Totul va trece – și bobul speranței nu va crește,

Tot ce ați salvat va fi pierdut degeaba

Dacă nu o împărtășești cu un prieten la timp –

Toate bunurile tale vor merge la inamicul tău.

Omar Khayyam

Așa va fi. Dacă părăsim această lume fără a oferi tot ceea ce avem, câștigurile interne, precum și cele externe, toate vor merge la Klipot.

Întrebare: Ce înseamnă să renunți, să-i dai unui prieten? Nu doar pentru să renunți, ci să dărui unui prieten.

Răspuns: Cuiva care poate folosi corect ce îi dărui. Asta înseamnă că el va continua cu tine, te va urmări, se va apropia de Creator, astfel încât să găsească în permanență imaginea Creatorului în conexiunea cu ceilalți.

Nu există Creator. Atunci când ne apropiem unul de celălalt, începem să simțim că există o astfel de forță.

Întrebare: Afirmația dvs. „Nu există Creator” ucide pe toată lumea. Este peste tot pe internet. Ai indus complet în confuzie oamenii. Ce vrei să spui?

Răspuns: El nu există în imaginea în care îl văd oamenii. Aceasta este o idee absolut falsă despre viață și moarte, despre Creator, despre problema pedepsei. Totul este inventat și distorsionat. Și oamenii trăiesc după aceste impresii false, își construiesc viața în jurul ei.

Întrebare: Când se poate spune că există un Creator?

Răspuns: Când cineva descoperă, în ciuda propriului egoism și a egoismului altora, existența unei forțe care se află deasupra – o forță bună, iubitoare. Atunci omul înțelege că acesta este Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 21.09.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a construi un vas spiritual, trebuie să-i colectăm fragmentele sparte și să le conectăm într-un singur suflet. Prin mărirea acestei conexiuni, ne apropiem din ce în ce mai mult de forma Creatorului care va apărea în noi atât cantitativ cât și calitativ

Aceasta este adevărata muncă și nu există nimic altceva. Lumina superioară este în repaus complet, doar vasul lipsește.

Acest vas nu există la un singur om, ci este creat numai atunci când suntem incluși unul în celălalt, încercând să reparăm toate fisurile dintre noi pentru a deveni cât mai asemănători cu Creatorul.

Restabilirea vasului spart într-un singur corp, atașându-i toate organele, puterea și calitățile spirituale, se numește reînvierea morților. Acest lucru este posibil doar prin integrarea dintre noi. În acest fel, adunăm imaginea Creatorului, calitățile Sale, așa cum este scris „Tu M-ai făcut”.

Atunci înțelegem mai clar că nu există o singură proprietate, dorință sau intenție potrivită, gata făcută, care să poată fi folosită pentru această structură. Nu putem folosi nicio dorință, niciun gând, nicio intenție sau calitate pe care le avem, deoarece nu există nimic perfect, corect sau spart în niciunul dintre noi.

Toți suntem rezultatul unei spargeri complete, finale, aranjate de Creator și numai prin conexiunea și integrarea dintre noi putem găsi vase potrivite pentru corectare. Când încercăm să ne conectăm cu dorințele, intențiile și gândurile noastre, vedem că nu putem realiza acest lucru și atunci descoperim că numai dacă Creatorul devine partenerul nostru putem să realizăm această muncă.

Atunci avem cu adevărat nevoie de Creator și nu ne plângem de asta dinainte.

Creatorul trebuie să termine pentru noi munca pe care am început-o. După ce am făcut un efort și am descoperit locul lucrării Sale, recunoscând că nu ne putem integra unul în celălalt singuri și că avem nevoie de ajutorul Creatorului, simțim o deficiență reală pentru Creator și ne întoarcem spre El.

Apoi Creatorul, acționând din starea de corecție finală, lipește fisurile dintre noi, care păreau greșite și care încă nu erau pregătite, și ne îndreaptă spre integrare și unitate. El face din noi un Kli în care poate fi revelat atât ca cel care face această lucrare, cât și ca cel care ne arată esența unității, care este El însuși.

Prin urmare, nu este nevoie să regretăm și să ne fie rușine că nu avem nu nici măcar o calitate corectă, ci nu avem nici măcar una spartă.

Chiar și calitățile sparte trebuie să le colectăm, extrăgându-le din conexiunea noastră. Abia atunci înțelegem că suntem complet incapabili să ne conectăm și cu atât mai mult să fim integrați unul în celălalt și că toate acestea sunt lucrarea Creatorului.

El trebuie să facă corecții și să conecteze toate fisurile. Munca noastră este doar să-I cerem Lui să facă astă, să-L implorăm. Acesta este parteneriatul nostru corect. Creatorul are nevoie doar de dorința noastră de a ne conecta într-un întreg pentru a-L descoperi ca o singură forță. Aceasta este munca noastră, rugăciunea și starea noastră finală.

Prin urmare, nu este mare lucru că lucrând în grupul de zece nu vedem în noi calități adecvate și nu ne putem imagina locul precis de muncă. Așa ar trebui să fie, se întâmplă tuturor. Trebuie doar să căutăm oportunitatea de a ajunge la această integrare între noi, iar Creatorul va face ca acest lucru să se întâmple.

Nu înțelegem forma acestei integrări; sarcina noastră este doar să facem toate pregătirile necesare, iar Creatorul va finaliza această lucrare pentru noi, făcându-ne un Kli perfect. Lumina care trebuie să se îmbrace în vas va face, de asemenea, corectarea, așa cum este scris: „Eu sunt primul și sunt ultimul”. Totul este făcut de către Creator.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 02.02.2021, „Amestecarea / Incluziunea”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dragă Michael Laitman,

Am trecut prin toate practicile spirituale: am fost budist, Hare Krishna, am studiat Vedele, m-am convertit la Islam, am fost botezat și am trăit ca pustnic timp de doi ani. Dacă-mi spun povestea, toată lumea ar fi uimită.

Dar, de trei luni, stau aici urmărindu-ți videoclipurile, incapabil să mă opresc. De ce? Nu vreau să fiu din nou dezamăgit. Ce m-ai sfătui să fac? Simt că am găsit în cele din urmă ceea ce am căutat toată viața.

Răspuns: Ei bine, te felicit!

Comentariu: Îi înțeleg frica. El se teme că va fi încă o dezamăgire.

Răspunsul meu: Totul depinde de el, nu de Cabala, pentru că acesta este adevărul și este absolut infinit, dar pentru el. Cât de mult este capabil să  investească în asta, în îndeplinirea condițiilor pentru revelația Creatorului și să înceapă să-L descopere. Atunci nu va mai avea probleme. Dar poate dura foarte mult.

Întrebare: Care este sfatul tău cu privire la modul în care se poate ține de asta, astfel încât să nu se îndepărteze de acest drum?

Răspuns: Trebuie să înceapă să studieze serios, să citească tot ce avem pe site-urile noastre în arhivă și să fie prezent la lecțiile noastre. Pe măsură ce  citește, „se iluminează” cu acest material. Absoarbe tot, acest lucru purificându-l din interior spre exterior și așa avansează.

Întrebare: Există vreun punct din care să nu se mai poată întoarce, la care să ajungă și astfel să nu mai devieze de la această cale?

Răspuns: Nu. „Nu crede în tine până în ziua în care mori”.

Comentariu: Adică, Creatorul poate face o astfel de glumă, încât să îl facă să devieze de la cale?

Răspunsul meu: Da. Creatorul pune astfel de obstacole în fața omului, încât nu poate avansa decât prin credință deasupra rațiunii.

Face asta pentru ca omul să poată să  dobândească un Kli spiritual serios, un vas în care să poată dezvălui cu adevărat întregul univers. Aceasta este o stare anti-egoistă, deasupra ego-ului. Aceasta este crearea unei lumi noi în interiorul omului, o lume spirituală în interiorul său.

Din emisiunea de pe KabTV  „Știri cu Michael Laitman” din 26.11.2020

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga conexiune dintre noi și conexiunea noastră cu Creatorul se află în centrul grupului de zece. Centrul grupului de zece este punctul prin care Creatorul se adresează creației, locul unde este Creatorul (Bo-Re), „vino și vezi”; este locul în care Îl descoperim.

Centrul grupului de zece este locul în care se manifestă atitudinea Creatorului față de creație. Înainte de asta, Creatorul este doar un concept abstract pe care nu-l putem simți și înțelege în niciun fel. Prin urmare, centrul grupului  zece trebuie păstrat în mod constant ca un scop către care ne îndreptăm tot timpul.

Tot ce se întâmplă trebuie atribuit centrului grupului de zece zece: atât scufundarea în întuneric, cât și iluminarea cu lumină. Ca păsări care duc totul în cuib – hrană pentru pui, paie – adăugăm în mod constant în centru zeci de explicații, atât pozitive, cât și negative. Studiem ce produce distanța dintre noi (ceea ce este, de asemenea, benefic, deoarece adaugă dorința, Aviut) și cum ne putem apropia deasupra acestor obstacole construind un Masach pe ele și unindu-ne.

Și când unitatea noastră devine suficient de puternică, Creatorul se va dezvălui și va deveni clar că El a fost cel care a provocat respingerea dintre noi, separarea, toate nivelurile egoismului de la 0 la 4 și că El ne-a ajutat și să ne unim peste această separare, construind pentru noi un ecran de aceleași niveluri de la 0 la 4.

În acest contrast între egoism și puritate, vom începe să-l înțelegem pe Creator, deoarece vom avea două forme care dezvăluie conceptul „Creator” (vino și vezi). Vor fi acolo doi poli opuși – spargere și conexiune, ascundere și revelație – și putem stabili conexiunea noastră între acestea, acoperind toate păcatele cu iuibre și îl vom dezvălui pe Creator pe baza a două lucruri opuse.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabală din 29.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În NEWS (Gazeta.ru): Jurnalistul și psihologul Alla Bogolepova a scris: „Obosit. Vedeți, pur și simplu nu există putere. Aud asta de la prieteni și cunoscuți. Am citit asta pe rețelele de socializare. O văd în ochii altora – pentru că doar ochii noștri sunt acum vizibili, fețele sunt acoperite cu măști. Îl văd în oglindă. Oboseală nesfârșită, fără speranță, cumplită. Astfel de chipuri se găsesc la alți oameni în vârstă, în viața cărora nu mai rămâne nimic de care să se țină. …

„De ce ne-am săturat atât de mult, pentru că trăim deja de o lună întreagă, după ce am redus viteza la minimum. După ce ați făcut ceea ce psihologii vorbesc de atâta timp: ei spun, nu încetini – va veni burnout-ul, nu vei dori nimic deloc. Flagelul, ca să spunem așa, al societății moderne. Ei bine, au încetinit. La scară globală.

„Cursa pentru o carieră, bani, impresii s-a încheiat. Și în loc de iluminare, la scară globală din nou – neputință și un sentiment de lipsă de speranță. Ce-i cu tine, omule? Ce-ți lipsește din nou?

De ce ne-am săturat atât de mult? Trăim la jumătate de rezistență, reducând viteza la minimum. Cursa pentru carieră, bani și impresii s-a încheiat. Impotență, un sentiment de deznădejde totală. Nu mai există mâine în lume. Mâine provoacă doar frică. …

„Virusul impotenței – și marșul său triumfător – abia începe. Cu el, desigur, poți lupta. Dar numai că nu există putere. Vedeți, pur și simplu nu există putere. ”

Întrebare: Ea reflectă cu exactitate părerea multor oameni. Aceasta este practic starea de spirit a lumii. Putem trăi cu asta?

Răspuns: Masca de pe față acoperă gura. Este ca un gag în gură. Inseamna mult. Psihologic, înseamnă pur și simplu taci! La urma urmei, ne uităm încă la gura unei persoane. Noi vorbim.

Astăzi vedem că ni s-a luat un dispozitiv de comunicare foarte serios: nu trebuie să respirăm doar printr-o mască, ci să vorbim prin mască. În general, aceasta este o stare foarte dificilă.

Nu acoperă doar jumătate din față, ci și închide oamenii unul faţă de celălalt. Obișnuiau să comunice cel puțin într-un fel. Era obișnuit să comunici normal. Nu contează ce s-ar spune reciproc sau ce nivel a fost comunicarea, dar astăzi nu avem acest lucru.

Oamenii se grăbesc la demonstrații, își rup măștile. Este ca și cum ai urca pe baricade. Și sunt gata să fie infectați, dar nu într-o astfel de situație încât trebuie să pună o mască. Este practic o mască de fier. Te oprește.

Ce va ieși din asta? Cred că suntem aduși mai aproape de un alt tip de comunicare. Nu va fi non-verbal; va fi la fel, dar mult mai explicit, senzual și mai adevărat decât înainte. Adică, vorbitul se va opri.

Vom dedica mai mult timp, mai multă atenție și mai multor sentimente cuvintelor – ceea ce spunem altora și ceea ce ne spun alții. Vom dori să punem un pic mai mult din inima noastră în ea.

Atunci vom simți că, de fapt, acest virus, această mască ne ridică la un nivel complet diferit de comunicare: senzorial, mai deschis, mai simțitor. Sper că așa va fi.

Întrebare: Aceasta este o concluzie foarte interesantă. Crezi că vorbăria noastră, vorbirea noastră goală, este ca și cum ar fi blocată pentru noi acum, astfel încât să digerăm toate acestea și să începem să spunem cuvinte reale?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care vor fi aceste cuvinte?

Răspuns: Mai măsurat, mai sincer, mai important. Vom învăța să nu vorbim mult așa cum am făcut în tot acest timp. În ultimele decenii, a fost un zgomot continuu și zgomot murdar. O apă noroioasă, dacă o poți numi apă.

Vom începe să spunem cuvinte necesare, relevante. Asta cred eu. Așa mi se pare mie. Aș vrea să cred că oamenii vor dedica mai mult timp comunicării interne. Adică, pentru a transmite în cuvinte ceea ce este cu adevărat necesar să transmită de la persoană la persoană, un respect mai mare, o conexiune mai mare. Virusul are multe de învățat.

Întrebare: Poate vom începe să vorbim despre dragostea adevărată?

Răspuns: Nu, cred că încă nu a sosit timpul pentru asta. Trebuie să realizăm toate acestea în noi. Trebuie să trecem printr-o mulțime de stări: revelația adevărului, adevărul din noi, ceea ce vrem de la noi înșine, de la ceilalți, ceea ce am vrea să vedem la oameni în viața noastră, în umanitate.

Întrebare: Parcă am fi pus la cale un obstacol care ne-a făcut să ne întoarcem privirea spre interior. Ce vom vedea acolo?

Răspuns: Vom vedea că suntem creaturi vicioase, egoiste, în general teribile în interior. Totuși, dacă vrem să ne corectăm, vom vedea brusc că virusul va pleca și vom putea vorbi. Dar cum putem determina că virusul va dispărea de îndată ce vrem să vorbim doar despre subiecte bune?

Întrebare: Și virusul se va întoarce imediat ce ne întoarcem la gunoiul respectiv, la cuvinte goale?

Răspuns: Da, suficient de mult pentru a ne învăța.

Întrebare: Mă întreb dacă ar putea exista un astfel de tango cu virusul? Sau nu este posibilă o astfel de comparație directă?

Răspuns: Ar fi frumos. Cred că este posibil, desigur, dar totul depinde de stările noastre, de sensibilitatea noastră.

Întrebare: Credeți că, dacă nu există putere acum, atunci nu există putere pentru a vorbi despre acest gol, nici putere pentru a trăi fără un scop?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și care va fi scopul? Alla Bogolepova scrie că „fără viitor suntem ca mașinile fără combustibil – stăm liniștiți și devenim acoperiți de rugină. Neputincios, neajutorat, inutil chiar pentru ei înșiși. ”

Răspuns: Există o motivație pentru a ne apropia unii de alții, pentru a începe să simțim eficacitatea vieții, nu în opoziție, nu în competiție, nu în a domina, a ridica și a împinge pe ceilalți, ci în a face ceva pentru alții, de dragul celorlalţi, pentru a crea ceva, pentru a construi ceva, împreună cu alții, pentru a crea ceva nou între noi. Apoi va exista energie și o sclipire în ochi, un nou tip de comunicare care va veni din legătura dintre noi.

Întrebare: Se va schimba atunci întreaga lume competitivă?

Răspuns: Da, desigur.

Observație: Ce zici de toate evenimentele sportive, locurile întâi, premiile Nobel, premiile Oscar, Grammy și orice altceva?

Răspuns: Nimeni nu le va primi. Toată lumea le va întoarce spatele.

Întrebare: Înseamnă că nu voi dori să obțin o medalie pentru primul loc?

Răspuns: Nu. Nu va fi așa ceva. Oamenii se vor gândi cum să creeze o conexiune și să construiască o rețea strânsă de comunicare între ei. Aceasta este o lume complet diferită.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Michael Laitman” din  26.10.2020

Filed under: Coronavirus, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ura dintre prieteni și dorința de a se ucide reciproc, despre care este scris în Cartea Zohar ,rămâne mereu?

Răspuns: Dar, desigur! Această separare rămâne și peste ea se creează o uniune și, în plus, cea mai mare, cea mai absolută iubire. Dar trebuie să existe deasupra urii, altfel nu există.

Nu există o singură calitate. Numai Creatorul reprezintă o calitate – calitatea dăruirii și a iubirii. Și creația trebuie să existe separat de Creator, altfel se va pierde. Dacă ne dizolvăm complet în El, atunci nu mai existăm.

Cum ne putem asigura că existăm și suntem egali cu Creatorul, asemănători în toate? Pentru aceasta există două calități în noi: egoismul original, absolut și îmbrăcămintea de pe el, dăruirea și iubirea absolută, altruismul absolut. Una se suprapune peste cealaltă. Dar una nu poate exista fără cealaltă.

Adică suntem creați din două calități opuse, dăruirea și primirea, iar aceste două calități se completează reciproc.

Prin urmare, în interior există ură absolută și egoism, care se transformă în revărsarea sa externă în iubire și dăruire.

Și atunci o persoană rămâne o persoană, o creatură, dar complet egală cu Creatorul. Acest lucru nu este perceput de noi. Nu înțelegem asta. Egoismul este numit „ajutor împotriva ta”, ca și cum ar exista opus ție.

El nu stă în fața mea, ci în mine. Mi se pare a fi adversarul meu, dar de fapt, când începi să-l corectezi, vezi că ai ceva de corectat, ceva de ridicat deasupra, datorită căruia poți învăța, atinge și construi singur.

Prin urmare, este materialul din care restabiliți statuia spartă. Fără aceste piese egoiste, nu ați avea nimic de colectat. Nu lucrezi cu egoismul în sine. Lucrezi la lipirea bucăților de suflete împreună, lucrezi la conexiunea dintre sufletele corupte.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În primul rând, trebuie să încerc să simt că nu există nimic înaintea mea decât această forță care aranjează fiecare moment al vieții mele.

Mă poate trezi în moduri opuse, mă poate face să mă simt cât de deconectat sunt de ea și de grupul de zece și mă poate îndepărta de tentațiile ieftine ale acestei lumi. Cu toate acestea, descriu această forță superioară din spatele a tot ceea ce se întâmplă și sunt mereu în căutare de conexiuni cu ea, indiferent de toate perturbările.

Cu cât sunt mai mari tulburările din spatele cărora îl revelez pe Creator, cu atât Creatorul devine mai important pentru mine. Tulburările mă ajută să depun mai multe eforturi pentru a-l detecta pe Creator, de parcă aș regla focalizarea cu un obiectiv și îl voi apropia pe Creator de mine. Cu cât perturbarea este mai mare, cu atât imaginea este mai neclară și cu atât mai mult efort este necesar pentru a detecta că Creatorul o face.

Se pare că Creatorul îmi umple lumea din ce în ce mai mult pentru că văd că El se joacă cu mine pretutindeni și mă încurcă din ce în ce mai abil până când întregul pământ se umple de slava Sa.

Lucrând împreună cu prietenii, construim un obiectiv, în centrul căruia, în punctul său central, îl dezvăluim pe Creator.

Din prima parte a lecției zilnice de cabala 22.01.2021, „Spargerea barierelor către spiritualitate”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea fizică, cel mai important lucru pentru a avansa este să deschizi poarta și să intri. Dar în ceea ce privește spiritualitatea este diferit, deoarece progresul este construit deasupra a tot ceea ce am trăit.

Prin urmare, poarta închisă nu este deloc vizibilă, pare a fi un zid solid. Omul simte că există un zid în calea lui și, brusc, apare o intrare în acest zid care îi permite să treacă.

Cu toate acestea, înainte de deschiderea porţii, era cu totul imposibil de văzut că în perete era o ușă închisă. Nu era niciun semn că există o deschidere în perete.

De aceea este atât de important să înțelegem ce sunt acest zid și aceste lacăte la intrări. Acum, întreaga lume se află sub cheie, în carantină. Acesta este, de asemenea, un fel de ascundere, care se dezvăluie din ce în ce mai mult, pentru ca noi să ne imaginăm ce înseamnă eliminarea încuietorilor, adică a revelației, și pentru a o invita cât mai repede posibil.

Simțim că suntem închiși, în întuneric, într-o lume îngustă și întunecată, dar vrem să dezvăluim forța superioară din ea și că nu există nimic în afară de aceasta, ceea ce înseamnă că această forță este cea care descrie tot ceea ce ni se întâmplă pentru noi.

Deci, nu contează în ce stare ne aflăm, principalul lucru este să încercăm să dezvăluim în ea această forță despre care se spune „Locuiesc printre proprii mei oameni”. Cel mai important lucru este să simțim că, în orice stare întunecată, suntem în conexiune cu Creatorul și să încercăm să fim în adeziune cuEl.

Rezultă că nu este nevoie să căutăm o ușă în zid. În locul în care ne putem ridica prin credință deasupra rațiunii, conform rugăciunii, cererii, dorinței noastre și invocând ajutorul forței superioare, deschiderea va apărea în perete și ne va permite să trecem; aşa cum s-a despicat Marea Roșie în timpul exodului din Egipt.

În locul în care ne unim în dorința noastră de a trece, găsim o deschidere și pătrundem prin ea.

Credința deasupra rațiunii este cea care deschide intrarea din zid. Zidul este egoismul nostru care ne separă de calitatea dăruirii. Stăm de o parte a zidului în lumea egoismului iar dincolo este lumea dăruirii, unde vrem să ajungem. Această trecere este realizată de credința deasupra rațiunii, adică, în măsura în care în starea mea actuală sunt capabil să-mi imaginez că zidul se deschide, intenția de dăruire este dezvăluită în interiorul dorinței mele egoiste. Aceasta va fi deschiderea.

Înțeleg că nu sunt capabil să dăruiesc, dar îmi doresc cu adevărat și sunt gata să fac orice pentru a ajunge la asta. Aceasta este ciocnirea dintre stările existente și cele dorite. Dacă ne anulăm unul în fața celuilalt pentru a ne conecta, creăm o calitate, care este aproape de dăruire și aceasta este rugăciunea noastră către Creator: să ne ajute, să ne deschidă intrarea, la trecerea de la calitățile de primire la calități de dăruire, parcă traversând Marea Roșie.

A găsi cheile tuturor încuietorilor înseamnă a conecta Malchut la Bina și a ajunge la deschidere. Cu toate acestea, aceasta nu este o revelare mecanică ci una emoțională.

Sentimentul că stăm în fața unei uși încuiate vine din faptul că ne integrăm în grup și încercăm să pătrundem în inimile prietenilor, pentru a ne conecta ca un singur om. Apoi descoperim că există un zid care ne împiedică să facem acest lucru.

De fapt, acest zid este Însuși Creatorul. Tot ce trebuie să facem este să presăm, să convingem, să cerșim și să ne rugăm cât mai mult posibil, până când se deschid toate lacătele și se îndepărtează pereții dintre noi.

Când încercăm să ne conectăm în grupul de zece, simțim că ceva ne îndepărtează, împiedicându-ne să ne conectăm într-o singură inimă. Există 125 de grade în simțirea unei inimi, fiecare dintre acestea cuprinzând trei etape: Ibur (Concepție), Yenika (Alăptare) și Mochin (Maturitate). Ar trebui să încercăm să străpungem gradul întâi, să ajungem la conexiune într-o singură dorință, astfel încât să fim împreună într-o singură inimă, într-un singur sentiment de unitate.

Aceasta este prima descoperire în spiritualitate când începem să acționăm ca o singură celulă spirituală, din care apoi vom crește. Este necesară o picătură de material seminal spiritual din care se va dezvolta corpul.

Există mai multe condiții pentru aceasta: să fie inclus în partea superioară (în grupul de zece), să se anuleze unul în fața celuilalt pentru a fuziona într-o singură celulă și, astfel să pătrundă în lumea spirituală și să înceapă să crească acolo. Cel mai dificil lucru este prima acțiune: să devii un embrion spiritual.

Fiecare inimă este închisă. Trebuie să deblocăm fiecare inimă și să le conectăm pe toate. Apoi blocăm întregul grup de zece cu o singură blocare numită restricție, ecran și lumină reflectată, care ne blochează într-o acțiune spirituală comună față de Creator.

Punem această restricţie pe conexiunea dintre noi și îi cerem Creatorului să nu ne lase să plecăm din grup și să rupem această conexiune și astfel ne conectăm cu forța superioară.

Rugându-mă pentru prietenii mei, rugându-l pe Creator să-i ajute, îmi rup lacătul inimii. Să mă rog pentru prieteni este un mijloc de a-mi frânge inima nesimțitoare.

Toate inimile noastre sunt încuiate cu încuietori egoiste și nu simt altceva decât egoismul lor. Nu pot debloca singur acest lacăt, pot doar să rog Creatorul să o facă.

Cu toate acestea, este și mai bine să te rogi pentru prietenii din grupul de zece, fiecare pentru ceilalți. Acest lucru este cel mai eficient, atunci când cer nu pentru mine, ci pentru alții, chiar dacă este o rugă formală.

La urma urmei, mă rugam mereu pentru mine: „Ajută-mă, fă asta pentru mine!” Și acum mă rog pentru alții ca și cum aș exista în grupul de zece doar pentru a mă ruga pentru prietenii mei, pentru a stabili o conexiune între ei și Creator. Acesta este singurul meu rol; nu vreau nimic în afară de asta, mă anulez complet, de parcă nu aș exista. Singurul meu scop este să ofer o conexiune de la Creator la cei nouă prieteni și de la aceștia la Creator.

Dacă încerc să construiesc astfel de relații, Creatorul va începe să aibă grijă prin mine de grupul de zece.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/25/21, „Spargerea barierelor la spiritualitate”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A sparge bariera lumii spirituale înseamnă a sparge barierele din inima fiecărei persoane, care o împiedică să se conecteze cu ceilalți în sistemul global al lui Adam HaRishon, pentru a dezvălui că totul este umplut cu lumina superioară, forța superioară a dăruirii și iubirii. Trebuie să încercăm să ne deschidem inimile și să simțim adevărata noastră conexiune interioară, adică Creatorul.

Tot ce se întâmplă în această lume ne conduce la un singur scop: să ne unim, să ne conectăm, să ne dezvăluim conexiunea în cadrul sistemului integral comun și să simțim o picătură de unitate în inima noastră. Să ne imaginăm cum străpungem barierele dintre noi, trecând peste toate obstacolele și respingerea reciprocă, rezistența noastră la conexiunea interioară a inimilor.

Cu cât ne străduim mai mult spre unitate, cu atât ne convingem mai mult de cât de mult i ne opunem, cât de mult urâm această stare, ce abis negru și nesfârșit ne separă de ea. Dar dacă pășim în acest abis negru al egoismului nostru, ne străduim să ne unim în ciuda rezistenței sale și să străpungem bariera, adică dacă suntem de acord să ne depăşim respingerea și ura, atunci dezvăluim că există o picătură de unitate și conexiune.

Acolo, în cadrul acestei picături de unitate, descoperim conexiunea noastră cu Creatorul. Ura și respingerea, care s-au simțit ca un abis de netrecut, vor rămâne pentru că toate crimele vor fi acoperite cu iubire. Și, în același timp, trebuie să fiu pregătit pentru acest pas. Și de îndată ce pășesc înainte în prăpastie, descopăr un teren solid sub picioare și pot continua. Dar asta numai după ce am făcut un pas înainte.

Pentru un egoist, nu există nimic mai groaznic decât conexiunea. Aceasta este întreaga creație. Respingerea interioară pe care o găsim în inimă împotriva conexiunii cu prietenii noștri este întunericul, un abis negru de ură și nu este nimic mai rău decât asta. Reacția la conexiune este cea mai dificilă experiență dintre toate situațiile posibile din viață, deoarece provine chiar din rădăcina creației.

Dar, în ciuda acestui fapt, împreună cu prietenii noștri, ținându-ne unul de celălalt, facem un pas înainte cu ochii închiși. Știm că trebuie să o facem pentru că numai făcând acest lucru putem aduce plăcere Creatorului și putem avansa spre scopul creației.

Dacă acest lucru este cu adevărat de dragul Creatorului, atunci putem face această acțiune, mai presus de forța noastră, anulându-ne în fața prietenilor și primind putere de la ei, cu care putem merge mai departe. Acest lucru este posibil doar prin puterea grupului.

Propria mea Sefiră Malchut nu este capabilă de nimic. Dar are primele nouă Sefirot și, dacă mă alătur lor, obțin toată puterea de la ei. Toată lumea ar trebui să se unească cu prietenii în acest fel, să se aplece spre ei și să se hrănească cu forța lor.

Numai în această formă se poate avansa către Creator:

1) conectați-vă cu prietenii,

2) câștigați forță de la ei,

3) faceți un pas către Creator.

Și apoi Creatorul ne dă o picătură de unitate pentru a respira. Grupul de zece se transformă într-un vas spiritual de zece Sefirot, în interiorul căruia este Creatorul care ne umple cu lumina superioară. O picătură de unitate este o picătură de lumină, o picătură de sămânță spirituală, din care sufletul nostru începe să crească.

O picătură de unitate este dezvăluită doar în măsura eforturilor noastre de a ne uni. Dacă vrem să ne apropiem și nu o putem face, atunci o picătură de unitate vine și ne leagă. Și apoi descoperim că este Însuși Creatorul, o picătură de sămânță din starea viitoare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/24/21, „Spargerea barierelor spre spiritualitate”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabaliștii mint vreodată?

Răspuns: Da, dar numai de dragul unității, în numele realizării unui scop special.

În viața noastră ne lipsește înțelegerea a ceea ce este cel mai înalt standard, adică scopul naturii care ne-a creat exact așa.

Scopul este să ne conducă la unitatea absolută unii cu alții, astfel încât să fim cu toții ca un întreg comun. Mai mult, trebuie să văd acest întreg comun, să-i înțeleg legile, obiceiurile, motivele și, astfel, să mă educ.

După cum scrie Baal HaSulam, individualitatea fiecărei persoane este păstrată și, în același timp, aspirați la întregul comun.

Întrebare: Întregul comun înseamnă un scop comun, un adevăr comun?

Răspuns: Scopul comun este unitatea, deoarece, potrivit Cabalei, dezvăluim că astfel devenim asemenea Creatorului. Este în unitatea noastră comună. Toată lumea este diferită și toată lumea este unită.

Întrebare: Nu există exemple de unitate în această lume, așa că este dificil să înțelegem ce este. Este o anumită atitudine senzorială față de aproapele tău?

Răspuns: Da, atitudinea de „iubește-ți aproapele”, atunci când i-am pus dorințele mai presus de ale mele. „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” face ca omul să fie un element al unui întreg comun și prin aceasta începe să se simtă Creatorul.

Întrebare: Se realizează această stare printr-un anumit număr de acțiuni pe care le faci?

Răspuns: Da. Anularea ta, viziunea că societatea este mai înaltă decât tine.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 22.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→