine atât de importantă pentru mine încât nu mai doresc să fiu conectat cu gazda prin vasele mele de primire. Vreau să mă conectez cu dăruirea și să-i aparțin. Aceasta înseamnă că omul începe să iasă din sine în calitatea de dăruitor.

Apoi caută mijloacele prin care poate face cu adevărat acest lucru. El are nevoie în continuare de conștientizarea măreției gazdei, dar acum a măreției Sale ca dăruitor. Aceasta este Bina pură, pe care omul dorește să o dobândească. Pe măsură ce o dobândește, începe să semene cu gazda, dar numai în sensul că dorește să fie ca El. Aceasta înseamnă că omul, ca să spunem așa, dobândește Galgalta ve Eynaim, calitățile dăruirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/02/26, Rabaș – Art.4, 1991-Ce înseamnă “Sabotorul a fost în potop și a fost omorât”, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă dacă am investit prea mult într-un prieten?

Răspuns: Vorbești ca și cum ai fi dobândit un prieten, ca și cum ai fi investit eforturi în el, iar acum el te tratează bine. „I-am dat o bomboană, iar acum este prietenul meu.”

Dar în înțelegerea noastră, un prieten este cineva care mă ajută să mă conectez cu Creatorul. Un prieten este o forță suplimentară prin care mă apropii de Creator, care este în esență prietenul meu. Și îmi investesc eforturile în grup tocmai pentru a primi de la acesta puterea de a mă conecta cu cel superior.

Astfel, nu trebuie să mențin constant relații bune cu toată lumea, astfel încât toți să fie prietenii mei în sens corporal, în care oamenii mă tratează bine și eu îi tratez bine pe ei.

În grup, sunt posibile stări foarte dificile, stări trimise de Creator. Nu ne putem măsura adevărata stare prin ceea ce se întâmplă în grup. Putem trece prin tulburări și perturbări în care toată lumea se află în stări de neînțelegere și ură, când unul nu-l poate înțelege pe celălalt etc., și totuși aceste stări sunt benefice și atunci vorbim cu adevărat despre un grup de prieteni.

Se numesc prieteni pentru că fiecare vrea să se dăruiască pe sine celuilalt, pentru a se apropia de Creator, iar toată lumea înțelege că acesta este sistemul.

Întrebarea dacă suntem prieteni sau nu, nu este verificată de simțurile umane: eu mă uit și nu văd pe nimeni aici care să fie prieten în sens corporal; singurul lucru real este scopul comun.

Din Lectia zilnica de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți ajuta un prieten care a căzut în necazuri în sens corporal?

Răspuns: Să presupunem că un prieten vine la mine și îmi povestește despre o problemă cu care se confruntă. Nu contează exact ce; să spunem că se simte rău. Relaționând cu el ca cineva din grup, ca o forță cu care avansez spre Creator, îi iau necazul și încep să mă rog Creatorului cu dorința sa neîmplinită (Hisaron). Aceasta se numește: „Cel care se roagă pentru prietenul său primește primul răspuns”.

Trebuie să-i iau Hisaron-ul și problemele lui în loc de ale mele și să mă întorc către Creator cu ele ca și cum eu nu aș avea nicio problemă. Dacă eu cu adevărat nu aș avea nicio problemă, aici nu este prea multă înțelepciune în asta.

Dar dacă am și eu probleme foarte mari și totuși iau problemele prietenului în loc de ale mele, menținând în același timp conștientizarea a ceea ce fac, adică îmi las puțin ego-ul deoparte și lucrez spre Creator cu Hisaron-ul prietenului, atunci aceasta este o muncă pur spirituală.

Întrebare: Și cum rămâne cu direcția propriei munci a prietenului?

Răspuns: Ce este această preocupare a mea? Îi cer Creatorului să-i îmbunătățească starea, adică să-l avanseze spre scop, deoarece lipsa de avansare către scop îi aduce aceste nenorociri. Acest lucru se poate manifesta prin orice, de la o datorie de 10.000 de dolari la unele boli sau dezastre.

Trebuie să accept nivelul corporal al prietenului ca fiind propriul meu nivel spiritual. Ce înseamnă asta?

Prin suprimarea propriei mele dorințe de a primi, iau dorința prietenului și lucrez cu ea. Aceasta înseamnă că lucrez spiritual; sunt într-o muncă în dăruire către altcineva. Dacă iau orice probleme corporale ale unui prieten, indiferent cât de banale, în locul propriilor mele necazuri, al propriilor mele cereri și le aranjez în așa fel încât să le cer cu adevărat Creatorului, atunci aceasta se numește a fi „liderul poporului”.

Un lider al poporului este cel care ia toate necazurile oamenilor în loc de toate problemele personale și se întoarce către Creator cu ele, dorind ca acestea să fie împlinite, iar nu ale sale, ca ei să primească totul, de la starea lor actuală până la sfârșitul corectării, iar el nu. Și este pregătit pentru asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul aflat într-o stare de coborâre simte că el și dorința sa de a primi sunt unul și același lucru.

Răspunsul meu: Într-o coborâre, omul se identifică cu adevărat cu dorința de a primi. El este cufundat în ea, complet sub controlul ei și nici măcar nu simte că este rea. Este similar cu modul în care poporul lui Israel nu se simțea rău în Egipt. Ei se simțeau bine acolo și nu simțeau povara muncii.

„Și fiii lui Israel au oftat din cauza muncii”, este un lucru care s-a întâmplat mai târziu, când a venit un alt Faraon, care a devenit rău. Înainte de asta, el era bun: muncim, dar ne și bucurăm de eforturile noastre. Așa se simte omul.

Întrebare: Dacă există o astfel de stare, ar trebui grupul să vină la om și să-i descrie starea lui? Sau ar trebui ca omul să vină la grup și să ceară ajutor?

Răspuns: Grupul poate oferi unui prieten diverse lucruri, inclusiv sfaturi generale, deoarece prin aceasta, el se dezvoltă.

De exemplu, suntem afectați de citirea articolelor despre stări pe care nu le-am atins încă, sau poate în care ne-am aflat puțin, sau poate vom fi mai târziu. Trebuie să trezim lumina superioară asupra noastră, astfel încât să ne aducă constant stări noi. Grupul poate vorbi despre asta.

Cum te influențează asta? Prin faptul că îți amintește că Creatorul este măreț? Dar și alți oameni strigă ceva similar în felul lor. Cum te poate influența asta?

Grupul trebuie să transmită, prin diverse impresii, înțelegerea faptului că atingerea stării eterne și perfecte este singurul lucru care îți stă în față.

Ai un punct în inimă; vii la grup fără să știi nimic. Dar dacă îl angajezi cu punctul tău din inimă, grupul acționează asupra ta ca pântecele unei mame asupra unui embrion. Te dezvoltă. Și tot ce ai nevoie este să te anulezi, să te anulezi în fața lui.

Sunt oameni care vin, și indiferent cât timp stau la lecții, ei nu înțeleg nimic. Apoi merg să lucreze în bucătărie timp de o lună sau două și aceasta devine forma lor de auto-anulare în fața grupului. Și dintr-o dată, ei încep să simtă că grupul îi influențează. Acest lucru se întâmplă sub influența luminii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/02/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate ca un sentiment precum invidia să fie o forță care ne îndreaptă spre scop?

Răspuns: Nu doar invidia mă împinge spre scopul meu. Nu este nimic rău sau bun la mine, pentru că așa îmi evaluez calitățile și stările. În realitate, nu există nimic creat în zadar, nimic inutil pentru atingerea scopului.

Ne putem simți a fi ceva, dar pe măsură ce învățăm, am coborât în ​​această lume de la cel mai înalt grad, iar tot ceea ce există în noi acum va deveni mai târziu, cu ajutorul ecranelor (Masachim), cele mai bune calități.

Prin urmare, nu ar trebui să ne angajăm în corectarea trăsăturilor de caracter, ci doar în străduința spre scop – și atunci toate calitățile noastre, toate părțile dorinței, vor servi doar ca ajutor.

Omul nu trebuie să ascundă sau să suprime niciuna dintre dorințele sale; aceasta nu este metoda Cabala! Cabala spune contrariul. Dacă un om suprimă ceva în sine, ucide astfel o parte a creației din interiorul său.

Trebuie doar să urmăm legea: „Lumina conținută în Tora îl întoarce pe om la sursă.” Adică, în timpul studiului și în timpul diferitelor activități din grup, când toate gândurile mele sunt despre corectare, lumina înconjurătoare (Or Makif), lumina care se întoarce la sursă, strălucește asupra mea. Nu există altă cale de corectare.

Omul nu ar trebui să creadă că este capabil să evalueze care dintre calitățile sale sunt bune și care sunt rele sau ce fel de corectare necesită fiecare. Altfel, el va începe să abordeze corectarea selectiv și va decide ce să corecteze la sine și ce nu. Nu există o prostie mai mare decât să pretinzi că înțelegi ceva despre asta!

Omul trebuie să acționeze doar acolo unde are un punct de liberă alegere, adică să-și organizeze un mediu care să-l influențeze. În orice caz, are nevoie de o forță externă care să-l tragă și să-l împingă înainte.

Forța externă este fie mediul, fie Creatorul. Dar din păcate, eu încă nu pot să-L influențez pe Creator astfel încât El să mă ajute; nu am încă o dorință suficientă pentru ca El să răspundă. El răspunde doar la o dorință completă, perfectă.

Tocmai mediul înconjurător este cel care construiește în mine această dorință completă, astfel încât ulterior să mă pot întoarce către Creator, iar apoi lumina mă va întoarce la sursă.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă simt că grupul nu face ceea ce ar trebui să facă, înseamnă că nu sunt pregătit pentru această situație, sau grupul chiar nu o face? Cum pot ști dacă aceasta este problema mea?

Răspuns: Grupul trebuie să-și îndeplinească acțiunile față de tine dacă te angajezi să le îndeplinești.

Vorbim atât despre acțiuni externe, cât și despre acțiuni interne. Acțiunile externe în sine nu înseamnă nimic! Dacă efectuăm doar acțiuni externe, va fi doar o întreprindere.

De aceea, acțiunile interne sunt extrem de importante aici. Ce vreau de la grup? În ce scop îmi investesc dorința, energia și eforturile în el? Fac asta fără motiv? Vreau să ajung la ceva prin eforturile mele!

Prin acțiunile mele în esență, cer grupului să-mi îndeplinească toate speranțele, să mă promoveze, să mă trezească. Altfel, de ce fac toate acestea? Doar ca să trec timpul?

Trebuie să primesc ceva de la grup. Întrebarea este: Ce cer?

Și asta trebuie să mă învețe grupul: ce să-i cer.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința este un mijloc de a atinge lumina interioară a Torei. Credința este un Kli al dăruirii, calitatea lui Bina.. Ar trebui să fie fundamental, ș, prin urmare, se spune: „Cel drept va trăi prin credința sa”.

Credința mai presus de rațiune este un mijloc de a te întoarce către Creator pentru a obține calități similare cu ale Sale. Dar acesta nu este scopul final. Într-adevăr, credința mai presus de rațiune este scopul studiului, deoarece vrem să obținem corectarea, calitățile dăruirii. Dar de fapt, este doar un mijloc.

La urma urmei, Tora este numită Tora vieții și trebuie să studiezi cu intenția de Lișma, de dragul Torei, și nu Lișmo, de dragul Creatorului. Adică, vreau nu doar să devin ca Creatorul construind un Kli, ci și să umplu acest Kli cu exact conținutul care corespunde Creatorului, astfel încât acest conținut să devină „viața și longevitatea” mea.

Din Lectia zilnica de Cabala 18/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă simt confortabil în grup, înseamnă că nu am nimic de oferit?

Răspuns: Dacă te simți bine și confortabil, atunci în acea stare cu siguranță, nu poți oferi nimic grupului.

Numai atunci când omul simte tensiune din cauza lipsei scopului, când pune la îndoială sensul vieţii, poate contribui cu ceva. Dacă omul nu are nicio dorință, este ca și cum ar fi mort. Când nu există nicio dorință, aceasta se numește moarte!

În acest caz, trebuie să te adâncești mai mult în studiu și în acțiuni care sunt efectuate fără intenţie, deoarece în acea stare nu poți adăuga intenție, iar atunci acțiunile în sine vor duce la intenție. Acestea sunt acțiuni în care omul se unește cu ceilalți și primește dorințele lor de la prieteni.

Lasă-i să se angajeze în diseminare și vor primi un impuls de spirit. Lasă-i să studieze și vor primi inspirație de la autorul cărții. Lasă-i să meargă la muncă în bucătărie și vor servi grupul și vor primi inspirație de la grup.

Omul trebuie să se investească în ceva la nivelul de care este capabil, chiar și la nivel mineral, pentru a se trezi la un nivel superior – vegetal, animal și vorbitor. Omul se poate investi pe sine oricând, chiar și fără nicio intenție.

Astfel, cel care nu își creează un cadru care să-l oblige să revină la acțiuni în raport cu grupul, nu prețuiește timpul, nu îl scurtează și avansează doar sporadic.

Prin urmare, dacă îți lipsește de lucru, angajează-te să traduci articole, lucrează la un material… fă ceva!

Fiecare grup, indiferent unde se află în lume, trebuie, chiar și artificial, să-și construiască astfel de cadre, astfel încât fiecare om să aibă o oarecare responsabilitate față de grup și grupul față de individ. Altfel, dacă ne simțim liberi, ne comportăm conform dorinței de a primi.

Acesta este primul și cel mai important lucru pe care un grup trebuie să și-l stabilească: o ordine strictă a acțiunilor care nu permite nicio abatere, astfel încât nimeni să nu se simtă liber nici măcar pentru o clipă, nici măcar în timpul său liber.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→