Întrebare: Cum ştiu dacă cererea mea catre Creator vine de la locul potrivit? Sunt cu adevărat acolo, de unde este permis să întrebi?

Răspuns: Cererea mea este valabilă dacă simt că este împotriva dorinţei mele, dacă ma pot ridica deasupra ei şi să cer din adancul inimii mele şi dacă mă pot bucura de acţiunea care este împotriva dorinţei mele iniţiale.

Cuplarea prin lovire (Zivug de Hakaa) apare în starea când pe plan intern, simt că vreau să-mi fac placere, dar deasupra acesteia simt că acţiunea mea se opune aceastei dorinţe. Ma bucura capacitatea mea de a rezista. Apoi, această plăcere nu este pentru mine, ca şi cum as fi refuzat să fur. Ceea ce contează aici este în ce măsură m-am asociat cu prietenii şi prin ei, împreună, cu Creatorul.
Dacă eu sunt dispus să organizez o astfel de acţiune interna, atunci sunt aproape de actul de a darui, şi asta este ceea ce-mi aduce satisfacţie care, desigur, nu este îndreptată catre mine.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce am nevoie pentru a pune în aplicare cunoştinţele de Cabala  în viaţa mea de zi cu zi? Mi se pare o discrepanţă mare între ceea ce am învăţat şi ceea ce simt.

Răspuns: Există o singură soluţie: accelerarea dezvoltarii tale. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de mai mult studiu şi o mai mare legătură cu prietenii. Nu este ceruta bogăţie, onoare, putere, sau orice alt efort, doar gândul de a nu uita niciodată de acesta.

Cheia este interconectarea noastra. În ciuda reticenţei cuiva, o persoană doreşte să depuna efort şi sa menţina legătura cu prietenii pentru a avea conştientizarea continuă asupra importanţei obiectivului. Şi când il atinge, „il trece mai departe,” raspandindu-l la alţii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să reacţionam la senzaţiile care apar ca rezultat al acţiunilor Creatorului?

Raspuns: Ele sunt rezultatul contactului cu Lumina de Sus, cu Creatorul. Dar, din nou, ar trebui să ne amintim că Creatorul este neschimbat si numai eu ma pot schimba, ca urmare a Reshimot (gene informaţionale) desfăşurate în mine una după alta.

Prin urmare, eu pot exercita efort numai în schimbarea Reshimot-urilor. Procedând astfel, accelerez dezvoltarea lor si le vad pe cele dorite. Eu nu sunt împotriva dezvoltării mele, sunt in totalitate pentru ea, deşi îmi dau seama că nu este uşor şi necesită efort, ca în orice dezvoltare. Sunt dispus să o fac.

Cum ma pot dezvolta atunci? O fac prin implicarea în grup. Cu ajutorul grupului, încep sa realizez importanţa dezvoltării mele, ei imi dau puterea sa rezist. Aceasta este ceea ce noi numim gradul de conştientizare a obiectivului. Pana la urma, în cazul în care obiectivul este mare în ochii mei, eu sunt pregătit pentru asta în ciuda rezistentei corpului meu. Importanţa îmi dă putere.

Dacă mă includ cu adevarat în dorinţa prieteniilor mei , atunci nu am nici o problema in accelerarea dezvoltării mele. Nu avansez pe calea suferinţei, când din cauza mea neconcordanţei cu Reshimo trezite,imi este provocata durere.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vrea Creatorul de la mine atunci când „se joaca” cu mine?

Răspuns: Creatorul nu vrea nimic. El este bun şi face bine. Pe baza planului creaţiei, de a beneficia creatura, El a efectuat doar o acţiune: a creat dorinta de a primi. Mai mult decât atât, aceasta a fost creata ca perfecta de la început. Asa cum „Introducerea la Cartea Zohar” descrie, starile initiale si finale sunt în perfecţiune unificate.

Cu toate acestea, pentru a şti unde suntem, cum şi de ce El ne-a creat iniţial, ne intoarcem treptat la conştiinţa şi dizolvăm starea in care suntem. La urma urmei, totul are loc în raport cu noi, în percepţia noastră. Nu se schimbă nimic, cu excepţia înţelegerii mele şi a conştientizarii.

Prin urmare, Creatorul nu vrea nimic de la noi; El pur şi simplu ne-a dat o oportunitate de a cunoaşte in mod constient starea în care am fost creati ca perfecti, eterni şi similari cu El. Asta este ceea ce noi ar trebui să realizam, prin parcurgerea mai multor etape. În primul rând, ne-am dezvoltat inconştient, la nivelurile mineral, vegetativ şi animal de dorinte. Şi în ultima etapă, cea vorbitoare, ajungem la conştiinţa şi atingem starea noastră autentica. Trăim în momentul în care această tranziţie s-a facut .

Anterior, au existat oameni care au atins spiritualitatea, de asemenea, dar doar câteva persoane.  Astazi, acest proces implică toate sufletele care încep să simta şi sa realizeze unde sunt în realitate.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Programul creatiei este purtat in noi sub influenta a doua forte opuse. Pe de o parte, pana acum am avansat in modul egoist. Pe de alta parte, la un anumit moment, o forta suplimentara apare in noi: punctul din inima, dorinta de a ne echivala cu Creatorul. Aceasta dorinta, cu toate ca inconstienta si confuza deocamdata (de ce, cum, pentru ce?) incepe sa impinga inainte.

In timp, va aparea in toti oamenii. Pe baza a ceea ce se intampla in lume astazi, procesul va merge foarte repede. De fapt, nici nu ne-a mai ramas prea mult timp: 229 ani pana cand cei 6,000 expira. Nu este o perioada lunga cand este vorba de istorie.

Intelepciunea Cabalei spune ca nu este nevoie nici de aceste secole. Cand punctul din inima incepe sa apara la oameni, chiar si o mica parte a lui, literal cativa ani sunt de ajuns pentru a corecta si completa totul, pentru a atinge starea finala a corectarii integrale.

In acest caz intreaga noastra lume se va ridica la urmatorul nivel in termeni de implinire interioara. Nimic nu ni se va intampla; pur si simplu vom urca in senzatiile noastre, in perceptii, si in ceea ce ni se va revela. In viata noastra, ne vom ridica la o dimensiune mai inalta unde ne simtim cu adevarat impliniti si completi.

In zilele noastre, punctele din inima oamenilor sunt „hasurate” progresiv si repede. Persoane se familiarizeaza cu aceste noi senzatii si aspiratii si simt ca si cand ar fi atrase spre, sau respinse de ceva. La inceputuri, acestea se manifestau ca senzatii bune sau rele. Ma simt bine sau rau.

Cineva cade in depresie, dupa care ceva bun se intampla in viata, unele scopuri apar si ceva lumini sclipesc in zare. Apoi totul se prabuseste din nou, urmat de re-aparitia Luminii, pas cu pas.

Baal HaSulam descrie asta in articolul „Nu exista altcineva in afara de El”: Si beneficiul din respingere este ca prin respingere persoana primeste o nevoie si o dorinta completa pentru Creator sa il ajute deoarece vede ca altfel este pierduta.

Cu alte cuvinte, Creatorul ne tine jos. El, pas cu pas, de-a lungul unei lungi perioade de timp, atat cat este nevoie, ne „terorizeaza” incontinuu: un pic mai bine, un pic mai rau si asa mai departe. Cateodata credem ca nu poate fi mai bine, altadata ca nu poate fi mai rau. Apoi incepem sa ne obisnuim si cu una si cu alta si incepem sa vedem ca totul este trecator. Dar exista un sfarsit pentru asta, sau este un proces fara sfarsit? Se schimba frecventele, si ce daca?

Aici este locul in care apare liberul arbitru, libertatea de a merge mai departe. Nu imi pot forta propria avansare. As merge in cercuri, sarind de pe un picior pe altul, din stare in stare, din bine in rau, si asa mai departe. Voi putea sa merg mai departe doar daca imi maresc dorinta si impresia datorita mediului. Punctul meu ramane un punct. Niciodata nu voi putea sa il maresc singur. Nu va „creste” si schimba intr-un vas cuprins de  zece Sefirot, in care o sa simt lumea spirituala.

Va ramane un punct pana cand voi incepe sa ma conectez cu altii, cu cei din jurul meu. Trebuie sa fac asta. De aceea, cand punctul din inima persoanei se formeaza, dupa un timp el sau ea este adus in grup. Dar chiar in grup fiind, persoana nu intelege imediat ce i se intampla si ce ar trebui sa faca. Ce trebuie sa faca oricum, este sa inceapa conectarea cu ceilalti.
From   Din Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/29/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem spune ca acum, dupa Conventia din Berlin, suntem uniti?

Raspuns: Am atins un nou stadiu in unitatea noastra. Sunt fericit pentru ce s-a intamplat in Berlin si dupa aceea in Paris. Am atins unitatea, coeziunea. Pentru prima data am desoperit multi prieteni in Europa care deja au inteles calea si simt dezvoltarea. Am fost cu adevarat surprins de anumite evenimente.

Avem in fata conventia din New Jersey in Aprilie. Sa speram ca vom ajunge la un grad al unitatii si in Statele Unite. De aceea, unindu-ne in timpul conventiilor vom acumula forta necesara pentru a revela Creatorul creaturii.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/4/2011, “Cand Creatorul iubeste omul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mental, fiecare crede ca este gata si ca doreste sa se uneasca cu ceilalti, dar cand vine vremea sa isi indeplineasca dorinta, esueaza.

Raspuns: Esuam doar dintr-un anumit punct de vedere. Fiecare din noi separat suntem gata pentru asta, dar impreuna nu suntem. Exilul in Egipt este diferit de celelalte. De ce au intrat in Egipt cu ajutorul lui Joseph? A fost Joseph (din cuvantul ebraic „Osef” „a cuprinde”) pentru ca el este suma tuturor fortelor si bazelor.

Raul este imposibil de dezvaluit, chiar daca toata lumea doreste asta. Pentru a obtine asta, trebuie sa fie indeplinita o conditie: trebuie sa exise dorinta de unitate. Fratii lui Joseph au fost virtuosi, si fiecare din ei a dorit sa il serveasca pe Creator, dar nu si-au dorit sa se uneasca. Nu au fost de acord sa se alature lui Joseph care este baza.

Dar cand au fost obligati sa intre in Egipt cu ajutorul lui Joseph, au inceput sa vada cat de mult au urat si respins ideea de unitate. Exilul insusi a fost revelarea urii fata de unitate. Doar cand aceasta ura a ajuns la forta maxima si cineva incepe sa-i  simta puterea asupra lui (insemnand pe de-o parte ca este subordonat Faraonului, dar pe de alta parte, sufera cu adevarat pentru ca nu poate implini nimic), trecerea apare.

Dar toate acestea se intampla datorita efortului de a ne uni, sa ne ridicam dorintei proprii de a face asta. Astfel, exilul este depasit. La fel si noi, stam la granita Egiptului, asteptand. Dorinta de a fi unul se manifesta in grija comuna, cand fiecare se gandeste si isi face griji in legatura cu unificarea interioara.

Ca rezultat, simtim ca este ceva intre noi care ne uneste, si vom deveni o inima. In acest punct, suntem o inima spirituala, o dorinta spirituala, suntem conectati cu Creatorul si avem nevoie de Lumina care ne uneste, astfel incat prin dorinta noastra comuna vom putea face acte de daruire fata de Creator.

 Din Discutii despre Munca spirituala  12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cateodata in timpul lectiei punem intrebari care ne arata slabiciunea, si ca nu avansam si avem succes asa cum ne-am fi asteptat. Vad ca nu respingeti acest gen de intrebari, ci mai degraba incercati sa raspundeti de fiecare data.

Raspuns: Invatam ca cu cat mai mult o persoana avanseaza, cu atat mai mult se simte inutil, lipsit de putere, marunt. Nu te simti rusinat pentru ca noi nu ne masuram cu cocosii din cotet ci cu Creatorul.

Daca sunt o gaina in cotet, atunci cu siguranta ma simt ca un zero. Dar daca Creatorul mi se reveleaza, este normal sa ma supun. Nu este nici o rusine in asta. Nici eu nu judec astfel de lucruri si nu ignor o persoana daca imi spune sa este slaba. Sunt familiarizat cu astfel de stari. Slabiciunea nu este o problema in acest punct. Dimpotriva, slabiciunea este atingerea sinelui in forma sa autentica, pe fundalul Lumini Superioare.

Dar apare intrebarea: I-a mai ramas persoanei  dorinta de a a atinge scopul in momentul in care si-a pierdut credinta in puterea sa, si isi mai doreste sa o obtina? In acest fel el cere corect ajutor.

Evident, fiecare trebuie sa experimenteze asta singur, si la fel sa explice tuturor prietenilor din intreaga lume ca atingerea personala a umilintei si constientizarea valorii scopului, ambele conditii sunt obligatorii pentru a putea trece prin Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate).

From the Talk on Spiritual Work 12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pana cand unitatea va deveni o necestitate vitala, ea nu va prinde viata. Avem doua optiuni: Sau subliniem importanta unitatii intre noi, sau toate celelalte actiuni exceptand unitatea vor aduce inca Lumina care Reformeaza, dar ne va afecta negativ, demonstrandu-ne cat de deconectati suntem. Apoi, in sfarsit ne vom conecta din necesitate, ca rezultat al suferintei si durerii.

Sa presupun ca nu doresc sa imi mentin sanatatea si treptat imi ruinez organismul pana cand incep sa simt ca apar probleme. Acest sentiment ma obliga sa incep refacerea trupului.

Nu mentinem nici sanatatea spirituala a grupului, nu mentinem unitatea. Totusi studiem, diseminam Cabala si facem diverse actiuni. Acestea actiuni atrag Lumina care Reformeaza. La sfarsit, ne va arata care este problema. Daca nu am fi facut toate acestea, nu am fi simtit ca este o problema. Deci, exista un anumit beneficiu din asta: ne va ajuta sa realizam ca ne lipseste esenta.

Vrei sa Il gasesti pe Creator. Gandeste-te la „locul”, dorinta, unde este El revelat. Nu exista Lumina fara Kli (vas).

Din Lectia zilnica de Cabala 12/24/2011, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Citat din cuvantarea de la al 3-lea Forum Spiritual al Lumii „Spre constiinta integrala” din Arosa (Elvetia), 23 Ianuarie 2006:

Daca celula unui organism viu incepe sa se poarte egoist fata de celelalte celule, devine canceroasa, omoara intreg corpul si, ca urmare pe ea insasi. O celula canceroasa se divizeaza continuu. Devoreaza totul in jur, neavand nici un fel de obligatie fata de ele si nici o reactie fata de comenzile organismului.

De fapt, aceasta este cheia pentru toate problemele, nu doar spre cancer. Egoismul nostru dezvolta astfel de caracteristici, cu toate ca balanta unde totul traieste conform principiului echilibrului, armoniei si care tanjeste spre comfort este insuflata in natura la toate nivelele, fie ca este vegetativ sau animat. Intr-un fel sau altul, totul exista doar pentru a  mentine echilibrul si a evolua spre el.

Totusi, nu intelegem corect problema, si punctul nostru de vedere asupra dezechilibrului de forte este gresit de asemenea. Lipsa echilibrului in natura este necesar pentru a-l putea aduce la o armonie si mai mare. Intotdeauna avansam pe calea a doua stari: echilibru si dezechilibru.

Initial am existat intr-un echilibru perfect intre minus si plus. Toate sistemele organismului nostru au avut o activitate buna. Apoi, natura a creat in noi o stare de dezechilibru, si negativul s-a aratat din pozitiv.

De ce s-a intamplat asta? Pentru ca noi sa ne aducem la o stare mai buna. Cum am putea sa ne aducem singuri la o stare mai buna in echilibru? Negativul ne-a fost dat de Sus, de natura, in timp ce noi trebuie sa il echilibram cu o forta pozitiva, egala cu el. Aceasta actiune este produsa doar de noi.

Deci, natura ne forteaza sa ne egalizam singuri, creand intentionat dezechilibrul. De indata ce am ajuns la o stare echilibrata, se creaza din nou un minus suplimentar, de Sus, si singuri trebuie sa-l aducem din minus la plus, la o stare de echilibru.

Astfel, avansam daca intelegem corect ca in felul acesta Natura doreste sa ne ridice de la un grad la urmatorul. La inceput, egoismul nostru a fost evaluat la zero. Apoi a ajuns la minus unu. Apoi, a obtinut o valoare pozitiva altruista de plus unu, si iar minus doua grade egoiste, apoi plus doua grade egoiste si asa mai departe. In acest fel natura ne ajuta sa crestem.

Daca intelegem acest principiu, vom trece prin starile de „minus” ale coborarii cu usurinta, putand apoi sa iesim la gradul de ascensiune. Toti cei care merg pe calea spirituala simt asta.

„Ieri ma simteam atat de bine. Stiam si intelegeam totul, experimentand senzatiile subtile.  Totul imi era placut si usor de inteles, dar astazi simt ca m-am blocat. Nimic nu este clar, nu simt nimic si urasc totul. Totul este o prostie. Ce fac de fapt? Toti acesti asa-zis prieteni…”

Pentru noi, in acest moment este exact asa. De aceea ar trebui sa inregistram aceste stari. Va clarifica cum suntem si cum trecem peste ele. Mai tarziu vom incepe sa realizam treptat ca coborarile ne sunt date ca sa le putem compensa cu urcarile. Trecand prin astfel de actiuni pas-cu-pas, avansam, dar doar daca intelegem ce trebuie facut.

Din pacate, oamenii in general fac exact opusul. In loc sa intareasca plusul, vor sa anihileze minusul. Aici Cabala ne avertizeaza: „Nu o face!”

Minusul este toata energia noastra, toata intelegerea noastra, toata starea noastra de constienta. Cu cat mai mare este dorinta une persoane, cu atat mai sus se afla. Poate mai mult, bun sau rau, nu conteaza. Cheia este o dorinta mare. Nu o distruge sau cobori la nivelul vegetativ.

De fapt, egoismul este vehicolul nostru, instrumentul nostru, care ne ajuta sa mergem mai departe. Nu trebuie sa il eliminam, de fapt nu putem oricum. Crestem constant egoist si ajungem la o criza egoista astazi, cu siguranta pentru a incepe sa o  folosim si sa o realizam corect.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→