Cand grupul atinge spiritualitatea, revelandu-l pe Creator, si are o anumita conexiune cu acesta, actiunile sale devin opuse celor anterioare: Incepe sa arate o indiferenta pentru scop si o anumita nepasare care tulbura munca prietenilor chiar inainte de aparitia obstacolelor trimise de Creator. Atunci cand o persoana are o legatura cu Creatorul, aceasta dezordine o va intari.

Rabash scrie ca din modestie, exista obiceiul ca prietenii sa nu isi arate unii altora puternica aspiratie catre spiritualitate, cand in realitate in inimile lor ardea aceasta dorinta.

Acest lucru se intampla insa dupa ce Machsom a fost trecut (bariera catre spiritualitate) atunci cand grupul dobandeste o legatura spirituala, si nevoile sale de crestere cresc cu fiecare moment. Apoi este nevoie ca dezordinea sa apara cat de repede posibil, si grupul le stabileste pentru fiecare persoana, ajutand-o astfel sa avanseze mai repede.

Insa inainte de a intra in lumea spirituala, inainte ca oamenii sa dobandeasca revelarea conexiunii cu Creatorul, afisarea nepasarii este inacceptabila pentru ca va distruge totul. O persoana trebuie sa isi vada prietenii ca fiind mari si alesi. Si din partea sa, grupul trebuie sa apara ca fiind mare, special, si puternic pentru a „scoate persoana din aceasta lume” trezind in ea invidia, placerea si ambitia”.

Daca grupul se va infatisa pe sine in acest fel in relatia cu fiecare persoana, atunci persoana va vedea ca trebuie sa se alature grupului, sa se conecteze cu acesta, sa fie alaturi de prietenii sai pe care ii vede ca fiind importanti: Astfel grupul va ajuta persoana si noi toti vom putea sa dobandim conexiunea dintre noi si revelarea Creatorului fata de creaturile sale.

Nu trebuie sa vorbim despre acest lucru foarte mult. Insa trebuie sa sa intelegeti ca munca voastra consta in a trezi dorinta prietenului vostru. Lucrati cu el, prezentati-i o imagine spirituala ca si cum atat voi cat si intreg grupul este inaltat spiritual, aratandu-va devotamentul si enorma dorinta pentru scop, mai mare decat il aveti in realitate.

Trebuie sa va infatisati astfel, in fata prietenului incat sa il treziti asa cum procedam cand ne jucam cu un copil mic in care trezim diferite stari si astfel il ajutam sa creasca.

Daca oricine are nevoie sa se inarmeze cu dorinta de a atinge spiritualitatea, trebuie sa cream conditiile pentru ca aceasta dorinta sa se poata forma in persoana. In mod clar acesta este un joc, de aceea cream mediul, care inspira in oricine maretia scopului.

Din partea 1a  Lectiei Zlnice de Cabala  12/01/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot folosi Carte Zohar pentru a trezi grupul pentru atac, inaintea conferintei din desert?

Raspuns: Trebuie sa cerem aceasta dorinta. In viata noastra adormim in mod constant . Nu este o coincidenta ca inima ne devine impovarata de cresterea constanta a dorintei de primire. Trebuie sa creasca la infinit, iar astfel noi sa reactionam corect la aceasta. Dorinta devine din ce in ce mai violenta si mai egoista, mai solicitanta si mai impovaratoare.

Este bine daca incercam sa o aducem spre corectie, asta este, spre unitate. Iar daca noi nu incercam asta, experimentam probleme si ghinioane, care ne vor obliga sa ne gandim la viata, numai ca nu datorita scopului, ci datorita durerii. Astfel, inaintam.

Cat despre Cartea Zohar este posibil sa cereti Lumina, care va lipseste.

Sa presupunem ca sunteti bolnavi. Aveti febra, frisoane, nu va simtiti bine si nu vreti altceva decat sa stati intinsi si sa inchideti ochii. Ce va recomanda medicul in acest caz? Intr-adevar n-ar trebui sa va obositi corpul cu vreo activitate fizica, aveti nevoie de odihna. Stati intinsi in pat, fara a fi buni de ceva, nici macar sa mancati. V-ati pierdut pofta de mancare, iar mancarea pare dezgustatoare. Dar ce puteti face? Apoi, procedati astfel: deschideti o carte de bucate, cititi ingredientele, priviti fotografiile color si, treptat, pofta de mancare va reveni.

Este acelasi lucru aici. Sunteti bolnavi, sunteti adormiti, asa ca deschideti-va cartea. Nu neaparat Zohar, ci orice carte care o simtiti aproape si cu care rezonati. In functie de conditii eu folosesc diferite carti: Portile Intentiilor,Poarta Reincarnarilor, Partea a 16 din TES si Shamati. Fiecare e trezit de cu totul altceva. Pot fi Psalmii. Este scris: „Un om invata acolo unde ii este inima”. Important este ca acestea sa fie materialele noastre.

Daca o persoana este confuza complet, inteleptii recomanda sa se gandeasca la ziua mortii. Poate merge la cimitir si sa reflecte langa un mormant. Bineinteles, este doar un exemplu, dar ideea este sa arunci niste calcule corpului si sa-l zgaltai. De fapt, nu este vorba despre moartea fizica ci despre moartea dorintei egoiste.

Oricum, cel mai evident dintre toate mijloacele este grupul, impactul asupra mediului. Daca o persoana lucreaza intr-un fel care ar trebui sa fie inclusa in altii, este foarte eficient. Ca si regula, ajuta foarte mult organizarea unui eveniment pentru public deoarece persoana receptioneaza dorinta oamenilor si puterea de a merge mai departe.

Diseminarea este cea mai eficienta metoda si cea mai buna solutie. Cand cineva participa la asta simte cat de multa putere primeste.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala  2/9/12, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Nu exista nimic in afara de suflet, „singurul „ciclu” al dorintei de a primi, care este plin de Lumina. Lumina incepe sa actioneze in interior; stimuleaza dorinta si „o incalzeste”, o scoate din echilibru, si ii este revelata treptat. Pe parcursul procesului, Lumina si vasele se influienteaza reciproc si coboara din Ein Sof (Infinitate).

Sa luam de exemplu un sistem, oricare, electric sau hidraulic. Daca acesta primeste un soc electric, este scos din echilibru prin „lovitura” si incepe treptat sa se domoleasca pana cand se reintoarce in starea anterioara de echilibru.

Asa se intampla cu Malchut din Ein Sof: sistemul primeste o „lovitura” cand descopera contrastul dintre Lumina si vas, golul imens dintre minus infinit (vasul) si plus infinit (Lumina). Acest cosmar este teribil pentru dorinta, care nu il poate suporta si digera. Prin urmare se restrictioneaza pe sine si trece la urmatorul sir de actiuni. Dorinta nu se linisteste pana cand nu le indeplineste. Dupa ce decizia a fost luata in Ein Sof , toate celelalte decizii apar automat, de sus in jos, pana in lumea noastra.

Acum incepe munca noastra; de a ne reintoarce in Ein Sof. Calea de intoarcere se potriveste exact cu cea anterioara de coborare: Parcurgem aceleasi stadii, in ordine inversa si in conformitate cu propria noastra vointa, pe masura ce cerem corectia (MAN). Aceasta este singura diferenta.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala  12/02/2012, “Introducere la Studiul Celor Zece Sfere”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În cele din urmă, pe calea spirituală dezvăluim dragostea. O expresie a dragostei este daruirea.

Dacă descopar dragostea faţă de mine, apoi experimentez ura faţă de celălalt. Caut dupa o oportunitate de a mă multumi pe mine insumi peste tot, indiferent pe cheltuiala cui. Ii iau pe alţii în considerare numai atunci când este necesar. Astfel, noi iniţial ne iubim pe noi insine şi-i uram pe ceilalti.

Apoi, încep să lucrez în grup, sa studiez, să devin implicat în diseminare, şi astfel să atrag Lumina care corecteaza. Numai aceasta ma schimbă şi ma îmbunătăţeşte. Treptat, ma schimb până când brusc încep să simt respect pentru proprietatea de a darui.

Apoi, trebuie să refer această proprietate la grupul de prieteni, deoarece se realizează între ei. Aceasta este deja următoarea etapă: Aici am nevoie sa lucrez împotriva egoismului meu. Acum nu este suficient doar sa fiu inspirat de Lumina superioara. Da, mi-ar place să dăruiesc, iar acest lucru este minunat, acest lucru adaugă combustibil si ridica, dar daca vrei cu adevarat acest lucru, încearca să arati asta în grup, in relatiile tale cu prietenii.

„Da, sunt gata! Am deja o atitudine bună cu ei! ”

„Serios? Să vedem. Mai intâi de toate, cât de des uiti de ei? ”

Într-adevăr, în viaţa de zi cu zi, dacă iubesc pe cineva, ma gandesc la el sau ea tot timpul. O mama nu uita de copilul ei: el este mereu în gândurile si în sentimentele ei. Aici este un test pentru tine: De cate ori pe zi iti pasă de grupul de prieteni şi de unitatea lor? Cât de des vrei să te simţi conectat cu ei,cu scopul de a descoperi Lumina care corecteaza şi dorinţa de a iubi?

Aminteste-ti, ai nevoie sa pui toate piesele împreună: dorinţa pentru dragoste şi grupul.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 09/02/12 „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Este dificil pentru o persoana sa depaseasca „ bariera” (Machsom) si sa adopte abordarea pe care Cabala o preda si care este opusa perceptiei egoiste obisnuita. Dar daca ea se inalta deasupra egoismului catre daruire, dragoste, responsabilitate reciproca si garantie fata de aproapele sau, ar insemna ca a acumulat putere spirituala.

Daca ar fi fost capabil cu adevarat sa se ridice deasupra sa, ar fi insemnat ca este deasupra restrictiei pentru ca si-a diminuat egoismul si a dobandit o atitudine spirituala fata de aproapele sau, o perceptie spirituala, lumea superioara.

O persoana nu intelege si nu stie ca prin aceasta cale ea poate atinge eternitatea, dimensiunea superioara perfecta in locul realitatii limitate pe care o simte acum. Toata asta este chiar aproape de noi si de aceea pare atat de simpla si de primitiva: Orice dragoste indreptata catre celalalt pe care o intiparim in copiii nostri este de a-i preveni sa se lupte unul cu celalalt.

Acesta este primul obstacol, care necesita ani pentru a fi depasit. Dar trebui sa intelegem ca fiecare nivel al muncii spirituale necesita timp pana cand il invatam si acceptam. Depinde de cat de mult o persoana poate fi inclusa in grup, prin care isi grabeste dezvoltarea.

Daca este impresionata de ceilalti si se straduieste sa absoarba cat mai mult posibil de la ei, intra in grup cu ochii inchisi, apoi incepe sa vada cat de eficient este acest instrument. In acest fel ea poate obtine dorinta dimensiunii spirituale.

Un vas spiritual este construit prin calitatea si cantitatea relatiilor cu ceilalti. Cantitatea este determinata de faptul ca in cele din urma trebuie sa se uneasca cu toate sufletele deoarece toti impreuna constituim un singur suflet: Malchut al lumii infinitului.

Iar calitatea este determinata de faptul ca persoana trebuie sa se uneasca cu ceilalti prin primire si daruire completa, astfel incat dorinta fiecaruia este legata la ceilalti precum o roaza zimtata care-i roteste pe toti; toti depind de el si in acelasi timp el depinde de toti ceilalti.

Conectandu-ne in aceasta forma, fiecare este transformat intr-o parte integrala al intregului sistem. Toti depinde de el iar el ii intoarce pe toti, dar ii intoarce conform programului general, dorintelor lor colective, si dorintei in parte a fiecaruia. Acesta este sistemul perfect pe care trebuie sa il atingem.

Din partea intai A Lectiei Zilnice de Kabbalah 3/2/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca simt indiferenta  fata de prieteni si nimic nu ma incomodeaza, este un semn ca nu am inceput inca sa descopar ura si cu siguranta nici dragostea. Cu toate acestea, daca deja ma simt respins de ei, este influenta luminii superioare care straluceste asupra mea pentru a-mi arata raul, ego-ul meu.

Nu oricine este pregatit pentru acest tip de munca: Este posibil ca o persoana sa se conecteze cu ceilalti si sa se simta bine; este placut, este interesant sa mergi in desert cu toti ceilalti, cu toate acele imbratisari si sa nu simti nici o ura. Ura poate fi revelata doar prin Lumina care corecteaza.

Te surprinde ca asta e modalitatea care te corecteaza? Da, asta e calea catre El.

Este important sa nu disperi pentru ca ai descoperit ura care respinge. Nu striga, „ Unde este progresul meu? Ce fel de recompensa este asta pentru eforturile mele?”

Daca continui in ciuda tuturor, daca doresti sa te conectezi cu prietenii pentru ca nu este nici o alta alegere si cabalistii te sfatuiesc sa faci intocmai, daca te anulezi, vei intelege apoi ca este posibil sa atingi daruirea si revelatia Creatorului doar prin unire. Dar tu observi ca prin tine insuti nu te poti conecta si apoi realizezi ca acea conectare este posibila doar cu ajutorul Luminii Inconjuratoare.

Ura indreptata catre prieteni vine, de asemenea, de la Lumina, dar asta se intampla fara cererea noastra. Este revelatia raului. Pentru a o corecta, o persoana trebuie sa se asocieze intentionat fortei superioare si sa ceara sa fie revelata astfel incat sa avem sansa sa ne conectam cu ceilalti.

Pe acest drum sunt multe urcari si coborari, dezamagiri si o lunga perioada de neputina , cand nu te poti anula sau intoarce in nicio parte. In mod intentionat suntem epuizati in acest fel, pana cand Lumina de Deasupra vine sa ne ajute si apoi incepem sa apreciem prietenii. Aici ,de asemenea, trebuie sa verifici daca ii apreciezi fara nici un motiv sau ii apreciezi pentru ca il apreciezi pe Creator.

Israel, Tora, si Creatorul intotdeauna ar trebui asociati intr-unul, iarvapoi asta te calauzeste spre directia corecta. Israel ( tu ) este plin de ura; Torah ( Lumina superioara ) te corecteaza, ajutandu-te sa fundamentezi dragostea deasupra urii. Si apoi, in linia mijlocie, cand conectezi corect dreapta si stanga, il dezvalui pe Creator si totul se topeste intr-unul.

Acesta este centrul muncii noastre.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/1/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 4 Comentarii →

Intrebare: Ma pot obliga pe mine insumi sa ma schimb interior? Exista o asemenea actiune? De exemplu, daca ma gandesc si ma  ingrijorez constant pentru intentia prietenilor si imi setez o alarma ca sa imi amintesca sa fac asta, voi fi capabil sa masor rezultatul acestor eforturi?

Raspuns: Nu stiu rezultatul. Ma straduiesc si nu stiu ce voi afla.

Intrebare: Cum pot examina lucrurile astfel? Care e scopul unui asemenea studiu?

Raspuns: Incearca. Daca o faci, rezultatul va fi pozitiv. Toate celelalte intrebari si cereri vin de la ego, „ Ce obtin din asta? Am ceva de pierdut?”

Incearca sa te detasezi pe cat de mult poti: Exista o misiune si nu am nevoie de nimic altceva. Alarma ceasului suna si eu ma gandesc la prieteni. Apoi ei dispar pana la urmatoarea alarma. Asta e tot.

Putem reusi. Problema este slabiciunea interioara: Nu avem destula cutezanta. La urma urmei, indrazneala catre Cer deschide usile pentru tine. In momentul cand vezi lucrurile inteligent,  fara sa atragi atentia tu incerci sa intorci clanta tacut si sa te strecori inauntru. Dar nu, ar trebui sa bati la usa asa incat se va deschide clatinandu-se.

Intrebare:  Cum pot obtine aceasta cutezanta catre Cer?

Raspuns: Cutezanta nu este cand eu ma indoiesc de lucruri, indecis: „ Merita? Poate nu suntem meritosi inca? Poate mai intai ar trebui sa acumulam putere si cunoastere…” Cutezanta este cand eu pretind desi stiu ca nu merit. Stiu si cer ca si cum Creatorul mi-ar fi dator.

Iar asta e justificabil. Inteleg ca nu pot iesi din ego-ul meu, ca Creatorul m-a creat astfel ca eu sa nu ma pot conecta cu adevarat cu prietenii. Stiu ca stau in fata unui zid pentru ca am descoperit asta dupa eforturile pe care le-am depus. Am incercat deja multe lucruri si am atins deja anumite lucruri, dar toate dobandirile mele sunt zadarnice in fata acestui zid. De fiecare data inclinatia rea ma stapaneste si imi spune: „ Stai putin, tu inca trebuie sa termini ce nu ai avut sansa sa faci. Poate intr-o luna~doua, mai lustruieste putin Shamati, si acumuleaza putere..dar acum nu esti gata inca. Lasa-i pe alti sa incerce.”

Trebuie sa fie indrazneala aici, dar o indrazneala serioasa si adevarata: „ Merit si asta este.”  Asta nu este o tentativa absurda ci o calculare precisa. Aduc eforturile pe care le-am depus cu mine; Nu cer lucruri pur si simplu, si o fac impreuna cu prietenii. Nu face nici o diferenta daca aratam ca o gașca de criminali si nu ca un grup consolidat, noi pretidem decisiv, precum oamenii curajosi care nu renunta.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/1/2012, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Este imposibil sa atingi dragostea adevarata fara ura ca baza. Fara ura exista doar dragoste animalica, un joc al hormonilor:  un singur impuls si iubesti; alt impuls si iesi din domeniul dragostei. In lumea nostra dragostea este de fapt o cautare a satisfacerii. Cand doresti sa mananci iubesti placinta, iar cand vrei sa intemeiezi o familie iti iubesti consortul si copiii. Acestea sunt pur si simplu diferite feluri de sentimente care pot fi reproduse daca implantam diferti electrozi in creierul unei persoane.

Dragostea adevarata este construita numai deasupra urii, altfel este imposibil sa o simti. In lumea noastra nu este dragoste. Noi vorbim despre dragostea umana si nu despre atractia animalica care aduce placere egoista.

Intrebare: Asta imi aminteste despre desenele animate, in care personajele se gasesc suspendate in aer deasupra unei prapastii ele continuand sa alerge pentru un timp, inainte sa priveasca in jos.

Raspuns: Exact, ei descopera ca sunt deasupra unui abis si apoi cad. Asta este exact ceea ce se intampla in lume astazi. Asta este cu adevarat o descriere buna a crizei. De aceea celor care detin puterea le este frica sa priveasca in jos.

Intrebare: Cum putem face fata in aceasta situatie? Cum putem ajunge la dragoste adevarata?

Raspuns: De fapt, eu sunt o mica persoana si nu pot simti lucrurile sublime, fiind confuz in starea mea actuala. Deci, ce ar trebui eu sa fac?

Raspunsul este simplu: Ai nevoie de un grup. Acesta este si diagnosticul si remediul bolii.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/1/2012 „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Care ar trebui sa fie cel mai mic lucru de care sa ne apucam in munca in grup si care e cel mai important ?

Raspuns: Exista multe feluri de munca si relatii in grup: cand prietenii sunt mai mici fata de mine, mai mari fata decat mine, sau egali mie, saudaca ma raportez lor ca revelatia Creatorului sau ii folosesc ca un scut. Grupul este totul. Este o dorinta pe care o pot dirija, cu care ma pot juca si prin ea determin atitudinea mea fata de Creator. Prin grup dobandesc Masach ( ecran ). Toate cererile mele, rugaciunile mele, definitiile si clarificarile merg prin grup catre Creator.

Grupul este busola cu care ma pot concentra pe Creator, forta superioara. Daca ma pot conecta cu prietenii si pot fi incorporat in ei, voi fi mai concentrat si mai precis focalizat pe Creator. In lumea corporala vad pe cineva si ma pot apropia de el. Dar in lumea spirituala, nu –L vad pe Creator, nu stiu ce este atributul daruirii, sau unde este, pe ce lungime de unda. Este ca si cum as avea un radio, dar nu stiu cum sa gasesc postul si caut dintre milioane de alte posturi.

Asa ca am o problema pentru ca pana la urma nu stiu ce e spiritualitatea si mi-o imaginez intr-un mod total eronat. Daca ar fi fost simplu opusul, ar fi fost bine, cel putin mi-ar fi dat o directie. La urma urmei nu stiu unde sa o caut. Stau in mijlocul unui cerc si pot merge in orice directie in cele 360°, si conform naturii mele niciodata nu voi fi capabil sa ghicesc directia corecta.

De aceea, exista un singur mijloc: grupul, prin care pot oarecum sa imi imaginez proprietatea daruirii. Daca tajnesc a ma conecta cu ei intern, atunci in acea conexiune, in aspiratia mea pentru ei, voi incepe sa simt ce este acest atribut de daruire al Creatorului. Asadar pot stabili in interiorul meu atitudinea indreptata catre El.

Astfel, grupul devine cel mai pretios lucru pentru mine, un mijloc prin care dobandesc singurul si cel mai important scop al meu. Incep sa simt ca atunci cand sunt cu grupul si intemeiem conexiunea intre noi, atunci il pot descoperi pe Creator. Creatorul este revelat doar in acea stare, in deficienta colectiva, in trairea colectiva care se naste intre mine si grup. Altfel El nu are unde sa fie revelat.

Este ca si cum am construi o scena impreuna unde Creatorul poate aparea si se poate manifesta, in interiorul sentimentului nostru de conectare comuna, a garantiei reciproce, si adeziunii noastre. Daca asta nu ar exista, nu ar fi nici atributul daruirii in care Creatorul ar putea fi revelat, deoarece o echivalenta de forma este necesara pentru asta.

 Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 25/1/2012, Shamati #175

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Unde ar trebui fiecare dintre noi sa inceapa sa isi creeze propriul nostru mediu?

Raspuns: Incepeti cu nevoia de a trezi inspiratia si de a impresiona pe toata lumea prin dorinta voastra de a crea mediul. Incearca sa ii indemni pe toti fara cuvinte, ca ar trebui cu toti sa tanjim sa cream un mediu, care ne va obliga, ne va schimba si ne va aduce mai aproape asa incat ne vom conecta. Asta e obligatoriu. Fara o asemenea societate, fara conexiunile potrivite intre noi nu e nici un alt loc in care spiritualitatea poate fi revelata. Spiritualitatea este revelata doar in conexiunea  dintre noi.

Forma conexiunii dintre noi este forma lumii spirituale, forma nivelului la care este o persoana. In momentul in care ma  influenteaza si doresc sa il descopar, nivelul conexiunii va depinde de mine. In acelasi grup sunt aceia care il vad la nivelul  50 si ceilalti care il vad la nivelul 5 si altii care il pot vedea absolut perfect, in Gmar Tikkun ( Corectia Finala).

Realitatea spirituala nu are o forma predeterminata; totul depinde de o persoana. De aceea am nevoie de mediu asa de mult, pentru ca astfel voi fi obligat sa il abordez corect. Asta e tot ceea ce avem nevoie.

De fapt cand vad ca este corectat, vad ca a fost asa dintodeauna, si doar mie mi-a lipsit dorinta sa descopar asta, mi-a lipsit sensibilitatea. Acum de asemenea suntem intr-un grup si intr-un mediu care este Gmar Tikkun, in lumea Infinitului. Dar nu ma indeamna sa descopar asta. Prin trezirea prietenilor, creez un efect care ma ajuta sa descopar ca ei sunt absolut corectati.

Ca un rezultat al acestui ciclu, care se intoarce la mine, eu ma corectez. Asta se numeste a ma ruga, a ma judeca pe mine insumi, cum sa ma intorc catre atitudinea corecta prin mediu. Trebuie sa ii acordam o gramada de atentie pentru ca totul incepe si se termina aici.

 Din parte a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 20/1/2012, Introducere la Cartea Zohar

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→