Astazi, intelepciunea Cabalei trebuie sa fie dezvaluita lumii. In vremurile noastre, toti trebuie sa stie care este scopul vietii si cum sa ajunga la radacinile creatiei. Atingerea radacinilor poate fi comparata cu un fruct, unde viata spirituala a persoanei si dezvoltarea sa spirituala se potriveste cu aspiratia unui fruct de a deveni copac.

In una din aceste scrisori, Rabash explica cum „aspiri” sa doresti folosind analogia aspiratiei de a deveni copac in lumea noastra. O cultivam in cele patru stadii HaVaYaH pana cand obtinem dorinta de a darui, dupa care incepem sa folosim dorinta de a primi pentru a darui. Acesta este „fructul”, insemnand sfarsitul corectiei omului, maturitatea sa.

Dar in acelasi timp, infruntand intrebarea despre sensul vietii, o persoana vine la intelepciunea Cabalei, locul in care este actulizata de indivizi care au intrebari asemanatoare. Aceasta este perioada denumita  „Lo Lishma” (nu pentru numele ei). Persoana se apropie in stil egoist, dar acum doreste sa obtina lumea spirituala si sa adune „fructele”, raspunzandui-se astfel la intrebari despre scopul vietii. Datorita naturii omului, el nu poate intelege cum poate obtine asta in alt fel.

In acest fel plantam samanta in pamant, si incepe sa evolueze. La inceput, merge pe cararea batuta a egoismului si intotdeauna se poate se poate baza pe el, vazand un viitor luminos in fata. Dar dupa un timp (cateodata cativa ani), el experimenteaza un sentiment evocat de Lumina care Reformeaza: El incepe sa simta natura sa egoista.

Apoi, el descopera ca lumea spirituala nu poate fi atinsa folosind sentimentele sale si mintea in mod obisnuit; el realizeaza ca poate fi atinsa doar in opozitie cu ceea ce a fost pana acum. Si  persoana incepe sa isi piarda aripile. Nu se mai poate misca inainte cu fermitate, deschizand fiecare usa cum a facut inainte. In acest punct, el trebuie sa inceapa sa munceasca cu el insusi evident din afara, ceea ce inseamna cu ajutorul mediului: in grup, cu un profesor si textele Cabaliste.

Trebuie sa se intinda dinauntru in afara, si doar atunci, avand completat cercul, persoana se poate trata pe sine ca pe o samanta plantata in pamant. Va invata sa tinda spre aceasta samanta astfel incat poate germina, si nu sa se usuce afar in nisip. Va asigura si conditiile nutritive pentru ea: minerale, apa si lumina, tot ceea ce este ecesar pentru ca ea sa creasca. S doar atunci samanta sa va germina.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, “Pentru ca omul este copacul pe camp”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna „sa te bucuri de bucuria prietenilor si sa suferi cand ei sufera” si cum ajung la asta?

Raspuns: Sa te bucuri de bucuria prietenilor inseamna sa fii fericit ca ne-am atins scopul spiritual impreuna, ca suntem pe aceasta cale, impreuna. Este cand simt dorinta prietenilor in mine si nu imi simt prezenta sau inflacararea spre scop, ci mai degraba felul in care aspir la asta cu ei. De fapt „eu” dispare, se dizolva in ceilalti. In acest fel ajung si la viata eterna.

Persoana „in sine” nu mai exista. Functioneaza doar ca o conducta a Luminii Creatorului catre toti ceilalti. Reiese ca tot „sinele” nostru dispare. Si in locul lui apare un intreg, multiplicat de numarul de „sine” care erau odata.

Din Lectia 1 din Moscova  1/14/2011, “Introducere la Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat că în fiecare generatie este doar un singur cabalist adevărat?

Răspuns: Toţi suntem necesari deoarece fiecare persoană lucrează în domeniul său. Umanitatea este diversă şi fiecare parte a sa are nevoie de o abordare specială într-un limbaj special până când oamenii avansează şi devin compatibili pentru a auzi adevărul. De aceea nu merită să te gândeşti cine este un cabalist. Noi trebuie să ne străduim să aflăm adevărul şi să ne apropiem de el, dar dacă azi sau mâine unul cu adevărat mare apare, noi îl vom urma.

Pentru o generaţie anume este puţin probabil să apară mai mult de un singur cabalist adevărat. Una peste alta, este doar un singur cap. Iar toţi cei ce sunt aproape sau sub el pot fi de ordinul sutelor sau miilor în forma structurii de piramidă. Daca nu în generaţia actuală poate în următoarea, sper să văd ceva asemănător Sanhedrin (Adunarea Inţelepţilor): un număr mare de cabalisti care sunt la un grad înalt de realizare şi împreună să ghideze umanitatea pe drumul către Creator.

Întrebare: Este vreo legătură între „cei 36 de drepţi ” şi cabalisti?

Răspuns: Nu este. „Cei 36 de drepţi ” este un concept. Înseamnă că în lumea noastră sunt suflete speciale prin care vine abundenţă în această lume pentru a susţine existenţa acestei realitaţi corporale. Este un sistem unic, nu oameni individual.

Întrebare: Poate o femeie fi cabalistă?

Răspuns: Cu siguranţă. Au fost femei care au atins spiritualitatea: strămoaşele noastre, urmate de profete şi apoi oamenii dinaintea căderii celui de-al doilea Templu au perceput lumile superioare.

Bărvaţii şi femeile nu sunt diferiţi în această privinţă. Azi, cunosc multe dintre studentele noastre care au lucrat altruist pentru mulţi ani şi avansează pentru asta. Percepţia lor şi dorinţa lor este mai mare decât cea a multor bărbţi.

În plus, din moment ce ne îndreptăm cu toţii spre revelarea Creatorului, este foarte probabil ca rezultatul să fie revelarea Lui atât către bărbaţi cât şi către femei. Nu este şi femeia parte a creaţiei? Diferenţa este că ea are o altă slujbă spirituală decât bărbatul, dar diferită nu înseamnă ne spirituală.

Întrebare: Cum i-aş putea explica unui copil ce este un cabalist?

Răspuns: Un cabalist este o persoană care îl revelează pe  Creator conform regulii echivalenţei formei. Se transformă în aşa fel încât devine cumva asemănător cu Creatorul. De aceea, el are o parte de de-asupra ce este denumită suflet, partea Creatorului. În această parte el, are experienţa lumilor spirituale, a dimensiuni superioare, viaţa veşnică şi se identifică cu acestea.

Asadar cand viaţa acestui corp dispare, el nu simte o pierdere. El continuă să trăiască şi să simtă existenţa spirituală aşa cum o face acum. O astfel de persoană este denumită cabalist pentru că a primit viaţa spirituală.
Din Cabala pentru începători Cine este Kabbalist? 12/13/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Legea „Generalul si particularul sunt egale” inseamna ca cineva poate suferi cele zece lovituri si individual si in grup , sau este un proces personal, exclusiv intern?

Raspuns: Da si nu. Ca si regula, toti Cabalistii trec prin asta individual; Stiu asta din experinta proprie. Omul se simte atat disperat in egoismul sau incat se retrage de la el si nu il mai poate folosi.

Fara indoiala ca este mai usor sa faci asta in timp ce esti in grup, chiar daca grupul nu stie nimic despre asta. Poate fi un grup mic in ceea ce priveste numarul de membrii si nivelul de avansare, dar atmosfera sa in general, determinarea si aspiratia spre scop ajuta persoana si nu o lasa sa scape din acest proces. O persoana ramane intacta in timp ce primeste lovitura, si, ceea ce conteaza cel mai mult, trece peste asta.

Totusi, chiar daca isi spune „Asta e, renunt! Nu mai pot! Vreau sa traiesc doar pentru a darui,” la sfarsit el coboara mai mult in dorinta egoista si reprimeste acele ganduri si framantari interioare. El vede asta la nivelul interior cel mai profund, ca este inca prins in dorinta de a primi si unde inca nu a luat decizia finala si ireversibila ca doreste sa se ridice deasupra ei.

Cele zece lovituri nu sunt doar de caractere diferite, chiar deloc. Ele difera in adancul lor, intrucat devin din ce in ce mai interne. De aceea, chiar daca in timpul testului anterior persoana a decis ca nu va mai folosi dorintele sale egoiste, acum vede ca asta nu a functionat la aceasta dorinta inca. Nu a fost constient si a realizat ca nu mai poate fi angajat si ca nu se mai poate supune egoismului sau.

Daca o persoana are un mediu puternic si corect, el trece prin aceste stari cu entuziasm. Este constient ca trece de o lovitura care il ajuta sa treaca de egoism si il cizeleaza. Nu cred ca un student poate trece prin asta fara suportul profesorului si al grupului.

Loviturile in sine sunt speciale, si ar trebui sa trecem prin ele repede si clar. Totul depinde de disciplina noastra, de interconectarea dintre noi, si de dorinta noastra de a pierde interesul in ceea ce priveste egoismul nostru, care este natura noastra.
Din Lectie din portia saptamanala de Tora  1/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce chiar şi atunci când o persoană ştie ce este bun pentru ea, încă mai merge şi face lucruri care-s rele?

Răspuns: Vedem ca acest lucru se întâmplă si cu copiii mici. De câte ori trebuie sa pedepsesti un copil până când începe să înţeleagă ceva? Şi chiar şi atunci, aceasta este un rezultat al pedepsei,  sau pur şi simplu a crescut şi a devenit mai inteligent? Poate pedepsele nu fost deloc benefice? Aceasta este într-adevăr o întrebare: Ce ne determina sa schimbam actiunile noastre?

În realitate, nu ne schimbăm fiind pedepsiti. În general, nu există astfel de lucruri, cum ar fi recompensa si pedeapsa aşa cum le înţelegem. Noi nu invatam niciodata sub influenta   nenorocirilor sortii. Noi pur şi simplu crestem până când  învingem Reshimo-urile noastre. Apoi altele noi apar în noi şi schimbări ale mediului înconjurător şi ne vom schimba sub influenţa acestora. Ne vom schimba doar prin confruntarea cu doi parametri: datele noastre interioare informationale (Reshimot) şi societatea înconjurătoare. Dupa cum acestea interacţionează unul cu altul, determină starea noastră.
Trebuie sa aducem Reshimot-urile noastre la echilibrul cu mediul. Acest lucru este tot ceea ce aspiram. Aceasta este legea de bază a universului: similitudinea, echilibrul, balanta. Totul în natură în mod automat aspiră la acest lucru. De aceea, de îndată ce apare un dezechilibru între noi si mediul inconjurator, atunci constient sau nu (în funcţie de dezvoltarea unei persoane) punem imediat toata energia noastra in faţă, incercand sa ne aducem la echilibru.

De exemplu, atunci când intri intr-o anumită societate sau un anumit grup de oameni, te adaptezi întotdeauna pentru ca doresti sa fii similar. Acesta este modul în care lucrurile sunt construite, aceasta este legea echivalenţei, legea iniţială pe care Creatorul a pus-o in capul tuturor lucrurilor. Creând o natura opusa fata de El, dorinta de a primi,  El doreşte să ajungem treptat la echivalenţa cu El, dorinta de a darui. Asta deoarece creşterea crează o minte în interiorul dorinţei şi apoi creatia castiga conştientizare, senzatii si il dezvaluie pe Creator, devenind egala şi identica cu El.

O persoană diferă fata de orice creaţie minerală prin apariţia unei minti care direcţionează conştient creatia spre asemănarea cu Creatorul. Prin urmare,  întreaga libertate de alegere constă în crearea în mod constan ta mediuuil înconjurător, pentru noi înşine, care ne „va trage în sus „, la Creator. Asta înseamnă că trebuie să avem grijă de mediul înconjurător ca si cum ar fi la un nivel mai ridicat decât noi. În acest caz, vom dori să devenim similari cu acesta, şi astfel vom păstra avansarea spre Creator. Prin imaginarea grupului ca fiind mai sus, mai mare şi mai ideal decât noi înşine, vom avansa înainte.
Prin urmare, totul depinde de crearea mediului corect, deoarece aceasta ne va permite să ne miscam în mod automat pe noi înşine înainte. Aici se află întreaga lege a creşterii.
Din lecţia de la Moscova de pe 1/17/11, Shamati

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Primesc puterea de a ajunge la spiritualitate din mediul înconjurător şi este o forţă unică. Ajungem la intelepciunea Cabalei cu o dorința pentru spiritualitate, dar această dorinţă este egoista: de a obţine atat lumea aceasta, cat si pe cea viitoare.

Aceasta dorinta enorma impinge o persoană inainte, dar atunci când intenţionează să țina legatura cu prietenii, ea trebuie să se anuleze şi sa creasca importanţa prietenilor. Astfel, ea ridică atitudinea sa fața de prieten la un nivel minim spiritual. Ea însuşi se anulează, doreşte să se unească şi recunoaşte prietenul ca fiind cel important.

Este un efort foarte neplăcut, respingător, dar nu există nici o altă opţiune: Noi trebuie să ne unim. Şi dacă o vom face, primesc de la prieten importanţa obiectivului, puterea de a urca. Această putere este spirituală. După toate, cu scopul de a ma intoarce la un prieten, ma anulez şi ridic valoarea lui. Din moment ce sunt legat de el în acord cu regula spirituala, importanţa prietenului, primesc de la el puterea de a urca în ciuda faptului că el este la fel ca mine.

Chiar daca ma comport fara speranța, deoarece doresc să obţin lumea spirituală in mod egoist, primesc adevarata putere de la prieten, care ma ridica mai presus de mine insumi. Acţionând în acest fel cu prietenii, obţin o abordare corectă a spiritualitatii. În plus, prietenii pot sa nu investeasca nici o atenţie pentru aceasta, nici măcar să fie conştienţi de ceea ce ma alimenteaza cu puterea spirituală.  O dobandesc prin efectuarea unui act egoist, anulându-ma pe mine însumi, în raport cu acestia, în ciuda  resentimentelor.
Este foarte dificil, dar dacă reuşesc să mă depăşesc, primesc de la prieteni puterea de a progresa în continuare. Aceasta este esenţa activităţii noastre şi acest lucru este obiectivul convenţiei viitoare.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem construi intentia colectiva inainte sa inceapa lectia? Daca da, cum ?

Raspuns: Intentia colectiva trebuie sa se bazeze pe un scop comun. Ultimul nostru scop este sa ii facem Creatorului pe plac, pe care il egalizam cu El. Pentru a putea indeplini asta, trebuie sa il cunoastem pe El, intrucat El doreste ca noi sa ii vedem dragostea si bunatatea. Nu este nevoia noastra personala ; Creatoul doreste ca noi sa Il cunoastem.

Invatand cate ceva inseamna sa devii echivalet in forma. Asadar, facem tot ce putem ca ne indreptam eforturile inspre daruire. Eu depun efort nu ca sa ii fac pe plac egoismului meu, ci pentru ca doresc sa ies in afara mea si doresc sa il gasesc pe Creator tocmai pentru a-L bucura cu aceasta.

Ca sa pot face asta, trebuie sa posed Kelim (proprietatea, vasul) daruirii, si ma intorc spre Lumina ascunsa in textele Cabaliste, in mod special Cartea Zohar. Lumina ma poate reforma, sa merga cu mine de-a lungul acestui abis care sta intre proprietatea de receptie (a primi Kelim) si daruire (daruirea Kelim).

Totusi, daca ma gandesc la asta singur, nu am suficenta forta. Nici macar nu imi sustine abilitatea de a pastra intentia de a darui. Pe de alta parte, daca lucrez cu altii ca si o za in lant, intr-o singura dorinta unde toti se anuleaza inaintea celorlalti, atunci spiritul nostru comun castiga o mare putere. Cabalistii, care deja au trecut prin aceste stadii, ne-au promis ca aceasta este calea spre succes.

Totusi, sunt fericita sa fiu printre prieteni si sa pot sa construiesc intentia impreuna cu ei retragandu-ma din mine cat de mult pot, pentru a putea aduce placere Cratorului. In acest fel,devenim similari Creatorului in calitati si ajungem sa Il cunoastem in acelasi grad ; mai mult, realizam adeziunea cu El.

De aceea trebuie sa incepem sa ne pregatim inainte de lectie si sa  ajungem la ea cu o dorinta formata. Gandindu-ne la asta, persoana se « incalzeste » mai mult si mai mult pana cand in sfarsit reuseste. Este scris : « Mitzva (porunca) fara intentie este ca un corp fara suflet. » Iti este data porunca sa studiezi Torah, metoda Cabalista care este destinata sa reformeze inclinatia spre rau. Cu ajutorul sau, vei atinge daruirea, vei simti dragostea pentru ceilalti, si in sfarsit, pentru Creator. Torah deriva din cuvantul ebraic « Ohr » (lumina) si din cuvantul « Oraa » (instructiuni).

Dar daca nu te-ai echipat cu intentia corecta, stai la lectie ca mort si actionezi mecanic fiind lipsit de spiritul si Lumina vietii. Deci depinde de tine sa decizi pentru ce te ridici noaptea si ce faci.

Chiar daca persoana nu isi poate pastra intentia, lasa cel putin sa vada cat de mare este lipsa acesteia. Durerea de inima cauzata de asta, amaraste inima si este la fel de importanta.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/1/2010, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Incepatorii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: La inceputul lectiei, de obicei fixezi o directie comuna pentru noi toti ; ne ajuti sa ne fixam asupra intentiei comune. Cat de importanta este aceasta instructiune ?

Raspuns: Trebuie sa venim la lectie deja pregatiti, cu o dorinta anumita (intentie): ce imi doresc sa primesc de la lectie? Trebuie sa ma gandesc mult la asta inainte de lectie.

Cateodata imi organizez intentia pentru fiecare, fara sa ma bazez pe pregatirea noastra, ci mai mult fiind eu un exemplu. In orice caz, in general, fiecare din noi ar trebui sa se pregateasca pentru lectie in felul sau, cu propria sa intentie. Succesul fiecaruia in revelarea Creatorului depinde mai precis de intentie.

O mama ii daruieste copilului sau ceea ce crede ea ca este necesar. Totusi, pe masura ce se maturizeaza, o persoana alege lucrurile in functie de gustul sau, folosind propria experienta si intelegere.

Trebuie sa fim in contact cu Cartea Zohar deja; am incercat multe exercitii cu intentie. Pe parcursul zilei, o persoana are nevoie sa se pregateasca pentru lectie pentru a se acorda pe sine studiului. Trebuie sa dam oamenilor sansa de a construi intentia singuri, mai degraba decat sa ii adune la fel ca si un educator la scoala : « Luati-va de manute si urmati-ma » !

Trebuie sa ne pregatim pentru lectie in felul nostru, bazandu-ne pe senzatiile prezente si pe intelegerea bazata pe stadiul curent. De fapt, lectia este perioada in care se realizeaza dorinta. Aici, fiind la intalnire cu Lumina, o persoana poate primi ceea ce punctul din inima isi doreste.

Poate ar trebui sa stam in liniste pentru 5 minute inainte de lectie astfel incat fiecare persoana sa caute in sinea sa. Totusi, eu depind de tine in aceasta privinta : intre a te trezi si a veni la lectie, ai timp sa te gandesti, sa te acordezi si sa iti construiesti intentia.
Din prima partea a lectiei Lectia zilnica de Cabala 12/1/2010, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul  “Incepatorii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Daca magarul cade….”

Postat in 16 Ianuarie 2011 la 8:18 am

Intrebare: Ce trebuie sa facem daca cineva paraseste grupul? Ar trebui  sa incercam sa il aducem inapoi?

Raspuns: Daca cineva decide ca nu mai vrea sa vina la grup, trebuie sa ii respectam decizia deoarece nu exista constrangere in spiritualitate. Asta in primul rand.

Dupa aceea, daca o persoana spune ca nu doreste sa continue sa studieze, maine totul se poate schimba. Deci, ar trebui sa fim flexibili fata de asta. Daca grupul incearca sa il aduca inapoi de mai multe ori (de regula de doua ori) si totusi nu se intoarce, ar trebui lasat in pace. Nu ni se permite sa ne mai apropiem de el.

In Gemarah exista o lege: daca o persoana merge pe camp si vede ca magarul altei persoane  cade sub povara incarcaturii, ar trebui sa ajute magarul sa se ridice si sa ii puna din nou incarcatura pe spate. Daca se intampla si a doua oara, ar trebui sa faca la fel: sa ridice magarul si sa puna bagajele pe spatele lui. Daca si dupa ce  cazut de doua ori magarul cade din nou, ajutorul nu mai poate fi oferit inca odata pentru ca animalul nu poate duce povara.

Un magar („Hamor” in ivrit) simbolizeaza materia („Homer”) din care suntem facuti. Si bagajul sau este incarcatura pe care materia o poate duce. Si daca prietenul tau „cade” dupa ce ai incercat sa il aduci de doua ori, da-i pace. Este alegerea lui!
Din Lectia introductiva din Tel Aviv 12/19/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→