Întrebare: Ce pot descoperi la convenţia Arava?

Răspuns: Vei descoperi ceea ce vrei; vei descoperi acel lucru pentru care te-ai pregătit. Poate că te-ai pregătit pentru a afla ca orezul si carnea sunt delicioase?

În legatura noastra dorim sa obtinem un deficit adevărat şi trebuie să mergem la convenţie cu dorinta corecta. Ea trebuie să fie atât de clara, incat sa o simţim în oasele noastre.

Întrebare: Ar trebui să stabilim condiţiile care trebuie ţinute înainte de convenţie? Ne va ajuta asta sa descoperim deficitul corect?

Răspuns: Da, desigur. Cum este posibil fără condiţii prealabile? Noi nu putem sări examinarea vizuală. Dacă cineva nu se pregăteşte, nu există nici un rost in venirea sa. Prin asta se împiedica pe el şi prietenii şi va primi o pedeapsă spirituală pentru asta, ca nebunul care a facut o gaura in barca colectiva. Fiecare ar trebui să fie responsabil pentru ceea ce se întâmplă cu el. Este timp pentru toată lumea sa se corecteze în funcţie de condiţiile pe care le decideti.

Ar trebui să prezentati aceste condiţii pentru oricine credeţi că este pregătit pentru atac. Deci, ganditi-va, pe cine veti lua cu voi si pe cine nu? Faceti o lista de nume. Criteriul aici nu este cât de mult ştie, sau numărul de ani in care a studiat, ci nivelul dorinţei lui: Cât de mult vrea şi este capabil sa ajute.

Fiecare ar trebui să efectueze munca sa pe barca, de la căpitan pana la cel mai tanar ucenic. Singura întrebare este: Cat de concentrat este fiecare pe scop?

Întrebare: Ce este aceasta pedeapsa spirituală?

Răspuns: Dacă impiedic prietenii prin participarea mea greşita, atunci voi fi cu siguranţă pedepsit pentru asta. Daunele pe care le provoc vor veni înapoi la mine ca un bumerang.

În acelaşi mod, pot primi si recompensa prin prieteni, când avansez impreuna cu ei şi primesc de la ei puteri, ghidare şi asistenţă; eu adăug doar un pic din mine. În lumea noastră este la fel ca atunci cand muncesc într-un anumit domeniu şi sunt capabil să schimb salariul meu pentru numeroase bunuri şi servicii pe care altii mi le ofera. Când ma unesc cu ei, imi furnizez tot ceea ce am nevoie pentru a trăi o viaţă bună. Este la fel în spiritualitate: Lucrez in locul meu pe barca si-mi fac treaba cu credinţă şi, împreună cu toţi ceilalţi, ajung la destinatie. Aş putea traversa oceanul de unul singur?

Întrebare: Cum pot verifica dacă sunt gata pentru convenţie?

Răspuns: Intreaba-ti prietenii din toată lumea ce cred ca este pregatirea. Ar trebui să scrieti despre asta voi înşivă, astfel încât fiecare va putea să se verifice pe el insusi dacă va veni fizic sau dacă are de gând să participe virtual. Femeile şi bărbaţii ar trebui să scrie separat, iar apoi sa discute problema şi îndeaproape să lipească deciziile care sunt obtinute.

Principalul lucru este deficienta; nu avem nevoie de mai mult. Deci, este vorba despre clarificarea deficientei, sau despre clarificarea obstacolelor de pe cale pentru a ajunge la ea, ce întreruperi ar trebui să iau cu mine, în scopul de a accentua lucrurile şi de a aduce spre corecţie?

Întrebare: Pentru cine ar trebui să cer deficienta în timpul lecţiei: eu sau ceilalţi?

Răspuns: Este scris, „Cel care se roagă pentru prietenul său primeste primul răspuns.” Dar dacă ceri pentru prieteni doar pentru ca astfel să poti fi primul, rugăciunea ta nu va fi ascultata. Aceasta nu este o rugăciune pentru prieten.

Întrebare: Ultima dată înainte de a merge in deşert, ni s-a dat şansa de a depăşi multe obstacole. Acum, cu toate acestea, trebuie sa aprindem această dorinţă noi înşine. Este acesta minimum cu care trebuie să venim în deşert?

Răspuns: Astăzi, se cere mult mai mult  de la tine. La acel moment v-aţi aşteptat la o revelaţie, dar nu am spus ce anume ar trebui să fie dezvăluit. Acum spunem: Trebuie să dezvăluim dorinţa, deficienta. Nu am nevoie de nimic, decat de această dorinţă.

Ce mai exact vizează aceasta? Dezvaluirea Creatorului? Nu. Vizeaza daruirea. Nici unul dintre noi are dorinţa de daruire si vrem ca acesta să fie descoperita în noi toţi. La urma urmei, dorinta de a darui care mă implineste este de fapt Lumina. Sunt fericit pentru că vreau să dăruiesc şi nu am nevoie de nimic altceva, doar asta. Chiar daca Creatorul nu ma lasa sa daruiesc-dorinţa în sine mă umple şi-mi aduce placere.

Apoi, vom începe să înţelegem detaliile şi să urcam pe munte la palatul Regelui.

Nu este nimic de adăugat aici. Avem posibilitatea de a obtine deficienta corecta, care va fi umpluta. Nu avem nevoie de nimic altceva.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 29/01/12  „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Dacă de la început nu vrei să mergi de la Lo Lișma (nu pentru numele Ei), la Lișma (pentru numele Ei), in daruire, atunci este de preferat să nu faci absolut nimic. Cel puţin nu cere Creatorului de dragul ego-ului. La urma urmei, este de acord cu un parteneriat cu El, doar pentru a obţine mai mult de la El.

Cum ar trebui să acţionam pentru a nu ne transforma în lipitori care cer „Dă-mi atât ​​lumea aceasta, cat şi lumea cealaltă!” Dar, în schimb, să învatam de la Creator despre atributul sau de a darui, fara „sa clădim” pe bogăţiile lui?

Astfel, starea de Lo Lișma este foarte delicata, serioasa, dramatica şi schimbatoare de viaţă. La urma urmei, din acest punct, pot merge în două direcţii complet diferite şi am nevoie sa fac o alegere.

Cautarea dupa sensul vieţii, sursa şi scopul sau, mă aduce in acest punct, la profesor, grup, cărţi, sistem şi încep să-l clarific. De aici, pot să mă întorc în toate direcţiile şi pot merge mai departe.

Dar cum pot descoperi unde sunt  „înainte” şi „înapoi” ? La urma urmei, nu văd direcţia. Mi se poate spune despre acest lucru de o mie de ori, dar încă nu văd. Am nevoie sa clarific asta eu insumi.

Înapoi este moartea şi înainte este viata, dar pentru mine pot fi percepute complet diferit. Cum pot verifica, în scopul de a ma dirija în mod constant?

Am parteneri cu privire la acest punct: grupul, profesorul şi, bineînţeles, Creatorul. Acum am nevoie sa organizez toate aceste componente, în scopul de a avansa în direcţia bună.

Dar ce este bun: Este ceea ce este bun pentru mine, pentru ego-ul meu, sau pentru scopurile altcuiva? Există numeroase întrebări aici şi am nevoie să clarific. Se pare că sunt într-o sfera cu 360 de grade de opţiuni ale direcţiei şi pot alege orice direcţie doresc! Unde ar trebui să mă duc? Aceasta este marea întrebare cu care  se confruntă omul.

Este nevoie de o lungă perioadă de timp până când isi clarifică această întrebare, iar această clarificare se termină abia la Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei). În acest fel, vom obtine răspunsul la aceeaşi întrebare despre sensul vieţii de la care am pornit. Deşi ti se pare că ai început să simti şi să înţelegi aceasta în prealabil, o vom obține de fapt doar la final. Într-adevăr, în această intrebare sunt incluse toate gândurile şi dorinţele tale, şi toate acestea trebuie să fie corectate şi împlinite, iar atunci înseamnă că ai obtinut răspunsul.

Stăm in fata acestui punct şi trebuie să ne unim: grupul, profesorul, Creatorul şi o altă componentă, Tora.

Creatorul este sursa. Eu, grupul şi profesorul suntem mijloacele. Tora este forţa corecţiei pe care o activez. Astfel, se spune, „Israel, Lumina şi Cel Sfânt, Binecuvântat fie El, sunt Unul.” Şi dacă conectez toate acestea într-un singur loc, calea corectă se deschide înaintea mea.

Această cale nu există de la sine, ea este creata înaintea mea ca o direcţie care a fost deschisa, ca o săgeată dreaptă, ca un vector, cu condiţia ca am ales toate elementele de date corect. Am nevoie de fiecare dată sa organizez în mod corect toate atributele, gândurile şi dorinţele mele, sa clarific directia, si sa avansez din nou şi din nou. În acest fel, ne corectam.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare:  De ce a fost nevoie de o asa mare mutare a lumilor, cand toate lumile s-au ridicat impreuna cu Adam HaRishon (primul om) in seara celei de-a sasea zi a creatiei, daca mai tarziu el a pacatuit si a cazut chiar mai jos decat nivelul unde a fost creat?

Raspuns: Dupa pacatul lui Adam HaRishon, toate lumile au descins la acelasi nivel la care se afla acum, care este lumea Nikudim. Totusi, ca un rezultat al tuturor acensiunior si decaderilor, a fost creat mediul unde sunt sufletele. Din acest punct inainte, sufletele sunt plasate intr-o lume, intr-un mediu, si datorita acestui mediu pot ele exista.

Nivelele inanimatului, vegetativului si animatului al lumilor, lumile Beria, Yetzira si Assiya (BYA), permit  sufletelor sa existe intr-o „forma animala” furnizandu-le conditiile necesare pentru  existenta. Dar dupa ce o persoana primeste viata, ea poate atinge existenta sufletului la un alt nivel,  nivelul vorbitor aditional celui inanimat, vegetativ si animal. Pentru a putea face asta, sufletele trebuie sa se conecteze, pentru ca apoi sa construiasca intre ele o retea.

La inceput lumile ascend fara participarea unei persoane conform planului creatiei. Exista un plan numit Beito ( este timpul ) care clipeste precum tic-tac-ul ceasului si este desavarsit pas cu pas precum miscarea acelor de ceasornic. Tu poti accelera timpul daca doresti facand ceasul sa ticaie mai repede, dar trebuie sa depui efort suplimentar pentru asta. Exista un plan preliminar si totul se desfasoara conform planului  creatiei reintorcandu-se la radacina lui.

Lumea Atzilut prin ea insasi este Galgalta ve Eynaim. Daca inserez Galgalta ve Eynaim in Awzen rezultatul este lumea Beria; daca inserez lumea Atzilut in Hotem, rezultatul este lumea Yetzira; daca o inserez in Peh rezultatul este lumea Assiya. Deci lumile BYA sunt o copie a lumii Atzilut in Awzen, Hotem, Peh ( AHP), aceasta fiind incorporarea atributelor Binei in Malchut. Astfel au fost createlumile Beria, Yetzira si Assiya, care sunt mediul lui Adam HaRishon.

Acum omul se afla in dorinta de a primi in care exista diferite atribute de daruire, diferite atribute ale vietii. Aceaste atribute ale vietii nu au nici o vointa libera, si sunt doar nivele ale inanimatului, vegetativului si animatului. Este similar lumii noastre, in care exista stadiile inanimat, vegetativ si animat ale naturii, care subzista fiind active in jurul unei persoane, creand pentru ea un habitat in care poate trai.

Traim prin lumea Atzilut, prin atributele Creatorului care sunt in jurul nostru in forma naturala a inanimat, vegetativ si animat! Multumita acestora existam noi. Dar daca nu vreau sa exist prin nivelul inanimat, vegetativ sau animat ci mai degraba prin cel vorbitor, care este lumea Atzilut insasi: Trebuie sa ma ridic acolo.

Apoi de la lumile BYA, colectez informatia despre scopul vietii, de la atributul daruirii (Galgalta ve Eynaim) care este incorporat in atributele receptiei (AHP).  Vreau sa ma alatur fortei atributelor daruirii ( Galgalta ve Eynaim) si imi exprim dorina pentru asta prin tentativele mele de a conecta partile sparte si a le ridica la lumea Atzilut.

Nu ridic partile sparte ale dorintei de a primi la lumea Atzilut, ci doar fragmentele sparte ale dorintei de a darui, punctele din inima care au fost separate unele de celelalte de vointa de a primi (AHP) care s-a inregistrat in acestea. Vreau ca Lumina sa vina si sa conecteze punctele din inima deasupra vointei de a primi. Apoi ele vor incepe sa lucreze impreuna cu AHP. Aceasta inseamna ca eu ridic AHP la Galgalta ve Eynaim.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16/10/11,  „ Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa dintre „Eu trezesc zorile” si ” Zorile mă trezesc”?

Răspuns: „Zorile ma trezesc” înseamnă că am fost trezit de Sus. Se pot face mai multe incercari, dar ele vor fi întrerupte dacă sunt incapabil sa fac un efort ca sa ma trezesc.

Ar putea să fie mai multe încercări de a mă trezi în această viaţă, sau aş putea fi lăsat în pace până la sfârşitul acestei reîncarnari şi voi continua să trăiesc ca toţi ceilalţi, mergand cu fluxul vieţii.

Dacă, totuşi, „eu trezesc zorile,” atunci grăbesc timpul (Achishena). Este important pentru mine să trezesc şi să accelerez timpul, astfel fiecare moment al vieţii devine pretios pentru mine şi lucrez într-adevăr din greu ca să fiu sigur că nu-l irosesc sau il iau ca atare. Aceasta este ceea ce înseamnă să „trezesc zorile.”

Intreaga muncă a omului constă în „trezirea zorilor” şi nu contează ceea ce primeşte din asta. Ar putea avea nevoie sa menţina trezirea zorilor pentru o lungă perioadă de timp până când va vedea un fel de răspuns.

Este important să înţelegem că omul lucrează întotdeauna cu vasul lui, dorinţa, şi că Lumina superioară este în stare de repaus absolut. Şi dacă ai făcut o mulţime de efort pentru a trezi zorile şi nu ai primit încă nimic, acest lucru nu înseamnă că există o lipsă a Luminii. Există o lipsă de efort în descoperirea Luminii, care este în interiorul acestuia.

Aşteaptăm o recompensă ca şi cum am fi plătit într-un loc şi dorim să primim în altul. Lucrez cu revelaţia actuala, care este chiar aici în faţa mea, şi tot ce am nevoie să fac este s-o dezvălui din ce in ce mai mult în acelaşi loc.

Deci, nu am pe cine invinui pentru lipsa mea de succes în aşteptarea zorilor; totul depinde doar de efortul meu. Şi dacă nu am reuşit încă să trezesc zorile, atunci nu am făcut încă suficient efort. Pentru că dacă as fi făcut destul efort, le-as fi gasit cu siguranta : S-ar fi trezit.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 25/01/12, Shamati # 175

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In urma lectiilor inteleg ce ar trebui sa simt, dar in realitate nu simt. Cum ajung sa percep aceasta senzatie?

Raspuns: Ideea este ca cineva nu poate realiza nimic de unul singur. Intradevar, fiecare dintre noi nu este decat un punct si toate actiunile sunt posibile doar intre noi. Acolo se intamnpla de fapt toate corectiile.

Poti simiti dorinta ta individuala de corectare, dar o poti realiza numai in conexiune cu un prieten. Aceasta este singura cale de a efectua toate masuratorile si testele.

Astazi,  tot ceea ce vezi in tine sunt incalcari ale stadiului animal, atat involuntar cat si intentionat. Ceea ce te-ar putea deranja la tine, nicunul din acele lucruri nu este real, deoarece apartine de stadiile mineral, vegetativ si animal. Dar ti-ai dovedit gafele si intentiile malitioase in relatia cu prietenii, in intentia de a te uni cu ei?

Daca iti amintesti cum ai tratat pe cineva in mod eronat, in viata ta, atunci acest lucru nu se aplica domeniului corectarii. Chiar daca este cineva apropiat, din familie, tot se refera la stadiile mineral, vegetativ si animal. Nu iti apartine, dar iti este dezvaluita dorinta de a primi.

Contrar, trebuie sa corectam doar ce este dezvaluit ca rezultat al eforturilor noastre de a ne uni cu grupul. Descopar ca sunt incapabil de a face acest lucru si ca sunt plin de ura la adresa prietenilor. Dar incercand sa ne unim, impreuna Israel, Torah si Creatorul, descopar greselile si intentiile rautacioase, si apoi le corectez. Lucrez in mod exclusiv pe acest „teren”, la nivel uman.

Orice altceva este irelevant. In toate celelalte directii, sunt purtat de catre natura. Natura ma poate ghida prin etapele de suferinta si neplacere, dar nu am nevoie sa le corectez.

Numai prin gradul corectiei mele in grup, cu Creatorul, tot ceea ce s-a intamplat in trecut va fi deasemenea corectat. Apoi stadiile mineral, vegetativ si animal se vor ridica impreuna cu omul.

Din cea de-a 4a Lectie Zilnica de Kabbalah 25/1/12 ”Introducere in Studiul celor Zece Sefiroti”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suntem într-o stare de ascundere şi trebuie să înţelegem că suntem în ascundere. O persoană se naşte şi trăieşte în această lume într-o stare de totală detaşare faţă de adevărata realitate. Nu ştie unde se află şi dacă mai există ceva în afară de asta. Dacă este aşa, se poate vedea?

Atunci când simţim prezenţa a ceva, se poate ca acesta să fie ascuns sau revelat. Deci, ascunderea este parte a revelaţiei pentru că eu ştiu deja de existenţa a ceva care este ascuns. Asta înseamnă că omul care este în starea de ascundere este deja pe drumul adevărului, cu toate că aceste îi este pe moment ascuns.

Este deja o stare avansată pentru că oamenii obişnuiţi nu simt că ceva le este ascuns.

Trecem prin patru faze: dubla ascundere, singura ascundere, Providenţa recompensei şi pedepsei şi Providenţa eternă.

Cât timp sunt implicate cele două ascunderi, nu mai este detaşare, nici stare de inconştienţă. În dubla ascundere, ştiu că sunt detaşat de realitate şi că nu Îl văd pe Creatorul care determină tot ceea ce mi se întâmplă.  În singura ascundere simt că viaţa depinde de faptul de a fi în faţa Creatorului. Dar ceea ce m-a adus la ascundere în loc de  revelaţie depinde de mine.

Deci, în dubla ascundere eu determin faptul că sunt detaşat de Creator, iar în singura ascundere există un contact, dar eu nu execut dorinţa Lui.

În următoarea faza, faza revelaţiei, primesc recompensă şi pedeapsa conform cu măsura în care eu execut dorinţa Lui. Pedeapsa este de fapt tot o recompensă, pentru că mulţumită ei eu avansez.  Îmi arată unde trebuie încă să mă corectez, asta este, unde sunt în spatele nivelului din prezent, pentru că unei persoane nu i se cere să facă ceva de care nu este în stare.

Până la urmă ajung la Providenţa eternă, după ce mi-am corecta toate atributele şi ajung la o înţelegere totală, reciprocă, cu Creatorul.

Toate aceste faze ne fac să înţelegem Providenţa Creatorului. Această înţelegere este un semn, mijlocul, baza pentru toate succesele noastre, pentru starea noastră de bine. Dacă ştiu că primesc lovituri pentru un anumit motiv, nu mai este o suferinţă fără de folos ci o pedeapsă care îmi face bine, sau chiar binele însuşi. Totul depinde de nivelul pe care sunt şi de atitudinea mea faţă de pedeapsă.

Se poate ca datorită loviturilor egoismului meu să mă simt atât de fericit încât să mă ridic deasupra acestor senzaţii şi să intru în starea Hafetz Chesed. Nu am nimic, dar nu sufăr. Aparent, este acest lucru posibil? Unde sunt invidia, poftele trupeşti, onoarea? Totul rămâne jos, dar este necesară multă muncă pentru a obţine asta.

Deci noi trecem gradual prin fazele ascunderii şi revelaţiei şi mergem în sus  pe treptele lumilor spirituale. Este vorba de discernămintele individuale, despre stările interne ale unei persoane, dar este clar ca acestea le realizeze numai dacă încerc din răsputeri să mă încorporez în mediul corect. Altfel nu sunt în stare să mă ridic.

Câteodată este greu să legi toată munca internă de munca în grup. Dar de fapt, nu este o problemă, trebuie doar să verific şi să leg aceste două componente mai cu grijă. Toată munca este în grup, toate senzaţiile sunt în mine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/23/12, “Introducere  la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ieşim de la lecţia zilnica de Cabala pentru a continua activitatea interna pe parcursul restului zilei?

Răspuns: Primesc totul de Sus şi ar trebui să mă pregătesc pentru clarificare independenta maximă. Fiecare stare ar trebui să fie împărţita în două părţi. Pe de o parte, vine de la Creator şi nu vreau s-o stric cu dorinţele, gandurile si sentimentele mele. Pe de altă parte, înţeleg că nu există nimic de simtit, cu excepţia propriilor mele vase. Deci, cum fac acest lucru?

Evaluarea se poate face doar într-un fel: compararea unui sentiment cu altul, compararea unei intenţii cu alta. Pentru a nu fi părtinitor, ar trebui să ma calibrez întotdeauna pe mine insumi în conformitate cu un anumit standard, în conformitate cu grupul. Astfel ar trebui să fac eforturi pentru a fi încorporat cu spiritul general al grupului, şi în legătură cu acesta, ar trebui să verific: Ma simt bine sau mă simt rău, şi cum interpretez dacă este bine sau rău, astfel încât sa avansez?

In mod constant clarific lucrurile pe plan intern, cerând Lumina care corecteaza prin intermediul grupului, încercand sa clarific lucrurile cu ajutorul său, astfel încât mă voi simţi în stare opusă. În scopul de a face acest lucru, am nevoie sa încerc să justific Creatorul în primul rând, chiar dacă mă simt rău. Apoi încerc să ma ridic, împreună cu intenţia la starea bună, nu pentru plăcere, ci pentru că ma asemăn Creatorului, potrivit echivalentei de forma. La urma urmei, scopul Sau este de a face bine fiinţelor create.

Astfel, sfarsesc clarificarea mea. Şi asa se întâmplă de fiecare dată.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 22/01/12, Shamati # 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce acţiuni ne ajută să dezvăluim intrarea în spiritualitate numita „ochiul acului”?

Răspuns: Ochiul acului  nu este o intrare, chiar dacă noi o numim aşa. Aceasta este pregătirea noastră pentru muncă, disponibilitatea de a accepta tot ceea ce vine de Sus.

Ochiul acului este în primul rând acul în sine. Nu este doar o mica deschizatura. Aceasta înseamnă că eu sunt gata pentru tot ceea ce Creatorul face cu mine, deoarece fiecare acţiune a Lui asupra mea este foarte dureroasă şi opusă dorinţei mele de a primi placere.

Prin urmare, cineva trebuie să avanseze catre asta foarte lent si treptat. O persoană permite Luminii superioare o posibilitate de a acţiona in masura pregătirii sale, ca cel puţin într-o formă externa sa iasa din ea însaşi, din ego-ul său, şi sa devina mai apropiat de ceilalţi.

Acesta este motivul pentru care ne este dat un grup. Cand esti capabil într-un fel sa te conectezi cu prietenii tai, Lumina va acţiona asupra ta şi vei simţi că esti capabil sa tolerezi asta. Aceasta separare de sine ridica persoana ca sa-si învinga ego-ul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 17/01/12, Zohar-ul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei.  Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.  

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.  

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop. 

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cbala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul  parcurge un lung drum până când descoperă în ce constă munca lui. Ajunge la studiu căutând menirea vieţii, căutând o împlinire egoistă. Rămâne cu aceeaşi intenţie iniţială pentru un timp îndelungat, până când ajunge să audă că este absolut interzis, adică imposibil, să umple aceste dorinţe egoiste. Deci, ce poate să facă?

Ei spun că este posibil să te bucuri numai atunci când eşti în echivalenţă de formă cu Creatorul. Vrei să te bucuri? Învaţă de la El cum să te bucuri de dăruire, dar nu dăruirea aşa cum o vezi tu, nu dăruirea pentru satisfacţie personală egoistă. Adevărata dăruire este cea care aduce plăcere Creatorului, acesta este singurul lucru de care te poţi bucura.

Asta înseamnă că există o dublă incompatibilitate: trebuie să ne schimbăm atât dorinţele cât şi intenţiile – locul în care plăcerea este simţită. Atunci când omul ajunge la aceste noi dorinţe, pe care nu le înţelege deloc, i se spune: Iată-te aici, acum bucură-te. Este total diferit de ceea ce îşi imaginează astăzi, în această stare egoistă din prezent. Trebuie să îşi schimbe percepţia de câteva ori.

Trecând prin asta, se poate agăţa de grup, de mediu. De fapt, de fiecare dată când avansează un pic, simte că este chiar mai mult ca un copil, chiar mai confuz şi că îşi pierde mai mult din putere. Este atât de diferite de modul familiar, normal, în care avansăm, – primind mai mult, înţelegând mai mult şi simţind mai mult – încât omul nu poate îndura un asemenea progres care pare că se îndreaptă în direcţia opusă.

Nu înţelege cum este posibil să muncească şi să simtă un gol în creştere şi o lipsă de înţelegere, pur şi simplu o stare de moarte, de totală neajutorare, când nu există nicio lumină la capătul tunelului miez întunecat, Marea Roşie. Toate acestea se numesc avansare?

Omul se simte pierdut total, dar dacă continuă în ciuda a tot, începe să descopere că fără a trece prin aceste stări este imposibil de obţinut dorinţele reale: a primi pentru a dărui. Nu mai rămâne nimic din starea anterioară, nici senzaţia nici înţelegerea, nici abordarea anterioară nici intenţia sau scopul avansării normale. Totul pare nou şi atât de diferit faţă de experienţa anterioară, încât este pur şi simplu imposibil de prezis.

Singurul lucru care îl poate ajuta este să îşi organizeze un sprijin în jurul lui şi să devină inclus în activităţi, studii, munca în grup şi diseminarea, astfel încât se va dezvolta în mod gradual, ca un copil care se joacă şi în acelaşi timp creşte. Astfel, pas după pas, va avansa gradual către starea în care poate suporta ideea spirituală.

Începe să înţeleagă că sunt multe metode mistice şi spirituale în lume, dar aici a ajuns la o metodă care îl va duce la o nouă realitate prin schimbarea percepţiei. Şi numai atunci va înţelege ce i se întâmplă.

De aceea, este imposibil să explicăm asta la toată lumea. De aceea este spus: O mie intră în cameră şi unul iese afară să înveţe. De fapt, dacă sufletul unei persoane este gata să obţină adevărul cu orice preţ, el se menţine pe drum.

Dacă este cu adevărat gata pentru asta, atunci mediul îl poate ajuta să treacă repede prin aceste faze şi, cât timp este în această viaţă, să obţină lumea adevărului!

Din prima partea a  Lecţiei zillnice de Cabala 1/16/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→