Întrebare: Cum putem corecta situaţia în care inima nu agrează intenţiile bune, pe care în minte le înţeleg?

Răspuns: Nu suntem stăpânii inimii, mediul o controlează. Dacă vreau să mă gândesc la ceva serios şi sublim, iau o carte sau mă uit la un film, sau discut cu mine însumi. Dar dacă vreau să schimb dorinţa din inima mea, am nevoie de influenţă externă.

Totul depinde de cum îmi aranjez viaţa. Trebuie să priveşti viaţa  normală ca un spectacol de teatru, adică să îi acorzi importanţă numai cât este necesar. Trebuie să merg la muncă şi să duc o viaţă normală, ca restul lumii. Totuşi, nu o tratez ca viaţa mea reală ci, mai degrabă, ca spectacol de teatru, în care există actori care îşi joacă rolurile determinate de Creator şi nici măcar nu sunt conştienţi de asta.

Singurul lucru care mă poate influenţa cu adevărat este grupul. În toată realitate există doar un singur instrument, pe care îl pot influenţa şi care mă poate influenţa. Mă pot pregăti să obţin o percepţie mai sensibilă a influenţei lor şi apoi o voi obţine.

Deci, toată munca mea este concentrată numai în grup. Nu există altă cale de a schimba inima unei persoane. Câteodată, oamenii cred că este posibil să studiezi şi să diseminezi mai mult şi, astfel, să avansezi. Dar studiul nu este un substitut pentru grup. Avansarea unei persoane este posibilă numai prin grup.

Grupul poate fi foarte mare sau foarte mic sau chiar virtual şi nu fizic. Dar în orice caz, trebuie să fiu printre oameni care sunt ca mine, câtre care mă pot anula practic, cărora le pot da cadouri, îi pot respecta şi pe care îi vad ca cei mai mari din generaţia noastră. Trebuie să mă port faţă de ei văzându-mă ca un zero total, ca praful de sub picioarele lor. Apoi, prin grup, Lumina mă va influenţa pentru că mă anulez eu însumi. Aceasta este o anulare reală şi nu ceva imaginar, ca în relaţi cu Creatorul, în faţă căruia toată lumea este gata să îşi plece capetele.

Apoi voi vedea în ce  măsură aceste acţiuni sunt eficient şi cum m-ar fi ajutat dacă le-aş fi făcut cu mulţi ani înainte. Nu înţeleg de ce nu am auzit de asta până acum. De fapt, este aşa de simpul. De fapt, am auzit dar nu mi-a păsat. Durează mult timp până ce o persoană aude în sfârşit şi începe să facă ceva.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/18/2012, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: La convenţii, în special în America, există oameni care stau deoparte si nu se conecteaza cu uşurinţă. Mai mult, deoarece ştiu dinainte că vor petrece trei zile, sprijinindu-se de perete, uneori se descurajează sa vina la convenţie. Ce le-ai sugera sa faca? Cum ii putem ajuta?

Răspuns: Cu siguranta le sugerez sa vina şi să fie inclusi în mulţime cat de mult pot. După cum este scris: „Educa un copil potrivit felului sau.” Oamenii care consideră că este dificil să se uneasca într-un cerc, se vor găsi unul pe altul. Ei pot forma propriul lor cerc, iar în cadrul acestuia, poate fi cineva care ii va agita un pic.

Nu va opuneti convenţiei şi nu vă forţaţi. Toată lumea are un loc acolo. La urma urmei, toţi suntem diferiţi, şi există oameni care nu se pot conecta cu alţii. Ei stau deoparte şi asculta, absorbiti în propriile lor gânduri. Sau dimpotrivă, sunt cei care fac prea mult zgomot. Aceste persoane încă nu simt unde sunt şi în ce sunt incluse. Ritmul lor interior nu este sincronizat încă cu oricine altcineva, iar euforia sau introversiunea lor îi controlează.

Cei mai multi dintre prietenii noştri ştiu deja şi înţeleg metoda. Ei lucrează la avansare într-un mod mai mult sau mai puţin metodic şi se confruntă cu suişuri şi coborâşuri. Dacă o persoană cu adevărat înţelege că este detaşata de la fluxul general, care vizează scopul creaţiei, este deosebit de important pentru ea să vină, deoarece acesta este un semn că, între timp, trece prin stări speciale de pregătire. Influenţa mediului o va ajuta in asta. Va recomand din toata inima să vă înregistraţi.

Pe ansamblu, sunt oameni speciali, cu scântei speciale. Acesta este modul în care au fost creati şi nu este o problema de eroism sau de slăbiciune. Principalul lucru este de a realiza ceea ce este în tine. Doar îndepliniti rolul pe care natura vi l-a dat, iar în cele din urmă, daca fiecare face eforturile sale speciale si unice, vom deveni toţi cu adevărat egali, fara urme ale diferenţelor anterioare.

În cele din urmă, toată lumea face o muncă echivalenta. Noi pur şi simplu nu înţelegem încă cat de perfect este sistemul general.

Dar pe drum, există diferenţe între noi. Unii oameni au sarcini speciale; este ca şi cum ei au propria lor istorie, propria lor dezvoltare. În consecinţă, ar trebui să fie tratati în mod diferit. Ei arată diferit de alţii, iar suişurile şi coborâşurile lor sunt diferite. Ei acţionează diferit pe plan extern şi trec prin diferite stări interne – în contrast cu orice logică a lumii noastre.

În mod similar, în comunitatea ştiinţifică şi filosofică, sunt genii excepţionale. Destul de puţini oameni inteligenţi au demonstrat atribute excepţionale. În cazul nostru, este chiar si mai important. Cu toate acestea, este chiar si mai important pentru astfel de oameni să fie în societate, deoarece, în raport cu acestia, suntem ca şi umanitatea în raport cu noi.

Scânteile din inima sunt împărţite în două părţi: GE (Galgalta ve Eynaim) şi AHP (Awzen, Hotem, Peh). Aceia dintre noi care aparţin GE sunt speciali. Uneori, ei simt o aversiune puternică faţă de societate, dar este foarte important pentru ei să vină la convenţii, chiar dacă nu simt nici o nevoie să se amestece cu prietenii, privindu-i ca umanitate. Este totusi esenţial.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 22/04/2012 , Scrieri de Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când părăsesc grupul, rămân în memoria mea sentimentele bune. Totuşi, când mă întorc, apare o anumită frică în mine care mă forţează să clarific de ce îmi este frică.

Răspuns: Nu eşti suficient de conectat cu grupul. Nu are de ce să îţi fie frică dacă eşti mic printre ei. Dacă încă îţi este frică, trebuie să te faci chiar mai mic, până la a ajunge ca un fetus în pântecul mamei. Apoi, nu vei mai avea de ce să îţi fie frică.

Întreaga problemă este aceea că încerci să te păzeşti şi frica apare împreună cu tot felul de îndoieli, griji, etc. Pe măsura acestor frici, îndoieli şi griji, trebuie să înţelegi că ele îţi sunt date pentru ca tu să devi şi mai integrat în grup. Apoi, aceste frici, îndoieli şi griji vor dispărea. Anulându-te înaintea grupului, te vei găsi sub protecţia lui. Grupul devine pântec pentru tine, ca ceva mare în care tu exişti.

Din lecţia 2 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lesson 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem creşte importanţa scopului înainte de congresele din America de sud şi de nord? Sunt multe interferenţe serioase, cum ne putem ridica deasupra lor?

Răspuns: Este bine că sunt multe întreruperi. Omul are nevoie de două discernăminte. Pe de o parte, simte întreruperile: cum îi dispreţuieşte pe toţi şi cât de mult urăşte să fie cu ei în timp ce mândria sa creşte deasupra tuturor şi îl îndepărtează de ei.

Asta se poate întâmpla atât unui individ cât şi întregului grup, iar prin asta grupul chiar se distruge. Întrebarea este dacă un grup se poate reface. Congresul dă o asemenea şansă grupurilor care sunt în situaţii dificile şi care cu greu mai au forţe pozitive care să îi conecteze.

Sunt grupuri care se conectează numai pe baze negative: împotriva învăţătorului sau împotriva a ceea ce spune, sau împotriva altei părţi a grupului. Acestea sunt singurele lucruri care îi mai ţin împreună. Congresul este o oportunitate pentru a intra într-un mediu mai puternic, care este deasupra unui grup individual. În el, grupul cu probleme poate fi corectat, dacă membrii lui sunt gata să se anuleze: fiecare membru în mod individual şi grupul ca întreg.

Atunci ei vor veni la congres ca la Mikveh (baia rituală de purificare), dar pentru a face asta ei trebuie „să facă un sacrificiu”, să îşi aducă egoul ca sacrificiu. Dacă sunt gata pentru asta, congresul va vindeca grupul.

Dacă nu, vom vedea cum, ca rezultat al congresului, se vor îndepărta mai mult şi chiar vor pleca pe drumul lor propriu. Cred că congresul trebuie să fie suficient de puternic ca toată lumea să aibă discernăminte clare: fie se anulează şi avansează către scop cu ajutorul mediului, pe care îl construim împreună ca factor în dezvoltarea lui şi ca reprezentant al Creatorului, fie părăseşte calea, realizând că nu este pentru el.

Să sperăm ca asta se va întâmpla. Suficient cu jocurile copilăreşti şi cu bătăliile pentru control şi onoare care cuprind grupurile. Este timpul pentru avansare serioasă şi timpul pentru a înceta să ne comportăm ca nişte copii care se bat în locul de joacă cu nisip. Este timpul pentru acţini importante şi de responsabilitatea pe care umanitatea ne-o cere.

Dacă sunteţi gata pentru asta, este foarte bine, haideţi să muncim. Dacă nu, este mai bine ca doar să dispăreţi. Este una sau alta. Deci, congresul ar trebui să ajute pe toată lumea să clarifice unde se află şi pentru ce este pregătit să îşi dedice restul vieţii.

Atunci când întregul grup global se conectează în timpul congresului, este un mediu foarte puternic, care este cel mai eficient pentru avansare. De aceea, este o idee bună să fiţi incluşi în el în aceste zile şi să luaţi parte la ceea ce se întâmplă: atât fizic cât şi intern, cu tot sufletul fiecăruia. Prin asta, o persoană se pune sub cea mai puternică influenţă posibilă în lumea noastră pentru avansare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/18/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este procesul spiritual aşa de dureros fizic pentru femei. Când vom simţii rezultatul, pentru că, de fapt, congresul nu se termină, continuă?

Răspuns: Cred că fiecare persoană poate simţii rezultatul în măsură dorinţei sale, în măsură participării sale constante.

Facem în mod constant examinării interioare, analize; este ca şi cum extragem noi şi noi definţii şi senzaţii din interior, pe care le folosim să construim şi să formăm noi simţuri, numite suflet.

Acesta este construit din modul specific în care mă combin cu alţii, poate mijloace mai plăcute sau mai puţin plăcute, prin diferite senzaţii, etc. Acesta este un organ integral. Cu cât suntem mai activi în conexiunea unul cu altul pentru scopul revelării integralităţii, cu atât vom revela mai mult unitatea noastră reciprocă şi în această măsură Creatorul se va manifesta ca o forţă comună, conform cu legea similarităţii calităţilor.

Nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să acţionăm în această direcţie. Aceia care o simt, o simt; aceia care nu, nu. Astăzi, această oportunitate este dată practic tuturor: atât bărbaţilor cât şi femeilor. Încearcă să te mişti în mod mai clar către asta.

Din Lecţia virtuală din 26.2.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi existăm ca părţi ale unui sistem, asemanator cu elementele unui sistem electronic. Prin urmare, tot ceea ce se întâmplă cu noi se conformeaza doar modului în care întregul sistem ajunge la sfârşitul corecţiei.

Se spune: „Cei alungati nu vor fi întorsi de la Mine” si „Totul va reveni la rădăcină.” Toti se vor întoarce la rădăcina lor, iar împreună cu toţii revenim la radacinile noastre generale. Dar vrem să scurtam drumul, sa atingem scopul prin accelerarea timpului (Achishena), aici şi acum, repede, să înţelegem şi să simtim ceea ce facem cat mai mult posibil, în scopul de a efectua aceste acţiuni de daruire in mod constient , cu înţelegere şi nu sa avansam pe drumul suferinţei (Beito, sau la timpul sau).

Există două probleme. Pe de o parte, trebuie să fiu de acord sa efectuez acţiuni de daruire. Pe de altă parte, trebuie să înţeleg că ar trebui să calculez şi să pregătesc aceste acţiuni altruiste. Aceste două tipuri de munca sunt numite „munca în minte” şi „munca în inimă” şi ambele sunt opuse naturii.

Prin urmare, facem tot posibilul pentru a organiza sistemul corect intre noi, ca şi cum suntem uniti, ca şi cum ne iubim unul pe altul, ca şi cum ne completam unul pe altul, ca şi cum suntem rotile dintate dintr-un sistem general, şi ca şi cum ne unim cu Creatorul, în scopul de a-i aduce multumire Lui, şi cu toată omenirea, în scopul de a o corecta şi de a o aduce la aceeaşi acţiune.

Toate acestea sunt „ca şi cum.” Noi facem totul ca si cum ne-am juca, ca un copil mic, care, după ce a pus piesele de constructie împreună, brusc descoperă că aceasta este încă o jucărie. El a crezut că va construi un tractor, s-a straduit, l-a asamblat, si apoi descoperă că nu este real, ci este facut din plastic si nu se misca deloc.

Dar, în munca noastră spirituală, momentul în care construim acest „demo”, acest „contrafăcut”, ştiind că este un joc, dar construindu-l în mod corect, în conformitate cu cerinţele cabalistilor, Lumina care corecteaza ne influenţează imediat şi o face reală.

Este un întreg truc. Trebuie doar să înţelegem că in acest mod funcţionează. Incercam să punem piesele împreună, în iubire, daruire, unitate, conexiune, prin credinţă deasupra raţiunii- nu are nici o importanta cum o numim la nivelul nostru. În mod clar, totul este fals. Dar încercam să punem aceste piese ale constructiei împreună, iar în funcţie de eforturile noastre, Lumina actioneaza şi o transformă în imaginea reală.
Din Convenţia de la Arava 25/02/12, Lecţia 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În exil (Galut) lipsește doar litera Alef pentru a realiza mântuirea (Geula). Această literă simbolizează apariția Creatorului, senzația reală a manifestării atributului de dăruire și dragoste, pe care o simțim în același loc în care, în exil fiind, ne doream fierbinte să o percepem și să o simțim, cum ne stăpânește și ne umple.

Prin urmare, toată munca noastră constă în a tânji după mântuire, în adevăratul sens al cuvântului. Momentul în care ne vom crea imaginea ei, cât mai realist posibil, atât cât putem noi, în egoismul nostru, atât de diferit de dăruire, și în măsura în care ne vom apropia de ceea ce este numit dragoste, dăruire, conectare, reciprocitate și o singură inimă colectivă, în locul atâtor oameni, în aceeași măsură ne vom apropia de măntuire.

Trebuie să ne imaginăm această structură, formă, deficiență, cu toate detaliile și componentele ei, cât de clar putem, Fiecare trebuie să gândească la asta. Aceasta este munca prin care vom grăbi timpurile și vom ajunge la mântuire – revelarea Creatorului – curând.

Trebuie să pregătim vasul spiritual care ne va permite să generăm o dorință imensă și să ne putem crea o formă, o imagine viitoare a noastră, tânjind după aceasta.

Din pregatire a Lectiei zilnice de Cabal/15/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica faptul că acțiunile mele sunt în scopul de a dărui și nu o iluzie?

Răspuns: Dacă ar fi cu adevărat acțiuni de dăruire, nu ai avea nici o îndoială, deoarece Creatorul ar fi revelat în ele, partcicipând la ele în aceeași măsură în care tu vrei să să-i dăruiești Lui.

Scopul unei acțiuni de dăruire este acela de a dărui Creatorului. Este imposibil să faci acest lucru fără acest destinatar final. Dacă are loc o asemenea acțiune, vei descoperi în ce măsură dăruiești Creatorului cu adevărat, adică îl vei descoperi pe El.

La început revelația va fi ascunsă, aceea de a dărui pentru a dărui. Este greu de înțeles, pentru noi, ce este aceasta deoarece intenția de a dărui pentru a dărui este Bina, o acțiune detașată de dorința de a primi. Ne putem, oarecum, imagina intenția de a primi pentru a dărui, ca fiind ceva opus nouă. Dar, deoarece este doar pentru a dărui, ne este imposibil să înțelegem cum se poate trăi fără nici o legătură cu dorința noastră, ca și cum am atârna în aer.

Din prima parte  a Lecției zilnice de Cabala/15/2012,Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lipsa echivalenței de formă generează o nouă categorie, conștientizarea. Încep să percep cine sunt atunci când nu mă simt bine și încerc să mă lămuresc: Ce anume nu îmi place și de ce mă simt rău? Apoi încep să caut sursa acestui rău, de unde vine el?

Toate cele 125 de trepte se bazează pe lipsa echivalenței de formă, care, în mod constant, dau naștere întrebărilor: Ce este această muncă și cine este Creatorul, de care trebuie să ascult? Faraonul ne pune într-una aceste întrebări iar noi, căutăm să găsim răspunsuri. Acesta este modul în care Creatorul se joacă cu noi, din ambele părți, învățându-ne să fim mai sensibili la intenția de a primi pentru a dărui.

De la un nivel la următorul, Creatorul ne dă o senzație mai puternică a lipsei echivalenței de formă. Dacă, la început, mă simt bine sau rău doar în funcție de criterii corporale, judecând doar după măsura în care reușesc să fur de la ceilalți, acum judec binele și răul în funcție de intențiile mele cu privire la Creator sau la persoana de la care am furat, cândva.

La început am furat fără să observe cineva și fără să mă gândesc la ceea ce am făcut. Apoi, continuând să fac același lucru, încep să simt că iau ceva de la altcineva. Mai târziu încep să mă simt rușinat de furt, de faptul că iau ceva de la un străin. Apoi conștientizez tot mai mult ceea ce se întâmplă, astfel încât să nu mai simt nevoia de a lua ceva din ceea ce nu îmi aparține, ci, atunci când privesc procesul, să mă simt ca și când aș fura și, în plus, să nu fiu de acord cu furtul.

Ulterior, continui să mă corectez; nu îmi permit să fur și nici măcar să mă gândesc la furt, iar acest gând apare foarte rar. În interiorul meu, devin tot mai pronunțate diferite discernăminte spirituale, cu privire la aceasta. Atunci Creatorul ne derutează și crează diferite întreruperi, iar toate acestea sunt clarificate doar în gând.

La un moment dat ajung într-un punct în care chiar și un simplu gând despre folosirea altora mă face să mă simt rău: dacă dintr-o dată, mă gândesc că un altul va fi bolnav în locul meu, sau că altul se va simți rău în locul meu. Sunt șocat la gândul că aș putea profita de pe urma altuia.

Acest gând rămâne, dar devine înșelător, ușor și interiorizat. Răul față de ceilalți rămâne până la finalul corecției, dar de o calitate deosebită,  deoarece noi corectăm spargerea vaselor. Ne ridicăm de la nivelul simplu, meschin și grosolan, de exploatare a altora, la acela al exploatării sofisticate, viclene, care face rău chiar rădăcinilor. Așa după cum se spune, ”acela care este mai mare decât prietenul său, dorința lui este mai mare decât a prietenului său”, ceea ce înseamnă că egoul său este de o calitate mai înaltă.

Încă mai ai o intenție slabă, egoistă, dar ți se pare că este imensă, nu ca ”grosimea unui fir de păr” ci la fel ca ”grosimea funiilor de căruță”. Corectia se face prin ridicarea deasupra egoului tău, dar dorința de a-i folosi pe ceilalți este reînnoită la fiecare nivel și devine tot mai vicleană și mai ascunsă în interiorul tău. Aceasta este munca noastră, iar principalul laborator pentru aceasta este grupul, în care îți poți clarifica rapid atitudinea față de ceilalți.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala/11/2012, “Poarta intentiilor”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât de importantă este munca practică a femeii? De exemplu, cât de important este pentru femei să ia parte, de asemenea, la seminarii privind integrarea în loc sa-si faca propria lor treaba?

Răspuns: Barbatii nu vor fi capabili să facă nimic pe cont propriu. Absolut nimic!

Ei pot veni împreună, sa stea imprejur şi să cânte ca de obicei, acestea sunt lucruri bune, dar este doar o pregătire. Munca reala nu poate fi fără o parte feminina puternica, generand aspiraţia spre acelaşi scop, în acelaşi timp. Nu poate fi in nici un alt mod! Vedem acest lucru peste tot, mereu. Există multe exemple în istorie. Acest lucru vine de la structura Partzufim-ilor superiori, a lumilor superioare; dacă nu vom ridica această dorinţă la Malchut, nu se formează şi fără ea, nu se întâmplă nimic. Deci, femeile trebuie să trateze acest lucru foarte serios.

În primul rând, imi directionez atentia catre partea feminina, deoarece totul începe cu ea. Va cer cu adevărat să înţelegeti că aici, practic, totul depinde de femeie. Barbatii pot fi „lansati”, pot fi manipulati, iar femeile stiu acest lucru foarte bine. Modul corect de manipulare a barbatilor se bazează pe serioasa directionare a lor catre scop; o femeie poate face literalmente acest lucru, doar cu dorinţa ei, doar cu un singur cuvânt, cu orice face. Este foarte uşor pentru ele, iar pentru bărbaţi este foarte greu, practic imposibil, sa avanseze pe cont propriu.

Acesta este motivul pentru care a fost întotdeauna o lege în Cabala că bărbaţii necăsătoriţi nu sunt luati în calitate de studenţi. Acest lucru se datorează faptului că fără dorinţa unei femei în apropierea ta, gândindu-se la reuşita ta, nu vei fi capabil să avansezi în mod serios.

Din Convenţia de la Vilnius 23/03/12, Lectia 2

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→