Lumea asteapta. Inca nu stie acest lucru, dar in realitate are nevoie de asta. De aceea trebuie sa va ridicati si sa preluati cat mai curand posibil rolul de indrumatori.

Astazi este evident ca guvernele sunt incapabile sa conduca lumea. De fapt, nici nu se mai comporta in conformitate cu legile lumii materiale. Aceasta perioada a trecut.

Cele doua lumi au devenit atat de apropiate incat „inductia” spirituala actioneaza deja asupra noastra de sus desi inca nu sesizam asta. Astazi umanitatea trebuie sa se trezeasca in modul corect si aceasta este sarcina voastra.

Insa, pentru aceasta trebuie sa ne unim. Eu nu pot striga pentru ajutor in locul vostru. Doar atunci cand veti incepe sa va uniti cu prietenii din ce in ce mai mult veti sti cum sa faceti. Cel mai important lucru este sa va lipiti de intreg astfel incat totul sa se uneasca. Eu nu voi face asta pentru voi deoarece vorbim aici de prelucrarea dorintelor comune care sunt unite precum  vasele comunicante.
Din Congresul de la Arava 25/02/2012, Lectia #6

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Unitate - Niciun comentariu→

În realitate, munca spirituala este foarte scurta şi uşoara dacă ne ridicam mai presus de intenţia egoista şi vrem să verificam în ce măsură existăm în interiorul acesteia. Avem nevoie doar sa privim din afara, deoarece este imposibil de explorat si experimentat acest lucru în timp ce te afli în interiorul ego-ului tau, cand te conduce şi te mituieste, privandu-te de capacitatea de a studia critic.

Pentru a fi un cercetător obiectiv şi un judecător imparţial, trebuie să fii complet independent de ceea ce examinezi. Şi acesta este un grad foarte inalt. Dar trebuie să încerci şi să începi de la lucrurile mici, pentru a te evalua cât mai critic posibil. Acest lucru se numeste realizarea răului. Trebuie să verifici în mod constant care este intentia ta in orice acţiune, privire sau mişcare. In acest punct, poti incepe imediat sa ceri schimbarea naturii tale pentru că natura noastră este egoista, dar există o altă formă a naturii: daruirea.

Vedem în istoria noastra cum multe miliarde de ani au fost necesare pentru a dezvolta nivelul neinsufletit al naturii, sute de mii de ani  pentru a se dezvolta nivelul vegetativ şi animal. Apoi, vedem cat de rapida a fost evoluţia umană in ultima etapă de dezvoltare a nivelului animal, care merge dincolo de animalul normal. A fost nevoie de doar 20-30 de mii de ani. Dar fiecare grad are etapele sale stabilite, numite Sefirot şi vedem cât de mult a adăugat secolul 20  la dezvoltarea noastră finală, în comparaţie cu toate mileniile anterioare.

Acelaşi lucru se va întâmpla în dezvoltarea noastră spirituală, doar ca mult mai rapid. Tot ceea ce s-a desfăşurat în istorie timp de mii, milioane si miliarde de ani, ni se poate întâmpla în câteva ore. Nu exista timp în spiritualitate! Aceste modificări pot fi instantanee. Şi, mai ales pentru că trăim într-un astfel de timp in care toată umanitatea (care este, întregul univers), începe să se apropie de realizarea răului intenţiei sale egoiste, ego-ul său, nu este un miracol ca va fi dezvăluit complet. Mulţi oameni din lume deja au nevoie de acest lucru şi mai mult sau mai puţin înţeleg, doar ca nu văd posibilitatea de a face ceva. Ei toti spun cuvinte frumoase, dar nu merg dincolo de ele.

Asta înseamnă că schimbările noastre pot fi foarte rapide şi totul depinde de noi. Şi de aceea „ne-am adunat aici pentru a urca la gradul de om”, care este maestrul intenţiei lui, fie ca aceasta va fi pentru binele propriu sau de dragul daruirii. Avem nevoie doar sa prindem această intenţie „de coada” şi în mod constant sa analizam în ce intenţie suntem, facand doar asta tot timpul. Indiferent care sunt acţiunile pe care le efectuam, cel mai important lucru este intenţia.

Lumea care funcţionează pe baza acţiunii se numeşte această lume, deoarece exista doar o singura intenţie. Iar lumea care opereaza pe baza intenţiei este numita lumea superioara. Dacă o persoană descopera că intenţia sa este egoista, acest lucru este deja numit lumea spirituala sau superioara, însă numai din partea „stânga”, din partea forţei impure, coaja (Klipa). Dar acesta este deja un nivel spiritual, aşa că ar trebui să fim interesati chiar şi de descoperirea răului şi sa ne bucurăm că l-am descoperit.

Principalul lucru este ca ma apropii studiind în ceea ce priveşte intenţia. Şi fie ca este bine sau rău, pentru binele propriu sau de dragul de a darui, nu este important; sarcina mea este sa intru mai adânc în ea şi să trăiesc numai în ea. Astfel, ma mut intr-o dimensiune cu totul diferită din viaţa mea, adica descopar legătura cu aceasta numai în acord cu intenţia. Şi nu-mi fac griji pentru nimic altceva. Dacă ne concentrăm pe deplin in acest lucru, vom găsi o deschidere mică, îngustă în lumea spirituală! Este numai în asta.

Dificultatea este de a prinde intenţia de fiecare dată şi de a rămâne in ea în mod constant. Apoi vom începe să evoluam cu viteza luminii! Nu ar lua nici un pic de timp; asta este deja durerile muncii, prin care ne nastem în lumea intenţiilor.

Din Convenţia Arvut de la Arava – Lecţia # 1- 23/2/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când ești încorporat în acțiunea colectivă, te simți câteodată unit cu prieteni chiar în gândurile tale, dar în ultimul moment simți că ceva lipsește, un efort într-un efort, ultima picătură. Cum putem obține această ultimă picătură astfel încât să ajungem la plângerea generală, astfel încât să fim în stare să ne deschidem inimile odată pentru totdeauna?

Răspuns: Ultima picătură este exact punctul nașterii, punctul ieșiri din Egipt și este lucrul cel mai dificil. Omul este gata să meargă aproape până la final, iar apoi vede un zid în față, ceva pe care nu îl poate depăși și deodată găsește nenumărate scuze.  Înclinația sa rea îi spune: ”Trebuie să ai grijă încă de asta, de aia, nu ai studiat încă tot TES, nu știi încă toate articolele din Shamati, mai ai încă multe de făcut” și așa mai departe.

Același lucru se întâmplă și în relația cu prietenii, adică exact atunci când ajungi la punctul în care acum poți ieși din egoul tău și te poți conecta, să realizezi punctul de sudură între tine și prieteni, nu o poți face. A crea un punct de sudură înseamnă că acest punct de lipitură va cădea pe conexiunea dintre tine și prieteni și vă va lipi împreună într-o singură adeziune. Nu poți face asta. În ultimul moment bați în retragere.

Aici numai un ajutor general poate ajuta. De aceea, rugăciunea unui individ nu ajută. O rugăciune trebuie să fie rugăciunea celor mulți, atunci când te rogi pentru prieteni și nu pentru tine și când întregul grup sau mai multe grupuri se roagă împreună. Dar tu ne vorbești de un efort individual. Poți să îmi vorbești despre un efort individual pentru încă o mie de ani, nimic nu ți se va întâmpla. Direcția este familiară dar este greșită pentru că tu nu îți faci griji în legătură cu conexiunea cu prietenii.

Din Lecția nr 4 de la Congresul ARAVA Arvut, 2/24/12

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este efortul cel mai mic pe care trebuie să îl facă fiecare om pentru a-și deschide inima și a descoperi în final deschiderea în lumea spirituală?

Răspuns: În primul rând trebuie să includ pe toată lumea în inima mea. Poți să te gândești la asta și să o ții în senzțiile tale. Totul depinde de cum muncești în inimă și în minte. Poate nu vrei să rămâi în senzațiile tale; depinde de persoană. Pentru mine, ajută să adaug motiv pentru că îmi întărește senzația. Absorb totul în inima mea și îmi amintesc că tot universul este conținut în om și că acesta înglobează întreaga lume. Includ pe toți prietenii mei în inimă pentru că deocamdată nu sunt în stare să includ întreaga lume. Dacă posed o aspirație către prietenii mei, atunci fără îndoială că și ei au această aspirația către mine. Nu trebuie nici măcar să discutăm despre asta. Încep cu adevărat să simt că ei există în mine, ca o mamă care își simte copilul înăuntrul ei.

De aceea, obțin o percepție a realității mai precisă, care există în interiorul meu. Baal HaSulam scrie că imaginea lumii se află în spatele creierelor noastre, iar simțirea acesteia se petrece în inimă. Nu există nicio lume în afara senzației mele.

Inima mea este Malhut al Lumii Infinitului, dar dacă includ pe toată lumea în mine, atunci devin Adam ha Rishon (Primul Om) iar imaginea Creatorului devine revelată în mine. Materialul meu va obține forma lui Adam iar atunci când forma Creatorului devine înveșmântat în ea, se numește adeziunea Creatorului cu creația, sau unificarea lui Zeir Anpin cu Malhut.

Primesc confirmare de la fiecare sfârșit că tot ceea ce trebuie să fac este să absorb toate reaitatea. Încep asta prin lucrul cu prietenii, pentru că ne putem influența și ajuta unul pe celălalt. Prima deschidere a inimii mele depinde de înțelegerea mea a faptului că nu am altă opțiune. Mi-am ridicat mâinile în sus de disperare, văzând că nu am obținut nimic. Am devenit sigur că nu este o altă cale de a obține sursa vieții și de a realiza scopul acesteia.

Cu toate asta, poți decide că nu ai explorat încă toate opțiunile. Asta pentru că egoismul unei persoane încearcă întotdeauna să o convingă că poate încă obține succesul de una singură prin diferite metode. Numai ca rezultat al atingerii dezamăgirii totale, o persoană este de acord să se unească cu prietenii. Este ultimul lucru care îmi mai rămâne de făcut. Numai dacă devin dezamăgit de toate încercările mele, dacă toate aceatea au eșuat, numai atunci, ca rezultat al disperăriri și presiunii extreme, sunt de acord să mă unesc.

Este similar cu un nou născut, care ar rămâne bucuros înăuntrul mamei sale, nu vrea să plece, dar presiunea îl împinge afara din ea! Crezi că copiii lui Israel au vrut să iasă din Egipt? În timp ce erau în deșert deja regretau că au părăsit Egiptul, unde aveau totul. Nimeni nu vrea să se nască în lume spirituală, pentru că suntem cu toți egoiști. Este o tranziție foarte dificilă și de aceea este foarte îngustă (Tzar) și se numesc durerile nașterii (Tzirim).

Se spune că o căprioară gestantă trebuie să urce sus pe un munte și până când un șarpe nu vine și o mușcă nu poate să nască. Șarpele reprezintă cel mai rău egoism și până când nu devine revelat în om, acesta nu este pregătit să se nască.

Din Lecția 3 a Congresului Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rugăcinea celor mulți înseamnă rugăcinea pentru alții. Vei ieși din întuneric numai dacă îți faci griji față de alții. Aceasta este singura noastră muncă. Vedeți doar prin ce a trebuit să trecem în această lume, în evoluția noastră, prin diferite lovituri și pregătiri, până când am obținut asta. Și pentru ce toate acestea, știința, tehnologia, toate crizele, problemele economice, totul? Din negativul a tot ceea ce ne înconjoară vom ajunge la înțelegerea că nu există nicio altă șansă decăt să ne conectăm.

Nu putem obține conexiunea în mod direct. Numai atunci când o persoană își examinează comportările și vede că sunt inutile, numai atunci este gata să intre în lumea spirituală. Chiar și atunci nu este gata, dar ajunge la grup și i se dă putere acolo, atât în mod pozitiv cât  și negativ și este gata pentru conexiune.

Desigur, se face prin lovituri. Plăgile din Egipt sunt pentru conexiune. Experimentăm dezamăgirea ca grup și individual, iar asta pentru a realiza propria neputință și a înțelege că nu există altă cale de avansare decât conexiunea. Numai atunci vom fi gata să ieșim din Egipt. Prin toate suferințele, toate plăgile din Egipt despre care am citit, toată munca grea și atunci când au vrut să construiască orașe frumoase, prin muncă grea, descoperă brusc că nu obțin nimic din toate acestea. Toți anii de foamente prin care au trecut, toate plăgile sunt egoul lor care nu îi lasă să se conecteze.

Câte plăgi trebuie să experimenteze până când vor înțelege că nu este o altă șansă decăt să evadeze – în întuneric, nu contează une și cum – numai să scape? Dar această muncă se poate face ușor. Suntem la un nivel diferit de dezvoltare față de cel de care vorbește Tora. Nu trebuie să experimentăm toate acestea fizic. Ei au trecut prin toate astea deja. Fiecare acțiune spirituală trebuie să aibă o copie în corporalitate, iar această acțiune a avut loc deja în istorie, deci acum poate avea loc numai în spiritualitate.

Deci calea noastră este cu adevărat mai scurtă. A rămas doar efortul spiritual fără suferință în granițele materiale, rătăcirea în deșert și fără să trecem prin toate acele faze. A rămas doar să facem un efort spiritual și să ne conectăm!

Din Lecția 3 a Congresului Arava Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Toți oamenii care s-au adunat aici și întregul Kli mondial sunt de fapt reprezentate înăuntrul meu. Vor cu toți un singur lucru: ca eu să ajung la Creator. Atunci de ce eu nu vreau asta?! Reise că eu am tras această barieră, dar există ea cu adevărat?

Răspuns: Bariera este în inima mea; este o barieră psihologică. Despre ce Machsom (barieră) vorbim? Trebuie să îmi schimb viziunea de la a privi la mine însumi la a privi la prieteni. Această comutare, inversiune, pe care trebuie să o fac, se numește Machsom.

Dar dacă facem eforturi comune pentru a începe să tratăm societatea în acest fel, pentru a o vedea mai importantă decât propria persoană și a o lăsa să intre în inima mea, atunci acest gând colectiv mă ajută. Asta se numește ”fiecare om trebuie să își ajute prietenul”, iar acest gând colectiv dă tuturor puterea de a-l îndeplini. Este așa cum a spus Rabash că în fiecare din noi există o foarte mică putere spirituală, această inversiune are o foarte mică putere, dar împreună, atunci când toată lumea primește puterea de la toată lumea, voi fi în stare să o fac.

Vom face eforturi colective, toată lumea pe cont propriu și toți împreună, în Kli-ul mondial, în toate părțile lui, toți împreună. Așa se face. Și cu siguranță că vom avea succes. Nimic nu ne împiedică. Este singura noastră acțiune liberă. Creatorul așteaptă asta de la noi; lumea așteapta asta de la noi, cu toate că nu realizează încă asta.

Nu este nimic aici decât faptul că toată lumea trebuie să se incorporeze în altții sau să lase pe toată lumea să intre în inima sa. Dacă ne gândim cu toți la asta, veți vedea ce rezultate vor fi. Am venit să transcedem Machsom-ul, deci haideți să facem un efort. Asta facem aici și acum.

Din Lecția 3 a Congresului Arava Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Ar trebui sa fim foarte fericiti ca am ajuns la cea mai importanta dintre munci, cea mai importanta analiza care exista in toate lumile chiar si in cea spirituala. Baal HaSulam scrie ca nu este nici un moment mai fericit in viata unui om decat momentul cand el descopera ca este incapabil sa iasa din ego si nici un efort propriu nu il poate ajuta. Apoi ajunge la prima rugaciune, primul sau plans pentru Creator.

Acest prim planset este nasterea. Un bebelus plange imediat ce este nascut in lume. Iar asta inseamna ca o persoana a fost nascuta.

Sa speram ca vom atinge acest planset si vom deveni Oameni. Din acest motiv efortul pe care il depunem catre asta este numit durerea nasterii. Si trebuie sa fim fericiti ca am ajuns la asta. La urma urmei pe cine ating aceste dureri ale nasterii? Trebuie sa fim fericiti si seriosi in acelasi timp. Dar fericirea trebuie sa vina de la statut, de la misiune. Aici incepe viata spirituala.

Cand un bebe este nascut, adultii sunt fericiti chiar daca el plange si tipa. De asemenea, Omul din interiorul nostru ( acela care a facut toata munca si toata analiza) se inveseleste, iar bebelusul, nascut fiind, inca sufera de la presiune, jale si perceptia nelinistii. Ei amandoi trebuie sa fie impreuna.

Din Lectia 1, Conventia Arava 23/2/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In raport cu ratiunea noastra ( „ in interiorul ratiunii” ), noi nu pretuim prietenii: Ii dezaprobam si nu ii suferim. Cu toate acestea prin credinta deasupra ratiunii trebuie sa acceptam opinia societatii ca ar merita sa ii privim ca fiind grandiosi pentru a putea fi inspirati de ei. Deci se dovedeste ca pot obliga coprul meu material sa zambeasca si sa joace, dar inca nu imi patrunde sentimentele. Este asta numita credinta deasupra ratiunii?

Raspuns: Daca simti ura fata de prietenii tai si totusi trebuie sa jungi la starea in care sa simti dragoste fata de ei, asta nu este numita dragoste deasupra ratiunii. Este la fel ca atunci cand cineva imi aduce un preparat culinar cu care nu-s familiarizat iar la inceput nu imi place. Nici macar nu inteleg cum oamenii pot manca asemenea lucruri. Cu toate acestea, daca incerc acel preparat zi de zi, dupa o luna imi va parea ca nu exista nimic mai delicios.

Ca si cum mi-ar fi fost spus: „ Verifica deasupra ratiunii ca acesta este delicios, incearca odata, de doua ori, iar apoi gusta-l pana la capat si vei fi convins. Apoi tu insuti il vei cere.” Oricum,  acesta nu este tipul de credinta deasupra ratiunii despre care Kabbalah vorbeste. Noi nu pretuim acest fel de credinta deloc. Daca pur si simplu urmez sfatul prietenilor; in acest fel actioneaza intreaga umanitate; toate reclamele sunt constuite astfel, convingandu-te sa ccepti aceasta credinta desupra ratiunii ca ai nevoie de acest lucru si trebuie sa il cumperi.

Asta nu este credinta deasupra ratiunii ci e pur si simplu o acomodare cu orice lucru nou care e inca nefamiliar. Il aducem mai aproape de noisi incepem sa il iubim in interiorul ratiunii; dobandim un gust pentru el.

Cu toate acestea, in credinta deasupra ratiunii raportat la Lumina, doresc sa fiu cat se poate de elevat in ochii mei, insemnand deasupra tuturor dubiilor mele. Dar vreau ca toate aceste dubii sa ramana in toata inaltimea lor. Sentimentele si ratiunea mea nu sunt de acord cu asta, dar eu doresc sa fiu similar cu ea,intr-o proportie care este mai mare decat intelegerea mea. Asta inseamna ca sunt conectat la o Lumina superioara.

Sa presupunem ca este un om intelept, cu cat mai mult nu il inteleg dar realizez ca este intelept si decide lucruri intr-un mod total diferit de rationamentul meu, cu atat mai mult sunt impresionat de el. Insemnand ca tebuie sa ne dezvoltam credinta noastra asupra ratiunii relativ  la forma invesmantata in materie, relativ la Lumina, la Creator, si sa o pastram intocmai.

Creatorul, brusc, se invesmanta in mine si spune: „Sa ne imbratisam ca fratii!” Si in momentul in care sunt pe cale sa-L imbratisez, trebuie sa-L ridic deasupra mea, sa-L preamaresc chiar mai mult. Altfel asta este primire in inteirorul ratiunii, receptie de dragul meu, spargere.

Simti unde se afla granita aici? Aceasta trebuie intotdeauna sa fie deasupra ratiunii, impotriva dorintei mele. Si sub aceasta forma voi fi pregatit sa ma conectez cu El.

Diferenta intre cum simt pe El in interioul meu, cum ma unesc cu El, cum am contact cu El, si cum il ridic deasupra mea, aceasta diferenta este creata de ecran. Si apoi, chiar daca primesc de la EL, primesc de dragul daruirii> El se reveleaza de fiecare data si imi arata ca este ca si cum El ar fi la fel ca mine, in timp ce, constant, vreau sa-L vad ca fiind superior mie, ridicandu-L chiar mai sus. Asta inseamna ca ma protejez si am grija ca intotdeauna sa am ecran.

Credinta deasupra ratiunii este protectia mea de a primi pentru binele meu. Cineva poate vorbi la nesfarsit despre asta, cand, pe de-o parte nu exista nimic altceva in afara de asta. Trebuie sa te unesti cu toate fiintele create, incepand cu Adam HaRishon, precum  un singur om cu o singura inima, iar Creatorul trebuie sa ramana pentru tine, constant, chiar deasupra varfului muntelui. Daca  intentionez sa ating asta in interiorul meu, sa ne unim ca egali, atunci asta este numita in ratiune. Cu toate acestea, daca aspir sa  il pastrez constant deasupra mea, asta vi fi deasupra ratiunii. Ce este cel mai important aici este tendinta mea, aspiratia mea, astfel incat Creatorul sa fie deasupra mea. Nu ma conectez cu El simplu, in termeni de egalitate, precum doi amici care se simt egali, ci intotdeauna il pastrez fiind superior mie.

Din acest motiv doresc ca intotdeauna sa ramana ceva ce nu simt sau inteleg pe deplin. Asta va insemna ca aspir neincetat la ceva mai mare si mai mare. Atata timp cat  o persoana are intrebari si indoieli, datorita lor continua sa se dezvolte.

Din  prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 15/2/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa mentinem intentia fata de unitate. Asta, deoarece intregul beneficiu este ascuns exact in aceasta  intentie. Ceea ce noi auzim in timpul lectiilor nu e atat de important. Ceea ce este important, e ca in timpul lectiilor sa putem munci continuu la unitatea tuturor prietenilor din intreaga lume. In masura eforturilor noastre spre unitate, noi avansam si aici se gaseste beneficiul nostru al tuturor.

Totusi, daca in timpul lectiei noi nu muncim, acest lucru ne poate da un fel de intelegere a lucrurilor, ne va duce inainte putin, dar asta nu va fi o dezvoltare spirituala.

In aceasta saptamana ne uitam la inregistrarile lectiilor de la congresul de la Arava. Se naste o intrebare: in acest timp, putem atinge o unitate chiar mai puternica decat am atins acolo? Daca nu, ar fi mai bine sa ne intoarcem la rutina obisnuita a lectiei. Raspunsul este la latitudinea voastra.

Cel mai important lucru aici este sa muncim constant la unitate. Nu e vorba de cat inteleg (asta e complet neimportant), ci e vorba de cat de mult efort depun pentru realizarea unitatii. Deoarece exact in unitate voi fi capabil sa simt despre ce este vorba.

Din a 2-a parte a lectiei zilnice de Cabala 29.02.2012, „Intrebari si raspunsuri

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Anumite modele de comportament trebuie sa fie discutate in orice organizatie, ce lucruri sunt permise si lucrurile care nu sunt tolerate. Unele organizatii il denumesc statut. Din ce ar trebui sa fie compus statutul grupurilor de educare integrala? Care ar trebui sa fie esenta sa?

Raspuns: In primul rand ceea ce ne leaga in tabloul starii viitoare; este acel lucru spre care ne indreptam. Acest tablou trebuie sa fie bine promovat intregului grup si fiecaruia dintre noi la un asemenea nivel si intensitate astfel incat fiecare sa dezvolte dorinta  si puterea de a-l obtine. Constant trebuie sa ne gandim la sublimarea acestui scop astfel incat sa fie de mult mai multe ori important decat orice altceva care ar putea aparea in noi, orice scopuri si inclinatii egoiste.

O persoana trebuie sa primeasca suport constant de la grup si de la familia sa. Asta este esential. Cand cineva din familia persoanei este impotriva studiului sau, provoaca probleme enorme; observam ca adesea el da gres deoarece influenta familiei este enorma.

In vremurile noastre, intelegem ca o persoana este  singura in esenta. Natura a facut asta intentionat pentru a face mai usoara calatoria spre integrare.  O persoana nu  este supusa unei  familii, clan sau regulilor unei asezari; se pare ca suntem „ suspendati” iar asta faciliteaza integrarea ei.

Asa ca trebuie sa ne asiguram ca grupul este alaturi de persoana in fiecare ora a vietii sale, nu doar atunci cand este prezent fizic in el. Astazi, asta este usor de atins prin media si instrumentele de comunicare.

Mai mult de atat, fiecare persoanaa are un MP3. Ea isi poate inregistra si asculta lectiile, discutiile si cantecele. Cand ajunge acasa calculatorul ei are aceleasi informatii si chiar unele aditionale din lectii si de la intalnirile grupului. El trebuie sa lucreze cu asta si sa fie in contact constant cu grupul. Trebuie sa facem filme, clipuri video si asa mai departe. Toate astea constituie o cantitate enorma de informatii care trebuie sa treaca prin el si gradual sa ii spele asa numitul creier ( nu il poti numi altfel ), iar el de bunavoie sa fie de acord cu asta. Noi nu ascundem ceea ce facem:  Noi il reprogramam.

Referitor la statut, lucrurile principale sunt acelea care beneficiaza societatea. Cu toate acestea, acele lucruri care sunt necesare pentru existenta fiecaruia dintre noi vin primele. Cu alte cuvinte, hraneste „ bestia” si apoi fa ceea ce doresti cu tine insuti. Lucrurile de baza care determina viata noastra sunt hrana, adapostul, familia si sexul. Acestea sunt urmate de dorintelel sociale avere, faima, putere si cunoastere care sunt aditii  egoiste la necesitatile vietii.

Trebuie sa le transferam intr-o noua dimensiune: averea este satisfacerea deplina pe care o primesti in grup.  Faima si puterea sunt aprobarea universala pe care o primesti de la grup fiind in el; simti ca esti un element necesar in intregul sistem integral de care ei depind. Cunoasterea este cunoasterea naturala a intregii naturi, intregul proces pe care il experimentam.

Asa ca statutul trebuie  sa contina clar explicatia planului acestor valori interioare ale unei persoane, care sunt necesare pentru existenta ei, atat ca animal cat si ca element social. Intai ne asiguram ca o persoana nu se ingrijoreaza in legatura cu existenta ei corporala. Trebuie sa ii fie garantata la un nivel rezonabil.

Intrebare: O persoana trebuie sa traiasca in raport cu legile acestui statut, incepand cu prima zi, sau asta apare dupa cateva luni de indata ce este pregatita?

Raspuns: Asta apare dupa ceva timp, odata ce oamenii sunt pregatiti si capabili sa realizeze necesitatea acestui stil de existenta. Relatiile in grup trebuie intotdeauna sa fie amicale si vesele. Trebuie sa le arati celorlalti ca scopul este important pentru tine.

Intelegem ca fiecaruia dintre noi i se intampla sa  experimenteze caderi, urcari si stari diferite. Cu toate acestea, in acelasi timp, trebuie sa introducem numai influente pozitive in interiorul grupului. Influenta negativa va disparea de la sine sub influenta potentialului pozitiv pe care l-am acumulat in grup pana la punctul de dobandire a starii „ Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.”

Dintr-o „ Discutie despre Educatia Integrala” Nr. 9  15/12/2011

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→