Un grup nu va fi niciodată complet clar, sau pe deplin corectat. Dimpotrivă, se spune că „distrugerea bătrânilor constituie o construcție”. Adică, cu cât apar mai multe ciocniri, cu condiția ca acestea să fie legate de ideea spirituală, cu atât mai mult acest lucru duce la construirea a ceva, deoarece astfel de dezacorduri sunt cu adevărat de dragul cerului.

Dezacorduri despre ce? Despre modul în care tu, eu și el credem fiecare că putem ajuta grupul să se aprindă mai puternic în măreția Creatorului, măreția scopului. Aceasta nu privește munca fizică sau schimbările fizice din grup, ci doar efortul interior al omului, în raport cu grupul.

Unul gândește într-un fel, altul gândește diferit, așa că fiecare să facă ce gândește. Dar ideea noastră comună trebuie încălzită la maximum, ascuțită, clarificată. În plus, există o mie de căi către ea. Fiecare om o simte în felul său, în propriul suflet, și în aceasta nu există dezacorduri. Aici, eu nu te pot ajuta și tu nu mă poți ajuta. Fiecare înțelege în sine, dar fiecare trebuie să înțeleagă clar care este ideea în sine.

Prin urmare, acestea nu sunt argumente, ci clarificări. Un argument poate exista doar dacă omul consideră că ideea principală nu este cel mai important lucru. Pentru că tot ceea ce facem trebuie să fie doar de dragul ideii principale. Nu este vorba de a pune ceva într-un colț în spatele unui geam, într-un dulap special, și a-l numi sacru.

Măreț înseamnă că această idee este forța călăuzitoare, originea tuturor gândurilor și acțiunilor mele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/30/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este oare posibil să existe războaie și în spiritualitate? Întotdeauna am crezut că acolo există doar iubire.

Răspuns: De la începutul lumilor până la sfârșit, întreaga realitate, cu excepția unicului Creator, unica Forță superioară a iubirii, este construită pe lupta contrariilor, adică pe război. Creatorul este atins de noi prin atingerea iubirii ca anulare absolută a urii, războiului și opoziției, adică în anularea completă a fiecăruia în fața celorlalte. În acest fel, formăm imaginea Creatorului din noi. Îl creăm. După cum se spune: „Voi M-aţi făcut.”

Întrebare: Vorbiți despre războiul din interiorul fiecărui om? Este acesta războiul spiritual?

Răspuns: Da, războiul extern există doar la nivel animal.

Întrebare: Ați spus odată că războaiele externe apar pentru că nu ne-am purtat războaiele interne în mod corespunzător, și prin urmare, apar războaiele externe. Puteți explica acest lucru puțin mai mult? Înseamnă că nu mi-am dus războiul până la sfârșit?

Răspuns: Ar fi trebuit să lupt. Ar fi trebuit să rezist. Ar fi trebuit să mă opresc și să conduc forțele luminii împotriva forțelor întunericului din mine. Și astfel ar fi trebuit să văd cum mișcam lumea către o stare de conexiune, apropiere și iubire între toate părțile ei opuse. Și astfel aduc starea de război la starea de pace adevărată.

Pacea este Şalom, din Şlemut, integritate completă, unificare deplină (Haşlama). Cumva nu am finalizat această lucrare undeva, și prin urmare, i-am permis să se manifeste chiar și în cea mai joasă formă în această lume fizică.

Întrebare: Așadar acum, pentru a opri acest război extern, trebuie să mă întorc din nou la războaiele mele interne?

Răspuns: Trebuie să o fac și toată lumea trebuie să o facă, deoarece războiul extern există doar pentru a ne împinge spre conexiunea internă.

Întrebare: Deci, rezolvarea războiului prin forțe externe, când cineva câștigă și cineva pierde, nu este o soluție reală?

Răspuns: Desigur că nu.

Întrebare: Atunci va mai exista un război?

Răspuns: Desigur! Nimic nu se rezolvă în acest fel. Este doar un pas pe drum, pe cale, despre cum să continuăm următoarea pagină a războiului.

Întrebare: Va veni următoarea pagină a războiului într-un fel sau altul? Și poate va fi și mai teribilă?

Răspuns: Desigur, mai teribilă. Cel mai important lucru este că la începutul unui conflict, determinăm rapid despre ce este vorba și îl stingem prin unirea și completarea părților aflate în conflict, astfel încât acestea să-L dezvăluie pe Creator.

Întrebare: Să presupunem că există două părți aflate în conflict, care se urăsc reciproc. Cum se pot opri brusc, la începutul conflictului?

Răspuns: Prin ridicarea deasupra lor însele, prin ridicarea una deasupra celeilalte și prin imaginarea cum ar trebui să fie lumea dacă se unesc atât de mult încât nu se mai disting între ele, ci simt doar conexiunea dintre ele.

Din KabTV’, “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că fiecare bărbat are o femeie interioară.

Răspunsul meu: Da, aceasta este dorința lui. Ideea este că în lumea noastră suntem împărțiți în diferite părți: bărbați, femei, copii și bătrâni. În lumea spirituală, toate acestea există într-un singur suflet, care are o parte masculină, o parte feminină și aceea căruia ele dau naștere: ecranul și dorința, Masach  și Aviut. Nașterea unui alt Parţuf, un alt nivel, este precum copiii lor.

În lumea noastră, toate acestea au căpătat o formă finală, care este exprimată în diverse obiecte materiale; trebuie să le unim. Adică, ne conectăm unii cu alții în familii, în timp ce simultan, suntem obligați să unim părțile feminine și masculine: dorințele, aspirațiile și obiectivele.

Întrebare: Oamenii spun adesea că ne-am născut unul pentru celălalt și existăm în rai ca un singur întreg. Recunoaște Cabala un astfel de concept?

Răspuns: Desigur, oamenii nu se întâlnesc întâmplător. Nu este o coincidență faptul că părinții dau naștere acestor copii anume, că un bărbat și o femeie se căsătoresc, mai târziu poate se separă și apoi se întâlnesc din nou.

Acest lucru este firesc, mai ales astăzi, când oamenii au atât de multe oportunități de contact. Călătoresc, se grăbesc nebunește de la un capăt la altul al lumii și se învârt peste tot.

Pe de o parte, acest lucru conectează oamenii la nivel spiritual într-o singură dorință. Pe de altă parte, uitați-vă la relațiile lor personale. Se căsătoresc și divorțează, se reunesc și se despart. Toate acestea au ca scop finalizarea rapidă a includerii reciproce la nivel spiritual, care rămâne de împlinit, transformarea ei dintr-un nivel corupt, egoist, într-unul spiritual.

Comentariu: Când un bărbat și o femeie se întâlnesc și încep să flirteze, acesta este un nivel. Odată ce se angajează în relații intime, se formează o conexiune mai profundă între ei, ca și cum ar avea loc un alt tip de uniune. Se comportă chiar diferit, pentru că sunt mai apropiați.

Răspunsul meu: Da, în mod natural, deoarece relațiile sexuale din lumea noastră corespund uniunii spirituale, Zivug de Hakaa din lumea spirituală. La nivel animal, apare un tip special de contact interior. Însă acest nivel animalic definește și nivelul spiritual.

De aceea spun că în zilele noastre tot felul de întâlniri întâmplătoare au devenit mai frecvente. Aceasta este etapa finală a dezvoltării noastre egoiste pământești; nu este o dezvoltare morală, spirituală sau psihologică, ci etapa de maturizare a dorințelor noastre.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Bărbat şi femeie”0 9/11/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dvs. percepeți toate procesele care au loc diferit față de cum apar în imaginea acestei lumi. Ați spus că ați perceput o criză de mult timp, dar încă nu s-a manifestat fizic, adică în lumea exterioară. Cum este posibil acest lucru? Ce este acest proces și de ce există un astfel de decalaj?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în multe dintre articolele sale. El spune că există o acțiune numită „coborâre de sus” și o acțiune numită „primire de jos”.

Tot felul de comenzi, acțiuni și fenomene coboară asupra noastră de sus. Dar în timp ce acestea sunt realizate în percepţia noastră și în timp ce suntem conștienți de ele, trece o anumită perioadă de timp. Prin urmare, există o întârziere între coborârea de sus și primirea de jos.

Întrucât un cabalist se află la un nivel superior lumii noastre, el vede forțe coborând în lumea noastră, și prin urmare, crede că trebuie făcut ceva rapid. Iar restul oamenilor sunt încă într-o stare de ebrietate; ei spun: „Totul este în regulă. De ce acolo, intrați în panică?”

Așa, se întâmplă că un cabalist apare, se grăbește și strigă precum Baal HaSulam cu 20 de ani înainte de al Doilea Război Mondial. El spunea că evreii ar trebui să fugă din Polonia, că în curând Hitler o va cuceri.

Messing și alții chiar, au avertizat despre asta. Dar nimeni nu i-a ascultat, au fost reduși la tăcere, considerați dușmani ai poporului și așa mai departe.

Am vorbit odată cu o figură israeliană importantă, un om de mare cultură, un industriaș puternic, foarte preocupat de viitor. La un moment dat, s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite și a vorbit cu el despre necesitatea de a schimba rapid lumea, de a educa oamenii și de a-i încuraja să fie buni și iubitori unii cu alții. Dar președintele nu a înțeles nimic.

Un politician atât de avansat și respectat l-a înțeles complet greșit! Nu că eu nu am înțeles, dar m-am gândit că ar fi bine să fac aşa. Nu aceasta este calea de urmat. Adică, oamenii încă nu înțeleg.

Și au dreptate, pentru că ei acționează pe baza a ceea ce există în lumea noastră. De ce ar asculta un fel de „mistici”, chiar dacă mediul se clatină de mult timp și totul se destramă?

Chiar vor acorda atenție unor cabaliști care dau din degete spre ei și spun că este necesar să schimbăm relațiile din societate, să schimbăm mediul social din lume? Nu o vor face. Nu au instrumentele, influența sau educația necesare pentru asta.

Vedem ce se întâmplă cu copiii noștri. Aceștia sunt cele mai prețioase creaturi pentru inimile noastre, dar îi lăsăm în voia sorții lor; așa cum îi educă strada sau școala, așa va fi. Drept urmare, avem parte de droguri, promiscuitate, gol și lipsă completă de scop în viață. De aceea, omenirea își vede viitorul atât de sumbru.

Dar nici măcar nu trebuie să ne corectăm singuri, principalul lucru este că, dacă am putea corecta copiii, să-i îndrumăm corect, atunci cel puțin generația viitoare ar trăi bine. Noi, ca adulți care îi iubim atât de mult, nu putem privi cum se cuvine și cu sobrietate la ceea ce se întâmplă. Este atât de stupid! Creatorul ne oferă un fel de umbră de sus. Dacă descoperă întreaga imagine, cum pot părinții să trateze viitorul copiilor lor în acest fel?!

Întregul sistem educațional, întreaga comunitate mondială, a lansat asta. Toată lumea ridică mâna: „Ei bine, și copiii mei vor fi așa. Ce pot face?” Ei au același răspuns ca și politicienii și spun că nu avem mijloacele de a corecta oamenii.

Prin urmare, ne îndreptăm spre stări în care suferința se va acumula într-o asemenea măsură încât omenirea va urla pentru că nu se va putea ascunde de problemele cu „politicile sale de struț” și apoi va fi de acord să asculte ce are de spus știința Cabala.

Întrebare: Vorbiți din punctul de vedere al unui om obișnuit, care vede că nu este înțeles, întreaga lume nu îl aude. Dar dacă creația este aranjată complet diferit, dacă este în interiorul tău, atunci ce contează?

Răspuns: Ce diferență face dacă este în interiorul meu sau în exterior? Trebuie să repar asta. De aceea mi s-a oferit oportunitatea de a vedea asta din exterior, pentru a fi mai ușor de remediat.

Întrebare: Deci trebuie să existe un apel la percepția care există, ca și cum ar veni din exterior?

Răspuns: Sigur. Trebuie să ajung la oameni, să-i corectez și să promovez Cabala, astfel încât să vină la mine și să lupte pentru același scop – unificarea.

Întrebare: Deci este imposibil să faci asta intern, cu un grup mic?

Răspuns: Nu, nu este posibil. Nu pot face munca pentru alții, deși acești alții, așa cum vrei să spui acum, sunt în mine.

Altfel, iei liberul arbitru din fiecare parte din tine despre care crezi că există în afara ta. Această parte își poate corecta egoismul doar dacă se simte liberă de tine și o face singură. În acest fel, vă veți ajuta reciproc.

Și nu este schizofrenie. Faptul că nu putem pune împreună mai multe lucruri opuse în mintea noastră este problema noastră. Aceasta este problema îngustimii lumii noastre, pentru că avem doar dorința de a ne bucura și nimic altceva.

Dar avem și alte posibilități de a experimenta universul existent. Pentru a le dezvolta, ni se oferă așa-numita „schizofrenie”: deși acestea sunt părțile mele care există în afara mea și tot ce mă înconjoară este eu; este al meu, dar pe de altă parte, trebuie să le corectez exact ca și cum nu ar fi ale mele, ajutându-le să fie independente, iar apoi fiecare parte se va repara singură.

După ce ne-am corectat, ne vom reuni într-un singur întreg, iar toate corectările noastre independente se vor uni. Adică, toate dorințele noastre se vor aduna într-o singură dorință, iar toate micile noastre ecrane se vor aduna într-un singur ecran.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Schizofrenia” 07/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dorința noastră de a primi crește cu siguranță pe măsură ce dobândim capacitatea de a-i determina forma. Dacă am avansa pe calea ideală a dezvoltării, adică dacă am ieși din peșteri și am primi treptat o dorință tot mai mare de a primi și am transforma-o într-o dorință cu intenția de a dărui Creatorului, nu am simți niciodată răul conținut în noi.

Astfel, întreaga cale a dezvoltării prin care trecem acum trebuie să ne ducă la o stare mai rea decât oricare alta, dar în care vom avea conștientizarea lui Moise stând în vârful muntelui. Vom înțelege că există Creatorul și există scopul creației, iar ele stau deasupra noastră ca un mesaj de sus, ca ceva măreț, și numai cu ajutorul lor ne putem salva.

Când vom ajunge la o astfel de stare, atunci vom avea adevărata recunoaștere a răului, care se numește Războiul lui Gog și Magog. Numai atunci vom dori cu adevărat să merităm primirea Torei, vom deveni potriviți să o primim și vom dobândi ură față de întreaga noastră natură, pentru că vom vedea că, dacă Creatorul nu ne dă Tora, atunci acest loc va fi cimitirul nostru.

În Tora se spune că acest lucru trebuie să se întâmple fiecărui individ, apoi națiunii noastre în mod individual, ca un singur popor, și apoi întregii umanități în formă generală, colectivă, ca întreaga umanitate în relație cu Creatorul. Cu alte cuvinte, trebuie revelat atât în ​​particular, cât și în general.

Acesta este programul și nu există nicio scăpare de el. Cu cât suntem mai sensibili la stările noastre, cu atât mai repede vom ajunge la recunoașterea răului și îl vom depăși – fiecare individ, națiunea și întreaga lume.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne dă Creatorul capacitatea de a verifica dacă acțiunile noastre sunt corecte?

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă mă văd cu adevărat ca fiind singurul din lume și raportez acest lucru la Creator și la faptul că trebuie să lucrez în relație cu El, atunci nu am nicio modalitate de a ști cine sunt, ce sunt, cine este Creatorul sau ce face El, pentru că El este ascuns.

Dacă El este ascuns, atunci eu însumi sunt în ascundere. Nu am nimic cu care să mă pot verifica.

Dacă există doar Creatorul și ființa creată, atunci nimic nu se poate face. Imaginați-vă că există Creatorul și există creatura. Și apoi ce? Cum poți ridica creatura la nivelul Creatorului? Dacă Creatorul ar fi revelat, creatura ar fi complet sub puterea Lui și ar fi forțată să îndeplinească acte de dăruire fără să știe de ce o face. Ar fi exact ca acum, când suntem dominați de dorința de a primi.

Trebuie să fim sub influența a două tipuri de natură. Dar cum se pot întâmpla ambele simultan? O voi alege pe oricare dintre ele care are cea mai mare influență,. Întrucât eu însumi sunt alcătuit din dorința de a mă bucura, îmi găsesc plăcere fie primind, fie dăruind. De asemenea, aș percepe prezența Creatorului ca plăcere și atunci aș fi fie în impuritate, fie în sfințenie, deoarece plăcerea poate fi primită din ambele.

Pentru ca omul să fie independent, Creatorul trebuie să Se ascundă. Atunci se pune întrebarea cum poate verifica omul, pentru care Creatorul este ascuns? Dacă omul nu are un punct de referință prin care să se măsoare, să se orienteze și să determine cine este și ce este, cum ar putea avansa?

Prin urmare, Creatorul, ascunzându-Se pentru a nu mitui omul cu plăceri, a dat grupul în locul Său, ceva căruia omul nu se poate vinde. Pe de o parte, grupul nu îi oferă plăcere așa cum o face Creatorul și nici nu îi dă viață așa cum o face Creatorul. Pe de altă parte, este o forță externă, ceva din afara lui.

Prin urmare, dacă omul dorește să se agațe de Creator conectându-se cu grupul și dăruind acestuia, atunci în relație cu grupul, el dobândește adevărata intenție de dragul dăruirii și devine similar Creatorului într-un mod autentic. În esență, omul folosește dăruirea către celălalt pentru a deveni asemenea Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă există un grup în care introduc legi spirituale în măsura în care le înțeleg, verific de fiecare dată în ce măsură eu nu mă conformez lor?

Răspuns: Se pare că noi construim forma spirituală a unui grup prin faptul că fiecare și-o imaginează ca pe o societate care funcționează cu relații între prieteni ca mijloc de a-L atinge pe Creator. Cu alte cuvinte, un grup nu este doar o adunare de corpuri, ci un concept comun pe care îl construim în gândurile noastre.

Calculul este simplu. Există o anumită cantitate de strădanie pentru Creator trezită în acești oameni. Poate că nici măcar nu o simt încă. Ei caută sensul vieții și așa mai departe. Aceasta este o dorință ascunsă pentru rădăcina de la care primesc obstacole, lovituri și suferință.

Apoi ei pun aceeași întrebare: „Care este sensul vieții mele?” Dar acum este adresată rădăcinii. Ei nu știu acest lucru, dar la început, această întrebare este adresată Creatorului ca rădăcină a suferinței, la Spatele Său (Achoraim), deoarece El activează în prezent în ascundere prin Spatele Său.

Apoi, dacă ei au deja o direcție către Creator, dată la început de El, trebuie să înțeleagă această direcție și să o dezvolte, în mijlocul tuturor obstacolelor care le apar, în special în chestiuni legate de construirea unui grup.

Există obstacole la nivel corporal: minerale, vegetale și animale. Și există obstacole la nivel uman, care acționează între prieteni. Aici, am ajuns deja într-o stare în care interferența obstacolelor devine parcă „ideologică”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să ne reamintim unii altora și să ne inspirăm de măreția scopului nostru spiritual, de mediul care aspiră la acesta și de oportunitatea unică de libertate de alegere care ne-a fost dată. Câți oameni din lume au cu adevărat posibilitatea de a acționa liber? Dacă toți oamenii acționează conform dictatelor naturii lor, atunci nu există nimeni care să „acționeze” cu adevărat.

Dacă eu sunt complet guvernat de sus, atunci nu există „eu”. Se spune: „Am venit și nu era niciun om”.

Sunt mulți oameni, dar este ca și cum nu ar exista, căci niciunul dintre ei nu este liber în acțiunile sale. Dacă nu există nicio ființă umană care să posede liber arbitru, atunci nu există lumi, nimic altceva în afară de lumea infinitului (Olam Ein Sof).

În ceea ce privește Creatorul, nimic altceva nu există. Există doar cel care împlinește o acțiune liberă.

Imaginați-vă această imagine a realității: gol complet! Și în interiorul ei, sunt vizibile doar câteva dorințe, care au apărut și sunt capabile să îndeplinească acțiuni libere.

Și ai ocazia să fii la fel de liber și să devii Om (Adam)! Prin urmare, haideți să realizăm măreția acestei oportunități unice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/10, Baal HaSulam, Prefaţă la “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avem o regulă conform căreia totul vine dintr-o singură sursă „pentru a încânta ființele create”. Pentru a atinge acest lucru, trebuie să folosim ceea ce ne stă în fața ochilor, ceea ce ne înconjoară.

Iar ceea ce ne înconjoară sunt prietenii. Tot ceea ce faci trebuie să fie îndreptat spre atingerea scopului creației, gradul de „a încânta ființele create”. Pentru aceasta, trebuie să te apropii de prieteni prin 125 de grade. Dacă faci acest lucru, vei urca la Creator prin aceleași 125 de grade.

Se spune că poruncile dintre om și prietenul său preced poruncile dintre om și Creator. Creatorul este ascuns, în timp ce prietenul este aproape. Dacă împlinești acțiuni în relație cu prietenul, acest lucru te avansează spre Creator în aceeași măsură în care depui eforturi în raport cu prietenii.

Omul nu simte față de cine împlinește acțiunea, dacă aceasta este în afara corpului său: „Vreau să fiu conectat cu Creatorul pentru că am o speranță de a primi ceva de la El. Dar prietenul, ce îmi poate da?”

În ceea ce privește dorința mea de a primi, există o diferență între Creator și prieten. De la Creator, sper să primesc plăcere, dar de la prieten, ce plăcere pot primi? Cel mult, niște mici bucurii corporale.

Totuși, dacă vorbim despre dăruire, despre ieșirea din dorința de a primi, atunci atât în ​​ceea ce privește prietenul, cât și Creatorul, este la fel.

Numai în ceea ce privește prietenul pot vedea cu adevărat dacă am ieșit din dorința de a primi și nu mă mai gândesc la mine. În ceea ce privește Creatorul, pot avea iluzii. Acolo, mă pot amăgi complet pentru că nu am niciun control real.

Dar în raport cu prietenul, pot vedea imediat dacă sunt capabil să fac ceva sau nu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare perturbare pe calea spirituală este o colecție de diverse mijloace pe care le dobândește omul: o înțelegere mai mare, o credință mai mare (deoarece omul trece prin această perturbare prin credință) și o nevoie mai mare de conexiune cu grupul, deoarece vede că numai prin aceasta poate fi mântuit.

Omul ajunge să prețuiască întregul vas care începe să prindă contur sub ochii lui: adevăratul vas colectiv al sufletului. El începe să dezvăluie că acest Kli colectiv se numește Şchina, așa cum se spune: „Şchina va locui printre noi”.

Datorită perturbărilor, omul devine mai înțelept. Altfel, de unde ar veni înțelepciunea? Transformând forța perturbării într-o forță utilă, văd prăpastia dintre cele două: între ceea ce înțelegeam anterior ca o perturbare și ceea ce a devenit acum ceva util. Îmi devine clar că, chiar și atunci, nu a fost o perturbare, ci un beneficiu, că m-a îndreptat exact în direcția necesară, și că mai devreme, nu aș fi putut primi această forță sub nicio altă formă decât ca o perturbare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→