Haideţi să ne imaginăm că există o poartă care se deschide şi se închide automat atunci când în preajmă ajunge o persoană. Această poartă cercetează deficienţele persoanei şi, dacă nu sunt suficiente, nu îi permite să intre.

Totul este gata pentru masă iar gazda aşteaptă invitaţii. Dar El îi aşteaptă conform cu dorinţele lor de a se uni, numai dacă ei vor să se unească cu El. Asta se verifică conform cu dorinţa lor de a se conecta unul cu altul, astfel încât conexiunea să fie cu adevărat cu intenţia de a dărui.

Dacă ai dorinţa şi deficienţa necesară, ţi se va permite să intri. Aici pot fi două nivele. Primul este atunci când o persoană are succes, dar nu şi-a dezvoltat suficient apetitul, nu are dorinţa suficientă pentru mâncare, ceea ce însemă o dorinţă de a se bucura când dăruieşte Creatorului.

Oaspetele se opreşte de la a primi ceva pentru că se restricţionează el însuşi. Mai întâi trebuie să atingem nivelul la care oaspetele este rusinat să primească masa pe gratis de la gazdă. Este gata să o primească dacă poate transforma ruşinea în onoare şi o va face pentru gazdă. Apoi îşi foloseşte toate dorinţele şi atributele bucuros, pentru că poate dărui.

Astfel, gazda descoperă cu bucurie că are un apetit mare, împreună cu nevoia de a-l folosi corect: să se bucure de felurile de mâncare pentru a-i produce gazdei plăcere.

Dacă o persoană avansează în mod corect şi caută constant sprijin pentru asta, are nevoie de Lumina care Reformează. Începe să se gândească: Cum este posibil să evoc Lumina? În ce fel? Se face numai prin rugăciunea celor mulţi, împreună cu prietenii. Aşa avansează.

Dar la fiecare pas pe această cale există probleme. Dorinţe adiţionale de a primi plăcere care trebuie revelate la fiecare nou nivel, necesită corecţie. La fiecare nivel este o nevoie pentru corecţie, pentru că  nu este o schimbare minoră a dorinţei, ci o ascensiune la un nou nivel. Fiecare schimbare minoră necesită transecenţa tuturo celor zece nivele de dezvoltare, zece Sefirot întregi.

Deci, o persoană trebuie să repete toate acţiunile pe care le-a făcut la nivelul anterior. Dacă între timp nu simte nicio diferenţă semnificativă între nivele, atunci crede că repetă aceleaşi stări. Şi cât poate face asta? Este obosit să repete acelaşi lucru din nou şi din nou.

Vrea să vadă un anumit progres, chiar dacă există şi o anumită decădere. Ca o roată care se învârteşte, vrea totuşi să simă mişcarea înainte. Dacă nu o vede, este o problemă.

Se poate să nu observe avansarea înăuntrul ei, dar o vede în alţii şi ar trebui să se bucure de asta. Dar egoul ei corupt nu o lasă să se bucure de succesul altora. Nu este încă liberă de propriul interes.

Este acopoerită de o umbră şi încetează să mai simtă vreo avansare. În aceste condiţii, îşi pierde apetitul pentru mâncare. Îşi pierde deodată puterea şi începe să critice toate avantajele anterioare şi să le vadă ca nerealiste şi neserioase.

În ceea ce priveşte realitatea în care este, realitatea acestei lumi, toate par insuficient de serioase şi încă nu solide. Ceilalţi oameni se ocupă cu lucruri care sunt de înţeles, care aduc profit real pe care îl poţi simţi cu adevărat, îl poţi pune în bancă; poţi să aduci salariu zilnic familiei seara şi să te simţi mândru de asta.

Dar aici nu este nimic, totul dispare, ca apa care se scurge prin nisip! Şi nu este nimeni pe care să dai vina. Asta se numeşte o umbră.

De aceea, mulţi eroi cad în această bătălie. Auzim deseori asemnea cazuri în diferite grupuri. Pe de o parte, ar trebui să ne pară rău pentru aceşti oameni, la fel cum ne pare pentru cineva care moare, pentru că ne pare rău că au murit. Dar pe de altă parte, în viitor ei se vor alătura corecţiei, pentru că cei îndepărtaţi nu vor fi respinşi şi totul se întoarce la rădăcină.

Nu depinde de noi. Singurul lucru pe care îl avem de făcut este să încercă să creştem mai puternici, să construim sprijinul corect şi  balustrada corectă, care ne va sprijini, să postăm poliţişti şi gărzi. Dacă înţelegem că umbra vine pentru ca noi să devenim mai puternici, pentru numai în ascundere este posibil să descoperim dorinţa adiţională necesară pentru revelaţie – atunci înţelegem că nu există altă cale şi că trebuie să mergem mai departe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/18/12, Shamati nr. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - 3 Comentarii →

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele scării), „Privind importanţa societăţii”: De aceea, atunci când vine vorba de munca pe calea adevărului, omul trebuie să se separe de alţi oameni. Astea pentru că drumul adevărului neceistă întotdeauna o întărire pentru că este împotriva lumii. Asta înseamnă că fiecare persoană trebuie să fie absorbită numai în gândurile despre „o singură autoritate”, numită „dăruire” şi nu în „autoritatea publică”, care este iubirea de sine. Asta se numeşte „două autorităţi” – autoritatea Creatorului şi propria autoritate.

Este totul clar, dar problema este în implementarea acestui lucru: Fiecare dintre noi este sub propria autoritate şi nu înţelegem ce înseamnă să fim sub autoritatea altcuiva: Deci, trebuie să devin un sclav? Pentru că dacă acolo este o autoritate, există de asemenea şi un stăpân?

De fapt ar trebui să fim sub autoritatea dorinţei altruiste în loc să fim sub autoritatea celei egoiste. Este foarte greu să înţelegem aceste lucruri. Pur şi simplu nu vedem unde şi cum au loc toate acestea.

Dar, în cele din urmă, mulţumită studiului şi participării în viaţa grupului, o persoană trezeşte o mică iluminare asupra ei şi începe gradual să se trezească. Apoi este gata să audă de „autoritatea publică” şi „singura autoritate”, despre autoritatea Creatorului şi autoritatea creaturii, despre atributul dăruirii şi cel al primirii… Este foarte greu să clarificăm aceste detalii, dar atunci când o persoană le identifică, începe să înţeleagă ce i se întâmplă.

Înţelepţii cei vechi ne spun că este un drum lung, dar îl putem scurta daca le ascultăm sfatul. Acesta este simplu: Vrei să simţi că eşti la un nivel înalt, în următoarea dimensiune? Construieşte-l şi formează-l. Conectează-te cu aceia care vor acelaşi lucru şi apoi împreună atrageţi lumina superioară care va construi reţeua care va deveni următorul vostru nivel.

Totul are loc în percepţia persoanei. Creatorul Însuşi este imposibil de conceput. Îl percepem doar în relaţia reciprocă dintre toate părţile realităţii, pe care o putem percepe. Dacă îţi schimbi atitudinea către realitate, această atitudine va deveni Creatorul (Boreh), de la cuvintele vino (Bo) şi vezi (Reh).

Acum Creatorul este pentru tine o forţă egoistă care locuieşte în întreaga realitate pe care o percepi.

Aşa o percepi şi o simţi. Deci, schimb-o cu Lumina care Reformează. Acolo este forţa pe care o evoci şi este următorul nivel.

Toate nivelel există deja în acea dimensiune, în acel canal al informaţiei şi puterii, de la care putem primi totul. Alătură-te lui şi vei primi totul. Vrei să ştii ce îţi va aduce ziua de mâine? Vei şti ce va fi mâine. Vrei să ştii cum să schimbi lucrurile? Vei ştii cum să o faci. Asta este, de fapt, Lumina care Reformează.

Ca întreg, abordarea noastră este de a ne conecta unul cu celălalt şi de a atrage Lumina care va face această conexiune în mod corect. Ar trebui să ne arătăm dorinţa conform cu starea în care care suntem şi să cerem corecţia.

Este foarte simplu să facem asta. De aceea, articolele lui Rabash despre societate sunt aşa de simple şi clare. Nu sunt multe şi toate aceste materiale pot fi printate pe câteva duzini de pagini. Toată metoda este în ele. Restul sunt adăugiri care ne ajută să atragem Lumina, în timp ce pentru a descrie cum să organizăm un grup prin care să o atragem, zece pagini ar fi suficiente.

Iar în ceea ce priveşte ziua de azi, munca noastră constă mai întâi de toate în a ne organiza noi înşine în mod corect şi apoi să cerem corectarea.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala din 15 martie 2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă suntem garanţi unul pentru celălalt, suntem garanţi în tot, în bucurie şi în tristeţe. Asta pentru că garanţia reciprocă nu înseamnă doar semnarea unui document. Ne legăm noi înşine astfel încât toate stările ajung la noi ca la un singur întreg. Aşa lucrează şi giranţii la bănci: dacă o persoană nu plăteşte, atunci tu plăteşti, fără nicio împotrivire.

Iar pentru noi, este chiar mai mult: Trebuie să îţi iubeşti prietenul mai mult decât pe tine însuţi. De fapt, porunca de a-ţi iubi aproapele îţi cere să îl pui pe celălat în locul preţiosului tău eu. Aceasta este garanţia reciprocă: un angajament de la care îţi este imposibil să dai înapoi.

Lumina superioară ştie cum să aranjeze unitatea, dar noi trebuie să ne pavăm drumul. La început am devenit parteneri şi ne-am conectat unul cu celălalt. Dar toate aste sunt încă „noi”: mai mulţi şi nu unul singur. Şi până la urma dorinţa noastre se va contopi într-una singură, iar acest întreg complet va fi deasupra noastră, ca un copil mic de care toţi îşi fac griji.

Este scris: Ochiul Creatorului este asupra acelora cărora le este frică de El, asupra celora care speră la bunătatea Lui iubitoare. (Psalmul 33). Îl privim în mod constant pe acest bebeluş şi îl sprijinim cu toată inima noastră, sperând că va creşte, că este sănătos, fericit şi că se simte bine.

În acest fel îl privim pe bebeluşul nostru care este deasupra noastră şi ne aparţine tuturor. Noi toţi, în mintea şi inima noastră, suntem acolo, într-o singură dorinţă. Vrem să descoperim acolo înăuntru spiritul vieţii: Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Haideţi să facem lumină asupra anumitor întrebări legate de noţiunea de iubire a prietenilor:

1. Care este baza pentru nevoia de a obţine iubrea pentru prieteni?

2. Ar trebuie să îmi aleg prietenii şi ar trebui ca ei să mă aleagă pe mine?

3. Ar trebui ca fiecare prieten să îşi spună în mod deschis sentimentele sale către ceilalţi membri din grup, sau este suficient să simtă iubirea pentru ei în inima sa, fără a-şi exprima aceste sentimente în exterior? Ar trebui să rămănă modest şi nu entuziast datorită realizării lui?

Cu siguranţă, fiecare persoană trebuie să îşi exprime în mod deschis iubirea pentru prieteni, care se găseşte în inima ei, pentru că exprimarea deschisă a sentimentelor poate trezi şi inima prietenilor în aceaşi măsură. Ca rezultat, sentimentele prietenilor se vor uni într-un singur sentiment, care va fi mult mai mare decăt suma aritmetică a acestora.

Astfel, fiecare membru din grup va primi un sentiment puternic al iubiri pentru prieteni şi va simţi, de asemenea, o nevoie de a împărtăşi acest sentiment. Pe de altă parte, dacă membri din grup nu îşi exprimă în mod deschis sentimentele, ei nu pot fi îmbibaţi cu forţa comună, colectivă şi nu îşi pot depăşi egoismul.

În acest caz, este foarte dificil să îţi vezi prietenul într-o lumină pozitivă. Fiecare persoană gândeşte că ea este singura persoană dreaptă şi că numai ea îşi iubeşte prietenii, în timp ce reciproca nu este valabilă.

Reiese că forţa persoanei este prea slabă să obţină iubirea pentru prieteni şi să îşi exprime sentimentele îm mod explicit, în loc să le ascundă.

Omul trebuie să îşi amintească în mod constant scopul existenţei grupului, altfel egoismul său va încerca să înţeţoşeze acest scop, pentru că singura lui grijă este doar pentru propriul beneficiu.

Omul are nevoie de grup pentru a obţine calitatea de a fi învăluit în gândul de a-i delecta pe prieteni, fără să ceară nimic în schimb şi nu pentru ca grupul să îi satisfacă dorinţele egoiste. De fapt, dacă toţi membri grupului se aşteaptă doar să primească de la ceilalţi, grupul este fondat pe egoism şi lucrează numai la creşterea acestuia. În acest caz, omul vede grupul numai ca un mijloc pentru a-şi satisface nevoile egoiste.

De aceea, trebuie sa avem în minte faptul că grupul este construit pe iubirea aproapelui. Tot ceea ce trebuie să primească un membru de la grup este iubirea pentru aproape şi ura pentru propriul egoism. Atunci când o personă vede că că prietenii ei încearcă să îşi suprime egoismul, asta îi dă o forţă în plus pentru a lupta cu propriul egoism. Apoi, toate intenţiile prietenilor se contopesc într-una singură. Astfel, dacă grupul constă din 10 membri, fiecare dintre ei va primi forţa tuturor celor 10 prieteni care îşi suprimă egoismul şi aspiră către iubirea pentru prieteni.

Dar dacă membrii din grup nu îşi exprimă sentimentele unul către altul, datorită modestiei lor prefăcute, atunci sentimentele lor nu devin mai puternice şi fiecare dintre ei pierde gradual dorinţa de a progresa către iubirea pentru aproape şi regresează în iubirea pentru sine.

Pe baza articolului lui Rabash Iubirea pentru prieteni 2

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce omul parcurge evoluţia, toată dezvoltarea lui se petrece prin dezvoltarea dorinţei de a primi plăcere, numită iubire de sine sau egoism. De aceea, dacă o persoană nu simte că va primi ceva, este incapabilă să facă nici măcar cea mai mică acţiune. Simte o lipsă de motivaţie sau energie, necesară pentru a face o mişcare interioară sau fizică.

Dar Natura este calitatea altruismului, dăruirii şi iubirii, opusă egoismului. Iar ea îl conduce pe om să obţină această calitate dezvoltându-l printr-o chiar mai mare suferinţă, ceea ce îl face ca gradual să înţeleagă şi să se vadă ca un derivat al propriului egoism şi să vadă egoismul întregii umanităţi. În alte cuvinte, Natura setează ca dezvoltarea pentru om obţinerea echivalenţei de formă cu Ea. Iar acest obiectiv este îndreptat în mod expres către om pentru că egoismul este absent în nivelul mineral, vegetal şi animal al naturii, care sunt guvernate şi există în mod instinctiv, supunându-se pur şi simplu naturii.

Deoarece suprimarea egoismului este un lucru contradictoriu naturii noastre şi întregii noastre fiinţe, avem nevoie un grup de oameni care să ne dea o forţă mai mare pentru a face asta. De aceea avem nevoie de un grup care uneşte oamenii care au o singură dorinţă: să obţină şi să asceadă deasupra egoismului şi repulsiei reciproce şi să se ridice la iubire reciprocă.

Rezultatul unirii către un scop comun este acela că în loc de a fi slab şi incapabil de a rezista egoismului nostru, fiecare dintre noi obţine o forţă imensă care ne ajută să ne ridicăm deasupra propriului egoism către unitate.

Această forţă imensă apare ca rezultat al punerii împreună a forţelor noastre mici, individuale sau, mai degrabă, nici măcar forţe ci doar dorinţe. Aceste mici forţe ale noastre se vor combina împreună şi se vor multiplica, permiţându-ne fiecăruia dintre noi să ne ridicăm deasupra egoismului propriu către unitate. În acest fel obţine o persoană o imensă dorinţă de a se ridica deasupra propriului egoism şi a obţine un singur scop.

Dar pentr ca asta să se întâmple, fiecare membru din grup trebuie să îşi suprime sau să îşi micşoreze propriul Eu în relaţie cu ceilalţi. Aceasta se poate face prin neobservarea defectelor prietenilor şi acordarea atenţiei numai calităţilor bune. Dacă un membru al grupului se consideră chiar şi numai un pic mai bun decât alţii, el nu mai este capabil să se unească cu adevărat cu ei.

În timpul angajării grupului în educaţia integrală, trebuie să fim serioşi şi să nu deviem de la scopul pentru care ne-am adunat acolo, obţinerea unei singure dorinţe de dăruire reciprocă şi iubire, a similarităţii pe care Natura ne-o cere.

Dar cu cei din afară tre buie să ne purtăm simplu, cu politeţe, având grijă să nu impunem ideea de unitate, dăruire reciprocă şi iubire asupra lor. Asta pentru că efortul cuiva de a se ridica deasupra egoismului nu poate fi făcut în întâlniri întâmplătoare ci numai într-un grup constant de prieteni sub îndrumarea unui instructor. În timpul muncii lor în grup şi în general în viaţă, membrii grupului trebuie să încerce să blocheze

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Talmudul Babilonian, Taanit 7: Pentru cel care se anajează în Tora de dragul acesteia, Tora devine o poţiune a vieţii pentru el, iar cel care se angajează în Tora nu de dragul acesteia, ea devine o poţiune a morţii pentru el.

Dacă există un asemenea pericol ascuns în Tora, poate este mai bine să nu ne anagajăm deloc în ea? De fapt, dacă studiezi corect te ridici la cer, iar dacă nu te scufunzi în pământ, în abis.

Problema este aceea că dacă nu studiezi corect, Lumina ascunsă în Tora te pune înt-o stare care este opusă adevărului iar tu nici măcăr nu realizezi asta. Tora nu îţi aduce moarte ci mai degrabă poţiunea morţii, atunci când nu simţi că eşti mort. Poţi să studiezi Tora zi şi noapte, să memorezi pagină după pagină prin inimă şi, în acelaşi timp, să fii mort, adică să nu înţelegi că este total opus scopului pentru care a fost dată Tora.

Tora ne-a fost dată pentru ca noi să ajungem la iubirea pentru alţii. Ea spune: Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora ca mirodenie pentru că Lumina din ea reformează. Ce înseamnă că ea reformează? Este marea lege a Torei – iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi sau, în alte cuvinte, scopul general a tot ceea ce facem, conform Torei.

În fiecare acţiune pe care o facem, în fiecare detaliu, trebuie să avansăm către iubirea faţă de alţii. Numai prin iubirea faţă de alţii vom obţine scopul final, iubirea pentru Creator şi adeziunea cu El, conform echivalenţei formei între o persoană şi Creator.

De aceea, înainte de studiu, trebuie să ne pregătim şi să păstrăm toate condiţiile necesare astfel încât studiul Torei să ne aducă scopul dorit: adeziunea, asta este, corectarea intenţiilor noastre de la egoiste la altruiste. Această muncă este clarificată numai în grup, unde ne putem verifica în mod practic.

De fiecare dată descoperim ura între noi şi vom avea o şansă de a ne ridica deasupra ei către iubire. Pentru a face asta, trebuie să ne organizăm noi înşine în mod corect: Vrem să ne conectăm pentru a obţine adeziune şi pentru a-L descoperi pe Creator în ea, aducându-I astfel mulţumire. Îl putem descoperi pe Creator numai în vasul nostru colectiv al dăruirii. În acest fel trebuie să ne pregătim pentru lecţie, astfel încât să abordăm studiul în mod corect.

Întrebare: Dacă poţiunea morţii nu mă lasă să simt că sunt mort, atunci poţiunea vieţii îmi permite acest lucru, să simt moartea?

Răspuns: Simt că trăiesc din poţiune. Nu mai este o existenţă obişnuită. În intenţia de dăruire, deasupra naturii mele, obţin viaţa. Poţiunea are efectul de a mă face să mint dorinţa mea egoistă şi nu pe mine însumi. Pe de altă parte, poţiunea morţii mă trage în minciună, pe care nu o observ şi mă văd eu însumi un „om drept”, cu toate că nici măcar nu am intrat în nivelul de „păcătos”.

Întrebare: Cum poate înţelepciunea Cabala să salveze o persoană de poţiunea morţii?

Răspuns: O poate face prin Lumina care Reformează. Dacă îţi aranjezi toate condiţiile corect, dacă intri într-un grup şi diseminezi, ceea ce în zilele acestea este o parte inseparabilă, şi dacă participi în tot ceea ce grupul experimentează pentru a descoperi conexiunea, atunci te pregăteşti corect pentru studiu şi intenţia ta în timpul acestuia nu este să citeşti încă un paragraf ci să primeşti Lumina care Reformează. Nu a scris degeaba Baal HaSulam în „Introducere în Studiul celor Zece Sefirot”, articolul 18: „… în timp ce practicau Tora, nu şi-au setat minţile şi inimile pentru a atrage Lumina din Tora…”

Totul este rezolvat de pregătire. Studiul corect este studiul pe care ţi l-ai pregătit în mod corect. Atunci citeşti textul în mod corect, cu intenţia corectă, în grupul corect, cu toate condiţiile necesare. Şi ce obţii de la studiu? Obţii şansa de a munci şi de a te ridica: senzaţia urii şi respingerii prietenilor…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timp ce avansam catre revelare, trebuie sa intelegem cum sa colectam vasele sparte (dorintele). Baal HaSulam scrie despre toate acestea in Igrot(Litere), pag 70: „Totusi datorita spargerii vaselor, toate Otiot (literele) au fost varsate in corpurile oamenilor. Atunci cand cineva se corecteaza si ajunge la radacina sufletului sau, el trebuie sa le adune, una cate una, si sa le aduca inapoi la radacina, in sfintenie. „

Odata cu spargerea vaselor in lumea spirituala, s-a format un strat de dorinte mult mai brute numit „lumea noastra” acolo unde noi ne aflam acum. Tot ceea ce s-a intamplat la momentul spargerii este acum revelat in lumea noastra intr-o forma corupta, printre oameni.

Si daca o persoana realizeaza ca tot ce se intampla intre ea si ceilalti este ca rezultat al spargerii dorintelor, atunci persoana ia toate conexiunile cu ceilalti oameni si le indreapta catre radacina, le corecteaza una cate una. Asta inseamna ca persoana „se aseaza pe sine si intreaga lume pe o scala a meritelor.

„Problema unificarii Creatorului si Divinitatii pe care cineva o induce atunci and si-a umplut dorintele seamana cu procesul, care da nastere corpului material. Se extinde de asemenea prin intermediul cauzei si efectului, adica prin greutatea pe care o are o anumita masura a nazuintei, numita asprime in limbajul nostru. Apoi, samanta este de asemenea binecuvantata…..” (Baal HaSulam, Igroti [Litere], Pag, 70).

Persoana ajunge la unitatea cu Creatorul doar cand doreste cu ardoare. Noi avem o dorinta catre implinire spirituala, care ne este insa daruita de Sus si nu ne apartine. Fiecare dintre noi a ajuns intr-un grup la un moment dat, si vine sa studieze pentru ca este trezit de Sus. Tot ceea ce face are loc prin indrumare de Sus; actiunile sale nu sunt inca ale lui, ci lucrarea Creatorului asupra sa.

In afara de dorinta exista de asemenea si nazuinta, care este  notiune speciala: un adaos la dorinta. Ea nu vine de la Creator ci de la mediu. Cand ma conectez cu ceilalti, primesc nazuinta lor catre spiritualitate. Este adaosul la dorinta pe care il iau din munca cu mediul. Doar aceasta nazuinta conteaza in munca spirituala, adica doar plusul de dorinta pe care l-am castigat cu propriile mele eforturi, in concordanta cu care avansez.

Simpla dorinta catre spiritualitate poate fi mare, si persoana poate fi gata sa studieze si sa disemineze non-stop. Aceasta insa nu este dorinta sa. El a fost trezit de Sus la fel ca o papusa la care daca intorci cheia, incepe sa se miste. Si persoana poate face multe, insa intrebarea este daca acestea pot fi atribuite dorintei pe care castigat-o sau unei dorinte pe care a primit-o de Sus.

Din afara nu stim care este situatia. Doar omul poate cerceta si descoperi asta. Si facand astfel, nu va putea sa se planga cu privire la faptul ca a studiat atat de mult, a invatat atat de mult, fara sa aiba o revelatie. Asta pentru ca dorinta cu care lucreaza nu este a sa, ci apartine Creatorului care l-a creat. El trebuie sa primeasca un adaos la aceasta dorinta care este numit nazuinta spirituala.

Este foarte important. Insa, foarte multi fac greseala sa lucreze cu dorinta initiala gandindu-se ca totul este in ordine: „Uite cat de mult fac”. Insa doar adaosul pe care il catig prin propriile mele eforturi este important in spiritualitate. Tot ceea ce ne-a fost dat de catre Creator nu este luat in calcul, pentru ca exista in lumea Infinitatii. Nu aceasta este cauza dezvoltarea lumilor si spargerea Adam HaRishon. Totul exista deja in lumea Infinitatii.

Singurul lucru care nu exista in Infinitate si care ne este necesar pentru a incepe sa ne ridicam este nazuinta spirituala, presiunea, si propria noastra trezire. Care este numita MAN, rugaciunea.

Noi trebuie sa luam acest adaos care nu exista in lumea Infinitatii de la mediu. Trebuie sa ii multumim pentru soc! Din acest motiv simt ca ceilalti imi sunt straini. Daca ei sunt separati de mine, eu pot primi impresii de la acestia. Aceastea sunt numite „invidie, pofta, si ambitia care conduc persoana in aceasta lume”.

Invidiez ce au ceilalti si astfel imi cresc dorinta. Acest adaos la dorinta mea, care este numit nazuinta, presiune, sau perseverenta cu care imi realizez dorinta, este cea care ma ajuta sa imi construiesc vasul spiritual.

Din Congresul de la Arava 25/02/2012, Lectia 7

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este grupul la evenimentele de Purim, în povestea lui Haman şi Amalec?

Răspuns: Il găsesti pe Mordechai-ul tau, pe Haman-ul tau şi pe toţi cei care te împiedică să te conectezi la grup şi, prin aceasta sa multumesti Creatorul-  în grup.

Mai intâi de toate, este necesar să găsesti direcţia spre nord, pentru a afla, ai această atitudine extrem de interna prin care te străduiesti să-L multumesti pe Creator? Ai descoperit acest punct în tine, cea mai slaba şi foarte delicata dorinţa interioara? O ai?

Dar dacă nu o ai, nu este teribil, totusi va veni; va fi dezvăluita prin intermediul Luminii care corecteaza, iar în cele din urmă vei începe să simti ca si cum cumva apartii Creatorului. Şi, mai presus de toate, avem nevoie sa găsim această aspiraţie in noi care ne determină direcţia principală, iar acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul grupului.

Din acest motiv, tot ceea ce facem în grup, cu prietenii noştri, toate întâlnirile noastre, totul trebuie făcut cu scopul ca cel putin sa venim mai aproape de a-L multumi pe Creator. Iar atunci când nu acţionam în acest scop, nu vom fi nimic mai mult decat „o adunare de nebuni.”

Este asa pentru ca factorul unităţii într-un grup nu înseamnă încă nimic. Este o realitate că, atunci când diferite grupuri, cum ar fi armata sau o echipa de fotbal sunt instruite, ele trec printr-o pregătire psihologică specială care pregateste o persoană să-şi dea viaţa pentru grupul său. Ea începe să simtă că grupul este mai presus de ea. Şi apoi operează printr-un calcul simplu, ea se compară cu grupul şi vede că acesta are o valoare mai mare, şi, astfel, este dispusa să se omoare.

Acesta este un fals altruism, care permite unei persoane să se sacrifice pe sine pur şi simplu pentru că a dezvoltat o nouă scară de priorităţi, care determină ceea ce ea consideră a fi mai mult sau mai puţin important. Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu daruirea; este doar un rezultat al unei  manipulari psihologice.

Şi aceasta este o capcană periculoasă, deoarece mulţi cred că ei sunt pe calea daruirii atunci când, în realitate, ei participă la o adunare de fatarnici- un grup, care insuflă valoarea daruirii la grup. În esenţă, acesta este un egoism chiar şi mai mare, deoarece este un ego al grupului comun, care te trage înainte. Este peste o persoana, dar nu conduce în direcţia Creatorului. Şi aceasta este o greşeală pe care multi oameni o fac. Toate religiile s-au dezvoltat ca urmare a acestui tip de greşeală, făcuta candva la început .

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/3/12, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 2 Comentarii →

Ne-am adunat aici sa prindem intentia si sa nu o lasam, chiar si pentru o secunda. Este ceea ce numim om, conducator, clarificarea; restul nu are nici o importanta. Daca ne afundam in aceasta analiza mai profund, vom incepe dintr-o data sa simtim ca existam in spatiul comun. Unul este bun, altul rau, insa nu conteaza. Mai mult, ne aflam intr-un camp colectiv unde ne clarificam impreuna intentia.

Fiecare persoana se afla in propria sa stare, insa cand incepem sa analizam intentiile fiecaruia, apare rugaciunea interioara referitoare la modul in care putem clarifica acestea intr-un mod inteligibil: daca intentia mea asa cum o vad, o spun, o simt, sau fac este egoista sau orientata spre daruire- la absolut toate nivelurile. Poate veni un moment in care noi putem incepe sa simtim cum sangele ne circula in vene, si cum sistemul nervos precum si alte sisteme lucreaza in corpurile noastre.

O persoana va vedea intreaga creatie ca si cum ar fi transparenta, si va realiza ca totul functioneaza de dragul primirii egoiste. In timp ce persoana care vede acestea, vrea sa realizeze ce inseamna „ de dragul daruirii”.

Ca rezultat al eforturilor de a ne clarifica intentiile, noi incepem sa simtim grupul. Si atunci efortul fiecarei persoana se adauga la restul- in clarificarea intentiilor si dorintelor de a dobandi calitarea daruirii. Intentia de a darui nu poate fi individuala, particulara. Este intotdeauna conectata cu intentiile identice ale celorlalti.

Deci, in aceasta dorinta de a darui, in aspiratia catre aceasta, incep dintr-o data sa simt ca nu sunt singur. Langa mine se afla forte enorme pe care incep sa le sesizez, mari surse de daruire: sufletele Cabalistilor din toate generatiile. Ma simt ca un copil care vrea sa se alature lor: sa ii iau de mana pentru ca ei sa ma indrume, asa cum un adult ia un copil de mana, il indruma si il invata.

Se spune: „Persoana va invata de la sufletul sau”. Dorinta mea pentru intentia de a darui ma plaseaza in cercul colectiv. Atunci vom dobandi corectia, si fiecare gand despre intentia mea, care poate fi gresita, cat si cautarea intentiei corecte de a darui, totul este inclus in rugaciunea noastra comuna. Si aceasta rugaciune va primi un raspuns.

Daca noi reusim sa ne unim cat de putin in aceasta dorinta de a darui, vom intelege nevoia pentru garantie reciproca in care fiecare influenteaza si ajuta la randul sau pe celalalt. Atunci aceasta rugaciune va ajunge la radacina superioara, si aceasta radacina ne va revela posibilitatea de a trai in intentia de a darui.

Doar atunci vom realza ca aceasta realitate este de fapt egoista. Nimic nu se schimba intre aceasta realitate si cea superioara, totul ramane asa cum este: nivelurile naturii mineral, vegetal, animat si uman. Noi incepem doar sa le vedem din alta perspectiva, prin prisma daruirii. Apoi noi vom vedea cu adevarat aceasta realitate, chiar daca prin intemediul corpului nostru, si vom vedea reversul unei lumi in care opereaza o intentie opusa. Noi vom vedea infinitul, lumea perfecta, in loc de ceea ce vedem astazi.

Din Congresul de la Arava 23/02/2012, Lectia #1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumea aşteapta. Nu ştie încă, dar, în realitate, ea are nevoie sa se trezeasca. Acesta este motivul pentru care trebuie să te trezesti cât mai curând posibil şi să fii pregătit pentru rolul de ghidare.

Astăzi este evident că guvernele sunt incapabile de a guverna lumea. Pana la urma, nu se mai comportă în conformitate cu legile materiale. Această perioadă s-a încheiat.

Cele doua lumi au devenit atât de apropiate, încât „inducţia” spirituală deja acţionează asupra noastră de deasupra, deşi nu este încă atât de clar. Astăzi, omenirea trebuie să se trezească în modul corect şi acest lucru este sarcina ta.

Cu toate acestea, în acest scop, trebuie să te unesti. Eu nu pot seta un strigăt de ajutor in locul tau. Numai atunci când vei începe cu adevărat să te unesti cu prietenii din ce in ce mai mult, vei găsi reglajul necesar.Cel mai important lucru aici este sa ne lipim într-un singur intreg, astfel incat totul sa se uneasca împreună într-unul. Eu nu voi face acest lucru pentru tine, deoarece vorbim despre calibrarea dorintelor comune, care sunt unite ca vase conectate.

Din Convenţia de la Arava, Lectia # 6, 25/02/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 2 Comentarii →