Baal HaSulam, „Libertatea”: Luaţi, de exemplu, o tulpină de grâu, care a putrezit în pământ şi a ajuns la starea in care au rasarit multe tulpini de grâu. Astfel, această stare putreda este considerata „sursa”, ceea ce înseamnă că esenţa grâului a dezbrăcat fosta sa forma, forma de grâu, şi a luat un discernământ nou, acela al grâului putred, care este sămânţa numita ” sursă „, ce nu are absolut nicio formă.

De ce nu este tulpina de grâu a gradului precedent considerata a fi „sursa?” Este pentru că deţine încă o formă proprie şi nu este rădăcina starii următoare. Seminţa de grâu trebuie să dezintegreze, sa se transforme în „putere”, potenţialul starii viitoare, şi atunci va fi capabila să germineze ca un nou lăstar. Astfel, starea de dezintegrare este necesară în mijloc.

Întrebare: Care este scopul acestei dezintegrari?

Răspuns: Sa piarda forma anterioara pentru a lua urmatoarea forma. Nu se poate întâmpla într-un alt mod. In acest fel Keter se transformă în Malchut, care izvorăşte într-un nou Keter, din nou si din nou.

Întrebare: La ce ar trebui să aspire o persoana in munca sa: să-şi piardă forma actuală sau sa dobândeasca una noua?

Răspuns: Sa accelereze progresul, adica, să crească frecvenţa de schimbare a starilor. Şi de fiecare dată ar trebui să ma lupt pentru o noua forma. Las etapa de dezintegrare sa se desfasoare, nu-mi pasă. Am înţeles că este necesar.

Este in acelaşi mod în care avem nevoie sa dormim, ca şi cum am disparea în nefiinţă. Nu este un păcat să pierzi aceste ore de viaţă? Cu toate acestea, ştim că fără somn mizeria zilei ce a trecut nu fi organizata in rafturi si sertare in capul nostru. Toate experienţele mele trebuie să treacă prin prelucrare, indexare şi depozitare. Numai atunci voi fi gata pentru o noua munca şi o nouă percepţie.

Întrebare: Deci, cum accelerezi viteza?

Răspuns: Cu ajutorul mediului care formeaza dorinta corecta în mine.

Întrebare: Şi cineva întotdeauna trebuie să se lupte în vederea starii următoare?

Răspuns: Cineva întotdeauna trebuie să se străduiască pentru unitatea Israelului, Torei şi Creatorului. Aceasta este starea următoare. Aceeaşi unitate de fiecare dată, numai ca la un nivel mai mare, mai puternic, mai „suculent”, de mai bună calitate: eu, grupul şi forţa comună a daruirii, Creatorul, în noi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei. Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să-mi fac griji în mod constant cu privire la avansarea spirituala a lumii sau ar trebui să-mi păstrez mintea la grup?

Răspuns: Aceasta este ordinea:

1. Lucrez cu prietenii;
2. Prin iubirea de prieteni organizez grupul;
3. Cu grupul diseminez;
4. Prin diseminare, care ajută masele, vin mai aproape de Creator, Ii aduc multumire.

Grupul în sine nu-L multumeste; diseminarea în masă, care deschide calea spre El pentru toată lumea, da. Nu e important ca ei sunt distanţi şi nu înţeleg unde conduce această cale – în cazul în care masele se apropie de Creator, cel puţin un pic, asta aduce multumire Lui. Şi acesta este punctul principal.

Daca aduci o mica parte din mesajul Său in Indonezia sau Polinezia, îl multumesti. Este in acelasi fel in care invitatul multumeste Gazda prin participarea la mesa pe care Gazda a pregătit-o pentru el.

Aşa că, haideti să lamurim lucrurile:

În primul rând, obiectivul nostru este sa ajungem la adeziune. Adeziunea este echivalenta de forma, daruirea din partea mea, la fel ca daruirea provenind de la Creator. Eu trebuie să obtin daruirea, iar apoi voi ajunge adeziune cu Creatorul. Daruire inseamna sa-i aduc mulţumire Lui.
În al doilea rând, El este mulţumit când datorită mie, marea dorinta de a primi pe care El a creat-o, apropie adeziunea. Diseminarea mea catre lume trebuie să aducă totul mai aproape de Creator. Cum? Prin transmitere.

In al treilea rând, în scopul de a face acest lucru trebuie să ma alătur mai întâi unui grup, astfel incat voi avea un mijloc, un „comando”. Când am un grup, pot disemina. Deci, rezultă că intru în grup şi cu ajutorul lui daruiesc lumii, transmit, ajut oamenii sa vina mai aproape de Creator, şi, astfel, Il multumesc. Nicio verigă a lanţului nu este redundantă.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este frica?

Răspuns: Frica reprezintă întotdeauna frica de a pierde ceva. De fapt, eu sunt doar o dorinţă de a mă bucura. De ce îi este dorinţei frică? Îi este frică ca să nu îi dispară ceva ce are sau că nu va fi în stare să obţină ceva la care aspiră cu adevărat. Spus pe scurt, este frica de a pierde.

Încrederea contrabalansează ego-ul, dorinţa de a primi plăcere. Este încrederea că nu voi simţi nicio pierdere, că exist întotdeauna în prietenii mei, că voi fi satisfăcut cu ei în orice privinţă şi că voi atinge sigur Lumina superioară care ne umple. Nimic nu mă va deranja odată ce mă ridic deasupra ego-ului.

Trebuie să obţinem calitatea dăruirii. Calitatea dăruirii este senzaţia unei încrederi absolute. Nu simt nicio lipsă şi nu mai am nicio grijă sau frică. Aceasta este starea Hafetz Hesed (cineva care nu doreşte nimic pentru el însuşi), ca în parabola cu omul sfânt care trăieşte în pădure fără nici măcar un tricou. Nu are nevoie de nimic.

În acest caz, nu am nicio problemă. Mă separ de dorinţa de a primi plăcere. Procedând astfel, obţin încrederea în starea Hafetz Hesed. De ce este încrederea numită îmbrăcămintea Luminii? Pentru că Lumina Hassadim (Milă), este îmbrăcăminte pentru Lumina Hochma (Înţelepciune). Este exact ceea ce am nevoie. Un alt cuvânt pentru Lumina Hassadim este încredere. Separarea de ego, gradul separării, se numeşte încredere.

Cu cât avansez, cu atât egoul meu creşte conform principiului „el care este mai mare decât prietenul, dorinţa lui este mai mare decât el”. De fiecare dată mi se dă un ego mai mare şi chiar griji şi îngrijorării mai mari. În timp ce mă ridic deasupra lor, obţin o mai mare calitate Hesed. Asta înseamnă că obţin o mai mare încredere. Nu depind de dorinţa mea de a primi plăcere. Nu mă interesează că pierd sau că nu obţin ceva.

Atunci când obţinem spiritualitatea, gradul Hafetz Hesed, încetăm să ne mai facem griji într-o asemenea măsură încât încetăm chiar să ne mai intereseze dacă vom atinge sau nu Lumina superioară. Aceasta este o stare absolut opusă: am vrut atât de mult să obţin spiritualitatea, să obţin calitatea dăruirii; am crezut că asta îmi va da posibilităţi nelimitate. Deodată, descopăr că nu vreau nimic. Îmi este bine aşa. Apoi, încep să lucrez altfel cu egoul.

Vom vorbi despre aceste etape avansate, dar prima noastră oprire este în a obţine starea unde mă ridic deasupra a tot ceea ce am acum, starea în care mă dizolv în grup. Apoi, cu adevărat nu voi mai simţi nicio lipsă şi pot începe să revelez Lumina superioară.

Ce este Lumina superioară? Este gradul dăruirii cuiva către ceilalţi, o preocupare pentru cât de mult poate să îi umple pe ceilalţi prin el însuşi, în loc să fie îngrijorat de cât de mult primeşte şi cât de plin este el. Reiese că începem să adăugăm o altă dimensiune peste nivelul pe care l-am obţinut prin ridicarea deasupra egoului. Cât de mult va trece prin mine către ceilalţi? Cât de mult ne vom conecta în Kli-ul comun? Fiecare îi umple pe ceilalţi.

Încearcă să gândeşti la asta astfel: Nimeni nu este capabil de asta singur, este posibil numai prin ajutarea celorlalţi, aşa cum este scris: Ei au ajutat pe prietenul tuturor. Aceasta este singura modalitatea în care este revelat vasul spiritual, Kli. Se găseşte în interconexiune, grijă şi ajutor. Asta nu se poate întâmpla în nicio persoană în mod individual; nu va fi în stare să simtă Lumina.

În mod individual este posibil să te separi de ego şi să nu doreşti nimic. Dar atunci când mă ridica la starea în care nu doresc nimic, care este problema? Ce pierd? Îmi lipseşte conexiunea cu ceilalţi pentru toate bunătăţile, Lumina superioară, să treacă prin mine către ei. Apoi, Lumina devine revelată, trece prin mine şi simt dăruirea către ceilalţi. Acesta devin vasul nostru spiritual comun, pentru că nu este nimic în mine, singur. Se formează numai în unitatea dintre noi.

Ştim deja că trebuie să muncim cu aceste stări ale senzaţiilor reciproce. Trebuie să încercăm un pic mai mult, doar un pic şi apoi se va întâmpla. Trebuie să ne ţinem de această stare.

Chiar acum, începem: toată lumea încearcă să se ridice deasupra şi să se conecteze cu ceilalţi în inimă şi minte. Trebuie să inventăm o anumită dimensiune superioară în care existăm cu toţi. Am obţinut această stare în deşertul Arava. Am avut această senzaţie. Acum, trebuie să o obţinem din nou.

Haideţi să încercăm asta: toată lumea să se ridice şi să se conecteze în dorinţa comună, senzaţia comună, gândul comun, care plutesc deasupra noastră. Să nu aveţi senzaţia corpului ci mai degrabă lăsaţi acest animal lângă voi, ca un câine lângă stăpân.

Trebuie să ne conectăm împreună în dorinţa comună, încredere, unde existăm deasupra egoului. Lumina Hassadim care ne va umple apoi este Kli pentru a îmbrăca Lumina Hochma.

Din Lecţia de pregătire pentru The World Arvut Convention 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atitudinea noastră faţă de aproape, fata de mediul din lumea în care ne-am născut, pe care o simţim în interiorul egoismului nostru, se numeşte perioada de pregătire. Când trecem de la dragostea pentru mediul înconjurător sau dragostea pentru prieteni, la dragostea pentru Creator, acesta este deja timpul muncii reale, când vom dobândi calităţile daruirii.

Ca urmare a dobandirii acestor calitati altruiste şi a trecerii prin gradul de a darui de dragul de a darui, vom ajunge în cele din urmă la iubire. Dar din moment ce această cale duce la obtinerea iubirii pentru Creator, acesta este modul în care întregul drum se numeşte.

Şi chiar dacă astăzi lucram în tărâmul nostru, în lumea noastră, cu calitati egoiste, acest lucru este considerat înca munca pentru iubirea de prieteni, pentru aproapele nostru, chiar dacă totul este foarte departe de adevărata dragoste.

Dragostea pentru Creator, dragostea pentru creaturi şi dragostea pentru prieteni sunt acelaşi lucru, deoarece aceasta este direct opusă dragostei pentru sine. De aceea este nevoie de atat de multe schimbari calitative în interiorul unei persoane. Dar valoarea dragostei pentru prieteni este foarte mare, deoarece ne permite să dobândim dorinţe  şi senzaţii suplimentare, pentru a descoperi adevărata realitate in care suntem, insemnand Creatorul.

În măsura în care o persoană pretuieste Creatorul şi scopul final, atat de importante consideră mijloacele care duc la aceasta, cum ar fi exerciţiile în grup, cu prietenii şi studiile, deoarece fără aceste mijloace, el nu ar putea atinge scopul.

Pe de o parte, această întreaga lume este imaginară şi nu este nimeni în jurul meu: nici nivelurile mineral sau vegetativ, nici animale sau oameni. Toate acestea sunt dorintele mele proprii, care s-au împărţit în aceste parti şi, prin urmare, imi prezinta Lumina Superioara în acest fel.

Acesta este, deasemenea, modul în care trebuie să tratez grupul – ca si cand nu există nimic în afară de mine. Şi tot ceea ce simt în jurul meu: mediul, grupul, profesorul, şi chiar Creatorul, se află în interiorul meu, în senzatia mea. Am primit această iluzie că totul este în afara, astfel incat sa pot învăţa ce inseamna senzatia aproapelui: astfel il pot simti, pot avea relaţii cu el şi obtin daruirea si dragostea.

Dacă o persoană percepe intreaga realitate in acest fel, atunci nu greşeşte. În mod evident, ea mai are sa discearna detalii noi tot timpul şi să completeze imaginea comuna cu ei, dar este deja pe drumul cel bun.
[62 050]
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 29/11/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Acum ne aflam in pragul unei mari unificari: Conventia din decembrie. Pentru a ne pregati pentru aceasta conventie, trebuie sa ne preocupe permanent conectarea noastra, revelarea dorintelor noastre comune. In masura in care aceasta dorinta va fi cu adevarat a tuturor, vom fi capabili sa simtim forta spirituala din ea. In fond, unanimitatea dorintelor creeaza conditia, asa numitul vas, Lumina Reflectata, ecranul, deoarece ne conectam impreuna impotriva ego-ului nostru.  

Cu cat suntem mai egoisti in relatiile dintre noi, cu cat punem mai multa presiune asupra noastra, contra ego-ului si cerem Luminii sa ne influenteze si sa ne ajute sa ne conectam cu ceilalti, cu atat mai puternice vor fi ecranul si forta de a reusi pe care o activam pentru a ne ridica deasupra ego-ului care ne separa si ne indeparteaza unii fata de ceilalti. 

Aceasta forta de a reusi, numita si garantie reciproca, devine forta noastra comuna. Creatorul a generat dinadins fortele de respingere dintre noi, asa cum este scris: “Eu am creat inclinatia catre rau,” iar noi simtim cum ne respingem unii pe ceilalti. Dar incercam sa invingem aceste forte de respingere prin actiunile noastre si studiul comun astfel incat sa atragem Lumina care Reformeaza, caci noi dorim sa ne conectam in pofida fortelor care ne indeparteaza, in mod constant, pe unii de ceilalti, ca niste mici dracusori care se afla intre noi. Trebuie sa invingem aceste forte ale raului si sa ne conectam.

In masura in care ne straduim, cat putem noi de tare, sa fim impreuna, sa eliminam toate deosebirile dintre dorintele noastre, gandurile si actiunile noastre si sa devenim ca un om cu o singura inima, in aceeasi masura dezvaluim faptul ca numai noi ne putem ajuta unii pe ceilalti sa dobandim aceasta aspiratie comuna catre conectare, asa cum este scris: “Omul il va ajuta pe vecinul sau.”

Apoi, in aceasta aspiratie comuna, vom descoperi ca nu suntem capabili sa ne conectam. Dar, deja am descoperit dorinta noastra comuna sa ne unim, in locul dorintelor individuale, separate, de a ne conecta cu ceilalti. Aceasta dorinta comuna este numita rugaciunea celor multi, o rugaciune comuna. Si apoi, cererea noastra catre Lumina, catre Creator, se inalta tocmai din aceasta rugaciune comuna. Iar ajutorul de Sus vine numai ca raspuns la aceste eforturi mutuale, ceea ce inseamna ca el vine din interior, din unitatea mai presus de nivelul nostru. Aceasta se numeste MAD, Lumina corectoare care creeaza o conexiune intre noi, in ciuda fortelor de respingere.

Aceste forte de respingere sunt numite “Aviut” (grosimea dorintei), iar fortele de conectarea sunt numite “ecran.” Aceste doua forte, impreuna, pe care le dezvoltam pentru a darui la un nivel mai ridicat, sunt numite Lumina Reflectata deoarece noi ne dorim sa fim exact ca Lumina care ne-a corectat, si anume, dorim sa daruim. Atunci realizam care este conditia ca Daruitorul, Creatorul sa ni se reveleze.

Completam toate aceste etape doar cu ajutorul Luminii care Reformeaza. Aceasta Lumina poate straluci asupra noastra chiar si atunci cand nu ii cerem nimic, ca niste bebelusi care nu stiu de ce tipa, dar, cu toate astea, el sunt ingrijiti. Alternativ, putem incepe sa distingem de ce anume avem nevoie si, atunci, rugaciunea noastra devine mai directionata si mai bine gandita. Sau, in mod constient, ridicam cererea noastra in directia corecta, stiind, cu siguranta, ca cerem abilitatea de a darui pe un nivel mai inalt.

Dar totul este facut de catre Lumina care Reformeaza. Ca sa va spun adevarul, ce ar putea fi mai bine decat citirea constanta a Zohar-ului si efectuarea tuturor acelor actiuni… Acesta este starea ideala. Dar realitatea este in asa fel incat omul trebuie sa mearga la munca, sa-si vada de treburile zilnice si apoi, sa vina sa-si inalte rugaciunile timp de cateva ore. Mai intai strange diferite probleme, dorinte, aspiratii si sperante in interiorul sau si, mai tarziu, se intoarce catre Zohar. Iar atunci ne conectam cu totii si ne inaltam rugaciunea noastra comuna, studiind impreuna.  

Din partea a doua a Daily Kabbalah Lesson 11/23/2011, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este schimbarea psihologica prin care trebuie sa trecem?

Raspuns: Tranzitia catre simtirea lumii superioare este mai degraba o schimbare psihologica prin care trece o persoana. El inca simte lumea noastra, continua sa traiasca exact ca de obicei. El nu pierde nimic si nu dispare nimic. Ramane o persoana obisnuita: in familie, acasa, la lucru, peste tot. Dar, in plus, el primeste un “comutator interior,” o schimbare de faza care ii permite sa inceapa sa simta cealalta calitate care exista in lume: calitatea de a darui.  

Acest atribut este mult mai inalt decat atributul receptiei, pe care se sprijina lumea noastra, deoarece acest atribut este nelimitat, infinit si perfect. Este gratis! Este omnipotent! Astfel incat este numit “Creatorul.”

Atributul de daruire pastreaza lumea noastra si o hraneste ca o mama, inclusiv egoismul nostru, atributul nostru de a primi. Tot ceea ce exista in lumea noastra: neanimatul, vegetativul, animatul si nivelul vorbitor, toate acestea sunt atribute ale receptiei. Noi insisi, fiind atribute ale receptiei, percepem doar aceste tipuri de existenta egoista.

Cand dobandim atributul de a darui, incepem sa simtim forte total diferite, campuri si caracteristici, care sunt mult mai largi si mai sublime decat cele din lumea noastra.

Cand intram pe taramul daruirii si incepem sa il simtim, atunci intreaga noastra lume, cosmosul si intregul nostru univers se strang imediat pana la o dimensiune minima. Tot ceea ce se afla in afara lumii noastre incepe sa fie simtit ca fiind cu adevarat infinit si nelimitat, aceasta fiind de fapt calitatea daruirii. Simtim ca traim acolo si ne dezvoltam de-a lungul celor 125 de trepte despre care invatam in intelepciunea Cabalei.

Sper ca vom atinge aceasta stare in conventia care vine. Totul depinde de pregatirea oamenilor care se vor intalni acolo. Chiar daca vor participa la intalnirea noastra oameni care vin acolo din greseala, sau incepatori care nu inteleg scopul intalnirii, ei nu ne vor tulbura.

Punctul principal este acela ca noi, toti membrii activi ai miscarii Bnei Baruch si prietenii de peste tot, sa ne strangem impreuna iar aceia care nu pot sa vina, sa se conecteze virtual cu noi, astfel incat vom fi capabili sa-i incorporam in noi insine pe toti vizitatorii noi si pe cei aflati intamplator acolo iar ei vor participa, involuntar, in aceasta conexiune. Noi suntem cheia, miezul si partea principala a acestei mari conexiuni in scopul atingerii starii superioare.  
Din  Sunday Virtual Lesson Series 11/20/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

  Întrebare: Nu pot lega relaţia dintre noi cu ceea ce citim în nici un fel. Imi pare ca si cum materialul citit este suspendat în aer şi nu are nimic de-a face cu mine. Cum îl pot lega de mine?

Răspuns: În momentul de faţă, nu simti nicio legătură cu materialul pe care il citesti pentru că nu esti conectat cu prietenii, cu niciunul. In momentul în care începi să daruiesti cuiva, vei intelege imediat ce sunt un Partzuf (organism spiritual), un Tzimtzum (restricţie a dorinţei) şi un Masach (ecran anti-egoist), cum să calculezi cu intenţia de a darui, cum esti conectat cu altii prin intermediul Partzufim-ului spiritual şi la ce se face referire prin Ibur (concepţie), Yenika (ingrijire) şi Mochin (maturitate).

Care este sensul naşterii cuiva? Eu dau naştere atitudinii mele faţă de altcineva. Când am dat naştere tuturor atitudinilor mele faţă de toţi ceilalţi, înseamnă că am dat naştere la toti Partzufimii Malchut-ului meu, dorinţei mele.

Eu dau naştere tuturor Partzufimilor de jos în sus, de la Malchut-ul meu (dorinta de a primi) la Keter (dorinţa de a darui) a Lumii Infinitului. Această ascensiune este facuta din zece Sefirot şi trebuie să dau naştere la relaţiile mele faţă de întreaga lume în cadrul acestora.

 Cum pot simţi întreaga lume şi pe toti oamenii? E simplu. Cu cât mai aproape ajung de sistemul spiritual, cu atât mai clar descopar reţeaua de conexiuni înaintea mea. Se spune chiar despre relatiile noastre corporale ca prin şase oameni pe care ii ştim, ne putem conecta la restul lumii. Asta este, vedem că acest lucru este posibil.

In lumea spirituala, vei simti ca si cum toata lumea este de fapt de partea ta. Este greu de înţeles, dar întreaga umanitate este de partea ta. Te vei conecta cu fiecare, nu indirect, ca în lumea noastră, unde descoperim asta prin şase persoane, putem veni în contact cu toată lumea, dar în mod direct, cu toată lumea.

Nu este ca in corpul nostru, în care există o anumită ordine şi sistem de conexiuni. Prin daruirea fata de fiecare parte a corpului spiritual, mă conectez cu fiecare în mod direct, asa cum un punct de pe o foaie de hârtie, îndoită de mai multe ori, este lipit strâns de toate celelalte puncte. Ma conectez cu toata lumea si daruiesc tuturor, prin crearea Partzufim-ului.

De fapt, astrofizicienii au descoperit că universul nostru există în această formă „pliata”.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 06/11/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem ajuta la acest congres, astfel încât toată lumea să fie capabilă să se ridice deasupra propriei persoane?

Răspuns: Mai întâi, dacă mă gândesc să mă ridic deasupra propriei persoane, îi ajut pe ceilalţi. Este suficient dacă astup propria gaura din fundul bărcii. Astă este primul lucru.

Al doilea, dacă mă gândesc la ceilalţi şi am grijă de ai, îi ajut. Al treilea, îngrijorarea mea pentru ceilalţi este exprimată în faptul că îmi văd prietenii care au investit atât de mult efort, timp, putere şi bani, împotriva multor probleme şi perturbaţii şi vreau să ajung la o asemenea starea în care eforturile mele să contribuie la realizarea lor spirituală, pentru că ei o merită mai mult ca mine.

Sunt îngrijorat ca ei să nu se deconecteze de intenţia corectă, de adevăratele dorinţe, de conexiunea dintre noi. În dorinţa mea, sunt atât de îngrijorat ca ei să nu cadă şi mă gândesc numai la asta.

Această grijă este cea mai bună protecţie posibilă în starea noastră şi ne asigură că nicio persoană nu va ieşi în afara acestei garanţii reciproce dintre noi şi că suntem întotdeauna deasupra egoului. Toată lumea trebuie să fie în alertă, gândindu-se numai la prieteni, ca o mamă căreia îi pasă de toţi copiii ei.

Din Lectia nr. 1 , Congresul din Arava Desert 11/18/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

  Stadiile dezvoltarii dorinţei sunt adesea numite „spioni.” O persoană se află sub influenţa Luminii şi simte frustrare şi slăbiciune; ea este în dezacord cu Lumina, cu programul său şi cu propriul sau scop. Este nemulţumita de dorinta sa, de calităţile sale naturale şi de ajutorul pe care il dă Lumina. Ajunge la o stare în care toată puterea ii este luată.

Cu toate acestea, aceste impresii sunt necesare dorinţei noastre pentru a determina ceea ce îi lipseşte ca sa devina similara cu Lumina, deoarece în interiorul dorinţei, în mod firesc, nu există nicio putere independentă sau minte. Nu este nimic altceva decat o reactie la Lumina. Dorinta de a primi este construita ca o amprenta a Luminii. Tot ceea ce există în Lumina este absent în dorinţa, în sensul că dorinţa nu este nimic mai mult decât „absenţă”.

Cu toate acestea, Lumina exista, este „existenţă”. Astfel, întreaga abundenta, tot ceea ce dorinta de a primi dobândeşte, este obtinerea diferenţei dintre „existenta” şi „absenţă”. Ceea ce îi lipseşte, în scopul de a si-l adăuga siesi este numit Masach (ecran) pe care dorinţa il foloseşte pentru a ajunge la gradul Luminii.

Cu toate acestea, spionii revelati în interiorul nostru, care blestema creatia, Creatorul si dorinta de a primi creata de El, sunt starile care ne ajuta sa avansam. Noi doar trebuie să încercam să câştigam putere, cu ajutorul grupului, mediului. Avansand împreună cu ei, ne depăşim spionii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 17/11/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→