In timp ce avansam catre revelare, trebuie sa intelegem cum sa colectam vasele sparte (dorintele). Baal HaSulam scrie despre toate acestea in Igrot(Litere), pag 70: „Totusi datorita spargerii vaselor, toate Otiot (literele) au fost varsate in corpurile oamenilor. Atunci cand cineva se corecteaza si ajunge la radacina sufletului sau, el trebuie sa le adune, una cate una, si sa le aduca inapoi la radacina, in sfintenie. „

Odata cu spargerea vaselor in lumea spirituala, s-a format un strat de dorinte mult mai brute numit „lumea noastra” acolo unde noi ne aflam acum. Tot ceea ce s-a intamplat la momentul spargerii este acum revelat in lumea noastra intr-o forma corupta, printre oameni.

Si daca o persoana realizeaza ca tot ce se intampla intre ea si ceilalti este ca rezultat al spargerii dorintelor, atunci persoana ia toate conexiunile cu ceilalti oameni si le indreapta catre radacina, le corecteaza una cate una. Asta inseamna ca persoana „se aseaza pe sine si intreaga lume pe o scala a meritelor.

„Problema unificarii Creatorului si Divinitatii pe care cineva o induce atunci and si-a umplut dorintele seamana cu procesul, care da nastere corpului material. Se extinde de asemenea prin intermediul cauzei si efectului, adica prin greutatea pe care o are o anumita masura a nazuintei, numita asprime in limbajul nostru. Apoi, samanta este de asemenea binecuvantata…..” (Baal HaSulam, Igroti [Litere], Pag, 70).

Persoana ajunge la unitatea cu Creatorul doar cand doreste cu ardoare. Noi avem o dorinta catre implinire spirituala, care ne este insa daruita de Sus si nu ne apartine. Fiecare dintre noi a ajuns intr-un grup la un moment dat, si vine sa studieze pentru ca este trezit de Sus. Tot ceea ce face are loc prin indrumare de Sus; actiunile sale nu sunt inca ale lui, ci lucrarea Creatorului asupra sa.

In afara de dorinta exista de asemenea si nazuinta, care este  notiune speciala: un adaos la dorinta. Ea nu vine de la Creator ci de la mediu. Cand ma conectez cu ceilalti, primesc nazuinta lor catre spiritualitate. Este adaosul la dorinta pe care il iau din munca cu mediul. Doar aceasta nazuinta conteaza in munca spirituala, adica doar plusul de dorinta pe care l-am castigat cu propriile mele eforturi, in concordanta cu care avansez.

Simpla dorinta catre spiritualitate poate fi mare, si persoana poate fi gata sa studieze si sa disemineze non-stop. Aceasta insa nu este dorinta sa. El a fost trezit de Sus la fel ca o papusa la care daca intorci cheia, incepe sa se miste. Si persoana poate face multe, insa intrebarea este daca acestea pot fi atribuite dorintei pe care castigat-o sau unei dorinte pe care a primit-o de Sus.

Din afara nu stim care este situatia. Doar omul poate cerceta si descoperi asta. Si facand astfel, nu va putea sa se planga cu privire la faptul ca a studiat atat de mult, a invatat atat de mult, fara sa aiba o revelatie. Asta pentru ca dorinta cu care lucreaza nu este a sa, ci apartine Creatorului care l-a creat. El trebuie sa primeasca un adaos la aceasta dorinta care este numit nazuinta spirituala.

Este foarte important. Insa, foarte multi fac greseala sa lucreze cu dorinta initiala gandindu-se ca totul este in ordine: „Uite cat de mult fac”. Insa doar adaosul pe care il catig prin propriile mele eforturi este important in spiritualitate. Tot ceea ce ne-a fost dat de catre Creator nu este luat in calcul, pentru ca exista in lumea Infinitatii. Nu aceasta este cauza dezvoltarea lumilor si spargerea Adam HaRishon. Totul exista deja in lumea Infinitatii.

Singurul lucru care nu exista in Infinitate si care ne este necesar pentru a incepe sa ne ridicam este nazuinta spirituala, presiunea, si propria noastra trezire. Care este numita MAN, rugaciunea.

Noi trebuie sa luam acest adaos care nu exista in lumea Infinitatii de la mediu. Trebuie sa ii multumim pentru soc! Din acest motiv simt ca ceilalti imi sunt straini. Daca ei sunt separati de mine, eu pot primi impresii de la acestia. Aceastea sunt numite „invidie, pofta, si ambitia care conduc persoana in aceasta lume”.

Invidiez ce au ceilalti si astfel imi cresc dorinta. Acest adaos la dorinta mea, care este numit nazuinta, presiune, sau perseverenta cu care imi realizez dorinta, este cea care ma ajuta sa imi construiesc vasul spiritual.

Din Congresul de la Arava 25/02/2012, Lectia 7

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →