Întrebare: Ce este pregătirea internă pentru congres?
Răspuns: Pregătirea internă este respectul pentru proprietatea dăruirii ca forță, propritetate, valoare, care este deasupra a tot. Pe baza unei asemenea pregătiri, poți continua apoi să treci prin diferite stări individuale, acțiuni și scopuri, pentru a obține scopul comun și a realiza proprietatea dăruirii în materia noastră, a dorinței de a primi plăcere.

Vă cer tuturor să trimiteți sugestiile voastre de cum să facem congresul din Brazilia. Le vom discuta în timpul lecțiilor, iar în acest fel vom învăța din acțiunile noastre comune și ne vom pregăti dorința comună. În alte cuvinte, congresul se va realiza pe ceea ce pregătim împreună.

Toată lumea trebuie să se pregătească, oriunde se află în lume. Nu se poate ca cineva care se întoarce de la muncă, își îndeplinește toate sarcinile în casă, iar când are un pic de timp liber, își aduce aminte deoadată că există un congres, dă drumul la transmisie și începe să se uite.

Nimic nu va ieși din asta. Omul trebuie să se pregătească în avans, să anticipeze și să plănuiască ce va face împreună cu noi și cum va avansa datorită acestor acțiuni. Acțiunea însăși nu valorează nimic: totul depinde de pregătire.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 4/9/2012, “Întrebări și răspunsuri privin Congresul din Brazilia”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rolul grupului nostru internațional, general, este de a da lumii metoda corecției. Grupul este contactul cu Lumina care Reformează – pentru el însuși și pentru întreaga lume. Grupul se numește astăzi ”Israel”. Ce este special la el?

Să pornim de la faptul că Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif sau OM), adică Lumina care Reformează, este un grad superior și este abstractă și ascunsă. Dar ea poate străluci asupra noastră în măsura în care ne trezim noi înșine. Astfel, putem întoarce Lumina și ea poate răspunde cererii noastre.

Când ne răspunde la cerere? Atunci când cererea se potrivește Luminii, asta este, dacă cerem conform modului în care este proiectată să răspundă. Suntem Galgalta ve Eynaim (GE), sau Israel. Iar pe lânga asta, trebuie să conectăm AHP și să primim un răspuns de la el. Împreună, GE și AHP alcătuiesc cei zece Sefiroți, adică un Parțuf spiritual sau creatura generală.

Din asta putem înțelege ce ni se întâmplă. Trebuie să trezim națiunile lumii (1) astfel încât ele să vrea să se schimbe (2). Pentru a face asta, trebuie să schimbăm Lumina care Reformează (3) și să primim ajutorul ei (4) astfel încât să ne schimbăm și să servim pe AHP.

Deci ce ar trebui să facem între timp? Cabaliștii spun că între timp nu avem ce face. Similar, înțelepciunea Cabala a fost ascunsă prin istorie. Oamenii au păstrat-o și au ținut-o secretă pentru că masele nu au simțit nevoia pentru ea. Dar atunci când lumea a intrat într-o nouă eră care necesită revelația înțelepciunii Cabala, atunci oamenii ”corporali” ai Israelului și-au primit pământul înapoi pentru a-și îndeplini misiune lor și Cabaliștii au început să vorbească despre această înțelepciune.

Totul există pentru AHP, pentru națiunile lumii, generalitatea care include toată umanitatea. În acest sens, toată lumea este egală în ochii Creatorului. Și într-adevăr, se spune că la sfârșitul corecției tuturor oamenilor din lume îl vom cunoaște pe Creator.

Totuși, înainte de a face prima acțiune și a schimba națiunile, trebuie să fim gata pentru asta. De aceea, ni s-a da șansa de a face primul pas fără nicio conexiune cu ei, fără ca ei să știe, și astfel ne-am dezvoltat în timpul primilor ani, astfel pregătindu-ne de muncă.

Dar la un anumit moment dat nu mai putem avansa mai departe dacă nu devenim mijlocul pentru corectarea națiunii, asta este, dacă nu le aducem metoda corecției. Iar în timp ce facem asta, nu corectăm pe nimeni – este Lumina superioară cea care corectează pe toată lumea, inclusiv pe noi.

Deci ar trebui să cerem mai imperativ în legătura cu rolul nostru. Răspunsul este că noi existăm numai pentru a aduce corectarea în lume. Putem sta la nivelul Hafetz Hesed, la nivelul Bina, care nu are nicio dorință pentru ea însăși și este îndreptată în totalitate către nevoile celor de jos. Din acest motiv Bina este împărțită în GE care este îndreptată către Creator și AHP care este îndreptat spre creație, iar linia care desparte aceste două părți este liberul nostru arbitru.

Acesta este rolul Binei. Toată diseminarea noastră, toată atitudinea noastră către oameni trebuie să fie determinată de acestă schemă.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/9/2012, “Rolul Israelului și al lumii”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suntem de obicei, pe unul din cele trei nivele, în legatura cu prietenii nostri

1. Cand prietenul si grupul sunt mai mari decat noi, cu alte cuvinte, consideram prietenii si grupul ca fiind mai sus decat noi, cu scopul de a simti maretia lor;

2. Cand prietenii si grupul sunt sub noi;

3. Atunci cand ne sunt egali;

Cand privesc prietenii si grupul ca fiind mai mari decat mine, ma pun  pe mine intr-o stare incat sunt capabil sa invat de la ei, sa primesc de la ei orice au, asa cum cineva mai mic invata de la cel mia mare decat el. Ei sunt capabili sa ma influenteze. Eu primesc energia lor, puterea si emotia.

Daca eu ii percep ca fiind mai mici decat mine, atunci sunt in masura sa transmit mai departe ca cineva mai mare catre cineva mai mic.

Am un anumit tip de comunicare cu ei in orice caz, fie atunci cand primesc de la ei maretia scopului lor, sau cand le transmit maretia mea fata de scopul lor, credinta mea in maretia scopului, importanta unitatii. Si toate acestea sunt in scopul de a atinge o stare de egalitate. Si atunci vom fi cu adevarat prieteni.

Profesor – Prieten

In cazul in care sunt deasupra mea, ei sunt profesorul meu. Atunci cand sunt sub mine, ei sunt studentii.  Si numai atunci cand suntem egali suntem prieteni. Acesta este modul in care ne coordonam gandurile in ceea ce priveste grupul. Si vad mereu: unde pot adauga, ce pot primi, si cand pot deveni perfect egal cu ei.

Comparatia trebuie sa fie intotdeauna scopul. Si starea de a fi mai jos sau mai sus este stadiul in care ma adaptez pe mine in raport cu relatia cu ei.

Din lectia 2 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12,

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Toti anii nostri multi de studiu (avem oameni care studiaza deja de 10-15 ani) sunt destinati pentru a te determina sa atingi o stare in care incepi sa lucrezi in grup si sa realizezi ca nu exista nimic altceva.

Si tot ce ati facut de-a lungul mai multor ani, a fost destinat pentru a va determina intr-un final sa intelegeti ca singurul lucru care va poate schimba si care va poate dezvalui ca tot ceea ce va doriti este chiar in fata voastra, chiar daca este ultimul pas.

De obicei dureaza mult timp sa ajungi acolo, incercand se ne covingem si incercand oarecum sa ne eschivam. Vom studia Cabala, vom face tot ce trebuie in scopul diseminarii – absolut orice – doar pentru a evita lucrul in grup.

Si chiar daca anterior am inteles ca nu exista alta solutie, inca, in ultimul moment incercam sa scapam, sa gasim motive sa nu participam la acest proces. Nu ne putem permite sa inchidem ochii, sa ne aruncam  in grup ca si in apa, si sa disparem complet in ea. Trece mult timp, luni poate chiar si ani pana cand  in cele din urma o persoana intra in grup.

Dar putem scurta aceasta perioada de timp, cu efortul nostru comun, si vom incerca sa o facem.

Perioada de timp in care a studiat, nu conteaza, nu conteaza nici cunostintele sale, daca este inteligent sau nu,  puternic sau slab, persistent, stabil sau lenes. Atunci cand intri in grup si te alaturi fortei comune din interior, „dispari” in el, si te dizolvi printre calitatile comune ale prietenilor tai in asemenea masura ca te vei integra si vei accede la toate abilitatile, si toate vor deveni ale tale.

Nu trebuie sa iti gasesti scuze, cum ar fi ca sunt inca tanar, ca nu sunt inca pregatit pentru asta, poate peste ceva timp sau la urmatorul congres. Acum! Nu trebuie sa existe alte ganduri! Nu exista nimic altceva decat acest loc si aceasta decizie pe care trebuie sa o luam.

Si actiunea este foarte simpla- incercati sa efectuati asa-zisa prima restrictie (Tzimtzum Aleph)  sa va ridicati cat de mult posibil deasupra propriului egoism; trebuie sa intelegem aceste aspecte si defecte in concordanta cu aspiratiile si intentiile noastre.

Cand intentiile si aspiratiile mele nu sunt suficient de puternice, voi simti ca ceva imi distrage atentia. Astfel ca trebuie sa ma indrept strict catre scopul esential si sa am suficienta putere sa ma directionez catre el.

Acesta este motivul pentru care noi percepem  tulburarile ca fiind date. Nu sunt foarte deranjante, nicodata nu ne suparam pe noi; din contra, de fiecare data cand apar, ne ridicam deasupra lor, si investim mai mult in noi pentru a ne apropia mai mult de ceilalti.

Principalul lucru este sa avem rabdara fata de prietenii nostri, ca si cum am avea rabdare cu copiii mici, cu copilul nostru preferat. Nu putem face nimic in legatura cu asta; egoismul nostru nu ne permite sa ne conectam cu ceilalti si ne arata ca trebuie sa ne apropiem mai mult si unde trebuie sa ne pozitionam.

Din  Congresul de la Vilnius 3/23/12, lectia 2

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că dorințele maselor trebuie să fie pe primul loc și nu aspirațiile noastre spirituale. Dar astăzi eu sunt îngrijorat de avansarea mea spirituală și acesta este motivul pentru care diseminez. Cum pot sa fac această tranziție internă?

Răspuns: Trebuie să înțeleg că tot ce se va întâmpla cu mine depinde de alții, în măsura în care îi aduc mai aproape de sursă. Pentru a face asta, trebuie să îi aduc mai aproape de mine, iar apoi ei îmi vor furniza deficiența potrivită pentru a mă întoarce la Cretor. De aceea ei îmi sunt deodată așa de importanți.

Descopăr în continuare că ei sunt părți din mine iar apoi voi descoperi că ei de fapt sunt părți ale sufletului meu. Nevoia pentru ”sine” dispare: să ardă, vreau doar să le furnizez lor, asta este cel mai important. Conșiința de sine anterioară dispare: Partea mea superioară aparține Creatorului, partea mea inferioară aparține ființeor create, iar eu sunt în miloc, în zona neutră din treimea din mijloc a lui Tifferet, care există doar pentru a conecta cele două jumătăți. Nu trebuie să facem nimic cu ee.

Întrebare: Înseamnă că atunci când mă conectez cu masele pentru a le absorbi dorințele lor și pentru a-i servi, facem muncă între noi și primim răspunsul undeva de Sus. Este cumva un sistem complicat…

Răspuns: Sistemul este simplu: Sus este plus iar jos este minus, iar tu permiți intrare în mijloc și deschizi calea.

Se poate desena diferit, ca un robinet. În stânga este presiunea pozitivă (+P), în dreapta cea negativă (-P), iar tu determini ce va ieși afară. Pe de o parte, există națiunea, iar pe de alta este Lumina, iar în mijloc Bnei Baruch (BB).

Exact așa este construită natura. Acest sistem este normal și natural. Să îl desenăm în termeni Cabaliști. Deasupra sunt Keter și Hochma, în mijloc este Bina împărțită GE (Galgalta ve Eynaim) și AHP (Awzen, Hotem, Peh). Jos se află ZON (Zeir Anpin and Nukva). În vârf, până la jumătatea Binei, există un sistem al Creatorului, în jos sunt cei inferiori, iar între ei este Bnei Baruch. Este la fel: deasupra plus, jos minus, voi sunteți între ei iar robinetul este în mâna voastră.

Asta este munca noastră. Conectăm grupul pentru a corespunde Luminii, iar jos construim sistemul de diseminarea care transpune mesajul iubirii pentru alții și al unității. Așa ne conectăm cu oamenii pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Din partea a treia a  Lecției zilnice de Cabala 4/6/12, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timpul pregătirii pentru corectare, ordinea muncii interioare este după cum urmează: Dorind sa ma conectez cu prietenii, mă presez pe mine insumi şi fac mari eforturi. Ca răspuns, Lumina, forţa care mă ajută să ma conectez, străluceşte in mine. În cele din urmă, completez conectarea şi imediat AHP al gradului superior, a cărui dorinţă de a primi este chiar mai mica şi mai groasa decât a mea, este revelata. Ca urmare, simt că sunt într-un exil şi mai mare.

Deci, se pare că cu cat mai mult încerc să ajung la bunătate, la daruire, cu atat mai adanc ma scufund în rău. Cu toate acestea, această imersiune în rău este compusă din două părţi: pe de o parte, îmi amintesc încă conexiunea pe care am realizat-o, apropierea de prieteni, iar pe de altă parte, o noua dorinta corupta este acum revelata mie, chiar mai rea decât înainte .

Astfel, în perioada de exil, nu cresc într-un mod liniar, ci pas-cu-pas. Prin realizarea conexiunii eu cad, şi nu cu un grad, ci cu două. Este pentru ca la inceput m-am ridicat catre unificare (+), apoi am căzut in separare (-), si astfel acum simt o dubla coborare (x2). Apoi, totul se repetă din nou şi din nou: ma ridic si cad chiar si mai jos.

Intotdeauna cad, nu la nivelul anterior al ego-ului, ci de la nivelul la care m-am ridicat. Prin urmare, datorita fiecarei urcari, caderea urmatoare este de două ori mai rea. Când ma ridic, ascend in daruire, iar atunci când cad, cobor în primire şi în mizerie.

Astfel, o persoană isi extinde vasele prin clădirea binelui in functie de rău, şi datorită acestui lucru progreseaza de-a lungul celor 400 de ani de exil.

Exilul începe atunci când ne apropiem de unificarea în grup. Se încheie atunci când, dandu-ne toate puterile noastre pentru unificare, vom ajunge la un punct in care nu ne putem uni.

În timpul acestui proces, ne unim şi devenim poporul lui Israel. Nu este acelaşi grup mic, care o dată a coborât în ​​Egipt, din cauza conflictelor interne, cum ar fi conflictul dintre Iosif şi fraţii săi, de exemplu. O naţiune unită iese din Egipt, deşi este încă imposibil sa obtina Sfintenia prin această unificare. În starea actuală, forma unitatii este dezvaluita ca controlul dorintei de a primi. Numai prin efortul nostru trecut evadarea, ieşirea din ego, apare.

În spiritualitate, de asemenea, mergem pe „doua picioare”: de la unitate la separare şi apoi la unitate din nou. Faraonul creşte, asa face si Moise, opus lui, iar Creatorul este revelat …. Toate aceste discernaminte devin mai mari si mai mari, iar noi nu le scapam, ci continuam cu munca noastră.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2012, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este semnificatia actiunii de a  sari in „Marea Rosie” pentru a scapa de „Faraon„?

Raspuns: Este o stare de disperare cand Faraon, egoul vostru, va impinge  de la spate. Nu va paraseste, vrea sa va inghita, sa va manance si incepeti sa simtiti ca fiind in acea stare este mai rau decat moartea.

Cand Turnurile Gemene au ars in New York, oamenii au sarit de la etajul al 50-lea. A fost fara sens, dar oamenii pur si simplu nu stau in foc.

Pentru  el a sta chiar si o secunda in afara focului pare ca o izbavire si astfel sare.

O persoana simte la fel in timpul evadarii din Egipt. Nu poti sta in aceasta situatie nicio secunda in plus si esti gata sa sari in mare, nu conteaza unde, pentru tine este o izbavire. Cand esti coplesit de  aceasta stare, marea se deschide.

Ajungi in punctul de despicare, punctul de ruptura si nu mai e cale de intoarcere. Trebuie sa fi atins/luat deja decizia si prin ea ati ucis complet, ati taiat si rupt conecxiunea cu egoul dvs.

Intrebare: A ajuns  in zilele noastre egoul in aceasta stare incat poti sa-l invingi doar impreuna intr-un grup?

Raspuns: Da, este un punct colectiv in grup care e descris ca Nachshon care a sarit in apa intai. Este punctul lui Moise , care este centrul grupului, dar care isi schimba rolul de fiecare data, in acord cu atributul care este revelat in fiecare moment. Deci punctul lui Nachshon este revelat in grup atunci cand tot grupul este convins  ca unitatea, apropierea si sprijinul reciproc este cel mai important lucru pentru el. In acelasi timp, oamenilor nu le pasa ca sunt in intuneric. Ceea ce este important este sa fie cat mai strans uniti, chiar daca asta inseamna sa moara impreuna. Asta este mult mai important decat sa fi singur in ego si sa existi in el in cea mai confortabila modalitate animala.  Asta este tot liberul nostru arbitru.

Apoi marea se despica, ceea ce inseamna pur si simplu ca descoperi urmatorul nivel, ce semnifica saltul in „Marea Rosie”.

Acesta este sfarsitul perioadei in care traiesti sub controlul egoului tau. Din acest moment in colo tu nu te mai intorci.

Nu te mai intorci niciodata la nivelul anterior. Daca gandesti ca esti in cea mai rea situatie, este numai pentru ca ai fost aruncat la nivelul urmator, care inca nu a fost corectat.

Din Kab Tv’s „Temeliile Societatii Integrale” 01.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scării), 1985, Articolul 15: Și cu cât îi chinuia mai mult: Iar coaja Egiptului este coaja generală, unde cad scântei ale Sfințeniei pe care oamenii care au fost în Egipt trebuie să le corecteze. Apoi, trebuie să fie mai întâi o asemenea durere și suferință astfel încât să nu poată să părăsească controlul lor, așa cum este spus: ”Iar copiii lui Isarael au oftat din muncă și au strigat, iar strigătul lor s-a ridicat din muncă până la Domnul, iar Domnul le-a auzit oftatul.”

Trebuie să existe un sentiment al exilului, trebuie să existe o asemenea suferință și durere încât ”este mai bine să mori decât să trăiești”, dacă ies din Egipt, dacă nu obțin ce vreau. Așa de mare trebuie să fie dorința mea. Altfel, nu este un vas; nu este un loc pentru revelația a ceea ce caut.

În același timp, strigătul meu trebuie să fie puternic nu numai în cantitate ci și în calitate. Trebuie să știu ce caut în exil, ce vreau să descopăr, ce mi se întâmplă.

Deci, exilul este cea mai serioasă pregătire pentru mântuire. În exil îmi clarific lucrurile, clarificând exact ce vreau și în ce fel vreau. Acesta este motivul pentru care exilul nu poate fi mai mic de 400 de ani, conform celor patru faze prin care trecem când construim vasul nostru.

Numai la sfărșitul acestui proces putem ieși din exil și putem primi cu adevărat ceea ce am pregătit. Lumina superioară nu are formă și chiar și acum umple totul, dar nu o simțim. Trebuie să obținem cele patru faze, un întreg vas, iar apoi Lumina va fi revelată.

Deci, nu este vorba de 400 de ani ci de fapt de patru întregi faze ale construirii vasului. Forma pe care o dezvoltăm în el depinde în întregime de fiecare dintre noi. Desigur, primim mai întâi de Sus așa cum este scris: ”Creatorul a pus în mâna omului o soartă bună și i-a spus, ia-o!” Dar mai târziu, soarta omului este în mâna lui.

Din partea a treia a lecției zilnice de Cabala 4/6/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Întrebare: De fiecare dată când merg la un congres, simt un fel de greutate care mă trage spre pământ. Ai spus că această va trece în curând și că vom simții unitate. Cum este posibil să mă ridic deasupra acestei greutăți? Ce ne poate ajuta?

Răspuns: Singura forță care mă poate ajuta împotriva egoului este importanța scopului, importanța grupului, ca mijloc de atingere a scopului. Dar cel mai important lcuru este scopul.

Dacă lucrăm la importanța scopului, astfel încât acesta devine cel mai important lucru, nu vom simții egoul care ne deranjează. Vom începe să simțim că egoul este un semn al locurilor din noi care trebuie încă corectate. Ne arată unde mai trebuie să facem eforturi, unde mai trebuie corectat ceva.

Este ca un motor stricat de mașină: în locul unde ceva bate, valvele trebuie să fie ajustate, în lcoul în care ceva vibrează, conexiunea trebuie fixată, iar unde este căldură, apa trebuie adăugat sau ceva trebuie curățat.

Egoul vostru lucrează la fel, arătând ce este încă necorectat în voi. Dacă avansezi către scop, dacă vrei să te direcționezi corect, descoperi că egoul este ”ajutor împotriva ta”. Te trage de picioare, iar asta înseamnă că nu ai suficientă putere. Astfel, trebuie să adaugi putere și apoi să avansezi.

Dacă nu ai avea acest indicator, nu ai putea știi ce trebuie să corectezi, la fel ca la motor sau, de exemplu, ca la organismul nostru. Cea mai mare problemă în psihologia corpului este boala care progreasează fără să o simțim. În timpul acestei perioade, ea nu produce durere sau alte senazații negative. În timp ce dacă simt senzații neplăcute mă duc imediat la doctor și opresc boala la începutul dezvoltării ei și nu când deja atinge o stare în care nu mai este posibilă vindecarea.

Asta este, trebuie să ne referim la ego corect și rațional; trebuie să interacționăm cu el și nu doar să îl anulăm: ”Nu te vreau! Te urăsc!” Nu, egoul este sprijinul nostru de-a lungul drumului.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecția 1

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum incep sa simt forta superioara?

Raspuns: Noi incepem sa simtim forta superioara doar in masura in care ne putem acorda cu aceasta in unitatea noastra. O persoana nu poate simti singura aceasta forta.

A ne armoniza la aceasta forta inseamna sa ne acordam cu ea. Daca fac acest lucru de unul singur, va fi o armonizare egoista. Ego-ul ma va guverna. Cum ies din aceasta stare?

Imi trebuie mai mult decat o dorinta de a iesi si a ma ridica deasupra mea- aceasta este o dorinta individuala si egoista prezenta in milioane de oameni din lume. Cum simt exact aceasta forta? Pentru a face acest lucru, trebuie sa devin echivalent cu ea.

Exista o lege foarte simpla in natura: Puteti simti anumite fenomene doar in masura in care sunteti compusi din acestea. Adica, daca simt, aud, gust, sau miros ceva, este pentru ca eu insami am anumite proprietati care sunt de asemenea prezente in ceea ce simt. Trebuie sa existe o lege a echivalentei formei. Trebuie sa construiesc in mine un dispozitiv care sa detecteze valurile care exista in afara.

Sa presupunem ca avem un radio. Ce fac atunci cand il pornesc? Il acordez; generez o anumita unda in el. Daca exista o unda similara in afara, antena va detecta in conformitate cu principiul rezonantei, echivalentei, si eu voi auzi anumite sunete; urechea mea le va detecta.

Inseamna ca trebuie sa creez in mine un receptor care sa contina proprietati similare acestei forte. Daca doresc pur si simplu sa ies in afara si sa simt, nu voi obtine nimic. Acesta este motivul pentru care ne adunam in grup- in care nu numai ca ma ridic deasupra mea, ci doresc de asemenea sa ma ridic si deasupra mea in proprietatea daruirii, in proprietatea iubirii, care este proprietatea acestei forte.

Exista milioane de persoane care doresc sa iasa si sa se ridice deasupra lor insisi. Insa, le ia timp sa inteleaga ca, in afara de a se ridica pe sine, ei pot ajunge la acel lucru construind proprietatea daruirii in interior….. Acest lucru este posibil doar in grup, intre noi, atunci cand incepem sa ne unim cu ceilalti in conformitate cu principiul „iubirea aproapelui”. Atunci veti incepe sa deveniti echivalenti cu aceasta forta si veti fi capabili sa o simtiti.

Din Congresul de la Vilnius 24/03/2012, Lectia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→