O scânteie a apărut dintr-o coliziune, dintr-o explozie, ca atunci când lovim o piatră cu cremene. O scânteie este ceva complet nou; este rezultatul unei coliziuni între două lucruri opuse care nu fac compromisuri şi se luptă între ele.

Nu a existat nimic de acest fel înainte; materia a fost întotdeauna sub controlul Creatorului. Dintr-odată, a avut loc o prăbuşire şi s-a produs o scânteie. Această scânteie nu a existat nici în Creator şi nici în materie – nici în proprietatea dăruirii nici în cea a primirii. A rezultat dintr-o lovitură şi a creat fundaţia care ne permite să creştem şi să devenim independenţi.

Numai datorită acestei scântei numim noi forţa superioară „Creatorul”, care a făcut ceva care nu a existat în natura înainte. Scânteia este de fapt creaţia.

Totul a început cu spargerea, coliziunea. Munca noastră este să ne formăm viaţa în jurul ei. Scânteia este un punct independent de unde începe dezvoltarea noastră, la fel cu un fetus în Mama Superioară.

Mama posedă două forţe: Hochma şi Hassadim, dar noi tot avem nevoie de o scânteie pentru a începe să creştem folosind aceste două forţe. Altfel, creaţia nu ar exista. Numai acest tip particular de sămânţă „impregnat” în Mama Superioară.

Credeţi oare că orice bucată de materia pusă în Ea poate eventual creşte într-o fiinţă umană? Nu ar accepta nimic altceva decât asta. Ea constă din două forţe: dăruire şi primire, care sunt separate de un abis, un spaţiu gol: treimea din mijloc a Sefirei Tifferet. Exact acolo trebuie să inserăm scânteia noastră, deoarece şi ea a apărut ca rezultat al coliziunii dintre două forţe contradictorii. Atunci când o plasăm în mamă, chiar în mijlocul celor două forţe opuse Hochma şi Hassadim, în Klipat Noga, începem să creştem acolo, ceea ce se numeşte „sămânţa cuiva este şi ea binecuvântată”.

Dacă aleg dorinţa de a primi plăcere în măsură în care sunt în stare să creez un ecran (intenţia de a dărui) pentru ea şi le conectez împreună, înseamnă că mă creez eu însumi. Desigur, o fac cu ajutorul celui superior: grupul, mediul şi Bina. Apoi, entitatea formată acolo, înăuntru, se numeşte om sau Adam.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 21 martie 2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De cine depinde abilitatea de a te anula faţă de cel superior: de om sau numai de Lumină?

Răspuns: Nivelul anulării tale depinde de grup. Nu vei fi niciodată capabil să te anulezi faţă de învăţător sau faţă de Creator dacă grupul nu te încurajează, nu te ajută, sprijină şi întărește. Nu poţi să îţi anulezi dorințele tu însuti; nu ai tăria necesară.

Trebuie să lucrezi cu grupul în relaţie cu Creatorul pentru că, fără asta, nu vei putea să te apropii de El. Trebuie să îţi asumi forma corectă care te apropie de El şi faci asta cu ajutorul grupului. Grupul îţi dă această formă de anulare, abordarea, punctul de contact cu cel superior – realizezi toate acestea în grup.

În timpul congresului din Arava ați simțit existenţa acestui punct de contact, acest punct al conectării generale. Nu este încă în cel superior, dar este rezultatul eforturilor colective. Acum trebuie să îl dezvoltăm, pentru ca să simţim că acest punct este în apele lui Bina, în Mama Superioară (Ima Ilaa). Aceasta este starea pe care trebuie să o obţinem.

Ar trebui să ne simţim că suntem în interiorul celui superior şi să ne anulăm din ce în ce mai mult, deasupra egoului care creşte în noi, deasupra conflictelor şi problemelor care apar. Ne anulăm de dragul unităţii, pentru a sta în cel superior, pentru a-i aduce Lui plăcere şi nu pentru a revela dorinţa noastră, pentru că altfel vom deveni un corp străin şi atunci va fi o spargere, un avort.

Trebuie să obținem o mai mare loialitate faţă de cel superior, care va simboliza faptul că creștem şi ne extindem înăuntrul Binei, până când vom umple cu dorinţa noastră întregul spațiu al Binei. Rezultatul este că dorința de a primi plăcere este în el, dar noi ne-am anulat complet deasupra egoului şi astfel am crescut. Acesta se numeşte un embrion spiritual.

Atunci când atingem dimensiunea completă a Binei, tot pântecul spiritual, uşile acestuia se deschid.

Din lecţia a doua de la Congresul intern din 2 martie 2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea a 12-a: Dar este o prostie să crezi că Creatorul este obligat să binecuvânteze exact locul în care are loc acţiunea. Din contra, în mod normal, acţiunea este într-un loc, iar binecuvântarea în altul, într-un loc în care omul nu face nimic, pentru că fie nu ştie fie nu poate face nimic acolo.

Depunem efort într-un loc iar rezultatul este revelat în altul şi astfel nu înţelegem unde dispare toată munca noastră. De fapt, nu ştim ce tip de muncă facem. Acţiunile noastre sunt bune sau rele? Duc ele la scop sau nu? Cine le face de fapt, eu sau Creatorul? Nu înţelegem nimic din astea pentru că suntem într-o stare foarte confuză.

De ce suntem în ascundere? Nu ştim exact ce să facem cu ea, nu ştim dacă acţionăm corect sau nu… De ce există această ceaţă, lipsa înţelegerii, lipsa orientării… sau lipsa responsabilităţii aduce anumite rezultate, conform principiului „Am muncit şi am găsit?” De ce se numeşte efort? Nu ar fi fost mai bine să ni se spună în scris, exact ceea ce trebuie să facem?

Nu, nu asta este calea. Chiar dacă nu putem fi de acord cu această abordare, ea este descrisă în nenumărate locuri în scrierile Cabaliste, în mii de paragrafe.

Munca noastră este fără rezultate şi este foarte greu de acceptat asta. Trebuie să acţionez ca o „marionetă”, ca un animal, ca un om nebun. Mi se oferă o minciună: să îi îmbrăţişez pe prieteni când eu nu vreau asta, să vorbesc despre iubire în timp ce eu nu simt asta…. Pe scurt, trebuie să fac ceea ce nu înţeleg.

Acest dualism este necesar pentru a ne ridica de la această lume la cea spirituală. Lumea spirituală este opusă acestei lumi, este nefamiliară, neperceptibilă. De aceea, prin aceste acţiuni obţinem vasele care ne ghidează spre locul pe care încă nu l-am atins.

Deci avem nevoie de ordinele de Sus pentru a împlini aceste acţiuni. Vrem să intrăm în dimensiunea care nu funcţionează deloc împreună cu atributele noastre şi, de fapt, nu există nimic care să ne ducă în acea direcţie. Trebuie să acţionăm în mod automat: Cabaliştii spun iar noi facem.

Dacă o persoană înţelege că nu există altă şansă, dacă vrea cu adevărat să se ridice la un nivel mai înalt, atunci este conştientă de faptul că acesta este un nivel total diferit şi că nu este deloc ca o cantitatea de adăugat la ceva existent. Nu voi fi mai deştept şi nu voi înţelege mai mult, nu voi obţine mai multe binecuvântări pământeşti. Acţiunez conform presupunerii că această lume este epuizată şi terminată. Nu mai este nimic de adăugat aici.

Sunt gata să adaug cu totul altceva: un grad spiritual. De aceea, trebuie să fiu echipat cu vasele, Lumina, discernămintele şi Reshimot (genele informaţionale) – cu tot ceea ce aparţine lumii spirituale.

Din  congresul de la Arava 2/25/12, Lesson 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut (Garanţie reciprocă): În aceată responsabilitate colectivă, fiecare membru al naţiunii a fost eliberat de grija privind propriile nevoi ale corpului şi poate îndeplini în totalitate poruncă „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi dăruie tot cea a avut oricărei persoane nevoiaşe, deoarece nu mai are grija existenţei propriului corp, deoarece ştie cu siguranţă că este înconjurat de şase sute de mii de iubiţi loiali, care stau gata să îl îngrijească.

Aceasta este condiţia: Forţa superioară se revelează numai dacă noi avem cu adevărat nevoie de ea pentru unificare.

Întrebare: De unde vine această înţelegere?

Răspuns: Vine de la dorinţa generală. Omul nu este în stare să se corecteze el însuşi, unul fără altul. Corecţia este făcută prin unitatea universală. Forţa care corectează trebuie să fie comună tuturor.

Forţa şi mintea, efortul şi abordarea, totul trebuie să coboare de Sus. Totul se acumulează într-un întreg şi este ca şi cum mă „leagă” de alţii.

La asta trebuie să ne gândim. Dacă vrem ca asta să se întâmple, în primul rând avem nevoie de garanţie reciprocă. De fapt, în incluziunea reciprocă generală, fiecare singur punct care este sudat cu ceilaţi conţine tot restul.

Întrebare: Este strigătul nostru către Creator acordul nostru la asta?

Răspuns: Aş spune că da. Numai că de fapt nu este un strigăt forţat. Atingem înţelegerea stării noastre, a neajutorării şi a nevoii de a atinge dăruire reciprocă, garanţie reciprocă, conexiune reciprocă şi asistenţă şi sprijin reciproc. Atunci când începi să conectezi toate aceste lucruri, descoperi că îţi lipseşte forţa superioară. Atunci ai cu adevărat nevoie de ea, în timp ce anterior, nevoile tale erau de natură personală.

Descoperi că ai nevoie de forţa superioară pentru a împlini cu adevărat condiţiile conexiunii în dăruire reciprocă între toată lumea. Dar nu este un idealism al cuiva cu capul în nori, deoarece scopul este de a descoperi adevăratul atribut al dăruirii căre se află deasupra nevoilor tuturor.

Astfel, aici este nevoie de o înţelegere generală: Îndeplinim unificarea, dar nu de dragul beneficiilor corporale. Astfel, asta se întâmplă ca rezultat al căutărilor noastre, a muncii noastre analizând starea.

Întrebare: Prin ce mă completează prietenul?

Răspuns: Unul fără altul, nu suntem în stare să înţelegem de ce avem nevoie pentru a primi Lumina care Reformează. Nu putem descoperii deficienţele reale dacă nu îl ajut eu pe el şi nu mă ajută el pe mine.

Întrebare: Cer pentru prieteni?

Răspuns: Încerc să mă rog pentru prieteni, îmi fac griji ca ei să primească revelaţia spirituală, înţelegerea şi să simtă ce este lumea spirituală. Atunci când toată lumea se sprijină reciproc, fiecare îşi arată dorinţa corectă.

Vrei ceva care ţi se pare ca spiritualitatea. Şi nu contează cât de corect îţi imaginezi asta. Lasă totul să fie artificial, până primim Lumina care Reformează. Şi totuşi, încearcă să te gândeşti la prieteni: „Îmi doresc ca ei să obţina asta înaintea mea.” Dacă iniţial îţi doreşti lucruri măreţe pentru prieteni, asta este deja spiritualitate.

Din lecţia 6 de la Congresul Arava 2/24/12, Lesson 6

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă problemele, perturbaţiile, îmi apar sub forma unor gânduri străine, pot să încetez să mă mai gândesc la ele şi să cer forţei superioare să mă direcţioneze înapoi, pe calea cea bună?

Răspuns: Dacă primesc o problemă de la forţa superioară, de ce ar trebui să cer ca Ea să o îndepărteze? Ar fi la fel ca atunci când mama îmi cere să asamblez o nouă jucărie din kit-ul Meccano, un avion sau o maşină, iar eu spun: „Nu vreau.” Cum pot să cresc? Dacă vreau o maşină care este deja asamblată, voi creşte într-un copil nedezvoltat. Atunci când o asamblez, adaug sau sparg ceva, atunci totul se întâmplă aşa cum ar trebui. La fel ca toţi acei ani din şcoală sau universitate, unde ni s-au dat în mod constant examene, teste. Ar fi putut să ne dea răspunsurile. De ce avem nevoie de probleme?…

Întrebare: Să presupunem că îmi apare un gând extern. Pur şi simplu pătrund în el, realizând că este o problemă şi mă gândesc cum să lucrez cu ea?

Răspuns: Lucrul cu problemele, perturbaţiile, ar trebuie să se desfăşoare astfel: După ce te concetrezi asupra ideii că totul vine de la Creator, ar trebui să procesezi această problemă împreună cu prietenii. Asta este tot! Nu vei fi capabil să te acordezi cu El pe aceaşi frecvenţă. Nu poţi. O poţi face numai împreună, în grup!

Atunci când eşti împreună într-un singur grup, iar toate tipurile de relaţii reciproce există între voi (vorbim doar de relaţii care sunt relevante pentru scop), atunci această singură forţă a naturii există în jurul nostru şi deasupra noastră. Trebuie să îţi creezi un circuit rezonant în tine, ca un radio receptor, care se acordează la El şi atunci îl vei „prinde”. Această forţă umple totul din jur şi din voi, dar o puteţi sesiza numai atunci când vă acordaţi pe aceaşi frecvenţă.

Oamenii vin la grup cu problemele lor, cu minusurile lor. Ce se întâmplă în continuare? Se conectează unul cu altul şi totate minusurile dispar pentru că noi ne dorim doar să lucrăm în dăruire. Mă ridic deasupra problemelor – ele rămân jos. Există numeroase minusuri sub mine şi sub fiecare prieten, dar înţelegem că ele sunt creat pentru ca noi să aspirăm către dăruire reciprocă, ca să lucrăm cu aceste minusuri.

În ce fel? Ele vin de la o singură forţă unificată. Apar în mod intenţionat, pentru ca noi să ne grăbim către această forţă, în ciuda problemelor care apar în fiecare dintre noi şi, cel mai important, între noi. De fapt, ura, contradicţiile, neînţelegerile, apar între noi: Nimeni nu mă înţelege, eu nu înţeleg pe nimeni; nimeni nu mă apreciază şi nici eu nu vrea să apreciez pe nimeni.

În fiecare zi sunt înlăturate mai multe sau mai puţine probleme, dar problemele există în grup şi respingerile dintre unul şi altul sunt problemele centrale. „Depozitând” aceste probleme, aţintindu-le înainte împreună, este ca şi cum i-am spune Creatorului: „Nu ne vei îndepărta de pe drum. Înţelegem de unde vin toate acestea. Ai pus toate aceste probleme în faţa noastră pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor, ca deasupra Muntelui Sinai (muntele urii), către Tine.”

Astfel, împotriva tuturor perturbaţiilor pe care El le provoacă intenţionat, generaţi o proprietate complet nouă: unitatea. În acest fel începeţi să îl descoperiţi pe El între voi – calitatea Lui, forţa Lui. Acesta este radio receptorul vostru, senzorul vostru, organul vostru de simă pe care îl creaţi în voi înşivă. În el îl veţi revela imediat pe El – nu undeva în afară sau deasupra, ci aici, înăuntru.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De ce nu simţim progresul? Aspirăm unul la altul de mult timp, încercăm să organizăm un grup, iar în final nu obţinem niciun rezultat.

Realitatea este  că trebuie să trecem prin ceea ce se numeşte „perioada de pregătire.” Este la fel ca primii 20 de ani din viaţa omului, pe care acesta îi petrece pentru a deveni un adult şi a păşi în viaţă. Numai după asta apare următoarea etapă, corecţia reală.

La noul nivel continuăm să lucrăm în acelaşi grup. Totuşi, dacă înainte aveam grupul şi Lumina Înconjurătoarea (Ohr Makif sau OM), acum avem grupul şi Lumina Directă (Ohr Pnimi sau OP). În asta constă întrega diferenţă.

Desigur, este o diferenţă uriaşă. În timpul pregătirii, lucrăm în întuneric şi suferim constant şi avem întrebări. Atunci munca este cea mai grea, pentru că lucrăm fără a înţelege, fără a ştii ceea ce facem.

De fapt, cea mai importantă muncă se realizează la aceste nivele. La fel se întâmplă şi copiilor mici. În timp ce cresc, ei îşi pun bazele pentru existenţa ulterioară, pentru întreaga viaţă. Modul în care îşi petrece omul primii 20 de ani din viaţă, se pregăteşte, absoarbe actele bune, intenţiile, înţelegerea a ceea ce se întâmplă, cunoştinţe, etc, în acest fel va continua să existe în această lume. Iar în spiritualitatea situaţia este chiar mai riguroasă: până când omul nu trece de aceşti ani, adică de perioada de pregătire, nu intră în lumea superioară.

În acest fel, perioada de pregătire ridică o întrebare: Câţi ani trebuie să dureze? Răspunsul este simplu: Nu contează numărul de ani – depinde de noi. Vedem că mulţi studenţi noi vin la grup mult mai pregătiţi decât am fost noi în trecut. Totul le este deja aranjat interior, ei prind repede principiile şi se conectează la grup; este ca şi cum le este mai uşor lor. Din asta vedem că timpul schimbă totul.

Astfel, acesta depinde numai de noi. Îl putem comprima, scurta. Numai intensitatea studiilor noastre determină cât de repede vom avansa pe această cale, această fază introductorie, perioada pregătirii.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să separ rezultatele fiecărei acţiuni şi a fiecărei stări în două:

1. Stare de fapt vine de la Creator şi este întodeauna bună;
2. În timp ce eu, conform dorinţelor mele, mă pot numi fie ”păcătos” fie ”drept”, funcţie de faptul dacă justific sau nu această stare.

Mai mult, ce criteriu folosesc pentru a justifica asta? Dacă îmi este plăcut, atunci desigur îl justific. Ce sunt în acest caz: „păcător” sau ”drept”? Sunt păcătos pentru că îl justific pe Creator în mod egoist.

Pot fi, de asemenea, şi opusul: Starea mea este rea pentru voinţa de primire şi este bună pentru dăruirie, deoarece îmi permite să merg înainte. Reiese faptul că Creatorul mă ajută trimiţându-mi o senzaţie rea, astfel încât să rămân în acelaşi loc în losc să realizez că mai sunt lucruri care necesită corecţie în relaţia mea cu El.

Este necesară întotdeauna o auto-evaluare corectă şi precisă. Totul depinde de persona care realizează stare dată, o analizează corect şi vine cu o cerere. Şi ce cere? Cere forţa dăruirii şi nimic mai mult.

Dacă cer bine, această cerere va fi egoistă. În acelaşi timp, nu sunt în stare să cer ceva care să dăuneze egoismului meu.

Cum pot să mă rog progresez către următoarea stare, care prevesteşte fără echivoc pericol pentru egoismul meu? Pot eu oare cu adevărat să îi cer Creatorului să mă corecteze, ca El să îmi ia cel mai preţios lucru pe care îl am acum? Dacă în dorinţa mea curentă eu tânjesc după plăcere, cum pot să Îi cer să oprească primirea plăcerii? Nu ar fi o aspiraţie din inimă ci simple vorbe, care nu contează în spiritualitate.

Omul nu are nicio posibilitatea să ridice o rugăciune pentru corectarea proprie. Singurul mijloc este de a apela din punctul din inimă (fără a adăuga nimic din mine deoarece egoismul locuişte în mine) prin conectarea cu grupul în acelaşi timp. Numai împreună cu prietenii pot să îmi aduc contribuţia la rugăciunea comună pentru corecţie. Şi această rugăciune ne va ajuta.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/29/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Toata viata mea am cautat conexiunea cu Creatorul. Si acum o simt, inteleg ca Creatorul imi trimite tulburari serioase. Exista un dialog interior cu Creatorul. Am nevoie sa inteleg ce vrea El de la mine. Cum pot sa inteleg acest lucru, cum pot sa-L simt?

Raspuns: Tot ceea ce este in legatura cu revelarea singurei forte superioare, Creatorul, este de asemenea legat de femei. Doar femeilor le lipseste abilitatea de a creea un detector, un senzor, un simt al perceptiei Creatorului. Barbatii nu pot creea acest detector daca nu au suportul femeilor. Noi lucram impreuna. Femeile trebuie sa creeze un mediu ambiant in jurul barbatilor: sa impinga, sa foloseasca persuasiunea, sa ajute, sa sprijine in orice mod pot, dar cel mai important lucru este dorinta lor. Dorinta voastra trebuie sa influenteze barbatii. Ca si o femeie care-si trimite barbatul sa iasa din casa, sa lucreze si sa aduca acasa venitul pentru ca familia trebuie sa supravietuiasca.

Fara asta, barbatii s-ar juca cu jucariile lor toata viata lor. Asta, deoarece datorita dorintei femeilor lumea se dezvolta atat in lumea noastra cat si in lumea spirituala. Femeia este mai potrivita pentru diseminare. Daca ea e angajata in diseminare, aceasta este treaba ei : ea da nastere, ea inmulteste. Facand asta, ea munceste mult mai bine decat barbatii. Eu cred ca aceasta realizare este cea mai adevarata si corecta.

In plus, ea trebuie sa sprijine grupul barbatilor, sa aibe grija ca o mama de copii ei, ca ei sa nu se certe sau lupte, sa-i linisteasca si sa-i impace. De asemenea femeile ar trebui sa cada de acord. Daca exista intre ele un acord corect, bun, barbatii din mijlocul lor nu vor fi capabili sa se certe. Barbatii intotdeauna simt putin dintr-o mama, intr-o femeie. Acest lucru ramane cu ei pe viata. Daca voi creati o astmosfera buna, barbatii vor simti ca in acest mediu trebuie sa se comporte diferit. Daca voi incepeti sa promovati unitatea, dorinta voastra va incepe dintr-odata sa lucreze spre conexiunea lor, si asta este avansarea lor spirituala.  Va puteti imagina ce munca faceti si ce provocati?

din Concresul Vilnius 24.03.12, Lectia 3

Filed under: Congrese, Femeia, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare:Oricare dintre noi, barbati sau femei la fel, cautam cai pentru ascensiunea catre urmatorul grad. Cum poate o femeie sa ajunga la intelegerea corecta a acestui lucru? La urma urmei, barbatii se reunesc si discuta aceste chestiuni in grupuri, in timp ce femeile nu participa la acest proces ?

Raspuns:  O femeie este un vas pe care un barbat are nevoie sa-l umple cu munca sa fata de Creator.Cu ce umple el acest vas? Cu Creatorul. Aici barbatul actioneaza ca un instrument, un mijloc de transmitere. Asta e ceea ce denumit un ecran si Lumina Reflectata. Asta este munca barbatilor.  Iar munca femeilor este o enorma dorinta pentru revelarera Creatorului.

Deci, unde vedeti un rol marunt al femeii daca ea este de fapt chiar dorinta fara de care barbatul nu are nimic de facut? De aceea barbatii necasatoriti nu erau acceptati niciodata in Cabala. Ce este acolo de facut pentru el, daca nu are o sotie? Asta se numeste „jumatate de trup”.  Este chiar un concept in Cabala: un barbat necasatorit este o jumatate de trup. Cu doar o jumatate de trup nu ar trebui sa vii sa studiezi.

In acest fel trebuie sa intelegem care este rolul femeii.

Din Congresul Vilnius 24.03.12, Lectia 3

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că sunt incapabil să rămân constant în gândul că totul vine de la Creator. Ceea ce nu înțeleg este cum să accept cu iubire, necazurile care îmi provoacă suferință? Pot înțelege că sunt bune pentru mine, cu mintea. Dar cum pot adăuga iubirea la asta? Ce este iubirea?

Răspuns: Nu îți completezi acțiunea, de aceea nu simți iubirea. Înțelegi că deranjamentele, perturbațiile, vin probabil de la Creator și asta, evident, este bine. Știi că nu poți scăpa de ele, deci le accepți. Nu le finalizezi cu iubire. Nu procesezi aceste deranjamente împreună cu grupul și nu le inversezi, pentru ca astfel să le percepi ca o expresie a iubire.

Este la fel ca atunci când părinți își pedepsesc copilul. Copilul trebuie să înțeleagă că ei o fac din iubire pentru el. Nu îl pedepsesc pe el, pedepsesc egoul lui. Ce este mai mult, ei vor să își ridice copilul deasupra egoului. Atunci când se împarte în două, ”acesta este egoul meu iar acesta sunt eu” și realizează că perturbațiile apar în opoziție cu egoul, atunci ”eu-l” lui se apropie de Creator și simte iubire.

Imaginează-ți că ești un copil inteligent și înțelegi: ”Părinți mei trebuie să mă pedepsească pentru a preveni comportările mele rele. Ei nu mă pedepsesc, ci pur și simplu îmi dau o oportunitate să îmi depășesc egoul.”

Comentariu: Atunci când eram copil, nu am avut nicio idee că cineva mă iubea. Tot ceea ce vedeam erau numai pedepse.

Răspuns: Atunci trebuie să devi mai inteligent! Trebuie să crești, totuși!

Trebuie să atingi o stare în care percepi cele mai grele probleme ca o imensă iubire. Sunt foarte serios. Totul depinde numai de percepția ta! Noi existăm în câmpul Luminii infinit de bune. Nimic nu există în întreaga lume decât asta. Numai iubire infinită și bunătate! Dar percepția noastră este greșită și, ca rezultat, simțim sentimentul opus. Dacă te reconstruiești și îți mărești înțelegerea, în loc de ură vei simți iubire, în loc de rău, bine, iar în loc de suferință, plăcere.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecția 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→