Baal HaSulam, „Arvut (Garanţie reciprocă): În aceată responsabilitate colectivă, fiecare membru al naţiunii a fost eliberat de grija privind propriile nevoi ale corpului şi poate îndeplini în totalitate poruncă „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi dăruie tot cea a avut oricărei persoane nevoiaşe, deoarece nu mai are grija existenţei propriului corp, deoarece ştie cu siguranţă că este înconjurat de şase sute de mii de iubiţi loiali, care stau gata să îl îngrijească.

Aceasta este condiţia: Forţa superioară se revelează numai dacă noi avem cu adevărat nevoie de ea pentru unificare.

Întrebare: De unde vine această înţelegere?

Răspuns: Vine de la dorinţa generală. Omul nu este în stare să se corecteze el însuşi, unul fără altul. Corecţia este făcută prin unitatea universală. Forţa care corectează trebuie să fie comună tuturor.

Forţa şi mintea, efortul şi abordarea, totul trebuie să coboare de Sus. Totul se acumulează într-un întreg şi este ca şi cum mă „leagă” de alţii.

La asta trebuie să ne gândim. Dacă vrem ca asta să se întâmple, în primul rând avem nevoie de garanţie reciprocă. De fapt, în incluziunea reciprocă generală, fiecare singur punct care este sudat cu ceilaţi conţine tot restul.

Întrebare: Este strigătul nostru către Creator acordul nostru la asta?

Răspuns: Aş spune că da. Numai că de fapt nu este un strigăt forţat. Atingem înţelegerea stării noastre, a neajutorării şi a nevoii de a atinge dăruire reciprocă, garanţie reciprocă, conexiune reciprocă şi asistenţă şi sprijin reciproc. Atunci când începi să conectezi toate aceste lucruri, descoperi că îţi lipseşte forţa superioară. Atunci ai cu adevărat nevoie de ea, în timp ce anterior, nevoile tale erau de natură personală.

Descoperi că ai nevoie de forţa superioară pentru a împlini cu adevărat condiţiile conexiunii în dăruire reciprocă între toată lumea. Dar nu este un idealism al cuiva cu capul în nori, deoarece scopul este de a descoperi adevăratul atribut al dăruirii căre se află deasupra nevoilor tuturor.

Astfel, aici este nevoie de o înţelegere generală: Îndeplinim unificarea, dar nu de dragul beneficiilor corporale. Astfel, asta se întâmplă ca rezultat al căutărilor noastre, a muncii noastre analizând starea.

Întrebare: Prin ce mă completează prietenul?

Răspuns: Unul fără altul, nu suntem în stare să înţelegem de ce avem nevoie pentru a primi Lumina care Reformează. Nu putem descoperii deficienţele reale dacă nu îl ajut eu pe el şi nu mă ajută el pe mine.

Întrebare: Cer pentru prieteni?

Răspuns: Încerc să mă rog pentru prieteni, îmi fac griji ca ei să primească revelaţia spirituală, înţelegerea şi să simtă ce este lumea spirituală. Atunci când toată lumea se sprijină reciproc, fiecare îşi arată dorinţa corectă.

Vrei ceva care ţi se pare ca spiritualitatea. Şi nu contează cât de corect îţi imaginezi asta. Lasă totul să fie artificial, până primim Lumina care Reformează. Şi totuşi, încearcă să te gândeşti la prieteni: „Îmi doresc ca ei să obţina asta înaintea mea.” Dacă iniţial îţi doreşti lucruri măreţe pentru prieteni, asta este deja spiritualitate.

Din lecţia 6 de la Congresul Arava 2/24/12, Lesson 6

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă problemele, perturbaţiile, îmi apar sub forma unor gânduri străine, pot să încetez să mă mai gândesc la ele şi să cer forţei superioare să mă direcţioneze înapoi, pe calea cea bună?

Răspuns: Dacă primesc o problemă de la forţa superioară, de ce ar trebui să cer ca Ea să o îndepărteze? Ar fi la fel ca atunci când mama îmi cere să asamblez o nouă jucărie din kit-ul Meccano, un avion sau o maşină, iar eu spun: „Nu vreau.” Cum pot să cresc? Dacă vreau o maşină care este deja asamblată, voi creşte într-un copil nedezvoltat. Atunci când o asamblez, adaug sau sparg ceva, atunci totul se întâmplă aşa cum ar trebui. La fel ca toţi acei ani din şcoală sau universitate, unde ni s-au dat în mod constant examene, teste. Ar fi putut să ne dea răspunsurile. De ce avem nevoie de probleme?…

Întrebare: Să presupunem că îmi apare un gând extern. Pur şi simplu pătrund în el, realizând că este o problemă şi mă gândesc cum să lucrez cu ea?

Răspuns: Lucrul cu problemele, perturbaţiile, ar trebuie să se desfăşoare astfel: După ce te concetrezi asupra ideii că totul vine de la Creator, ar trebui să procesezi această problemă împreună cu prietenii. Asta este tot! Nu vei fi capabil să te acordezi cu El pe aceaşi frecvenţă. Nu poţi. O poţi face numai împreună, în grup!

Atunci când eşti împreună într-un singur grup, iar toate tipurile de relaţii reciproce există între voi (vorbim doar de relaţii care sunt relevante pentru scop), atunci această singură forţă a naturii există în jurul nostru şi deasupra noastră. Trebuie să îţi creezi un circuit rezonant în tine, ca un radio receptor, care se acordează la El şi atunci îl vei „prinde”. Această forţă umple totul din jur şi din voi, dar o puteţi sesiza numai atunci când vă acordaţi pe aceaşi frecvenţă.

Oamenii vin la grup cu problemele lor, cu minusurile lor. Ce se întâmplă în continuare? Se conectează unul cu altul şi totate minusurile dispar pentru că noi ne dorim doar să lucrăm în dăruire. Mă ridic deasupra problemelor – ele rămân jos. Există numeroase minusuri sub mine şi sub fiecare prieten, dar înţelegem că ele sunt creat pentru ca noi să aspirăm către dăruire reciprocă, ca să lucrăm cu aceste minusuri.

În ce fel? Ele vin de la o singură forţă unificată. Apar în mod intenţionat, pentru ca noi să ne grăbim către această forţă, în ciuda problemelor care apar în fiecare dintre noi şi, cel mai important, între noi. De fapt, ura, contradicţiile, neînţelegerile, apar între noi: Nimeni nu mă înţelege, eu nu înţeleg pe nimeni; nimeni nu mă apreciază şi nici eu nu vrea să apreciez pe nimeni.

În fiecare zi sunt înlăturate mai multe sau mai puţine probleme, dar problemele există în grup şi respingerile dintre unul şi altul sunt problemele centrale. „Depozitând” aceste probleme, aţintindu-le înainte împreună, este ca şi cum i-am spune Creatorului: „Nu ne vei îndepărta de pe drum. Înţelegem de unde vin toate acestea. Ai pus toate aceste probleme în faţa noastră pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor, ca deasupra Muntelui Sinai (muntele urii), către Tine.”

Astfel, împotriva tuturor perturbaţiilor pe care El le provoacă intenţionat, generaţi o proprietate complet nouă: unitatea. În acest fel începeţi să îl descoperiţi pe El între voi – calitatea Lui, forţa Lui. Acesta este radio receptorul vostru, senzorul vostru, organul vostru de simă pe care îl creaţi în voi înşivă. În el îl veţi revela imediat pe El – nu undeva în afară sau deasupra, ci aici, înăuntru.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De ce nu simţim progresul? Aspirăm unul la altul de mult timp, încercăm să organizăm un grup, iar în final nu obţinem niciun rezultat.

Realitatea este  că trebuie să trecem prin ceea ce se numeşte „perioada de pregătire.” Este la fel ca primii 20 de ani din viaţa omului, pe care acesta îi petrece pentru a deveni un adult şi a păşi în viaţă. Numai după asta apare următoarea etapă, corecţia reală.

La noul nivel continuăm să lucrăm în acelaşi grup. Totuşi, dacă înainte aveam grupul şi Lumina Înconjurătoarea (Ohr Makif sau OM), acum avem grupul şi Lumina Directă (Ohr Pnimi sau OP). În asta constă întrega diferenţă.

Desigur, este o diferenţă uriaşă. În timpul pregătirii, lucrăm în întuneric şi suferim constant şi avem întrebări. Atunci munca este cea mai grea, pentru că lucrăm fără a înţelege, fără a ştii ceea ce facem.

De fapt, cea mai importantă muncă se realizează la aceste nivele. La fel se întâmplă şi copiilor mici. În timp ce cresc, ei îşi pun bazele pentru existenţa ulterioară, pentru întreaga viaţă. Modul în care îşi petrece omul primii 20 de ani din viaţă, se pregăteşte, absoarbe actele bune, intenţiile, înţelegerea a ceea ce se întâmplă, cunoştinţe, etc, în acest fel va continua să existe în această lume. Iar în spiritualitatea situaţia este chiar mai riguroasă: până când omul nu trece de aceşti ani, adică de perioada de pregătire, nu intră în lumea superioară.

În acest fel, perioada de pregătire ridică o întrebare: Câţi ani trebuie să dureze? Răspunsul este simplu: Nu contează numărul de ani – depinde de noi. Vedem că mulţi studenţi noi vin la grup mult mai pregătiţi decât am fost noi în trecut. Totul le este deja aranjat interior, ei prind repede principiile şi se conectează la grup; este ca şi cum le este mai uşor lor. Din asta vedem că timpul schimbă totul.

Astfel, acesta depinde numai de noi. Îl putem comprima, scurta. Numai intensitatea studiilor noastre determină cât de repede vom avansa pe această cale, această fază introductorie, perioada pregătirii.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să separ rezultatele fiecărei acţiuni şi a fiecărei stări în două:

1. Stare de fapt vine de la Creator şi este întodeauna bună;
2. În timp ce eu, conform dorinţelor mele, mă pot numi fie ”păcătos” fie ”drept”, funcţie de faptul dacă justific sau nu această stare.

Mai mult, ce criteriu folosesc pentru a justifica asta? Dacă îmi este plăcut, atunci desigur îl justific. Ce sunt în acest caz: „păcător” sau ”drept”? Sunt păcătos pentru că îl justific pe Creator în mod egoist.

Pot fi, de asemenea, şi opusul: Starea mea este rea pentru voinţa de primire şi este bună pentru dăruirie, deoarece îmi permite să merg înainte. Reiese faptul că Creatorul mă ajută trimiţându-mi o senzaţie rea, astfel încât să rămân în acelaşi loc în losc să realizez că mai sunt lucruri care necesită corecţie în relaţia mea cu El.

Este necesară întotdeauna o auto-evaluare corectă şi precisă. Totul depinde de persona care realizează stare dată, o analizează corect şi vine cu o cerere. Şi ce cere? Cere forţa dăruirii şi nimic mai mult.

Dacă cer bine, această cerere va fi egoistă. În acelaşi timp, nu sunt în stare să cer ceva care să dăuneze egoismului meu.

Cum pot să mă rog progresez către următoarea stare, care prevesteşte fără echivoc pericol pentru egoismul meu? Pot eu oare cu adevărat să îi cer Creatorului să mă corecteze, ca El să îmi ia cel mai preţios lucru pe care îl am acum? Dacă în dorinţa mea curentă eu tânjesc după plăcere, cum pot să Îi cer să oprească primirea plăcerii? Nu ar fi o aspiraţie din inimă ci simple vorbe, care nu contează în spiritualitate.

Omul nu are nicio posibilitatea să ridice o rugăciune pentru corectarea proprie. Singurul mijloc este de a apela din punctul din inimă (fără a adăuga nimic din mine deoarece egoismul locuişte în mine) prin conectarea cu grupul în acelaşi timp. Numai împreună cu prietenii pot să îmi aduc contribuţia la rugăciunea comună pentru corecţie. Şi această rugăciune ne va ajuta.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/29/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Toata viata mea am cautat conexiunea cu Creatorul. Si acum o simt, inteleg ca Creatorul imi trimite tulburari serioase. Exista un dialog interior cu Creatorul. Am nevoie sa inteleg ce vrea El de la mine. Cum pot sa inteleg acest lucru, cum pot sa-L simt?

Raspuns: Tot ceea ce este in legatura cu revelarea singurei forte superioare, Creatorul, este de asemenea legat de femei. Doar femeilor le lipseste abilitatea de a creea un detector, un senzor, un simt al perceptiei Creatorului. Barbatii nu pot creea acest detector daca nu au suportul femeilor. Noi lucram impreuna. Femeile trebuie sa creeze un mediu ambiant in jurul barbatilor: sa impinga, sa foloseasca persuasiunea, sa ajute, sa sprijine in orice mod pot, dar cel mai important lucru este dorinta lor. Dorinta voastra trebuie sa influenteze barbatii. Ca si o femeie care-si trimite barbatul sa iasa din casa, sa lucreze si sa aduca acasa venitul pentru ca familia trebuie sa supravietuiasca.

Fara asta, barbatii s-ar juca cu jucariile lor toata viata lor. Asta, deoarece datorita dorintei femeilor lumea se dezvolta atat in lumea noastra cat si in lumea spirituala. Femeia este mai potrivita pentru diseminare. Daca ea e angajata in diseminare, aceasta este treaba ei : ea da nastere, ea inmulteste. Facand asta, ea munceste mult mai bine decat barbatii. Eu cred ca aceasta realizare este cea mai adevarata si corecta.

In plus, ea trebuie sa sprijine grupul barbatilor, sa aibe grija ca o mama de copii ei, ca ei sa nu se certe sau lupte, sa-i linisteasca si sa-i impace. De asemenea femeile ar trebui sa cada de acord. Daca exista intre ele un acord corect, bun, barbatii din mijlocul lor nu vor fi capabili sa se certe. Barbatii intotdeauna simt putin dintr-o mama, intr-o femeie. Acest lucru ramane cu ei pe viata. Daca voi creati o astmosfera buna, barbatii vor simti ca in acest mediu trebuie sa se comporte diferit. Daca voi incepeti sa promovati unitatea, dorinta voastra va incepe dintr-odata sa lucreze spre conexiunea lor, si asta este avansarea lor spirituala.  Va puteti imagina ce munca faceti si ce provocati?

din Concresul Vilnius 24.03.12, Lectia 3

Filed under: Congrese, Femeia, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare:Oricare dintre noi, barbati sau femei la fel, cautam cai pentru ascensiunea catre urmatorul grad. Cum poate o femeie sa ajunga la intelegerea corecta a acestui lucru? La urma urmei, barbatii se reunesc si discuta aceste chestiuni in grupuri, in timp ce femeile nu participa la acest proces ?

Raspuns:  O femeie este un vas pe care un barbat are nevoie sa-l umple cu munca sa fata de Creator.Cu ce umple el acest vas? Cu Creatorul. Aici barbatul actioneaza ca un instrument, un mijloc de transmitere. Asta e ceea ce denumit un ecran si Lumina Reflectata. Asta este munca barbatilor.  Iar munca femeilor este o enorma dorinta pentru revelarera Creatorului.

Deci, unde vedeti un rol marunt al femeii daca ea este de fapt chiar dorinta fara de care barbatul nu are nimic de facut? De aceea barbatii necasatoriti nu erau acceptati niciodata in Cabala. Ce este acolo de facut pentru el, daca nu are o sotie? Asta se numeste „jumatate de trup”.  Este chiar un concept in Cabala: un barbat necasatorit este o jumatate de trup. Cu doar o jumatate de trup nu ar trebui sa vii sa studiezi.

In acest fel trebuie sa intelegem care este rolul femeii.

Din Congresul Vilnius 24.03.12, Lectia 3

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că sunt incapabil să rămân constant în gândul că totul vine de la Creator. Ceea ce nu înțeleg este cum să accept cu iubire, necazurile care îmi provoacă suferință? Pot înțelege că sunt bune pentru mine, cu mintea. Dar cum pot adăuga iubirea la asta? Ce este iubirea?

Răspuns: Nu îți completezi acțiunea, de aceea nu simți iubirea. Înțelegi că deranjamentele, perturbațiile, vin probabil de la Creator și asta, evident, este bine. Știi că nu poți scăpa de ele, deci le accepți. Nu le finalizezi cu iubire. Nu procesezi aceste deranjamente împreună cu grupul și nu le inversezi, pentru ca astfel să le percepi ca o expresie a iubire.

Este la fel ca atunci când părinți își pedepsesc copilul. Copilul trebuie să înțeleagă că ei o fac din iubire pentru el. Nu îl pedepsesc pe el, pedepsesc egoul lui. Ce este mai mult, ei vor să își ridice copilul deasupra egoului. Atunci când se împarte în două, ”acesta este egoul meu iar acesta sunt eu” și realizează că perturbațiile apar în opoziție cu egoul, atunci ”eu-l” lui se apropie de Creator și simte iubire.

Imaginează-ți că ești un copil inteligent și înțelegi: ”Părinți mei trebuie să mă pedepsească pentru a preveni comportările mele rele. Ei nu mă pedepsesc, ci pur și simplu îmi dau o oportunitate să îmi depășesc egoul.”

Comentariu: Atunci când eram copil, nu am avut nicio idee că cineva mă iubea. Tot ceea ce vedeam erau numai pedepse.

Răspuns: Atunci trebuie să devi mai inteligent! Trebuie să crești, totuși!

Trebuie să atingi o stare în care percepi cele mai grele probleme ca o imensă iubire. Sunt foarte serios. Totul depinde numai de percepția ta! Noi existăm în câmpul Luminii infinit de bune. Nimic nu există în întreaga lume decât asta. Numai iubire infinită și bunătate! Dar percepția noastră este greșită și, ca rezultat, simțim sentimentul opus. Dacă te reconstruiești și îți mărești înțelegerea, în loc de ură vei simți iubire, în loc de rău, bine, iar în loc de suferință, plăcere.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecția 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sentimentul importanţei scopului vine de la Lumina care Reformează. Nu depinde deloc de om. El ar trebui doar să lase Lumina să fie revelată în el şi tot ceea ce se întâmplă cu el va fi făcut de Lumină.

Toate acestea ţi se vor întâmpla şi tu te vei simţii minunat, numai dacă deschizi un loc în tine pentru Lumină. Nu trebuie să ne gândim ca asta se întâmplă datorită unor abilităţi speciale pe care le are omul. Ar trebui să apreciem şi să respectăm învăţătorul nu ca figura actuală ci ca informaţiile pe care le deţine, pentru că prin el primiţi Lumina. În plus, trebuie să apreciem grupul, pentru că fără el nu veţi putea fi capabili să percepeţi Lumina, să o simţiţi, înţelegeţi şi să o folosiţi. Nu veţi avea unde să o lasaţi să intre.

Întrebare: Ce înseamnă să „creăm o deschidere pentru Lumină?”

Răspuns: Cu cât eşti mai în adeziune cu Lumina, cu sursa, şi vrei să te anulezi, cu atât eşti mai inclus cu Galgata ve Eynaim proprii în AHP ale celui superior.

AHP ale celui superior, plin de Lumina Hochma, este vasul lui de primire. Poţi să fi acolo dacă te anulezi. Apoi înoţi acolo în apele Bina şi creşti. Ai totul, toată lumea, „de la un capăt la altul”; totul depinde de cât de mult te anulezi.

Dar eşti deja născut cu vasele tale independente. Trebuie să te minimizezi în relaţie cu starea în care eşti în lumea Ein Sof (Infinitate). Şi asta pentru că superiorul este Infinit comparat cu tine. De aceea, ar trebui să te diminuezi la propria măsură, care ar trebuie să fie în afară ca un embrion.

Tranziţia este foarte aproape, acestea sunt durerile naşterii în care primeşti propriile „veştminte”, în loc de a sta în cel superior fără nicio formă proprie şi numai anulându-te primeşti o nouă formă. Nu vedem asta în această lume pentru că un embrion are deja o formă chiar şi când este în pântecul mamei. Dar în spiritualitate nu este aşa.

Din Convenţia Internă, Lecţia 2 din 3.3.2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui să ne gândim doar cum să ne strângem împreună pentru a simţii forţa superioară între noi, planul ei, scopul ei, care ne-a dezvoltat de-a lungul istoriei…

Scânteia care a apărut în lumea noastră de la Big Bang, a dezvoltat toată materia transferându-i toată energia, toată informaţia, iar apoi a obligat această materie să vină împreună. La început materia s-a adunat din energie şi s-au format particulele. Apoi au început să se conecteze şi s-au format atomii, moleculele şi diferite cristale.

La nivel mineral, există o aspiraţie simplă de a se agăţa una de alta şi astfel să simtă o stare de conexiune. Prin această conexiune, se atinge puterea noului nivel: elementele particulare ale naturii, toate părţile ei majore.

Apoi apare un nou nivel, nivelul vegetal (Ruach), când particulele încep să se mişte, să consume şi să emită, să treacă de la una la alta. Încă odată, totul se dezvoltă numai prin conexiune reciprocă. Următorul nivel, cel animal, apare atunci când animalele se înmulţesc şi încep deja să se organizeze în familii.

Apoi vine omul care nu se conectează doar cu alţii. El crează societăţi foarte complexe, grupuri diferite, triburi şi familii. El construieşte şi dezvoltă. Dar încă odată, totul se bazează pe unificare. Aceste unificări sunt egoiste şi sunt esenţiale pentru următorul nivel al dezvoltării.

Astfel, natura ne constrânge să avansăm în direcţia unei unităţii şi mai mari. Pe asta se bazează totul.

Acum, suntem la următorul nivel al unificării. Ne mişcăm în aceaşi direcţie, dar unificare trebuie să se întâmple cu participarea noastră conştientă: Trebuie să participăm la ea şi să o îndeplinim noi înşine.

Natura ne împinge înainte către dezvoltare, forţat, ca în etapele precedente. Dar noi nu ne putem mişca automat la nivelul următor. Trebuie să îl vrem noi înşine, pentru că numai crescându-ne conştienţa putem să să ne creăm un organ de simţ pentru a identifica şi primi Lumina superioară, forţa superioară.

Trebuie să ne includem unul în altul în mod personal şi nu egoist, iar această conexiune nu trebuie să se bazeze pe o unitate normală, ca în etapele anterioare. Unificarea curentă este construită în ciuda tendinţelor noastre naturale, pentru că cum trebuie să ajungem la forţa superioară şi nu doar să ne unim împreună.

Deci, în unificarea curentă trebuie să ne gândim şi să includem pe toţi prietenii din toată lumea. Ei sunt aici, împreună cu noi. Trebuie să le simţim toate dorinţele, gândurile, sentimentele, planurile şi speranţele aici, în această sale, între noi, ceea ce este chiar mai bine.

În acelaşi timp trebuie să ne gândim la umanitate: Ce putem face ca şi ei să simtă care este următorul nivel de dezvoltare şi la ce nivel de recunoaştere şi simţire trebuie ca noi, fiinţele umane, să ne ridicăm prin transformarea într-o imagine unificată a omului, sau „Adam”, care înseamnă „similar cu Creatorul.”

Cel mai important lucru este să nu uităm faptul că scopul unităţii noastre este de a ne conecta cu forţa superioară din natură, care umple totul din jurul nostru, determină totul, este baza a tot şi a creat toată lumea dintr-o scânteie de energie. Prin scânteia care s-a dezvoltat până la această fază, vom fi în stare să transcedem la următoarea dimensiune către care evoluţia noastră ne conduce astăzi.

Deci, noi, toţi cei care înţeleg, care vor să înţeleagă şi să perceapă această metodă, ne-am adunat aici din toate colţurile lumii. Sperăm cu toţi că vom avea succes. Totul depinde de intenţiile noastre, de dorinţa noastră internă pentru unitate colectivă reciprocă.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Un comentariu →

Trebuie să fim recunoscători sorţii, pentru că am fost aleşi să ştim exact ce înseamnă înţelepciunea Cabala şi să prezentăm asta întregii lumi. Suntem pionieri în asta! Suntem primii din toate generaţiile din întreagă evoluţie. Pentru miliarde de ani, creaţia a trecut printr-un lanţ lung de transformări. În final, astăzi, noi suntem primii care stăpânim această metodă şi o lăsăm gata de a fi folosită, să fie aplicată de cei care urmează.

O realizăm pe noi înşine. O dezvoltăm în conexiunea dintre noi, bazată pe ce se întâmplă între noi în grupuri, în conexiune. Pe această bază, scriem articole noi şi studiem materiale legate de tipurile de conexiune dintre noi. Prin această muncă practică, oferim această metodă, într-o manieră realistă, întregii umanităţii.

Deci, suntem cercetători, suntem pionieri în folosirea ei practică. Trebuie să fim recunoscători sorţii pe de o parte, iar pe de alta trebuie să fim responsabili pentru că ni s-a dat această şansă. Conform ritmului în care se dezvoltă umanitatea, vedem măsură în care aceasta simte nevoia pentru o nouă metodă de a trăi.

Miliarde de oameni din întreaga lume întreabă: „Ce ar trebui să facem?” Trebuie să le prezentăm toate acestea.

Deci, în conexiunea internă dintre noi, nu trebuie să uităm că facem asta nu numai pentru noi, pentru că astfel am fi ca egoiştii. Facem asta nu numai pentru a revela forţa superioară, planul ei, pentru a o simţii, a câştiga înţelegere prin sentiment, a o studia în realitate, ci şi pentru a o aduce către restul umanităţii.

Mişcarea noastră internă trebuie să fie acompaniată de expansiune externă. Aceste două acţiuni trebuie să fie echilibrate la fel ca organele din corp care operează aşa cum trebuie să o facă: primesc şi dăruiesc. Este foarte important să îmi amintesc de restul lumii şi de forţa superioară care ne-a creat ca că urcăm la ea. Dacă includem toate aceste componente înăuntrul nostru, ne dezvoltăm corect şi forte repede.

Am trecut deja prin foarte multe: multe congrese, întâlniri şi evenimente de unitate. Totuşi, astăzi, suntem în situaţia în care trebuie pur şi simplu să cerem de la noi înşine şi de la forţa superioară revlearea acesteia, astfel încât să lucrăm cu adevărat cu ea între noi, astfel încât noi toţi şi forţa superioară care este simţită între noi se va revela ca un întreg.

Trebuie să pretindem foarte clar ca rugăciunea noastră, cererea noastră, este împlinită. Fiecare dintre noi nu ar trebui doar să aştepte, ci cu fiecare acţiune pe care o facem, să avansăm cu cererea corectă de a îl simţi pe Creator prin unitate.

Din  Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→