Întrebare: Ce pot primi din cuvintele prietenilor din timpul lucrului în grupuri, în plus față de lecția cu profesorul?

Răspuns: Când vorbește profesorul toată lumea tace, ei sunt de acord cu ceea ce spune acesta. Iar aici apare un plus și un minus.

În tot acest timp nu are loc nici o muncă interioară pentru că ești suprimat, în mod involuntar, ești adus la tăcere de știința și de înălțimea învățătorului, căci el este, la început, mai mare ca tine.

Când te afli împreună cu prietenii, muncești alături de cineva care poate fi mai mare, mai mic sau pe același nivel cu tine. Și aici ai mult de lucru în a te coborî, în a-ți da deoparte ”eul”, anulându-te. În plus, trebuie să consideri că toți prietenii tăi sunt mai mari decât tine. În acest fel te ”ajustezi” la Creator, te pregătești să treci, prin dăruire mai presus de recepție, la credința mai presus de rațiune.
Din lectura pentru Ziua unitatii in lume, “Pregatire pentru congres” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă singura forță care guvernează, menține și însuflețește totul este Creatorul, atunci chiar și vorbele pe care le rostesc, gândurile și dorințele care se trezesc în mine acum, toate acestea sunt, de asemenea, El. Prin urmare eu trebuie să mă unesc cu ceea ce trece prin mine acum și iese, dinspre mine, către ceilalți. Toate aceste fapte sunt munca Lui, în egală măsură; El este cel care îndeplinește totul. Eu nu sunt aici. Eu sunt doar percepția în sine, plină de puterea, forța, intenția și dorința Creatorului, care, în acest mod, se adresează altora.

Eu trebuie să mă conectez și să devin unuI cu ceea ce se petrece în interiorul meu acum, pentru a simți că sunt, în întregime, saturat de El, pentru că nu există nici o altă forță în afara Lui. Iar atunci când încerc să elimin propria mea ”identitate” din interiorul meu, deorece totul este doar El, exact atunci descopăr noua mea ”Identitate”, bazată pe ”nu există nimic în afară de El”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce gândesc, este tot El.

Din Congresul de la VIlnius 3/23/2012, Workshop 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot crea femeile o dorinţă comună puternică pentru a mării abilitatea de a sprijini bărbaţii în timpul congresului?

Răspuns: Până în prezent, nu le-am putut explica femeilor că ele fac munca spirituală exact aşa cum o fac bărbaţii, singura diferenţă fiind în modalitatea de interconexiune, care este cumva diferită de conexiunea dintre bărbaţi.

Cu bărbaţii, totul porneşte de la o simplă prietenie, cu activităţi în comun. Înoată împreună în mare, stau împreună la mese, la studiu. În ceea ce priveşte femeile, conexeiunea este mult mai complicată. Dar atunci când îşi propun un scop înalt şi înţeleg că de dragul acestui scop trebuie să se unească, atunci o pot realiza şi pot obţine scopul. Adică, scopul le devine ca un stăpân şi atunci sunt gata să se unească pentru asta.

Întrebare: Trebuie că femeile să se pregătească într-un anume fel pentru congres? Poate ar trebuie să o facem împreună cumva sau să corespondăm una cu alta? Sau ar trebui să ne unim doar intern?

Răspuns: Importanţa unificării trebuie să fie la fel şi la femei şi la bărbaţi: asta în primul rând. În al doilea rând, trebuie să înţeleagă că şi ele trebuie să obţină unitatea. Femeile se pot uni de dragul unui scop înalt şi trebuie să exploateze şi să cerceteze această posibilitate.

Biblia ne spune despre cum sora lui Moise, Miriam, a unit împreună toate femeile înainte de ieşirea din Egipt, cum femeile au lucrat asupra lor în Egipt şi cum chiar partea feminină a fost cea care l-a hrănit pe Moise, adică, forţa care apoi i-a scos din Egipt.

Întrebare: Ce ar trebui să aştepte femeile de la woorkshp-uri?

Răspuns: Femeile, ca şi bărbaţii, trebuie să discute toate detaliile unificării. Să le lăsăm să încerce; să le lăsăm să descopere ce este pentru ele şi ce nu. În acest fel, îşi vor găsi propria cale într-un mod practic, pentru că altfel nu va merge.

Pe de o parte, femeile întreabă: „De ce nu?” Dar atunci când le oferi munca pentru unificare, ele spun: „Asta nu este pentru noi!” Şi aşa apare o problemă. Şi este neclar ce ce poate face, ce acţiune şi cum să se abordeze această problemă?

Femeile trebuie să se unească pentru o cauză comună, ca în uriaşul număr de organizaţii ale femeilor, unde femeile se pot uni pentru a obţine ceva, nu între ele ci în afara lor înşine. Deci, să le lăsăm să se unească pentru a obţine ceva în afara lor şi pentru asta ele se pot uni – nu împotriva cuiva, ci de dragul îndeplinirii a ceva. O pot face!

Întrebare: Trebuie ca femeile să se unească pentru a obţine scopul sau pentru ca bărbaţii să îl obţină?

Răspuns: Trebuie să se unească pentru a obţine scopul împreună. Să le lăsăm să clarifice asta, iar apoi ele vor vedea punctul din mijloc în care trebuie să se potrivească exact pentru a-i completa pe bărbaţi. Şi în niciun caz, munca lor nu este mai prejos decât cea a bărbaţilor; este de fapt chiar mai mare.

Întrebare: Cum ar trebui să îşi pregătească o femeie, soţul pentru congres?

Răspuns: Îl speli, îl îmbraci şi îl hrăneşti, apoi dă-i ghiozdanul şi lasă-l să plece la şcoală. Vorbesc foarte serios: Pregăteşte-l ca şi cum ar fi un copil. Adică fă-l să înţeleagă că aştepţi realizări mari de la el, că speri că datorită congresului va merge cu adevărat în direcţia corectă. Aşa trebuie să îl faci să fie gata. Când este vorba de asta, o femeie are ceea ce se numeşte înţelepciunea vieţii.

Întrebare: Cum trebuie să muncească bărbaţii corect în timpul workosop-urilor, cu sprijinul femeilor?

Răspuns: Bărbaţii nu ar trebui să dea atenţie la asta, acum. Mai târziu, atunci când devenim cu adevărat corect interconectaţi, vom simţii influenţa femeilor, presiunea asupra noastră.

Este bine când simţim asta; ne obligă. Să sperăm că vom fi în stare să simţim şi asta.

Dintr-o lectură la Ziua unităţii, “Pregătire pentru Congress” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Vedem multe figuri la congres, mulţi oameni noi. Despre ce ar trebui să vorbim? Sau despre ce nu ar trebui să vorbim?

Răspuns: Ce vrei să spui cu „multe figuri, mulţi oameni noi”? Sunt oare interesat cu adevărat de cum arată o persoană, dacă este bătrână sau tânără? Sufletul este fără vârstă. Sufletul nu are nicio formă. Sufletul este proprietatea dăruirii. Dacă este aşa, nu mă uit la nimic altceva! De aceea nici nu observ, nici nu îmi amintesc oameni; nu îmi amintesc numele lor pentru că sunt interesat doar de câmpul interior pe care ei îl rezonează în jur, pe care îl emană, dar nu în feţele sau numele lor. Care este diferenţa?

Întrebare: Pentru a genera acest câmp, despre ce sau despre ce nu ar trebui să vorbim?

Răspuns: Ar trebui să vorbiţi numai de scop, numai despre topicuri de congres, numai despre menţinerea măreţiei scopului, numai despre pozitiv şi în niciun caz despre negativ – asta scrie Rabaş în articolele lui.

Un congres nu este un loc unde să facem calcule. Facem asta înainte de congres – luaţi exemplu de la  mine.

Adică: congresul începe, iar noi punem deoparte toate problemele; acesta este trecutul şi ar trebui să ne ridicăm deasupra lui. Toate conexiunile, proprietăţile, calităţile negative şi contradicţiile dintre noi, toate aceastea sunt lăsate jos. Acum ne ridicăm deasupra lor şi vorbim numai despre unificare, despre necesitate, despre obţinerea virtuţii unităţii, despre cât de imposibil este să o obţinem în alt fel, de cum nu o putem obţine singuri şi deci nevoia pentru Lumina superioară.

Toată munca noastră este pentru ca noi să realizăm că nu putem obţine nimic noi înşine. Dar asta numai după ce facem un anumit număr de eforturi de unire şi vedem că nu suntem în stare de asta. Iar apoi, forţa superioară se va revela în această uriaşă frustrare şi imensă dorinţă şi va face corectarea asupra noastră, revelându-l pe Creator înăuntrul nostru.

Întrebare: Ce ar trebui să fac, dacă în timpul unui workshop un prieten fie vorbeşte prea mult fie nu vorbeşte deloc? Ce trebuie să fac în mod corect în această privinţă?

Răspuns: Dacă nu vorbeşte, încearcă să îl încurajezi, să îl îmbrăţişezi sau să îl implici în conversaţie astfel încât să participe la discuţie într-un fel, să „spargă” lipsa de contact şi să facă un contact cumva.

Dacă prietenul vorbeşte mult, este necesar să îl limitezi pentru că toată lumea ar trebui să vorbească, adică un om ar trebui să vorbească maxim 2-3 minute. Poate spune câteva fraze, dar ar trebui gândite în avans. Le spune, iar apoi microfonul este dată următoarei persoane.

Dintr-o lectură la Ziua unităţii, “Pregătire pentru Congress” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem pregăti cel mai bine pentru perioada congreselor, pentru a crea un sentiment al unui grup unit?

Răspuns: Vom lucra la acest aspect şi în timpul congreselor. Pentru a ne pregăti, trebuie să recitim articolul „Libertatea” şi articolele lui Rabash despre unificare. Trebuie să studiem din nou spargerea vasului spiritual Kli, cum este formată percepţia corporală a noastră: Acum vedem că suntem distanţi unul faţă de altul, existând în opoziţie unul cu altul, într-un egoism crescut, ură şi diferite dorinţe egoiste.

Trebuie să înţelegem că natura noastră este intenţionat făcută să fie opusă Creatorului, pentru ca noi să ne ridicăm deasupra ei chiar din contradicţie, începând din starea opusă şi putând astfel să îl simţim pe El, deoarece altfel nu am fi capabili. Începem să simţim şi să ne construim în similaritate cu El chiar pe baza contrastului dintre natura noastră şi a Lui.

Deci, cea mai importantă pregătire este de a repeta materialele pe care le studiem tot timpul: un pic din Cabala însăşi – despre spargerea vasului şi corectarea lui, ca şi despre topicuri ale dezvoltării egoismului de la Adam până în zilele noastre, acoperite în una dintre „Discuţiile despre o nouă viaţă”. În general, avem multe materiale pe această temă.

Dar cel mai important este ca pur şi simplu să ştiţi de ce veniţi la congres. Veniţi acolo ca să participaţi la Kli-ul general, în dorinţa generală, pe care o creăm cu toţii şi în care îl vom simţi pe Creator.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Congresele sunt un pas necesar pentru a crea un Kli unificat. Dacă deasupra tuturor problemelor, contradicţiilor, distanţelor şi diferenţelor de mentalitate şi înţelegere, noi încercăm să ne unim, atunci datorită diferenţelor dintre noi şi conexiunii de deasupra lor, vom atinge o dorinţă puternică măsurată de contradicţiile din ea şi de conexiunea de deasupra ei. Acesta este scopul congreselor.

Înţeleg că sunt probleme uriaşe în fiecare grup şi distanţe interne între grupuri. De aceea, principalul lucru la congrese este să ne ridicăm deasupra lor. Nu distrugeţi ci învăţaţi să depăşiţi problemele unindu-vă deasupra lor prin „credinţă deasupra raţiunii” sau „iubirea acoperă toate păcatele.” Haideţi să acoperim tot din noi cu această „haină” şi să construim deasupra dorinţa comună pentru Creator. Exact aşa ar trebui să fie, în vârf, deasupra tuturor contradicţiilor.

Tot prin ce am trecut, toate problemele, înverşunarea Faraonului intern – Faraonul personal al fiecăruia şi Faraonul comun dintre noi – taote acestea ne-au fost date de Sus, de la Creator. Iar acum noi trebuie doar să ne gândim la unitate, la cum în această unitate, conform cu legea echivalenţei cu Lumina, descoperim Lumina superioară în noi înşine, în conexiunile dintre noi.

Congresele, constând din lecturi şi diferite exerciţii de conectare, sunt dedicate acestui lucru.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ne referim la cei noi care vin la congres?

Răspuns: Nu aş spune că este o mare diferenţe între noii veniţi şi studenţii vechi. Şi asta pentru că toţi oamenii sunt încorporaţi unul în altul, diferenţa este întodeauna acolo şi, în principiu, în acest caz nu este important cât cunoaşte o persoană sau la ce nivel există, deoarece este reflexia întregii umanităţi, care este de la cel mai mic la cei mai mari, cei care înţeleg deja şi chiar simt parţial lumea superioară. Deci, cel mai important pentru toată lumea este să se încorporeze unul în altul.

Studenţii vechi trebuie să îi ajute pe cei noi. Ei trebuie să lucreze din plin, să participe activ şi să pună totul în mişcare. Vom avea discuţii preliminare cu ei de cum să ţină workshopu-urile, cum să vorbească cu toată lumea şi să îi implice şi cum să relaţioneze cu toată lumea cu căldură. Cel mai important este să dăm exemplu.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum, când am început să operăm ca un grup global, colectiv, se schimbă munca grupurilor locale?
Răspuns: Trebuie să ne judecăm sever și să calculăm lucrurile în cel mai serios și clar mod. Trebuie să învățăm conform cu Providența superioară, acțiunile Creatorului în lume, în ce măsură are lumea nevoie de corecție și cât de departe suntem încă de a o împlini prin participare la asta, prin a fi gata să devenim puntea, trecătoarea, adaptorul, prin care această corecție să aibă loc. Asta ar trebui să ne trezească, să ne dea responsabilitate și să ne facă să înțelegem în cel mai serios mod rolul nostru.

Nu este acceptatbil să ne luăm în calcul numai pe noi înșine și să ne iluzionăm că ne este bine și că putem aștepta. Evalurea este foarte serioasă și chiar alarmantă. Este ca atenționarea lui BaaL HaSulam înainte de Holocaust. Dacă oamenii din Israel (toți cei care se numesc Yashar – El, care merg direct către Creator), nu îndeplinesc condițiile necesare, provoacă o creștere a forțelor externe și conduc la victoria asupra forțelor interne.

Atunci apar mari probleme. Forța rea, mortală, distructivă, pe care o facem de fapt să apară, începe să conducă în lume. De aceea, fiecare individ trebuie să trateze grupul foarte serios și cu mare responsabilitate: fiecare persoană în relație cu grupul, fiecare grup în relație cu alte grupuri către un grup global și către lume, către întreaga lume.

Suntem deja în această stare, în acest timp care este cel mai critic pentru toată istoria umanității și noi vom determina cum vom avansa: prin Lumina sau prin suferință.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/24/12, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Lumea inconjuratoare este in calm absolut, totul umplut cu Lumina Superioara. Noi trebuie sa ne corectam simturile, organul nostru deperceptie. Nu exista nimic in afara de El. Ce altceva doriti? El este aici – in fata voastra, in jurul vostru, in voi.

Inlaturati „Eu” si veti incepe sa simtiti ce fel de lume este in jurul nostru, sub forma Luminii Inconjuratoare (Ohr Makif) si ce fel de lume se afla in noi, sub forma Luminii Interioare (Ohr Pnimi). Doar indepartati separarea si totul va fi bine.

Separarea este anulata prin restrictie si prin ecran. La inceput este anulat egoismul si Lumina patrude in voi libera. Aceasta stare este numita  „Ibur” (conceptie), stadiul in care suntem in interiorul pantecului mamei, cand voi sunteti complet inconjurati de lumina si existati in sanul Mamei Natura, Creatorul.

Apoi incepeti sa cresteti ca un embrion in interiorul mamei voastre, va nasteti si apoi va dezvoltati. Cand incepeti sa convertiti egoismul vostru in daruire, in asemanarea cu Creatorul, ceva ce exista independent, in asemanarea cu Lumina, emana din voi. Voi nu mai obstructionati Lumina ce trece prin voi ci o amplificati.

Doar din cadrul initial „Nu exista nimeni in afara de El” noi continuam sa ne acordam pe noi insine la faptul ca lumea este plina de bine absolut. Daca nu simt asta in inima, in dorinte si nu inteleg asta pe deplin cu mintea, eu nu sunt corectat. In consecinta, aflu in ce masura nu sunt corectat.

Aceste stadii sunt tipic intermediare si necesita dezvoltare ulterioara. Asta are loc in grup. Cand fac un efort si in mod explicit stabilesc relatii armonioase cu prietenii, imediat dupa aceea vad cat de tare nu vreau asta!   Egoismul meu se manifesta instant, impingandu-ma departe de prieteni. Asta se petrece in mod natural. Iar eu imi dau seama ca sunt un pacatos si inca unul serios. Atunci am oportunitatea sa intreprind corectia necesara. Asta este un nou punct de start si urmatorul punct de referinta.

Primul punct de referinta este „Nu exista nimeni in afara de El”.

Al doilea punct de referinta este sa vezi focusat prin asta ca printr-un telescop ca toate sunt absolut bune.

Al treilea punct de referinta este grupul, prin care trebuie sa vad fiecare lucru, cu scopul de a intelege clar daca sunt un pacatos sau un om drept.

Nu exista stari intre cele doua. Ar trebui sa le evitam. Asta este impacarea care ne va conduce spre nicaieri. Doar pierdem vremea!.

din „Congresul de la Vilnius”25.03.2012, Lectia 5

Filed under: Congrese, Egoism, Munca in grup - Niciun comentariu→

Nevoia pentru fiecare prieten este o necesitate foarte neplăcută. Împărţim tot timpul oamenii: Aceştia sunt mai plăcuţi, aceştia mai puţin plăcuţi; îi putem înţelege mai bine pe aceştia, mai puţin pe ceilalţi, etc. Diferenţiem în mod constant societatea care ne înconjoară, iar asta este foarte rău.

Conceptul „Nu există nimeni în afară de El” înseamnă că tratezi pe toată lumea în mod egal. Este foarte greu! Aici trebuie să monitorizăm constant egoismul nostru, care pune întodeauna pe toată lumea la locul ei: Acesta este mai aproape, acela mai departe, trece pe lângă asta, îi zâmbesc celuilalt, îl salut pe acesta, etc. Astfel, ne poziţionăm întotdeauna relativ la alţii pentru că acestea sunt sentimente animalice.

Dar toate punctele din inimă sunt exact la fel. De aceea, principalul lucru este tratamentul egal şi împărţirea în nivele a proprietăţilor noastre pământeşti, naturale, pentru a le îndepărta şi a nu le vedea deloc.

În munca spirituală, nu există plăcut şi neplăcut, aproape sau departe; nu există cineva pe care să îl înţelegi sau nu. Mă refer la munca spirituală, nu la acţiunile de diseminarea sau munca zilnică la nivel fizic. În grup, cineva nu poate fi mai mult sau mai puţin: Toată lumea este egală, altfel ei nu sunt prieteni.

Astfel, îndepărtând semnele pământeşti animale şi plasând toate punctele în inimă pe acelaşi nivel, muncind constant astfel încât să fie egale, echivalente mie, mai mari sau mai mici decât mine dar egale ca importanţă, mă construiesc în aşa fel încât să nu văd corpurile prietenilor. Acest lucru este foarte important şi extrem de dificil, pentru că egoismul creşte constant, concentrându-se pe cineva şi ignorând pe altcineva, etc.

Sunt duzini de oamenii pe care nu îi observ. Şi sunt oameni care ne atrag. Asta trebuie curăţat, şters. Toată lumea este egală. Sufletul este unul şi nu există diferenţe pe tărâmul spiritual, Lumina superioară împarte totul.

De aceea grupul este un loc de antrenament, ca un laborator, aţintit la scopul care este necesar pentru alinierea cuiva conform cu scopul, în toate aspectele. O singură persoană nu poate obţine asta. Îi trebuie reperele, prin care să se uite şi să alinieze axele pentru a atinge ţinta cu acurateţe.

Aceasta este una dintre cele mai importante axe. O persoană îndepărtează tot ce este pământesc şi vede numai punctul care arde în prietenul său şi care este îndreptat spre scop. Îl apreciază numai pentru asta, numai în asta îi este prieten, vrea să fie egal în asta cu el, vrea să se unească numai în asta. Tot restul, ce este pământesc, va muri oricum, se va corecta într-un fel, nu contează, cel mai important este punctul.

De fapt, mama îşi iubeşte copilul neţinând cont de caracterul lui, de proprietăţi, etc.; este aşa de la natură, ce poţi face? Îl iubeşte pentru are punctul ei. Desigur, aceasta este iubire egoistă animală. Iar iniţial, trebuie să fie ca animalul egoist din noi, pentru că toate vin de la un singur suflet.

Iar apoi vom vedea cum toată lumea „dă naştere” la fiecare în lumea spirituală. Dacă suntem egali, atunci fiecare dintre noi este mai mare sau mai mic dectâ altul. AHP-ul nostru se combină cu Glagalta ve Eynaim al prietenilor, iar AHP–urile lor sunt incluse în mine şi îmi dau naştere mie. Lucrând în acest fel, întregul sistem devine integral. Devin inclus în cineva; el devine inclus în mine şi astfel toată lumea în toată lumea: toate miliardele de particule.
De aceea, trebuie să înţelegem că astfel suntem taţi/mame şi copiii lor pentru toată lumea. Incluziunea reciprocă a Galgalta ve Eynaim în AHP într-o sferă crează această picătură integrală.

Sunt multe setări. Există, în general, puţine dintre ele, dar le interpretăm în acest fel pentru că este foarte dificil să ne împotrivim adevărului; trebuie să îl împărţim în componente, suma cărora ne va da exact vederea către ţintă, către unitate. În proprietăţile noastre, această unitate este compusă din tot felul de căi către ea. Împreună, ele ne ajută să acţionăm: prin suferinţă din spate, prin străduinţă din faţă, cu entuziasm pentru scop, văzându-ne mai mari sau mai mici decât alţii, etc.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius 3/25/2012

Filed under: Congrese, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→