Creatorul se așteaptă să ne unim de fiecare dată din ce în ce mai corect peste întunericul din ce în ce mai mare care crește zi de zi. Nu ne temem de acest întuneric și ne putem susține deja unul pe celălalt, așa cum se spune: „Fiecare își ajută prietenul ”.

Singur, fără prietenii mei, nu aș putea urca. Uneori venim la clasă complet goi, fără nici o sclipire în inimile sau în capul nostru. Dar când ne angajăm în munca cu ceilalți, primim o trezire de la ei.

Și acest lucru este corect. Nu vă fie frică sau rușine de asta. Acesta este ceea ce se numește centrul creației, când eu, gol, deziluzionat și incapabil să fac ceva, primesc forță din conexiunea cu prietenii mei și încep să mă trezesc ca prin respirație artificială.

Trebuie să ne simțim din ce în ce mai dependenți de grupul de zece care ne dă viață. Fără grupul de zece nu există viață, ci doar existența animalelor condamnate la moarte.

Acest perioadă a vieții în corpul animalului ne este dată pentru crea un canal de la fiecare dintre noi la centrul grupului de zece și între toate grupurile de zece la centrul lor comun până când totul este conectat împreună cu generațiile de cabaliști din trecut. Treptat, cu toții ne vom strânge într-un singur punct în centrul lui Adam HaRishon. Este ca și cum am întoarce înapoi covorul care a fost desfășurat pentru noi, și astfel vom atinge măreția Creatorului.

În acest mod ne putem înțelege dependența faţă de alții, pentru că salvarea noastră este doar grupul de cei zece. Toți cei care eșuează în conexiune sunt aruncați în viața animal și cine știe dacă au șansa de a se întoarce.

Prin urmare, este necesar să se întărească conexiunile în grupul de zece cât mai mult posibil. Și să cadem în fiecare zi în tot mai mult egoism, dar conexiunea de ieri ne va ajuta astăzi. Când sunt în cădere, rămân cu o înregistrare (Reshimo) din conexiunea de ieri cu prietenii mei, care mă reînvie și construiește fundamentul pentru o nouă stare spirituală.

Prin urmare, coborârile nu sunt mai puțin importante decât ascensiunile, deoarece avantajul luminii este dezvăluit din întuneric. Cu cât întunericul este mai mare, cu atât este mai mare lumina și, la joncțiunea dintre lumină și întuneric, ni se descoperă măreția și importanța Creatorului, țesute din amândouă, ca în: „Eu sunt Domnul și nu mai există altul. Cine formează lumina creează şi întuneric. ”

Din Lecția zilnică de Cabala din 03.02.2021, „Măreția Creatorului din cei Zece” (Pregătirea Convenției 2021)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Psihologul rus Mihail Labkovsky oferă cinci sfaturi părinților pentru creșterea unui copil încrezător.

Primul este „Fii generos cu lauda, dar laudă corect. Nu „Ești cel mai bun, uite ce frumos ești, nu precum colegii tăi de clasă.” Mesajul tău ar trebui să fie că este minunat pentru că este el sau ea, nu pentru că el sau ea este cel mai bun dintre cei mai buni.”

Răspunsul meu: Aşa este corect. Desigur, nu ar trebui să insuflăm ideea de superioritate asupra altora la un copil; mai degrabă copilul ar trebui să simtă că merită ceva pe cont propriu și nu că este mai bun decât alții. Că ar trebui să fie mare, grozav, încrezător, amabil și așa mai departe.

Întrebare: Deci nu ar trebui să-l comparăm cu alții și nici măcar să nu-i atingem „eul”?

Răspuns: Da. Standardele ar trebui să fie abstracte, nu superioritate față de ceilalți.

Comentariu: De fiecare dată am fost motivat când mi s-a spus „Uite ce tare e Sasha în clasa respectivă. Poți face la fel. Haide!” Încurajăm copiii în acest fel. Ce e în neregulă cu asta? Nu înțeleg.

Răspunsul meu: Acest lucru transformă o persoană într-un egoist. Competițiile sunt bune atunci când fac o persoană mai bună decât altele în beneficiul altora. Cu toate acestea, acest tip de competiție este doar pentru suprimarea altora.

Întrebare: Încep să mă gândesc involuntar, la suprimarea acestui Sasha?

Răspuns: Da. De ce să devin mai bun decât el? Aș prefera să-l minimalizez și așa nu va trebui să fac nimic cu mine.

Întrebare: Este acesta un răspuns natural al egoismului?

Răspuns: Da. Trebuie să-i arăt copilului că este necesar să lucrezi asupra ta pentru a fi mai bun și nu să suprimi pe altcineva pentru a fi deasupra lui.

Comentariu: Al doilea sfat este: „Dacă un copil a comis o infracțiune, nu vorbiți despre copil, ci despre faptă. Fapta este rea, iar copilul este bun. Sper că ai aruncat deja din vocabular cuvinte precum strâmb, prost și nerușinat”.

Răspuns: Aceasta este o mare problemă pentru mulți părinți care accentuează dur că copilul nu poate face nimic, că nu are valoare; acest lucru îl privează de un sentiment de încredere, siguranţă și posibilități interioare. Este foarte important să păstrezi acest lucru la un copil.

Mulți dintre noi suntem vinovați de acest lucru. Punem presiune asupra copilului, îi spunem: „Nu meriți nimic, uite cum trebuie făcut. De ce nu poți?” și așa mai departe. Adică îl facem un omuleț absolut nesigur. Crește în acest fel și nu poate scăpa de asta toată viața.

Întrebare: Dar dacă el, de exemplu, comite o faptă rea?

Răspuns: Atenuează asta. „Ai făcut acest lucru incorect, într-un mod greșit. Poate că nu ai putut să o faci diferit. Vezi acum cum se poate face diferit.” Ca să poată învăța din asta și să aibă încredere.

Întrebare: Adică să nu atingi copilul și micul său „eu”. Principiul cel mai important este să nu atingi „eul”?

Răspuns: Da. Sunt oameni, exact ca cei care trăiesc pe planeta noastră, fără încredere interioară, „uciși” de părinți, oameni care au fost privați încă din copilărie. Pentru a se apăra cumva, fac probleme, dorind să se ridice cel puțin puțin peste toată lumea. Cu toate acestea, ei nu știu cum să facă acest lucru pentru a se simți normal.

Pentru asta, ei trebuie să-i suprime pe ceilalți, să-i distrugă pe alții și așa mai departe. Dacă iei pe cineva care ucide, îi torturează pe alții, conduce o bandă, vei vedea de ce i s-a întâmplat asta.

Veți privi în copilăria sa și veți vedea cum acolo a fost desfigurat în același mod.

Comentariu: Al treilea sfat: „Nu-l compara niciodată cu nimeni, chiar dacă comparația este în favoarea lui. Aceasta este calea directă către narcisism. Iar narcisismul este distrugerea stimei de sine de la bază. Adică, stima de sine este distrusă la pământ. Copilul riscă să crească ca o persoană care se compară mereu cu alții și va suferi că cineva este mai bun decât el”.

Răspunsul meu: Da. Cu toate acestea, trebuie totuși să ne asigurăm că copilul are o idee despre ce este perfecțiunea. Și trebuie cumva să se evalueze în raport cu această perfecțiune.

Întrebare: Este nevoie să îi dăm copilului un fel de standard?

Răspuns: Da, dar nu în raport cu ceilalți. Standardul nu ar trebui să fie o persoană, ci o calitate.

Întrebare:  Cum îi putem explica copilului calitatea la care ar trebui să aspire?

Răspuns: Odată se făcea cu ajutorul unor zei sau mari eroi. Cu toate acestea, astfel de exemple pot fi în ceva specific, particular, nu mai mult decât atât.

Întrebare: Ar trebui să fie o calitate? De exemplu, cum iubeai atunci, deci ar trebui să ajungem la aceeași iubire?

Răspuns: Da.

Comentariu: Al patrulea sfat: „Lăudați copilul nu pentru rezultat, ci pentru curaj și efort, pentru faptul că nu i-a fost frică și că a performat, provocat de el însuși în competiție, că a făcut un efort, a făcut tot posibilul. Acest lucru îl va învăța să se întrețină în viitor. Și, apropo, va contribui foarte mult la succesul său în viața adultă”.

Răspunsul meu: Da, este nevoie să îl susțineți și să-l inspirați. Indiferent de succesul său, el ar trebui să simtă că ești în spatele lui și ai încredere în el și să nu-i ceri nimic mai mult decât sȃrguința, efortul său.

Întrebare: Adică nu ar trebui să spunem: „Ai făcut bine, ai primit primul loc, ce medalie frumoasă”, nu?

Răspuns: Da. Nu face asta. Deloc. Este nevoie ca el să-şi fie autosuficient și fericit în acțiunile sale.

Comentariu: Dar noi suntem mândri de medalii.

Răspuns: Aceasta este societatea noastră, una atât de îngustă, egoistă, care aduce toți oamenii unul împotriva celuilalt, ridică concurența la astfel de niveluri, încât o persoană își dedică întreaga viață și sănătate acestui lucru. Și care este rezultatul? Vedem că acest lucru nu aduce fericire nimănui.

Întrebare: Înseamnă că, dacă un copil vorbește despre victoria sa, atunci principalul lucru pentru el ar trebui să fie cât efort a depus, cum s-a antrenat pentru asta?

Răspuns: Bineînţeles. În caz contrar, el va consuma droguri și va câștiga numai cu ajutorul lor. n asta ne transformă egoismul, pe fiecare dintre noi.

Comentariu: Apropo, acesta este un comentariu foarte precis. Toți acești steroizi anabolizanți, medicamente și orice altceva. Este deja imposibil să te uiți la sport, totul este clar acolo. Acum este o problemă cu privire la modul de ascundere a medicamentului, nu cum să nu îl iei.

Răspunsul meu: Da. Principalul lucru pentru ei este realizarea în comparație cu ceilalți. Cu excepția sporturilor de grup. Sporturile de grup sunt relativ atractive.

Întrebare: Asta pentru că acolo există o victorie a echipei?

Răspuns: Da. Un singur „eu” este atenuat printre mulți alții și, în general, opoziția unuia față de altul nu este aceeași cu opoziția individuală, faţă în faţă.

Întrebare: Dar ce spuneţi despre faptul că un jucător mai iese în evidență? De exemplu, Messi sau altcineva.

Răspuns: Asta este rău. La urma urmei, echipa a câștigat. Dar totuși, cel puțin în acest fel.

Comentariu:  Al cincilea și cel mai important sfat: „Tu însuți trebuie să ai încredere în tine. Părinții îmi scriu adesea: „Fac totul bine, laud, susțin, dar copilul arată nesiguranță tot timpul.” Bineînțeles, fiecare caz specific ar trebui analizat separat, dar dacă chiar faci totul pentru încrederea copilului tău și are o stimă de sine zero, aceasta este ceea ce se numește „Un apel de trezire pentru părinți”.”

Răspunsul meu: În orice caz, trebuie să îi arătăm copilului încrederea noastră în el, iubirea pentru el și că îl acceptăm așa cum este. Cel mai important lucru este să nu distrugi, să nu-i nivelezi „eu-ul” și să nu-i ceri victorii și mari realizări. Numai în acest caz îl poți face o persoană normală și sigură.

Întrebare: De ce un psiholog începe astfel: „Tu însuți trebuie să ai încredere în sine”?

Răspuns: Pentru că încerci să întruchipezi în copil ceea ce nu ai realizat tu singur.

Întrebare: Nu va funcționa chiar dacă „joc” în fața lui?

Răspuns: Nu.

Întrebare:  Dvs aveţi încredere în sine?

Răspuns: Nu. O persoană absolut încrezătoare este doar un idiot, trebuie să fie la nivelul unei pietre. Cu toate acestea, sunt încrezător că nu sunt încrezător, şi pot face doar în ceea ce trebuie să cred.

Comentariu: Asta nu este ușor.

Răspunsul meu: Nimeni nu spune că acest lucru se poate realiza. Dar ar trebui să aspirăm la acest lucru. Viața este despre aspirație.

Comentariu: În general, toată această cale se află în incertitudine, în tranziția către încredere și apoi din nou incertitudine.

Răspunsul meu: Întreaga cale se află în incertitudine, dacă te raportezi la absolut. Aceasta este încrederea ta. Deci, nu este nimic înfricoșător aici. Există o forță superioară, trebuie să știi cum poți să te poziționezi în raport cu ea și apoi câștigi încredere deplină. Nu în tine, ci în faptul că mergi cu El.

Întrebare: Că busola ta păstrează mereu această direcție?

Răspuns: Desigur. Atunci totul va fi foarte simplu. Ține-te ca un copil mic de mâna celui mare.

Comentariu: De a Învăţătorului.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă eşti împins în mod constant spre stânga sau spre dreapta?

Răspuns: Este intenționat, astfel încât să te ții mai strâns de El, astfel încât să puteți vedea unde mergeți cu El și astfel să învățați.

Sunteți depărtați de El și trebuie să vă țineți mai strâns și să vă aliniați calea cu El, în spatele Lui. În acest fel, învățați atât din vicisitudinile sorţii, cât și din reacția Sa la acea soartă.

Întrebare: Este această cale prin rațiune sau prin credință mai presus de rațiune?

Răspuns: Această cale este prin adeziunea cu cel superior. Îți arată două linii și tu trebuie să păşeşti între ele.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 09.03.2020

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Deschiderea zonelor energetice, a chakrelor, a călătoriilor astrale și a meditației sunt practici spirituale fundamentale. De ce Cabala se limitează și le ignoră, de parcă tot ceea ce ține de magie ar fi fost îndepărtat special din ea?

Răspuns: Ceea ce există doar în capul tău, în misticism, în ideile și gândurile tale, nu se află în Cabala.

Cabala ar trebui să dea unei persoane un rezultat. Mai mult, acest rezultat trebuie testat prin experiență, în practică. Dacă acest lucru lipsește și există doar idei îndepărtate, atunci aceasta nu este știință.

Cabala vorbește despre cum ar trebui să ne schimbăm simțurile și face acest lucru în mod clar, într-o manieră reglementată, pas cu pas. Și în conformitate cu aceasta, vom simți o lume nouă în ele.

Ai putea spune: „Aceasta este și misticism”. Nu! Aceasta nu este misticism, deoarece aici calculez cât de mult îmi schimb egoismul, cât mă ridic deasupra acestuia, la ce nivel, cum și ce simt în același timp în următorul nivel al universului, care mi se dezvăluie mai sus de egoismul meu.

Și pot să mă întorc din nou și să mă ridic din nou. Iar celălalt face la fel și ne descriem asta unul altuia. Acest lucru este absolut real. Dar toate acestea trebuie simțite.

Multe științe se află la un nivel în care nu poți transfera nimic altui individ, fiecare trebuie să-l experimenteze cumva în sine.

Întrebare: Nu avem nevoie de călătorii astrale, meditație și deschiderea celui de-al treilea ochi?

Răspuns: În nici un caz! Personal, sunt o persoană foarte realistă din fire. Prima mea ocupație, chiar înainte de Cabala, a fost cibernetica biologică medicală. Nu-mi pot imagina că fac meditație: stând cu brațele încrucișate, cu ochii închiși și cufundându-mă în ceva.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” de la KabTV, 31.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate sentimentele amare trebuie să le percepem ca având un scop, în raport cu grupul și Creatorul, pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor. Prin urmare, nu văd nici un rău în ceea ce se întâmplă în lume, nimic dăunător. Toate necazurile și nenorocirile care există în realitate au fost create în timpul spargerii și căderii dorințelor.

Și acum, când le vine rândul să se corecteze, se ridică din adâncurile în care au căzut și cer corectare. Prin urmare, revelația lor ar trebui să ne provoace bucurie.

Desigur, ele ne îngreunează inima și provoacă durere, dar ne conduc la lumina zilei. Prin urmare, ar trebui să mă bucur că descopăr senzațiile rele, stările, calitățile și dorințele egoiste. Dacă au apărut în mine, atunci pot să le corectez și să mă ridic deasupra lor.

Ele sunt deja pregătite din momentul spargerii sufletului comun al lui Adam HaRișon, așa că orice stare spartă care necesită corectare ar trebui să ne aducă bucurie. Totul depinde de conexiunea dintre noi, dacă suntem pregătiți să preluăm acele dorințe rupte care au apărut în noi, să le atașăm de noi înșine și să le corectăm.

Creatorul le face să apară în noi; trebuie doar să le luăm și, conectându-ne cu El, să ne rugăm ca El să ne ajute să le ținem împreună în centrul grupului de zece și să ridicăm acest Kli spart în rugăciunea către Creator. Ca răspuns, lumina superioară va veni și va corecta această parte a vasului și va străluci în ea. Astfel, ne vom ridica la nivelul spiritual.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 29.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spațiul personal și granițele acestuia, sunt importante pentru tine?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Cum îi împiedici pe oameni să intre în spațiul personal?

Răspuns: Arăt că aici se termină interesele noastre comune.

Întrebare: Cât timp poți rămâne singur, fără contact cu oamenii?

Răspuns: La nesfârșit.

Întrebare: Un Cabalist deschide accesul la spațiul său personal scriind articole, cărți și alte materiale?

Răspuns: Spațiul personal este personal. Prin descrierea vieții mele în scris sau vorbind publicului, mă dezvălui. Dar acesta nu este nicidecum spațiul meu personal. Spațiu personal este locul în care sunt numai eu și Creatorul.

Întrebare: De ce oamenii au nevoie să-i atingă pe ceilalți, să încalce spațiul personal al altcuiva?

Răspuns: Vor apropiere, vor să-și transmită emoțiile, deși acest lucru nu este întotdeauna întampinat în mod favorabil de către interlocutor.

Întrebare: Cum ne raportăm la cineva care reacționează foarte brusc la încălcarea spațiului personal? De exemplu, este împotriva unei îmbrățișări de bun venit.

Răspuns: Trebuie să punem un fel de barieră între noi și ei pentru a nu încălca acest spațiu. Poate pentru tine poate fi chiar mai puțin decât o atingere, dar pentru el o distanță de un metru înseamnă că deja intri în zona sa.

Întrebare: Reducerea distanței dintre oameni constă în corectarea societății. Despre ce distanță vorbești?

Răspuns: Vorbesc despre o înțelegere generală a scopului creației, scopul dezvoltării.

Întrebare: Ce ar trebui să umple spațiul dintre noi?

Răspuns: Iubirea.

Întrebare: Ca orice om, probabil că ai studenți apropiați și studenti îndepărtați. Cum împarți oamenii în aceste categorii?

Răspuns: Prin devotament. Nu numai pentru mine, principalul lucru este scopul.

Întrebare: Înțelepciunea Cabala spune că toți oamenii ar trebui să devină unul. Înseamnă asta că nu va exista deloc distanță între oameni?

Răspuns: Nu va fi. Deși toți sunt foarte diferiți, nu va exista distanță.

Întrebare: Va ajuta distanțarea socială la oprirea răspândirii coronavirusului?

Răspuns: Nu. Coronavirusul va dispărea, ca toate celelalte probleme care vor apărea din cauza lui, numai dacă oamenii încep să se apropie unul de celălalt în inimile lor.

Din emisiunea de pe KabTV  „Abilități de comunicare”, din 30.10.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De obicei, simțim fie distanță, rezistență, egoismul dintre noi, fie atracție unul față de celălalt și dorința de a ne apropia. Dar a simți ambele senzații în același timp, atât separarea, cât și conexiunea, este o mare artă, care poate fi realizată doar pe calea spirituală.

Acesta este modul în care un bucătar priceput adaugă condimente speciale mâncării: într-un fel de mâncare dulce se adaugă o picătură de ceva amar; pentru a sublinia dulceața tortului, este îmbibat în coniac. Nu suntem capabili să simțim doar o parte, percepem totul din opusul ei, ca avantajul luminii din întuneric.

Copiii mici iubesc de obicei doar un singur lucru, doar dulciurile. Iar când vor crește, vor deja să simtă două lucruri opuse împreună, așa că le place mâncarea picantă și sărată. La fel este și în viața noastră. Dacă totul merge bine și fără probleme, doar iubire fără probleme și certuri, atunci ne lipsește ceva, de parcă nu este nimic de care să ne agățăm dacă nu există certuri și clarificări.

Ar trebui să adăugați întotdeauna un pic amar în ceva dulce pentru a sublinia gustul de dulce. Așa suntem construiți, vine de la baza creației, de la faptul că noi suntem opuși Creatorului. Prin urmare, pentru a-L simți, trebuie să ne simțim și pe noi înșine și împreună cu noi înșine – pe El.

Altfel, nu vom putea simți nimic. Nu simțim nimic în afara noastră, ci numai dacă calitățile Creatorului intră în noi și creează această contradicție între calitățile Creatorului și creație, așa cum se spune: „Dumnezeu le-a făcut una opusă celeilalte”.

Prin urmare, se aplică principiul: „Iubirea va acoperi toate păcatele”. În drumul către atingerea iubirii, scopul dezvoltării și corectării noastre, trebuie să dezvăluim toate păcatele pregătite pentru noi de către Creator pentru a putea atinge iubirea perfectă.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 29.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ar trebui să evaluăm orice stare doar din punctul de vedere al conexiunii sau deconectării dintre prietenii din grupul de zece și cât mai intern posibil. Acest lucru ne va ajuta să avansăm mai repede către scopul nostru.

Dacă verificăm în permanență cât de apropiați sau cât de îndepărtați suntem de prieteni, vom descoperi foarte repede atitudinea Creatorului față de noi și modul în care El ne învață bazele conexiunii pe care trebuie să o dobândim, pentru a ne întoarce la singurul suflet al lui Adam HaRișon.

De acolo, vom înțelege că tot ce se întâmplă în lume depinde doar de conexiunea dintre noi și că numai prin conexiunea dintre noi este posibil să corectăm lumea. Cu cât dăm mai mult control Creatorului prin conexiunea noastră, cu atât lumea va deveni mai bună. Atunci vom începe să ne conectăm în grupuri de zece: zece grupuri de zece împreună, o sută, un milion … Dar acestea le vom simți ca un singur grup de zece.

Vom descoperi că Creatorul există întotdeauna între noi, fie într-o ascundere mai mare, fie revelându-l mai mult. Și astfel vom simți acest puls al vieții spirituale, contracții și expansiuni constante, avansând din ce în ce mai mult spre unitatea dintre noi și spre conexiunea cu Creatorul.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 29.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Studiez cu tine de mulți ani, dar ceva din mine rezistă să intre pe deplin în grup.

Răspuns: Nu este „ceva”. Este ego-ul tău, mândria ta. Încearcă să îți stabilești un obiectiv și dizolvă-te în grup cel puțin o dată.

Vei simți și vei ști ce înseamnă atunci când „eu nu exist”. În momentul în care nu exiști, vei începe să simți lumea superioară și Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 12.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu este nimic inutil în lume, atunci trebuie să existe și minciunile?

Răspuns: Opiniile diferite dintre oameni sunt grozave. Problema este că ei nu știu cum să lucreze la această diferență de opinii pentru a ajunge la un numitor comun.

Întrebare: Ce sfaturi le putem da?

Răspuns: Nu există sfaturi. Ar trebui să învățăm să ne ridicăm deasupra egoismului nostru de dragul conexiunii, ceea ce ar trebui să fie cel mai important lucru pentru noi.

Aici nici adevărul, nici minciuna nu sunt importante. Nu există deloc! Există înclinațiile mele naturale. Le pot considera drept adevăr, le pot considera false, și nu contează. Dar, mai presus de toate, ar trebui să existe conexiune.

Întrebare: Deci, este justificat să minți pentru a conecta societatea?

Răspuns: Da. Ar trebui să se țină seama doar de conexiune. Dacă mă anulez în fața tuturor, mă aplec în fața tuturor, atunci în cele din urmă voi obține cea mai bună stare pentru mine și pentru societate.

Întrebare: Este scris că adevărul crește de pe pământ. De ce?

Răspuns: Se datorează faptului că eu vin de la nivelul cel mai de jos, egoismul, și vreau să ating cel mai înalt nivel, altruismul. Această mișcare ascendentă trebuie să fie strict verticală și constantă. Așa ar trebui să vă educați. Atunci vom ajunge într-adevăr la o conexiune bună între noi la nivelul superior.

Din emisiunea de pe KabTV„Stări spirituale” 22.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă Faraonul, care se schimbă constant? Prima dată este bun, apoi este rău. Ce este această forță?

Răspuns: În principiu, nu este nici bun, nici rău. Faraonul este baza naturii noastre egoiste. Dacă lucrăm de dragul lui, atunci în mod natural este bun, iar dacă lucrăm împotriva lui, atunci este rău.

Faraonul este un fel de egoism comun, nucleul, dorința de a primi, de a mă bucura, de a folosi tot ceea ce este în jurul meu în beneficiul meu.

Întrebare: Aceasta nu este doar dorința de a primi?

Răspuns: Nu. Faraonul este tocmai intenția egoistă, adică „totul pentru binele meu”.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 15.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→