Trebuie să ne imaginăm din ce în ce mai corect ceea ce vedem şi, în loc de externalitate să vedem internalitatea. Obişnuiam să am discuţii împreună cu învăţătorul meu Rabash, legate de ceea ce vedeam în spatele imaginii acestei lumi.

Odată, am văzut un cal pe stradă care mânca dintr-o pubelă de gunoi şi, brusc, Rabash mi-a spus: Uite, acesta este un înger! Am fost surprins pentru că nu am văzut nimic altceva decât un cal care mânca resturile meselor noastre. În ziua următoare i-am cerut mai multe informaţii despre ceea ce a spus, încercând să înţeleg cum să ajung să văd forţele interne din spatele acestei lumi.

Dacă văd o imagine care este proiectată în retina sau în spatele creierului, atunci acesta este modul în care forţele mi se arată, la fel ca pe un ecran de calculator, alcătuind împreună o formă. Dar această formă nu există de fapt. Am nevoie de asta doar că să mă pot referi la ceva. Ea este o expresie a atitudinii celui care îmi dă, care îmi dăruieşte cu ajutorul unor anumite obiecte.

Există trei componente: cel care dăruie, ceea ce dăruie şi impactul asupra mea a faptului că acest lucru creează o anumită formă. Prin această formă, eu trebuie să mă întorc la cel care îmi dăruie, pentru a înţelege ce vrea de la mine arătându-mi această formă. Dacă văd un cal, ce vrea Creatorul să îmi spună arătându-mi-l; care este combinaţia de forţe, care este atitudinea Lui faţă de mine, ce fel de reacţii aşteaptă El de la mine? Cum trebuie să tratez acest cal şi, prin el, pe cel care dăruie, cel care îmi arată acest film? Trebuie să învăţăm toate acestea.

Acum vedem lumea în forma ei externă şi nu conţinutul interior. Acest lucru este de mare ajutor şi nu este menit să ne inducă în confuzie în mod intenţionat, aşa cum credem de obicei. De fapt, ne ajută să obţinem percepţia spirituală! Asta se întâmplă pentru că trebuie să depunem efort pentru a comuta de la forma externă la cea internă.

Vă promit că dacă începeţi să penetraţi în prieteni şi să vedeţi punctele din inimă care sunt legate împreună, veţi începe să observaţi că întreaga lume este aranjată în acelaşi fel. Veţi înţelege că oamenii nu sunt imagini externe şi dorinţe, pachete de energie. Sunt toate aşezate într-un anumit fel de relaţie şi le puteţi influenţa şi ele vă pot influenţa. Veţi vedea forţe şi nu corpuri!

Chiar şi astăzi tratăm deja o persoană ca un fel de forţă şi vorbim de esenţa ei, dar trebuie să penetrăm mai adânc. Faptul că nu vedem lumea în forma ei spirituală ci în forma externă şi diferenţa dintre cele două, ne arată întotdeauna că nu am obţinut adeziunea cu mediul.

În momentul în care aderăm la mediu şi obţinem primul contact, toate aceste confuzii vor dispărea imediat. Vedeţi oameni dar vă veţi raporta la esenţa lor şi nu la figurile lor externe. La fel ca un bun psiholog care, atunci când se uită la oameni, vede imediat esenţa lor, dorinţele, gândurile, tendinţele şi deviaţiile.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/12, “Study of the Ten Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Înainte de a începe să citim sau să ascultăm un text purtător de informație spirituală, trebuie mai întâi să ne armonizăm cu locul în care este revelată spiritualitatea. Stă scris, “ De la dragostea pentru creaturi (adică de la dragostea pentru prieteni) ajungem la dragostea pentru Creator.” De aceea, de la început, noi trebuie să ne imaginăm grupul, conectarea corectă dintre noi, în mijlocul căreia așteptăm revelația.

Întreaga știință a Cabalei este dedicată revelației Creatorului față de creaturi. Iar succesul depinde de cât de corect îmi imaginez locul acestei revelații, asta însemnând condițiile sale: aspirația către ea, înalta apreciere, gratitudinea, și în același timp – suferința. Impresii bune și rele, adică înaltă inspirație și profundă disperare. Toate acestea împreună.

Dar până la urmă mă concentrez pe o realitate în care aștept revelația Creatorului – calitatea de a dărui, care guvernează din umbră asupra întregului univers. “Nu există nimeni în afară de El” – forța iubirii și a dăruirii.

Odată ce m-am pregătit în acest fel pentru a adera la această calitate pe măsura în care mi-o pot imagina din toată inima, cu trup și suflet, îndreptându-mi toate gândurile, dorințele și puterile către ea, pot începe să citesc textul. El poate fi formulat în termeni tehnici, cum e Talmud Eser Sefirot, sau poate fi o legendă – asta nu contează. În spatele a tot, încerc să văd cum descrie el relațiile dintre mine și forța superioară a dăruirii, adică în ce măsură îi corespund.

Despre asta îmi vorbește cartea sau vocea celui care mi-o citește. Indiferent sub ce formă primesc informația despre revelația Creatorului, eu voi fi gata să o percep.

Când ne privim viața, noi trebuie să încercăm să și vedem cum să revelăm în ea atitudinea Creatorului, care se “înveșmântează” în lume. Și în primul rând, în mod evident – într-un grup. El ne trezește pe toți împreună, “zi și noapte” (adică în diferite stări – urcușuri și coborâșuri) astfel încât să-L revelăm în cele din urmă în conectarea dintre noi.

Noi toți împreună suntem ca un instrument muzical care trebuie acordat bine și corect prin stabilirea calităților potrivite, conectărilor reciproce, a armoniei între noi, astfel ca instrumentul să cânte corect. Când bate acel vânt, care a cântat la vioara lui David, atunci și noi, precum acea vioară, vom cânta împreună.

În general, o persoană trebuie să încerce să vadă exprimarea forței superioare în toate evenimentele vieții sale, chiar dacă nu înțelege de ce și cum se întâmplă lucrurile. Pe de o parte, în viața cotidiană trebuie să încercăm să ne comportăm la fel de normal și să fim la fel ca oricine altcineva. Dar în același timp, în interiorul nostru, trebuie să ne raportăm la tot ca și cum ni s-ar revela Creatorul.

Deocamdată asta este ca un joc – nu e real, pentru că încă nu știi exact cum să descifrezi imaginea care îți apare, dar totuși, trebuie să cauți.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 03.01.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi avem dorință și gândire. Dacă am avea doar dorință, am face totul orbește, fără autocontrol, precum în natura neînsuflețită, vegetală și animală, în care singurul gând este cum să se împlinească dorința.

O persoană care s-a dezvoltat până la nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal se gândește numai cum să obțină ceea ce își dorește. Există diferite feluri de oameni: isteți, energici, violenți, timizi, curajoși, etc. – dar fiecare vrea să-și îndeplinească dorințele, de la mic la mare, de la bebeluș la bătrânul care își ascunde dorințele. În fiecare este gândul cum să-și împlinească dorințele, pe orice cale posibilă.

Așa ne dezvoltăm în simțire și gândire, ca un animal, până când punctul din inimă este revelat în noi și începe să întrebe: pentru ce toate astea? De ce? Din acel moment începe adevărata cunoaștere; când încep să întreb despre esența dorinței mele: la ce-mi folosește aceasta?

Asta nu este simplu. Oamenii ajung să studieze, devin un grup, dar pot trece ani până când ei încep să-și pună această întrebare, adică până când ei vor să-și cunoască dorințele: de unde vin ele? Ei încep să caute cauza, rădăcina, originea.

Atunci ei înțeleg că gândirea le-a fost dată pentru a ajunge la Creator analizându-și dorințele. Dacă eu, prin intermediul gândirii, îmi percep în mod corect dorințele, pot ajunge la originea lor, voi înțelege cine mi le trimite și de ce, ce vrea de la mine, și cum ar trebui să-L privesc.

Prin grup și chiar și direct, încep să-I cer să-mi schimbe dorința: “Tu mi-ai dat o asemenea dorință, dar eu cer una diferită!” atunci voi fi cu adevărat capabil să o schimb. Gândirea ne este dată astfel încât datorită ei noi vom fi capabili să ne cunoaștem dorințele și să cerem altele noi.

Gândirea există pentru ca eu să-mi pot da seama și să-mi dovedesc că nu pot face nimic cu dorințele mele! Chiar dacă aparent reușesc să trec peste ele, nu este așa, eu doar înlocuiesc o dorință cu alta, care este tot egoistă: dorință de respect, control, și orgoliu. Eu pur și simplu găsesc altă dorință care o învinge pe prima și schimbă valorile.

Ca rezultat al gândurilor mele, sau sub influența anturajului, eu încep să-mi imaginez că altă dorință este mai importantă decât cea pe care tocmai am avut-o. Și astfel mă hotărăsc să o înlocuiesc cu alta. Acesta este jocul egoismului. În acest mod pot înlocui oricare dintre dorințele mele.

Dar pot înlocui cu adevărat dorința numai sub influența anturajului care îmi va da alte valori. Atunci, ca rezultat al influenței sale, voi cere Creatorului să-mi schimbe dorințele. Aceste dorințe pot fi deja supranaturale pentru mine, adică împotriva ego-ului meu.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Scrisoarea Nr. 9, articolul „Dar omul isi va vinde acoperisul”: Dacă într-adevăr doresc să-mi iubesc aproapele, am nevoie de un grup.

Dragostea pentru aproape permite omului sa dezvolte o calitate spirituală unde se pare ca „iese din el însuşi „. Toate acţiunile noastre actuale şi percepţiile sunt construite pe absorbţia noastra pentru tot. Noi percepem doar ceea ce intră în simţurile noastre si nu percepem universul imens care rămâne în afara limitelor lor. Noi nici măcar nu ştim cum este.

Acesta este motivul pentru care este o altă posibilitate de existenţă în afară de această viaţă scurtă şi greşită pe care o percepem în calitatea de a primi. Această existenţă este în organele de daruire ale percepţiei, nu in cele de absorbţie.

Când dobândim calitatea de a darui, intram intr-o zona care există în afara noastra şi vom începe să existam în ea. Avem nevoie doar ca corpul nostru fizic sa depaseasca aceasta bariera potenţiala şi să iasă din calitatea de a primi la calitatea de a darui.

Din acest motiv, am nevoie de un grup, care a fost creat pentru ca eu sa vad cum fiecare prieten face un efort. Efectuarea eforturilor reciproce ajută pe fiecare dintre noi. Mediul influenţează omul, il  inspiră, il ghideaza si-l impinge inainte. Acesta dă tăria de a depăşi bariera potentiala dintre lumea noastră şi aşa-numita „alta” lume, care poate fi experimentata în calitatea daruirii.

Datorită acestui fapt, mica mea forta de a iubi, atunci când ies din mine, intra in starea de a darui crescuta şi voi fi capabil să lucrez în numele altora mult mai mult decât pentru mine.

Un grup este format din anumite persoane. Şi, desigur, cineva a dorit să creeze acest grup specific.

Cu alte cuvinte, se adună împreună oamenii care sunt înclinaţi să depună eforturi pentru a ieşi din ei însisi. Ei simt că trebuie să înţeleagă de ce există, să înţeleagă sensul vieţii şi secretul creaţiei. Acest lucru ii impinge să se unească. Pentru a fi mai precis, ei nu sunt împinsi de propriile lor dorinţele, ci prin existenta într-un singur câmp: câmpul calitatii de a darui, Lumina superioara care există în afara noastră şi atrage aceste dorinţe speciale.

Şi el trebuie să fi ales pe aceşti oameni, deoarece acestia sunt gata pentru aceasta sarcina. Noi cautăm instinctiv dupa un grup, simtim anumite calităţi speciale ale oamenilor, acţiunile şi gândurile lor şi avansam în acest fel.

Ne mişcăm în această lume la fel ca o sarcina electrica într-un câmp electric sau magnetic spre un punct de corespondenţă maximă cu mediul. Chiar dacă ne gândim că ne miscam autonom, suntem determinati de această forţă specifica care ne împinge înainte spre locul unde putem primi răspunsuri la toate întrebările care ne interesează, cu alte cuvinte, unde putem dobândi împlinirea celei mai mari, interioare şi secrete dorinţe.

Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi are o scânteie de ieşire din sine, o scânteie de iubire faţă de aproapele său. Sincer, este încă egoista şi se manifestă în dorinţa noastră de a ieşi din noi înşine, în scopul de a consuma acea alta lume. Pentru moment, încă ne mişcam în acesta cheie exacta.

Dar apoi o schimbare interesanta a intenţiei se va întâmpla. Vom incepe sa ne schimbam sub influenta acest camp, a acestei Lumini. Vom începe să simtim că calitatea de a darui este de fapt divină şi speciala. Odată ce avem această calitate, vom ajunge cu adevărat în domeniul cel mai nelimitat al existenţei.

Această scânteie, pe cont propriu, nu este capabila sa aprinda flacăra iubirii să strălucească în fiecare dintre noi. Este necesar ca aceste scântei să se unifice pentru acest lucru. Apoi, în unitatea noastră, atunci când vom dezvolta puterea de a darui, puterea unităţii, aceste scântei fuzioneaza într-o singură scânteie mare din care Lumina apare. Percepţia Luminii apare în noi, în măsura asemanarii noastre cu scânteia comuna, dorinţa noastră comună de a darui.

Din Seria de Lecţii Virtuale de Duminica 27/11/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt cele mai bune mijloace pentru a ne ajuta reciproc in fiecare moment sa facem alegerea potrivită?

Răspuns: Dacă vorbim despre legătura reciprocă dintre noi, nu este nimic mai eficient decât un gând. Totul este revelat în el şi numai în el. Daca am fi puternici în acest sens, am putea disemina numai prin gândurile noastre.

Vom ajunge la asta şi atunci nu vom avea nevoie de atât de multe materiale. Dacă am fi fost puternici, dacă am fi fost uniţi, am fi putut, fără îndoială, sa umplem întreaga reţea cu forţa noastră.

Trebuie sa cream un câmp puternic în jurul nostru, dar nu putem face asta încă. În momentul în care se întâmplă acest lucru, vom parasi cu toţii externalitatea. La urma urmei, chiar şi fără asta, toată lumea va începe să „adulmece” în jur, încercand să afle de unde vine acest spirit. O pagină web ar fi de ajuns şi ei vor veni la noi.

Între timp, spiritul nostru este slab. Deci, avem nevoie de multe materiale.

Întrebare: Ce este acest gând?

Răspuns: Este corecţia, starea corectata. Suntem cu toţii conectaţi, Creatorul este printre noi, iar noi sunt conectati cu El: Noi Il completam pe El şi El ne completeaza pe noi. Este unitate.

Întrebare: Ce ne împiedică sa mentinem acest gând?

Răspuns: Nu putem ajunge nici macar la primul nivel. În acest câmp de forţă, există 125 niveluri de intensitate, unitate. Acesta este un mediu bun. Incepe să atragă toate punctele din inimă in el, indiferent sub ce material „de gunoi” sunt îngropate. Radiaţiile sale penetreaza grosimea dorintelor cu o asa adâncime, incat  persoana însaşi nu simte încă ca acolo, în spatele armurii de fier, se gaseste punctul ascuns.

Cu toate acestea, nu am ajuns încă la intensitatea necesara. Nu am generat încă acest câmp de forţă între noi.

Întrebare: Ce ne impiedica pe fiecare dintre noi? Ce ne opreşte?

Răspuns: Eu nu percep importanţa mediului ca un factor, ca un loc unde corectez şi descopar lumea mea spirituala, unde dezvălui Lumina care corecteaza. Nu văd grupul ca pe sistemul nostru comun de conexiune care se manifesta precum sistemul lumilor.

Pe scurt, eu nu leg de grup tot ceea ce am într-adevăr nevoie pe drumul meu spre spiritualitate. Sunt pregătit să studiez, să fac eforturi, dar ignor în continuare locul în care se pot realiza eforturile mele. Uit în mod constant că este grupul şi nimic in afara de asta. Nu mă pot convinge că toate motivele şi toate rezultatele, toate discernamintele spirituale, inclusiv Creatorul şi scopul, sunt revelate în grup. Pur şi simplu nu este nici un alt loc.

Munca noastră este de a pătrunde în mod constant prin ceaţă, prin cele 125 de niveluri. Elevii lui Rabi Shimon s-au urât, de asemenea, unul pe altul, chiar si pe ultimul nivel, înainte de sfârşitul corecţiei. Între timp, noi nu am crescut încă nici la primul nostru nivel. Intreaga noastra cale este o căutare dupa mediu. Acesta este factorul pentru dezvoltarea noastra.

Întrebare: Ce exerciţiu ai putea recomanda pentru noi, în scopul de a percepe acest punct?

Răspuns: Convenţia Arava şi convenţia care i-a urmat au fost cel mai bun exercitiu. Cu toate acestea, mi-e teamă să-l repet, deoarece o noua experienta poate „sterge” gustul precedent, unic. Avem nevoie să ne pregătim, să decidem că trebuie să străpungem la nivelul următor şi sa nu ne întoarcem la starea anterioară.

Dacă ieşim in deşert, ar trebui să fie diferit fata de ultima data. În primul rând, totul trebuie să fie nou. Nu trebuie să repetam formatul pe care deja l-am folosit. Avem nevoie de o noua descoperire care nu ne va aminti de trecut, în nici un fel. La urma urmei, dacă ne întoarcem în trecut, aceasta este deja o Klipa (coaja).

Avem nevoie de necesitate, de dorinta, de rezoluţie, de provocare. Trebuie să fie ceva pe care doriţi cu disperare sa-l obtineti, dar nu puteti din anumite motive. Trebuie să fie o dorinţă adevărată pentru scop.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 26.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Munca noastra, la fel ca orice alta munca, se compune din trei părţi principale: locul muncii, mijloacele pentru a performa munca, precum şi cunoştinţele necesare pentru a face ceea ce trebuie făcut. Locul muncii este partea corupta, detaliul, materia, o maşină sau sistem pe care trebuie să-l corectam. Acest sistem este cel mai important lucru pentru noi. Avem nevoie să înţelegem că trebuie să fim în el. Acesta a fost spulberat şi pregătit pentru munca noastră.

În încercările noastre de a activa acest sistem, ar trebui să-i descoperim defecţiunea, la fel cum am descoperi o defecţiune într-un motor atunci când încercăm să-l pornim. Apoi, vom încerca să determinam ce anume nu functioneaza. Medicii, de asemenea, efectueaza teste, verificand organismul pentru a diagnostica partile bolnave şi nesănătoase. Este o etapă esenţială, preliminară.

În acest fel, facem eforturi in diagnosticarea sistemului, având cunoştinţele, mijloacele şi posibilitatea de a diagnostica, în scopul de a descoperi defecţiunile. Aceasta este parte a muncii noastre, şi nu este atât de simplu. Uneori, plătesti o mulţime de bani pentru a obţine un diagnostic corect. La urma urmei, cheia este de a diagnostica boala, iar apoi remediul poate fi găsit.

Deci, noi trebuie să înţelegem că totul începe, se realizează, şi se termină numai în grup. Acesta este sistemul pe care ar trebui să-l corectam. Noi nu am descoperit unde este defecţiunea. Se poate sa fi simtit, dar am ratat-o. Cu toate acestea, asta este bine daca acesta este modul în care se efectuează un diagnostic. În orice caz, înainte de a începe corectarea, trebuie să verificam totul bine.

Cu toate acestea, în primul rând trebuie să înţelegem, în mod clar şi fără echivoc, că trebuie să fim în cadrul acestui sistem, cu toate dorinţele, cunoştinţele şi atributele noastre. Numai atunci vom putea vorbi despre etapele următoare. Trebuie să fie foarte clar: Dacă facem abstracţie de mediu, de reţeaua noastra comuna de conexiune, nu există nimic altceva despre care sa vorbim. Într-un astfel de caz, înseamnă că nu am gasit locul muncii şi corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 26.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prima condiție pe baza căreia pot deveni un om este să mă ridic deasupra dorinței mele și să încep să o observ dintr-un punct extern. În acest fel, văd această dorință din afară, o verific, o examinez și o clarific printr-o analiză specială, din perspectiva celui superior, Creatorul. De fapt, trebuie întotdeaună să obțin avantajul Luminii din întuneric, adică din contrastul dorinței mele relativ la altă dorință.

Este în scopul de a-mi da această altă dorință pentru comparația că această structură artificială există,  numită grup, prieteni. Relativ la ei eu pot verifica dorința mea și, la un anumit punct în viitor, voi fi capabil să fac asta relativ la Creatorul însuși.

Totuși, la început am nevoie să mă ridic deasupra propriei dorințe și încep să o clarific, observând-o dintr-o parte, din punctul meu în inimă, care se numește credință deasupra rațiunii. În acest fel primesc obiectivul, punctul echilibrat din dorința mea – la început un punct, dar gradual eu voi fi în stare să fac o restricție totală.

Asta nu înseamnă că îmi restricționez dorințele ci, mai degrabă că mă simt separate de ele, ca și cum își pierd puterea asupra mea. Asta nu este o suprimare a unei anumite dorințe cu alta, mai benefică, ci achiziția unui punct independent care este cu adevărat de partea Creatorului, sau cel puțin de partea grupului. Dacă mă relaționez la grup, mă pot privi dintr-o parte și îmi pot controla dorințele de sus.

Cu cât sunt mai separat de dorința mea și mă relaționez la ea ca cerecetător, cu atât devin mai uman. Asta se întâmplă pentru că dorința este la nivelul inanimat, iar dezvoltarea unei relații este mai înaltă decât dorința, pentru că necesită nivelul uman. Toată diferența dintre un om și un animal este în realizarea, înțelegerea, în sentimente și în minte, ceea ce îi permite cuiva să își controleze în mod corect dorința.

Dorința este materia creației și controlul asupra ei mă face similar Creatorului. Asta pentru că eu preiau controlul din mâinile Lui și încep să conduc peste dorința mea conform programului Creatorului, unindu-ma cu el și împlinindu-i dorința.

Reise deci că dorința mea, constând din nivelel inanimat, vegetal și animal, mulțumită controlului meu, ia formă umană. Toate aceste nivele există numai pentru singurul scop de a sprijini nivelul uman, dându-i formă și existență în interiorul lui, ridicându-se și coborând împreună cu el.

Trebuie să clarificăm asta cu ajutorul mediului, pentru că la început nu avem niciun contact cu Creatorul. Și, deoarece vorbim de cercetarea științifică serioasă și nu de fantezii, ni se dă munca în grup prin care lucrăm cu Creatorul și cu dorința noastră.

Dacă mă separ de dorința mea și mă relaționez la grup, grupul devine nivelul Bina pentru mine, de unde mă conectez cu Keter și cu Malchut și astfel controlez întreaga structură a universului. De aceea, unitatea cu grupul și iubirea îndreptată către prieten sunt singurele mijloace pe care le avem ca să lucrăm în mod efectiv și conștiincios, posibilitatea unică de a ne realiza și a atinge scopul.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 12/19/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă exilul în Egipt, în relație cu prietenii?

Răspuns: Exilul înseamnă că nu pot stabili tipul corect de conexiune cu prietenii pentru că Faraonul stă între noi și ne conduce. Reiese că sunt forțat să lucrez cu Faraonul în loc să lucrez de dragul prietenilor. Asta înseamnă că sunt în exilul Egiptean, în sclavie.

La început, mă simt bine în acest exil. Nu îmi pasă de prieteni, îmi pasă doar de Faraon, regele, care mă lasă să trăiesc bine și îmi aduce împlinire egoistă, îmi împlineste gelozia, ambiția, pofta și impulsul pentru putere. Mă unesc cu Faraonul și sunt gata să lucrez pentru el.

Totuși, gradual, încep să realizez că asta nu este bine și că nu pot trăi așa. Deoarece nu avansez în acest fel și nu îmi clarific scopul creației, încep să simt că sunt în exil. Așa cum este spus: ”Și copiii lui Israel au strigat după muncă”, atunci când au descoperit faptul că frumoasele orașe Pithom și Ramses care sunt construite pentru Faraon devin niște orașe sărace și fără de noroc pentru ei.

Toate aceste clădiri nu le aduc niciun beneficiu. Din contra, există pericolul (pericol sau Sakana în ebraică este, de asemenea, legat de cuvântul sărac sau Misken) ca ei să rămână pentru totdeauna în Egipt, în această starea de opoziție unul față de celălalt, într-o viață nefericită casre nu are niciun scop. Și atunci începem să încercăm să întoarcem această stare într-o stare care ne conduce către salvare.

Din momentul în care aceasta începe să se arate în noi, Moise este revelat (punctul în inimă), care fuge de sclavia Egipteană în alt loc. Asta este, această calitate a lui Moise din interiorul unei persoane, o separă pe aceasta de Faraon, de ego, și începe să crească, așteptând să îi ia și pe restul din exilul Egiptean. Așa ajunge o persoană să fie în război cu Faraonul.

Faraonul și Moise se luptă unul cu altul, în timp ce între ei se află Creatorul. Pe de o parte, El îngreunează inima Faraonlui, iar pe de alta El îl întărește pe Moise și îi spune: Nu îți fie frică, haide la Faraon împreună! În acest fel îl învață Creatorul pe Moise să țină linia mijlocie.

Într-o parte se află Faraonul, în alta se găsește putere Creatorului, iar Moise crește între ele, prin cele zece plăgi Egiptene. Mulțumită lor, el obține cele zece principale calități, cu care poate acum să scape. Iar atunci când fuge, toate celelalte calități ale lui i se alătură, fiind de asemenea de acord ă iasă din Egipt.

Așa ajungem la starea în care faptul că fugim de Faraon, de dorințele noastre egoiste de care ne-am separat, nu ne mai este suficient. Acum avem nevoie să obținem calitatea dăruirii și de aceea ajungem să primim Tora. Asta este, Lumina care Reformează trebuie să înceapă să lucreze practic aici și noi o atragem către noi. Unitatea noastră începe să devină mai puternică. Avansăm în mod constant către o și mai puternică conexiune.

Intrăm în Egipt datorită faptului că ne urâm cu toții unul pe altul, în modul special punctul lui Joseph, începutul liniei mijlocii, adică ceea ce ne separă. Totuși, exilul Egiptean începe deja de la ”cât de minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați”, dar numai Joseph știe și înțelege asta.

Acum vrea să i se alăture toți frații lui, toate cele nouă prime Sefirot (Tet Rishonot), deoarece el însuși este ultima Sefira Yesod. Din acest motive spune: ”Ce minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați ”, atunci când îi unește pe toți și vasul spiritual se formează.

După aceea, se obține o și mai mare unitate în Egipt, atunci când cei șapte ani de  foamete sosesc și încep să realizeze că au un singur inamic pe care îl urăsc, Faraonul. Și atunci când fug cu toții împreună de ego-ul lor, de dorința de a primi plăcere, și sunt gata să se unească, atunci când sunt de acord să fie un singur om cu o singură inimă, în garanție reciprocă, adică să îndeplinească condițiile primirii Torei, acesta este deja următorul nivel al unității.

De fiecare dată unitate devine chiar mai mare. Toate păcatele pe care le comit și apoi le corectează în deșert, sunt direcționate împotriva unități iar apoi către unitate. Nu este nimic altceva în afară de realizarea  principiului iubirii prietenului ca pe tine însuți, marea regulă a Torei.

Toate poruncile, adică acțiunea corecției, sunt incluse în ea, până când obținem conexiunea corectă și intrăm în Pământul (Eretz) lui Israel (Yashar-El, direct către Creator), adică dorința (Rațon) care este similară și unită cu Creatorul. Așa este calea.

De aceea nu este pur și simplu iubire de prieteni ci mijlocul de a obține și realiza scopul creației.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 12/14/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie munca femeilor acum, după convenţie?

Răspuns: În principiu, munca unei femei este la fel ca a unui barbat: Este în grija pentru unitatea noastră, pentru naşterea noii noastre stari. La bărbaţi, cu toate acestea, aceasta stare este mai activa, îndreptata în special spre unificare.

Apropo, am văzut un impuls faţă de asta si în femei: in modul în care ele s-au îmbrăţişat şi s-au organizat brusc între ele. Este foarte nenatural în lumea noastră, dar pe de altă parte, intr-adevar a izvorat din sentimentul lor de lupta pentru unitate. A fost destul de minunat să observ acest lucru. Când oamenii se ridica deasupra lor înşişi, ei pierd percepţia de sex, vârstă, precum şi toate diferenţele din lumea noastră şi se unesc în trezirea internă faţă de cel superior.

Ai simţit această aspiraţie din interiorul esentei tale ca femeie, iar acum o poti descrie şi transmite tuturor celorlalte femei, astfel încât acestea sa poata avea un bun exemplu. Am fost impresionat de comportamentul femeilor: în ce măsură doresc să sprijine bărbaţii şi sunt pregătite să sacrifice totul de dragul succesului. Aceasta este munca femeilor-între ele şi în sprijinul barbatilor. Femeile constituie o singură parte feminina, iar bărbaţii o singura imagine comuna masculina şi în acest mod lucrează împreună.

Sper că veţi simţi acest lucru chiar şi mai profund. Noi nu avem încă abilitatea de a descrie senzaţiile starilor noastre. Ne lipsesc cuvintele; nu înţelegem încă unde suntem. Dar încearcă să faci asta oricum, cel puţin cu impresii psihologice. Femeile stiu cum sa faca acest lucru.

Scrieti despre voi înşivă, scrieti despre toate starile voastre, nu fiti timide. Lăsaţi să devină un exemplu pentru toate celelalte femei şi introduceţi reţeaua noastra, astfel încât prin intermediul paginii pentru femei de pe site-ul nostru sa va puteti uni şi să va pregătiti pentru următoarea convenţie. Acest lucru este foarte important. Fără sprijinul femeilor, niciun fel de succes nu va fi posibil.

Din seria de Lecţii Virtuale de Duminica 11/12/2011

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Nu este suficient ca noi să ştim că suntem distanţati unul de altul, că ne respingem unii pe alţii, nedorind legătura dintre noi şi ca ceea ce se numeşte înclinaţia rea este ceea ce nu ne lasa sa ne unim unul cu celălalt.

Numai acesta se numeşte rău;  este ceea ce ne împiedică sa atingem Scopul creaţiei, unde suntem conectati împreună într-un întreg. Înclinaţia noastra rea, împingându-ne departe unul de altul şi separandu-ne, cu care ne confruntam atunci când vrem să ne unim, se numeşte rău. Noi suntem cei care o definim ca fiind rea.

Dacă eu nu simt că aceasta mă împiedică in atingerea Scopului si sa ma unesc cu alţii, atunci nu o consider ca fiind rea. Deci, se dovedeşte că răul are gradaţii: Cu cat mai mult vreau să ma unesc cu alţii, cu atat mai mult rau simt.

De aceea, la început, când o persoană începe să studieze ştiinţa Cabalei, ea nu crede că trebuie să se apropie de ceilalţi, deloc;  ea este asemanatoare fraţiilor lui Iosif. Mai târziu, începe să înţeleagă că este necesar să se unească şi apoi începe să se gândească cât de mult bine îi va face dacă se uneşte cu alţii. Ea începe să se unească cu prietenii, această etapă se numeşte „şapte ani de belşug”, atunci când toată lumea inainteaza frumos împreună.

Apoi începem să simtim cât de îngroziţi suntem de această unitate, cât de nedorita şi nevaloroasa este în ochii noştri. Acesta este modul în care ajungem la stadiul numit „şapte ani de foamete,” atunci când nu înţelegem cum vom fi capabili să lucram unul cu altul şi cum ne vom uni împreună, deoarece Faraonul stă între noi şi ne separă.

Şi în loc sa exercitam constant efortul corect spre unitate, Faraonul arunca diferite tipuri de acţiuni in calea noastra prin care aparent acţionam pentru unitate, dar se pare că fiecare efectuează acţiunea de dragul lui propriu. Aceasta se numeşte că Faraon musca „din spatele gâtului,” absorbind toate eforturile noastre pentru el însuşi. Acest lucru se repetă din nou şi din nou.

Cu toate acestea, există o forţă specială, opusa tuturor eforturilor noastre exercitate, numita Lumina care se intoarce la Sursa. Dacă o atragem, atunci nu este important in ce stari suntem.  Această forţă acţionează asupra noastră şi ne impinge înainte. Este imposibil sa inaintam fără această forţă.

Deci, se dovedeşte că, în domeniul muncii noastre, trebuie să devenim conştienţi de rău cât mai mult posibil. Răul este realizat datorita încercarii de a face fapte bune, ceea ce înseamnă că munca noastră ar trebui să se întâmple în unitate, în fericire, în dragoste, în studii, în tot ceea ce este cel mai bine. Nici pentru o clipă nu amintim răul; nu vrem să-l simtim in niciun fel de manifestări.

Ca urmare a încercarii noastre de a fi uniti între noi, de a fi buni, plini de Lumina şi asemanatori Creatorului, acea forţa a răului ni se dezvăluie, separandu-ne. Dacă exercitam suficient efort, o dezvăluim din ascundere. În măsura în care exercit un efort pentru a ma uni cu alţii, în această măsură, devin vrednic de revelatia raului. Înseamna ca revelaţia răului este o răsplată, un rezultat al eforturilor mele.

Am depus „20 kg” de efort pentru a ma uni cu prietenii şi am primit „20 kg” de revelare a înclinaţiei rele: Îmi dau seama că nu vreau să ma unesc cu ei. Nu ştiam şi nu vedeam mai devreme, dar acum ştiu. În ciuda acestui fapt, voi continua să lucrez, să depun cu „40 kg” mai mult efort, şi primesc cu „40 kg” mai multa revelare a înclinatiei rele. Faraon continuă să crească până când se transformă într-un asemenea monstru, cu care este imposibil să fac ceva.

Chiar dacă vin la el şi sunt de acord cu toate nenorocirile si suferinta, care vor cadea peste mine ca cele 10 urgii egiptene, el rămâne în picioare şi ne separă. Datorita încăpăţânarii lui, văd că nu am de ales: numai să ma opresc sa lucrez cu ego-ul meu. Acest lucru se cheama să „fug de el.”

Apoi, cu condiţia ca eu sunt gata să ma despart de ego-ul meu, să ma ridic deasupra lui, în credinţa deasupra ratiunii, o oportunitate de a realiza aceasta imi este dezvaluita, sa utilizez o forţă specială, care ma va ridica deasupra dorinţei mele de a primi pentru propriul beneficiu, ca şi cum as fi „în aer”: ego-ul meu se află mai jos si eu sunt deasupra lui.

Ce înseamnă „eu” ? Pot gândi, simţi, face un calcul şi face acţiuni fără ma înec în dorinţa mea de a ma bucura, ci prin a fi deasupra ei. Aceasta înseamnă că eu stau înaintea primirii Luminii care se intoarce la Sursa- primirea Torei.

Acum ne aflam situati in opozitie fata de Tora, stam la lecţie, vrem să ne unim, sa construim o dorinţă comună (Kli) şi sa citim Cartea Zohar, pentru ca Lumina, care vine din ea, sa acţioneze pentru promisiunea sa de-a ne întoarce la Sursa, dacă am pregătit răul care ne separă, pentru ca Lumina să-l corecteze.

De aceea se spune despre elevii lui Rabi Shimon că ei stau inaintea lecţiei şi descopera răul, incendiul violent al urii. Ei nu au ajuns la o astfel de stare pur şi simplu, ci dupa numeroase eforturi dorind să se unească, ei dezvăluie răul, unul nou in fiecare zi. Si atunci, în fiecare zi ai nevoie să primesti Tora, Lumina care se intoarce la Sursa, dacă încerci să te unesti şi îţi dai seama că nu eşti capabil s-o faci, ca ai descoperit încă o dată Faraonul, chiar mai mult decât înainte.

Prin urmare, încercam în continuare să dezvăluim răul-  dar numai ca urmare a dorinţei noastre de a ajunge la bunătate. Şi apoi, dacă ne dorim cu adevărat binele, răul va fi dezvăluit. Daca răul va fi dezvaluit, vom cere într-adevăr Cartii Zohar sa acţioneze asupra lui şi sa-l transforme în bine.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/12/11, Zohar-ul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→