Sentimentul importanţei scopului vine de la Lumina care Reformează. Nu depinde deloc de om. El ar trebui doar să lase Lumina să fie revelată în el şi tot ceea ce se întâmplă cu el va fi făcut de Lumină.

Toate acestea ţi se vor întâmpla şi tu te vei simţii minunat, numai dacă deschizi un loc în tine pentru Lumină. Nu trebuie să ne gândim ca asta se întâmplă datorită unor abilităţi speciale pe care le are omul. Ar trebui să apreciem şi să respectăm învăţătorul nu ca figura actuală ci ca informaţiile pe care le deţine, pentru că prin el primiţi Lumina. În plus, trebuie să apreciem grupul, pentru că fără el nu veţi putea fi capabili să percepeţi Lumina, să o simţiţi, înţelegeţi şi să o folosiţi. Nu veţi avea unde să o lasaţi să intre.

Întrebare: Ce înseamnă să „creăm o deschidere pentru Lumină?”

Răspuns: Cu cât eşti mai în adeziune cu Lumina, cu sursa, şi vrei să te anulezi, cu atât eşti mai inclus cu Galgata ve Eynaim proprii în AHP ale celui superior.

AHP ale celui superior, plin de Lumina Hochma, este vasul lui de primire. Poţi să fi acolo dacă te anulezi. Apoi înoţi acolo în apele Bina şi creşti. Ai totul, toată lumea, „de la un capăt la altul”; totul depinde de cât de mult te anulezi.

Dar eşti deja născut cu vasele tale independente. Trebuie să te minimizezi în relaţie cu starea în care eşti în lumea Ein Sof (Infinitate). Şi asta pentru că superiorul este Infinit comparat cu tine. De aceea, ar trebui să te diminuezi la propria măsură, care ar trebuie să fie în afară ca un embrion.

Tranziţia este foarte aproape, acestea sunt durerile naşterii în care primeşti propriile „veştminte”, în loc de a sta în cel superior fără nicio formă proprie şi numai anulându-te primeşti o nouă formă. Nu vedem asta în această lume pentru că un embrion are deja o formă chiar şi când este în pântecul mamei. Dar în spiritualitate nu este aşa.

Din Convenţia Internă, Lecţia 2 din 3.3.2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui să ne gândim doar cum să ne strângem împreună pentru a simţii forţa superioară între noi, planul ei, scopul ei, care ne-a dezvoltat de-a lungul istoriei…

Scânteia care a apărut în lumea noastră de la Big Bang, a dezvoltat toată materia transferându-i toată energia, toată informaţia, iar apoi a obligat această materie să vină împreună. La început materia s-a adunat din energie şi s-au format particulele. Apoi au început să se conecteze şi s-au format atomii, moleculele şi diferite cristale.

La nivel mineral, există o aspiraţie simplă de a se agăţa una de alta şi astfel să simtă o stare de conexiune. Prin această conexiune, se atinge puterea noului nivel: elementele particulare ale naturii, toate părţile ei majore.

Apoi apare un nou nivel, nivelul vegetal (Ruach), când particulele încep să se mişte, să consume şi să emită, să treacă de la una la alta. Încă odată, totul se dezvoltă numai prin conexiune reciprocă. Următorul nivel, cel animal, apare atunci când animalele se înmulţesc şi încep deja să se organizeze în familii.

Apoi vine omul care nu se conectează doar cu alţii. El crează societăţi foarte complexe, grupuri diferite, triburi şi familii. El construieşte şi dezvoltă. Dar încă odată, totul se bazează pe unificare. Aceste unificări sunt egoiste şi sunt esenţiale pentru următorul nivel al dezvoltării.

Astfel, natura ne constrânge să avansăm în direcţia unei unităţii şi mai mari. Pe asta se bazează totul.

Acum, suntem la următorul nivel al unificării. Ne mişcăm în aceaşi direcţie, dar unificare trebuie să se întâmple cu participarea noastră conştientă: Trebuie să participăm la ea şi să o îndeplinim noi înşine.

Natura ne împinge înainte către dezvoltare, forţat, ca în etapele precedente. Dar noi nu ne putem mişca automat la nivelul următor. Trebuie să îl vrem noi înşine, pentru că numai crescându-ne conştienţa putem să să ne creăm un organ de simţ pentru a identifica şi primi Lumina superioară, forţa superioară.

Trebuie să ne includem unul în altul în mod personal şi nu egoist, iar această conexiune nu trebuie să se bazeze pe o unitate normală, ca în etapele anterioare. Unificarea curentă este construită în ciuda tendinţelor noastre naturale, pentru că cum trebuie să ajungem la forţa superioară şi nu doar să ne unim împreună.

Deci, în unificarea curentă trebuie să ne gândim şi să includem pe toţi prietenii din toată lumea. Ei sunt aici, împreună cu noi. Trebuie să le simţim toate dorinţele, gândurile, sentimentele, planurile şi speranţele aici, în această sale, între noi, ceea ce este chiar mai bine.

În acelaşi timp trebuie să ne gândim la umanitate: Ce putem face ca şi ei să simtă care este următorul nivel de dezvoltare şi la ce nivel de recunoaştere şi simţire trebuie ca noi, fiinţele umane, să ne ridicăm prin transformarea într-o imagine unificată a omului, sau „Adam”, care înseamnă „similar cu Creatorul.”

Cel mai important lucru este să nu uităm faptul că scopul unităţii noastre este de a ne conecta cu forţa superioară din natură, care umple totul din jurul nostru, determină totul, este baza a tot şi a creat toată lumea dintr-o scânteie de energie. Prin scânteia care s-a dezvoltat până la această fază, vom fi în stare să transcedem la următoarea dimensiune către care evoluţia noastră ne conduce astăzi.

Deci, noi, toţi cei care înţeleg, care vor să înţeleagă şi să perceapă această metodă, ne-am adunat aici din toate colţurile lumii. Sperăm cu toţi că vom avea succes. Totul depinde de intenţiile noastre, de dorinţa noastră internă pentru unitate colectivă reciprocă.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Un comentariu →

Trebuie să fim recunoscători sorţii, pentru că am fost aleşi să ştim exact ce înseamnă înţelepciunea Cabala şi să prezentăm asta întregii lumi. Suntem pionieri în asta! Suntem primii din toate generaţiile din întreagă evoluţie. Pentru miliarde de ani, creaţia a trecut printr-un lanţ lung de transformări. În final, astăzi, noi suntem primii care stăpânim această metodă şi o lăsăm gata de a fi folosită, să fie aplicată de cei care urmează.

O realizăm pe noi înşine. O dezvoltăm în conexiunea dintre noi, bazată pe ce se întâmplă între noi în grupuri, în conexiune. Pe această bază, scriem articole noi şi studiem materiale legate de tipurile de conexiune dintre noi. Prin această muncă practică, oferim această metodă, într-o manieră realistă, întregii umanităţii.

Deci, suntem cercetători, suntem pionieri în folosirea ei practică. Trebuie să fim recunoscători sorţii pe de o parte, iar pe de alta trebuie să fim responsabili pentru că ni s-a dat această şansă. Conform ritmului în care se dezvoltă umanitatea, vedem măsură în care aceasta simte nevoia pentru o nouă metodă de a trăi.

Miliarde de oameni din întreaga lume întreabă: „Ce ar trebui să facem?” Trebuie să le prezentăm toate acestea.

Deci, în conexiunea internă dintre noi, nu trebuie să uităm că facem asta nu numai pentru noi, pentru că astfel am fi ca egoiştii. Facem asta nu numai pentru a revela forţa superioară, planul ei, pentru a o simţii, a câştiga înţelegere prin sentiment, a o studia în realitate, ci şi pentru a o aduce către restul umanităţii.

Mişcarea noastră internă trebuie să fie acompaniată de expansiune externă. Aceste două acţiuni trebuie să fie echilibrate la fel ca organele din corp care operează aşa cum trebuie să o facă: primesc şi dăruiesc. Este foarte important să îmi amintesc de restul lumii şi de forţa superioară care ne-a creat ca că urcăm la ea. Dacă includem toate aceste componente înăuntrul nostru, ne dezvoltăm corect şi forte repede.

Am trecut deja prin foarte multe: multe congrese, întâlniri şi evenimente de unitate. Totuşi, astăzi, suntem în situaţia în care trebuie pur şi simplu să cerem de la noi înşine şi de la forţa superioară revlearea acesteia, astfel încât să lucrăm cu adevărat cu ea între noi, astfel încât noi toţi şi forţa superioară care este simţită între noi se va revela ca un întreg.

Trebuie să pretindem foarte clar ca rugăciunea noastră, cererea noastră, este împlinită. Fiecare dintre noi nu ar trebui doar să aştepte, ci cu fiecare acţiune pe care o facem, să avansăm cu cererea corectă de a îl simţi pe Creator prin unitate.

Din  Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De-a lungul multor ani în care am explicat metoda cooperării integrale, am dat ca exemplu corpul nostru fizic care construit din diferite organe. Toate organele par să opereze solitar: inima, plămânii, rinichi sau ficatul. Fiecare operează în propriul ritm şi în fiecare există un program intern, un soft, dar totul este bazat pe cooperare.

Cu toate că ele operează în planuri diferite, în ritmuri diferit, cu sarcini interne total diferite, ele trebuie să aibă o sarcină colectivă: să ţină întregul corp într-o stare de echilibru, stare care depinde numai de cooperarea corectă a fiecărei părţi corectate. O parte corectată este partea care cooperează cu altele iar munca sa internă este aţintită numai la înţelegerea cu celelalte parţi ale corpului.

Noi, de asemenea, trebuie să ne simţim ca mici organe într-un singur corp uriaş. Creaţia vasului nostru colectiv de percepţie, a unui nou organ de simţ, depinde de faptul că nimeni nu operează ca un corp separat ci în înţelegere cu toate celelalte parţi ale sistemului.

Deci totul ar trebui direcţionat nu către dezvoltarea noastră individuală internă, care de fapt nu există, ci numai către conexiune!

Există încă mulţi oameni care vin la noi să studieze din cărţi, dar numai pentru a cunoaşte, a vedea ceea ce este scris acolo. Dar ei nu sunt incluşi în munca generală a conexiuni şi a unităţii, deci ei nu înţeleg unde se îndreaptă toate acestea. „Da, bine, este o ştiinţă, o teorie, care vorbeşte de schimbarea locurilor şi mişcarea într-un spaţiu oarecare imaginar, în sus şi în jos, de diferite conexiuni între anumite tipuri de obiecte nefamiliare. Unde sunt toate acestea? Sunt mai degrabă abstracte pentru că în lumea noastră nu există deloc. Deci, de ce ar trebui să fac asta?”

Aceşti oameni nu înţeleg că trebuie să se conecteze între ei şi numai în această conexiune vor începe să vadă prin aceste legături: „Unde sunt aceste părţi? Unde este nivelul Bina, dăruirea, primirea de la ele şi dăruirea asupra lor?” Până când nu vor încerca să implementeze toate acestea în conexiunea dintre ele, înţelepciunea Cabala va fi o filozofie goală pentru ei, care nu spune nimic.

Deci, principalul lucru este, nu să studiem ce este în cărţi, ci să ne dorim să simţim ceea ce studiem, să implementăm în viaţă, în conexiunea dintre noi. Altfel, aşa cum ne spun învăţătorii noştri, omul „se usucă”. El nu vede rezultatul a ceea ce citeşte. Desigur, sunt multe lucruri interesante acolo, multe informaţii, dar este doar un studiu abstract şi nimic altceva.

Asta în timp ce metoda însăşi este foarte practică, iar noi trebuie să o implementăm între noi.

Din Lecţia nr. 1 de la Vilnius Convention 3/23/12,

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a găsi în noi înşine oportunitatea de a simţii forţa care umple lumea, controlează lumea şi destinele noastre, ne conduce prin viaţă şi determină toate evenimentele din ea – ce se va întâmpla cu fiecare din noi, în fiecare minut.

Pentru a face asta, trebuie să ne adâncim în mod constant în noi, mai ales prin noi înşine. Nu vom fi în stare să găsim nimic în lumea mecanică care ne înconjoară. Numai rafinându-ne simţurile, crescându-le sensibilitatea internă, vom începe să simţim straturile fine ale naturii, ca şi stratul informaţional. Acest strat ne va revela întregul program al creaţiei, tot ce ar trebui să ni se întâmple şi ce s-a întâmplat deja şi ne va ridica deasupra senzaţiei de timp, spaţiu şi mişcări mecanice, într-o zonă diferită total.

Astfel, trebuie să ne adâncim constant şi să căutăm în noi înşine pentru a simţii acest strat informaţional, această forţă care controlează totul. Poate fi numită forţa de bază a naturii, forţa superioară sau natura, sau Creatorul pentru că el crează totul şi conţine întregul program al creaţiei. Pentru a îndeplini asta, ne adunăm împreună pentru a creşte impactul nostru asupra fiecăruia şi astfel a ne ajuta să ne unim împreună.

Începem să creăm un nou organ de simţ în sentimentul colectiv, care este capabil să ne reveleze forţa care ne înconjoară şi penetrează totul. Fiind într-o asemena conexiune constantă şi corectă dintre mine şi ceilalţi, mă ridică deasupra mea, ies din mine şi încep să simt ceea ce este între noi. Aste devine foarte important.

Dar restul este al meu, ca şi corpul meu animal. Când doresc să ies din mine complet, să simt ce este în afara mea, atunci găsesc această forţă a naturii.

Să ne conectăm cu ea este scopul existenţei noastre. Şi vrem cu toţii să obţinem asta.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la TES, art. 120: De fapt, dacă cineva adaugă o singură poruncă, poruncă iubirii, se consideră că este merituos şi că judecă totul pe o scală de merit. Atfel, scala păcatelor devine şi ea o scară a meritelor.

Reiese că şi dacă cineva are o scală întregă de păcate, ele devin toate merite. Apoi, el este cineva care nu păcătuit niciodată şi este considerat „complet drept”. Acesta este înţelesul a: lumea şi individul sunt judecaţi de majoritate.

Pe nivelele scării spirituale ne judecăm noi înşine şi pe alţii, conform stării curente şi nu conform a ceea ce a fost sau va fi. Se spune, „ Nu există niciun om drept pe pământ care face bine şi nu păcătuieşte.” Cum poate cineva deveni drept dacă nu şi-a corectat atributele interne egoiste? Toată lumea porneşte pe calea spirituală de la spargerea care ne-a fost pregătit în avans.

De aceea, totul depinde numai pe ce nivel al scării se află omul. Asta înseamnă că noi evaluăm acest nivel nu conform unei scale absolute ci relativ: dacă o personă a avut o oportunitate aici şi atitudinea ei pentru aceasta. De fapt, nu pot judeca niciodată pe altcineva, pentru că nu am ajuns în locul lui încă. Problema nu este pe ce nivel se află acum, ci ce oportunităţi a avut şi cum le împlineşte. Nimeni nu ştie asta decât persoana însăşi.

Ca întreg, toată lumea poate fi benefică sau poate dăuna vasului general. Suntem într-un sistem integral şi chiar dacă o persoană sau acţiunea ei lipseşte, sistemul nu lucrează. Acest defect este suficient pentru a împiedica conexiunea din sistem. Este fie corectat fie corupt şi nu există stări intermediare sau aproximative în asta.

De aceea, toată lumea trebuie să participe conform situaţiei care îi este dată. Aşa este judecată o persoană şi nu există jumătate de verdict. Este la fel ca atunci când trebuie să iubeşti şi urăsşit, dăruieşti şi primeşti. Există doar două valori, ca în sistemele de calclu: zero şi unu. Din aceste două perspective poţi să pui împreună ceea ce vre, chiar şi cea mai înaltă şi fină stare.

Schema este simplă: Ai împlinit oportunitatea care ţi s-a dat? Sistemul superior lucrează conform aceleaişi legi pe care ne bazăm sistemul numeric. În fiecare situaţie există două opţiuni: Este fie un click, o conexiune, fie nu. Chiar şi cea mai complicată situaţia poate fi spartă în aceste două componente elementare.

Asta înseamnă că lumea spirituală este un sistem numeric şi nu unul analog? Nu. Pur şi simplu nu îl putem percepe altfel. Un lanţ de corecţii vin din asta, care pas cu pas conduc prin multe grade. Ne putem gândi cum este posibil să avansăm la integralitate în cele mai mici detalii care altcătuiesc imaginea lumii noastre. Nu putem lucra cu egoul numai împărţindu-l în părţi mici. Atunci când sunt aşa multe părţi, o integrală se formează din ele.

Exact aşa ne folosim atributele lumii noastre şi tehnologia. Apar din natura noastră. Aici putem vedea clar conexiunea dintre ştiinţa normală tradiţională şi ştiinţa spirituală: Au aceaşi abordare faţă de lumea această şi de cea spirituală.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ştiinţa Cabala descrie stadiile dezvoltării prin care trebuie să trecem pentru a ne apropia mai mult unul de altul pentru a revela Forţa Superioară. Conform aspiraţiilor noastre către unitate, a nulificării egoului nostru, a ascederii asupra lui şi a unirii, atingem primul nivel şi simţim această forţă la nivelul lui Nefesh (nivelul mineral). Începem să simţim că există ceva între noi, dar totuşi nu îl putem percepe exact. Există anumite senzaţii, dar ele nu sunt palpabile sau determinabile încă.

Mai târziu, printr-o dorinţă mai puternică unul către altul, atingem o conexiune mai puternică şi începem să simţim cum să ne „penetrăm” unul pe altul, simţim conexiunea mai mult. De aici, răsare o sensibilitate puternică, abilitatea de a simţii. Şi nu doar de a simţii, dar şi de a înţelege cum o facem. Apare senzaţia de la nivelul Ruach, nivelul mişcării. Conform mişcării noastre unul către altul, putem veni în contact cu aceste forţe cu diferite puteri, mai mari sau mai mici, conform nuanţelor pe care le întâmpinăm. Mişcările noastre şi înţelegerea acestei forţe superioare se petrec într-un fel de dialog: în eforturile noastre şi în răspunsul ei, reacţia forţei superioare.

Avansăm mai mult în stabilirea a unei şi mai mari armonii într noi şi începem să simţim exact cum să ne conectăm şi cum să dăm şi să primim de la altul. Apoi atingem senzaţia forţei superioare şi comunicăm cu ea fie în dăruire fie în primire de la ea. Acest nivel este numit Neşama, nivelul Bina, un nivel extrem de înalt.

Apoi mergem la o şi mai adâncă penetrare a interacţiunilor dintre noi: metoda prin care lucrăm cu ei primind de la altul sau dăruind altora prin propriul sine. Dăruind altora prin noi înşine, atingem nivelul Lumina Hochma sau Haya.

Şi în final, atingem starea în care îi simţim pe toţi ca un singur întreg. Nu mai există diferenţa, comunicare, tranziţii, totul se contopeşte într-o singură picătură de apă şi toate separăriile dispar. Atingem nivelul Yechida (de la cuvântul „unitate”) – unitatea completă dintre noi şi forţa superioară.

Aceste cinci nivele sunt obţinute numai în măsura conexiunii dintre noi; atunci când egosimul nostru personal, protecţionismull şi tot ceea ce este personal este îndepărtat, omul ascede şi trăieşte numai în comun.

Pentru a ne dezvolta această abilitate, un asemenea instrument de percepţie, ne adunăm într-un grup în timpul congreselor, în toate acţiunile noastre şi, gradual, o dezvoltăm în noi înşine.

Timpul acesta este special pentru ne forţează şi ne îndreaptă către asta şi nu numai pe noi dar întreaga umanitate se îndreaptă către stadiile iniţiale, atunci când o persoană încă nu înţelege ce înseamnă să „dezvolte sentimente, să se unească şi conecteze cu alţii.”

Sunt necesari mulţi paşi înainte ca o pesoană să descopere asta: „De ce toate astea? Am asta?” Acţionează în mod automat căutând la alţii. Şi doar mai târziu, ceva începe gradul să se mişte înăuntru, ca şi cum s-ar furişa din interior. Începe să simtă altceva, ceva nou şi absolut necunoscut apare acolo, ca o intrare într-o zonă absolut nouă, care a fost complet ascunsă înainte.

Iar lumea ne ajută cu asta astăzi, rămânând într-o stare absolută de neînţelegere şi confuzie. Toţi oamenii din lume, de la mic la mare, sărac şi bogat, puternic şi slab, nimeni nu ştie unde se află. Toată lumea caută, dar nu ştie unde. Ei acţionează mecanic, încercând să trăiască viaţa aşa cum au fost obişnuiti, dar nu mai este aşa.

Din Congresul de la Vilniua 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Avem cereri justificate: Repetăm acelaşi lucru din nou şi din nou şi încercăm să ne unim. „Când se va termina asta? Când vom primi ceea ce vrem?” Răspunsul este simplu: Când nu vom mai vrea asta.

Rabash, „Slavei HaSulam (Treptele scării) 1989, articolul 12, „O binecuvântare şi un blestem”. Omul trebuie să ştie că fiecare început al muncii se numeşte „zi”, iar rugăciunea unei persoane către Creator să o aducă mai aproape de muncă se numeşte „zi”.

Mulţumită rugăciunilor şi cererilor noastre, mulţumită relaţiilor reciproce pe care le construim între Creator şi noi, ne clarificăm şi rafinăm cererea corectă, până când aceasta ne permit să simţim lumea spirituală. „O rugăciune” este munca inimii: purifică, pregăteşte. Dacă cerem şi strigăm, ruga noastră se transformă într-o conexiune cu Creatorul, care trece prin grup şi devine „ruga celor mulţi”. Acesta este singurul mod în care putem ajunge la El.

Atunci când aranjăm totul corect, atunci lustruim, rafinăm şi pregătim în mod constant vasele noastre de percepţie pentru a simţii spiritualitatea în ele. Pe drum cerem „Dă-mi!”, dar gradual începem să ne acordăm mai fin dorinţele şi cererile, direcţionându-le către dăruire, către unificare cu prietenii, către distingerea formei dăruirii generale, a Creatorului în această unitate, care este revelată conform principiului al „vino şi vezi”.

Şi astfel, gradual,  mintea şi sentimentele din vasele noastre ating parametrii corecţi şi ne permit să simţim lumea spirituală. Există aici şi acum şi noi ne aflăm în ea, dar nu o simţim…

De aceea, o rugăciune este un proces în care ne pregătim vasele noastre pentru percepţia spirituală.

Din  Congresul Arava 2/25/12, lecţia nr. 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar acum, întregul grup mondial participă la un experiment unic: se concentrează la workshop în grup. Cum ar trebui să fie legată această pregătire de congres? Ce ar trebui să facem după congres, pentru cei 99% care rămân din restul umanităţii?

Răspuns: Noi primim o dorinţă specială: aspiraţia către Creator, către această guvernarea generală şi forţa care umple totul, în afară căreia nu mai există nimic. Suntem înăuntrul acestei forţe, înăuntrul acestui câmp. Ai putea spune că fiecare dintre noi am primit o dispoziţie specială, un sprijin special.

Dar cine suntem noi, cu adevărat? De fapt, nimeni dintre noi nu este nimic special relativ la Creator?!

Trebuie să înţelegem că suntem în stare să ne dezvoltăm numai atunci când îi vom dezvolta pe toţi ceilalţi şi vom trage toată natură în noi. De aceea, fără cei 99%, fără a fi nevoie să tragem întreaga umanitate după noi, nu am fi primit această dorinţă, aspiraţia către Creator.

În principiu, asta se petrece cam aşa: Creatorul ne trage ca pe o aţă către El. La început, El ne tot trage până când înţelegem conceptul. Din acel moment, El ne va trage numai în măsura în care îi vom trage noi pe restul umanităţii după noi. Umanitatea este încă la nivelul existenţei animale şi nu are nevoia proprie de a aspira către Creator, de a se uni cu câmpul comun, de a ascede la nivelul de om. Om este cineva care îl înţelege şi îl obţine pe Creator.

Dacă diseminăm cunoştinţele noastre în aşa fel încât să fie înţelese corect de către mase, vom deveni vrednici pentru ca El să ne tragă mai departe. Creatorul o va face cu forţa şi în măsura în care noi unim restul umanităţii. Nu avansăm şi mai departe de unii singuri. Avem nevoie doar să arătăm oamenilor că îi luăm cu noi şi împreună ne dorim pur şi simplu să aspirăm către înainte! Aceasta se numeşte ridicarea MAN, când luăm dorinţele lor şi le trecem prin noi înşine, le ridicăm mai departe. Iar apoi Lumina coboară de Sus şi ne trage pe noi toţi către ea însăşi.

Cei 99% nu au dorinţa pentru spiritualitate. Dorinţele lor se limitează la nivelul material.

Noi trezim în ei înţelegerea că îşi vor rezolva toate problemele numai prin crearea de relaţii integrale, prin unificare. În timp ce facem asta, nu îl menţionăm pe Creator sau realizarea superioară, deoarece ei nu aspiră la asta.

Aspiraţia lor este direcţionată doar la a face această lume mai sigură şi confortabilă pentru viaţă, de a o face liberă de orice problemă. Cu adevărat ameninţătoare sunt problemele din ecologie. Ştim foarte puţine legate de ele, totuşi se poate vedea cu ochiul liber ce se întâmplă deja. În anii care vor veni, aceste probleme vor deveni cu adevărat ameninţătoare. Iar atunci ne va fi şi mai uşor să lucrăm cu masele.

Dar nu trebuie să stăm doar să aşteptăm până când aceste necazuri ne vor ameninţa existenţa pentru a fi mai uşor de convins publicul. Trebuie să le explicăm că aceste probleme se rezolvă prin integrarea dintre noi.

Din KAB TV “Bazele societăţii integrale” 3/18/12

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că în procesul de interacţiune cu o persoană, simt o senzaţie neplăcută de la ea. Poate fi asta o invitaţie de a face un efort pentru a mă conecta cu ea?

Răspuns: Trebuie să te conectezi cu ea. Pune-o în faţa ta şi apoi te gândeşti la ea ca şi cum ai fi tu. Asta este munca ta internă. Din nou, ea depinde de nivelul la care este făcută. Câteodată, trebuie să ne opunem unul altuia pentru a săpa mai adânc, pentru a veni într-un contact mai mare. În esenţă, avem nevoie de contradicţie pentru a ne simţii mai bine unul pe altul.

Contact nu înseamnă să învolburăm imaginea. Din contra, această imagine trebuie să devină mai clară. Trebuie să văd într-o persoană totul opus mie şi, în acelaşi timp, dorinţa ei de a fi cu mine. Când punem aceste două lucruri una peste alta, obţinem un dipol: calităţile opuse cu calităţile pozitive deasupra lor. Această structură tip dipol ne dă perfecţiunea şi ne ascute simţurile, percepţia şi adeziunea.

Acestă contradicţie este opusă reacţiilor normale ale lumii noastre, pentru că adăugăm aici un nivel pozitiv. Asta nu există în lumea noastră.

În lumea noastră suntem dispuşi să acceptăm anumite înţelegeri şi concesii, dar ele sunt duse la un singur nivel: cel egoist. Aici, noi încercăm să facem totul pentru a ne lua pe noi şi pe altul la nivelul următor, coordonându-ne şi în nici un caz îndepărtând sau ştergând calităţile noastre negative iniţiale. Ele continuă să se dezvolte între noi în mod rapid.

Reiese faptul că grupul în care membrii au o bună conexiune între ei, avansează, se dezvoltă şi descoperă în ei calităţile sălbatice şi instinctele primitive: ura, invidia şi gelozia şi totul este pentru nimic, aşa cum spun. Înţelegem că totul este pentru ca noi să ne ridicăm deasupra şi să le folosim în mod corect. Astfel, natura ne ajută în dezvoltarea noastră interioară.

Invers, grupul care prind materialele mai greu şi pune puţin efort în conexiunea dintre ei, nu descoperă rezistenţa şi calităţile negative în eforturile lor de a se uni. Astfel, dipolul lor este mic.

Din  “Discuţie asupra educaţiei integrale” 13, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→