În activitatea noastră, ar trebui să existe o separare clară a categoriilor:

1. Relaţiile dintre prietenii din grupul în sine.

2. Relaţiile dintre grupuri. Noi suntem conectati fizic în cadrul grupului nostru şi virtual cu alte grupuri. Această diferenţă există acum Eanu va dispărea până când nu vom găsi legătura interioara dintre noi, nu cea virtuala, nu prin Internet si nu prin alte canale.

3. Conexiunea unei persoane cu familia şi cu lumea înconjurătoare.

Mai întâi de toate, noi ar trebui să acordam atenţie interconectarii noastre în grup. În cazul în care grupul nu atinge interconectarea corecta, orice altceva esueaza.

Mai mult, suntem oameni cu familii. În cadrul grupului, ar trebui să practicăm politica următoare: Este de dorit ca fiecare dintre prieteni sa se ingrijeasca de ceilalti, astfel încât toti sa aiba o existenţă normală, confortabila. Cu alte cuvinte, eu trebuie să ma asigur că prietenii mei au relaţii decente de familie, atat cât este posibil. La urma urmei, trăim într-o perioadă de tranziţie şi un soţ şi o soţie pot sa nu împărtăşeasca interese reciproce.

Dacă o persoană cade, trebuie s-o sprijinim. Dar noi ar trebui s-o sprijinim pur şi simplu, în timp ce ea trebuie să aibă grijă de ea însasi. Dacă ea nu o face, ci mai degrabă se lasa in mâinile prietenilor ei: „Fa cu mine ce doresti” (ca să zicem aşa), atunci aceasta nu este un adevărat membru al grupului.

În plus, trebuie să ne asiguram de participarea disciplinata la lecţii. Dacă cineva are o oportunitate, il sfătuiesc sa ne viziteze intr-o săptămână, pentru a vedea cum se face. Cu o oră şi jumătate înainte de lecţie, studenţii de serviciu incep sa-i sune pe toţi ceilalţi pentru a-i scula din pat.
Unii trebuie sa fie personal adusi la lecţie. Unora le poate fi foarte dificil să se trezeasca, aproape imposibil. În timpul cand am fost student al profesorului meu, am avut câţiva studenţi care, inainte de culcare, au legat o frânghie de piciorul lor şi au aruncat celălalt capăt peste balcon, aşa incat sa putem trage pe ea pana cand persoana se trezeste.

Acest tip de reciprocitate este pur şi simplu necesar! Şi numai dacă o persoană este de neclintit, în cazul în care ea scrie o declaraţie refuzand să se conformeze, atunci puteti să-l lasati singur pentru un timp. Cu toate acestea, mai târziu, încă amintindu-ti de ea, adu-o inapoi, invita-o la o cina, şi aşa mai departe.

Noi ar trebui să înţelegem natura umană. O persoană este ca si cum a fost făcuta de către Creator. Prin urmare, noi ar trebui să acţionam în consecinţă.

Lecţia a 2 a de la Moscova 1/16/10, „O rugăciune a multora”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În cazul în care mediul nu ma convinge ca daruirea este buna şi plăcuta, nu o voi atinge niciodata. Cu toate acestea, dacă nu caut să practic daruirea, mediul nu o va dori. Cum putem scăpa din acest cerc vicios?

Răspuns: Noi ar trebui să fim de acord să jucam un joc cu toti ceilalti. Rabash scrie despre aceasta în articolele sale despre grup şi scopul său. Nimeni nu a ajuns aici cu o dorinta gata formată de se uni cu alţii, dar am decis că am dorit să acţionăm în acest fel.

V-ati plans că este imposibil să avansati fara dorinta, dar daca ati fi avut-o, ati fi avansat egoist, în această lume materială. Cu toate acestea, cum avansezi, traversand această dorinţă egoista? Ai nevoie să te ridici deasupra ei şi de aceea facem un pact cu mediul nostru, că pretuim daruirea mai presus de recepţie.

Intelegem cum functioneaza în teorie, dar în realitate noi nu simtim. Prin urmare, avem nevoie sa jucam  jocul de a darui, care este descris ca fiind, „am muncit şi am găsit.” Noi pretindem că scopul este extrem de important pentru noi, chiar dacă într-adevăr nu vedem nici o importanţă în el.  Nu ne înşelăm. Recunoastem aceasta, dar spunem că nu ne deranjează.

Sunt cufundat în egoismul meu în această lume, dar cu scopul de a mă ridica la următoarea treaptă, pentru a urca în lumea de sus,  joc acest joc cu prietenii ca si cum este extrem de important pentru noi, pentru a ajunge la această lume viitoare, gradul de Bina, dragoste şi daruire. Daca toata lumea dinaintea mea pretinde că este important, voi accepta ca este adevarul. Altfel, vom rămâne în ego-ul nostru pentru totdeauna. Dacă nu fixez valorile in mine, ca sunt mai solemne decat cele de azi şi nu le accept mai presus de ratiune, eu nu le voi realiza.

În cazul în care mediul joaca constant in felul acesta pentru mine, acest joc va deveni în cele din urmă a doua mea natura. Cu toate acestea, nu vrei să-l joci. În schimb, doresti să rămâi „onest”, fără coruperea inimii tale? Deoarece nu există nimic altceva în inimă, cu excepţia egoismului, aici te vei bloca!

Da,  recunosc că nu există decât egoism în inima mea, dar mă prefac cu scopul de a fi deasupra ei. Nu pot ordona inimii mele să simtă altfel, dar doresc să primesc o inimă nouă, diferita. Acum, actionez ca si cum nu am aceasta inima egoista, ca şi cum am ieşit din ea şi am început să tratez  totul numai cu daruire.

Ma ridic mai sus tot ce am inauntru. Există un sălbatic care locuieste în interiorul meu, cu care nu mai doresc sa am de-a face cu el. Il las să sufere acolo in mine, dar eu insumi, ma misc într-un alt sistem, un alt organism. Mediul  mă va influenta  şi aşa va face si Lumina superioara. Cu toate acestea, trebuie să mă presez, aşa incat aceasta sa vina! Nu vreau să aud nici un argument, nu las astfel de oameni nici macar sa se apropie de mine.

Trebuie să fim de acord că noi toţi împreună suntem intr-un fel de joc, lucrand, unul pentru altul. Dacă nu-mi fac datoria, slabesc pe toată lumea, şi prejudiciul care se intoarce la mine creşte multiplu. Prin urmare, eu nu trebuie să ma tem să îndeplinesc condiţiile de garanţie reciprocă, altfel, voi suferi enorm. Arvut (garanţia reciprocă) este o armă oribila, o sabie cu două tăişuri.

Lecţia zilnica de Cabala  12/10/10, Baal HaSulam, Scrisoarea nr 13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o limita a răbdarii atunci când calea spirituală începe sa cauzeze suparare?

Răspuns: „Răbdarea” nu înseamnă că stau şi las să crească iarba sub picioarele mele. Este scris: „Un prost sta pe mâinile lui şi isi mănâncă inima.” „Rabdare” înseamnă că în mod constant, non-stop, încercam să atingem unitatea.

Continui descoperirea clipa de clipa, numai ca sunt foarte departe de ea, iar eu continui sa incerc. Cad din nou, şi încă o dată revin la cale; Continui sa urc pe munte, chiar daca am fost împins în jos, din nou si din nou. Cu cat obtin mai mult, cu atat mai nemilosi devin „gardienii”, dar eu încă nu renunt.

Am doar grija de perseverenţa mea: cu persistenta efectuez o evaluare corectă a acţiunilor mele;  mă agat  persistent de obiectiv în fiecare secundă; eu sunt de neclintit în decizia mea de a-l atinge. Nu am nimic în viaţă, decat acest lucru.

Şi ca o consecinţă a perseverentei mele, înţelegerea mea despre rău şi bine, înţelegerea mea despre scopul creatiei,  în mod constant se schimbă. Continui sa obtin inspiratie, aşa cum as continua sa descopar ceva nou in ea. Indiferent de ceea ce am văzut ieri ca daruire, Creatorul, si astăzi răul dobândeste noi, complet diferite forme. În acest fel, perseverenta reînnoieşte constant definiţiile mele interioare, conexiunea mea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/20/2011, „Problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Înclinaţia cu adevărat rea se corelează cu înclinaţia buna, care ne este dezvaluita de Sus. Este scris că scopul creaţiei este de a incanta fiinţele create. Şi pentru a face acest lucru avem nevoie sa devenim asemenea Creatorului, sa daruim ca si El. Odată ce vom dobândi posibilitatea de a darui, vom descoperi că acest lucru este bunăvoinţa Lui.

Nu există nici un dar mai bun decât posibilitatea de a darui. Din ea, ne vom bucura asa cum Creatorul se bucură atunci când daruieste creaturilor  Sale.

Acest lucru înseamnă că trebuie să vin la starea exacta atunci când va fi bunătate pentru mine: sa ma bucur de daruirea pentru aproapele meu. Si „aproapele” este  cineva pe care îl urăsc extrem. Când ii daruiesc lui şi ma bucur grozav de acest lucru, înseamnă că am realizat  principiul de a iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. În acest caz, plăcerea mea este similara cu cea a Creatorului, şi între noi există adeziune, corespondenţă  şi similaritate.

Aceasta trebuie să fie criteriul de bunătate pentru mine. Dar dacă eu sunt incapabil sa-l vad la acest nivel, atunci il scad. Să spunem că bunătatea este o ridicare  mai sus de egoismul meu curent. Indiferent de ceea ce vreau, verific aceasta dorinta în funcţie de apropierea mea fata de scopul creatiei, daruire si spiritualitate, în loc de împlinirea Kelim-ului meu (vase, dorinţe). Şi dacă este necunoscut pentru mine, atunci lucrul cel mai potrivit  sa fac este de a verifica modul în care această dorinţă ma aduce mai aproape de cărţi, profesor şi prietenii mei.

Problema noastră veşnică este de a măsura corect. Ne abatem mereu pe alaturi. O amagire (mita) a egoismul nostru ne orbeste. Noi spunem: „Ce putem face,” sa ne iertam pe noi , şi continuam sa măsuram incorect. Iar acesta este motivul pentru care nu reuşim să dezvăluim răul. Dar cum putem noi sa corectam răul, dacă nu reuşim să-l dezvăluim? Această eroare rămâne mereu cu noi.

Este necesar sa combinam trei lucruri: cărţile, profesorul  şi  grupul. Dacă o persoană este capabila să le conecteze şi începe să se testeze în raport cu ele, atunci are o şansă să dezvăluie răul. Aceşti trei factori pot ajuta o persoană care incepe sa formeze un punct de unitate cu Israel, Tora si Creatorul, astfel încât cărţile, profesorul, şi grupul o vor indruma spre proprietatea de a darui, Creatorul.

Şi cand o persoană trece mai departe în direcţia corectă, va vedea că atât mijloacele cat şi rezultatul, copacul şi fructele, sunt cu adevarat una.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum difera rugaciunea cabalista de una religioasa?

Raspuns: Cabala difera fudametnal de toate celelalte metode si de tot ceea ce exista in lumea noastra. Pe scurt, Cabala este ceva, iar tot restul este altceva.

Care este diferenta atunci?  Cabala se bazeaza pe schimbarea persoanei mai mult decat pe schimbarea a ceva din exteriorul sau, din mediul sau; nu este bazata pe o cerere adreasata pentru  ca „dragul Dumnezeu” sa inceapa sa ma trateze mai bine sau sa schimbe atitudinea oamenilor fata de mine. Nu ii cer sa imi schimbe starea de sanatate sau soarta, niciuna din astea. Ii cer sa imi transforme egoismul, doar atat!

Intreaga metoda Cabala este aranjata astfel incat pesoana sa se poata schimba pe sine. Pe de alta parte, toate celelalte metode religioase se bazeaza pe idea in care Creatorul ar trebui sa isi schimbe atitudinea fata de  persoana. Il rog sa fie mai milos si mai bun cu mine cat timp Il mituiesc.

Cabala nu permite asta. In conectarea cu Creatorul, eu sunt omul care se schimba in fata Absolutului. Si acest Absolut este neschimbabil. Daca Creatorul este cauza primordiala, inceputul a toate si daca este absolut bun, absolut etern si perfect, atunci El nu se poate schimba.  Doar ceea ce este imperfect se schimba. El nu se poate schimba.

De aceea, toate schimbarile au loc doar in om. Cu alte cuvinte, in functie de puterea mea, starea interioara si proprietatea mea, ma simt mai mult sau mai putin comfortabil. Dar sunt doar eu cel care trebuie sa se schimbe. Creatorul ne se schimba niciodata. El este constant, o forta omnipotenta a  Naturii.

Cu toate cestea, cand apelezi la El, devii diferit si primesti un raspuns diferit pentru ca iti maresti sensibilitatea in timp ce faci asta. Esti prezent in acelasi camp constant in ceea ce priveste „Creatorul”, in aceeasi forta constanta. Si totusi te rogi in timp ce doresti sa te schimbi, iar ca rezultat, acest camp te afecteaza cu o intensitate mare. Asta este ceea ce noi numim „rugaciune”.

Cuvantul „ruga” in ebraica (Lehitpalel) inseamna o judecata auto-impusa. „A te ruga” inseamna sa judeci, sa evaluezi si sa te dojenesti singur. Nu este o cerere pentru cineva, pentru a-ti fi arata mila sau favorul. Nu, este o auto-evaluare. Asta insemna rugaciunea.

Deci, desi cei religiosi folosesc aceleasi cuvinte, in Cabala are un inteles opus, la fel ca tot restul.
Din  Lectia a 2a din Moscova 1/16/2011, “Rugaciunea celor multi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca raul se arata intre prieteni. Totusi, daca o persona studiaza pe internet si nu este angajata in munca reciproca cu ceilalti, cum poate revela raul?

Raspuns: Vad ca oamenii intra pe Facebook si pe alte retele de socializare si pur si simplu locuiesc acolo. Pasiunile sunt efervescente si dragostea in plin avant; oamenii chiar se casatoresc, daca intr-adevar cuplul este un barbat si o femeie.

Cu toate ca reteaua este plina de minciuni si mizerie, ar trebui sa o respectam. Odata, mergeam cu Rabash pe langa un stadion, si el a spus: ”Trebuie sa respectam acest loc, aduce bucurie oamenilor!” La fel este si cu Internet-ul. Cu toata mizeria care se afla acolo, conecteaza oamenii. Provoaca oamenii, ii forteaza sa rascoleasca tot raul ascuns in ei: invidia, pofta, foamea sau gloria si minciuna. Are tot felul de lucruri in el, dar ne ajuta sa actualizam multe Reshimot (gene informationale).

Toata lumea este acolo si toata lumea minte fara incetare, dorind sa se pacaleasca unul pe celalalt, certandu-se si polemizand. Ai idee ce ii face asta egoului? Ce alt lucru in comun ai putea gasi ca sa ii aduci in acelasi loc pe toti? Ce alt loc? In schimb, cu ajutorul conectarii virtuale, oamenii realizeaza (si proceseaza) ca radacinile  lor Reshimot se misca mai departe in intelegerea naturii lor egoiste.

Deci de ce nu am putea noi, cei care cautam sa il revelam pe Creator, proprietatea de a darui, sa ne implinim radacinile noastre spirituale Reshimot corect, prin intermediul unei legaturi virtuale? Sunt sigur ca intregul internet a evoluat pentru asta. Suntem pe ultima linie pe calea aceasta si e timpul sa ne acceleram avansarea. Deci, pentru a-si putea satisface necesitatile ca intodeauna, oamenii au gasit o astfel de conctare.

De aceea trebuie sa aranjam o retea de socializare intre noi astfel incat toti prietenii nostrii, indiferent daca sunt o parte a grupului fizic sau nu, sa se simta aproape de fiecare si va fi permanent conectat ideii noastre generale, scopul efortului nostru comun, muncii, studiului si comunicarii.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/20/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse a Cabalei  – in General”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astazi, intelepciunea Cabalei trebuie sa fie dezvaluita lumii. In vremurile noastre, toti trebuie sa stie care este scopul vietii si cum sa ajunga la radacinile creatiei. Atingerea radacinilor poate fi comparata cu un fruct, unde viata spirituala a persoanei si dezvoltarea sa spirituala se potriveste cu aspiratia unui fruct de a deveni copac.

In una din aceste scrisori, Rabash explica cum „aspiri” sa doresti folosind analogia aspiratiei de a deveni copac in lumea noastra. O cultivam in cele patru stadii HaVaYaH pana cand obtinem dorinta de a darui, dupa care incepem sa folosim dorinta de a primi pentru a darui. Acesta este „fructul”, insemnand sfarsitul corectiei omului, maturitatea sa.

Dar in acelasi timp, infruntand intrebarea despre sensul vietii, o persoana vine la intelepciunea Cabalei, locul in care este actulizata de indivizi care au intrebari asemanatoare. Aceasta este perioada denumita  „Lo Lishma” (nu pentru numele ei). Persoana se apropie in stil egoist, dar acum doreste sa obtina lumea spirituala si sa adune „fructele”, raspunzandui-se astfel la intrebari despre scopul vietii. Datorita naturii omului, el nu poate intelege cum poate obtine asta in alt fel.

In acest fel plantam samanta in pamant, si incepe sa evolueze. La inceput, merge pe cararea batuta a egoismului si intotdeauna se poate se poate baza pe el, vazand un viitor luminos in fata. Dar dupa un timp (cateodata cativa ani), el experimenteaza un sentiment evocat de Lumina care Reformeaza: El incepe sa simta natura sa egoista.

Apoi, el descopera ca lumea spirituala nu poate fi atinsa folosind sentimentele sale si mintea in mod obisnuit; el realizeaza ca poate fi atinsa doar in opozitie cu ceea ce a fost pana acum. Si  persoana incepe sa isi piarda aripile. Nu se mai poate misca inainte cu fermitate, deschizand fiecare usa cum a facut inainte. In acest punct, el trebuie sa inceapa sa munceasca cu el insusi evident din afara, ceea ce inseamna cu ajutorul mediului: in grup, cu un profesor si textele Cabaliste.

Trebuie sa se intinda dinauntru in afara, si doar atunci, avand completat cercul, persoana se poate trata pe sine ca pe o samanta plantata in pamant. Va invata sa tinda spre aceasta samanta astfel incat poate germina, si nu sa se usuce afar in nisip. Va asigura si conditiile nutritive pentru ea: minerale, apa si lumina, tot ceea ce este ecesar pentru ca ea sa creasca. S doar atunci samanta sa va germina.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, “Pentru ca omul este copacul pe camp”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna „sa te bucuri de bucuria prietenilor si sa suferi cand ei sufera” si cum ajung la asta?

Raspuns: Sa te bucuri de bucuria prietenilor inseamna sa fii fericit ca ne-am atins scopul spiritual impreuna, ca suntem pe aceasta cale, impreuna. Este cand simt dorinta prietenilor in mine si nu imi simt prezenta sau inflacararea spre scop, ci mai degraba felul in care aspir la asta cu ei. De fapt „eu” dispare, se dizolva in ceilalti. In acest fel ajung si la viata eterna.

Persoana „in sine” nu mai exista. Functioneaza doar ca o conducta a Luminii Creatorului catre toti ceilalti. Reiese ca tot „sinele” nostru dispare. Si in locul lui apare un intreg, multiplicat de numarul de „sine” care erau odata.

Din Lectia 1 din Moscova  1/14/2011, “Introducere la Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat că în fiecare generatie este doar un singur cabalist adevărat?

Răspuns: Toţi suntem necesari deoarece fiecare persoană lucrează în domeniul său. Umanitatea este diversă şi fiecare parte a sa are nevoie de o abordare specială într-un limbaj special până când oamenii avansează şi devin compatibili pentru a auzi adevărul. De aceea nu merită să te gândeşti cine este un cabalist. Noi trebuie să ne străduim să aflăm adevărul şi să ne apropiem de el, dar dacă azi sau mâine unul cu adevărat mare apare, noi îl vom urma.

Pentru o generaţie anume este puţin probabil să apară mai mult de un singur cabalist adevărat. Una peste alta, este doar un singur cap. Iar toţi cei ce sunt aproape sau sub el pot fi de ordinul sutelor sau miilor în forma structurii de piramidă. Daca nu în generaţia actuală poate în următoarea, sper să văd ceva asemănător Sanhedrin (Adunarea Inţelepţilor): un număr mare de cabalisti care sunt la un grad înalt de realizare şi împreună să ghideze umanitatea pe drumul către Creator.

Întrebare: Este vreo legătură între „cei 36 de drepţi ” şi cabalisti?

Răspuns: Nu este. „Cei 36 de drepţi ” este un concept. Înseamnă că în lumea noastră sunt suflete speciale prin care vine abundenţă în această lume pentru a susţine existenţa acestei realitaţi corporale. Este un sistem unic, nu oameni individual.

Întrebare: Poate o femeie fi cabalistă?

Răspuns: Cu siguranţă. Au fost femei care au atins spiritualitatea: strămoaşele noastre, urmate de profete şi apoi oamenii dinaintea căderii celui de-al doilea Templu au perceput lumile superioare.

Bărvaţii şi femeile nu sunt diferiţi în această privinţă. Azi, cunosc multe dintre studentele noastre care au lucrat altruist pentru mulţi ani şi avansează pentru asta. Percepţia lor şi dorinţa lor este mai mare decât cea a multor bărbţi.

În plus, din moment ce ne îndreptăm cu toţii spre revelarea Creatorului, este foarte probabil ca rezultatul să fie revelarea Lui atât către bărbaţi cât şi către femei. Nu este şi femeia parte a creaţiei? Diferenţa este că ea are o altă slujbă spirituală decât bărbatul, dar diferită nu înseamnă ne spirituală.

Întrebare: Cum i-aş putea explica unui copil ce este un cabalist?

Răspuns: Un cabalist este o persoană care îl revelează pe  Creator conform regulii echivalenţei formei. Se transformă în aşa fel încât devine cumva asemănător cu Creatorul. De aceea, el are o parte de de-asupra ce este denumită suflet, partea Creatorului. În această parte el, are experienţa lumilor spirituale, a dimensiuni superioare, viaţa veşnică şi se identifică cu acestea.

Asadar cand viaţa acestui corp dispare, el nu simte o pierdere. El continuă să trăiască şi să simtă existenţa spirituală aşa cum o face acum. O astfel de persoană este denumită cabalist pentru că a primit viaţa spirituală.
Din Cabala pentru începători Cine este Kabbalist? 12/13/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Legea „Generalul si particularul sunt egale” inseamna ca cineva poate suferi cele zece lovituri si individual si in grup , sau este un proces personal, exclusiv intern?

Raspuns: Da si nu. Ca si regula, toti Cabalistii trec prin asta individual; Stiu asta din experinta proprie. Omul se simte atat disperat in egoismul sau incat se retrage de la el si nu il mai poate folosi.

Fara indoiala ca este mai usor sa faci asta in timp ce esti in grup, chiar daca grupul nu stie nimic despre asta. Poate fi un grup mic in ceea ce priveste numarul de membrii si nivelul de avansare, dar atmosfera sa in general, determinarea si aspiratia spre scop ajuta persoana si nu o lasa sa scape din acest proces. O persoana ramane intacta in timp ce primeste lovitura, si, ceea ce conteaza cel mai mult, trece peste asta.

Totusi, chiar daca isi spune „Asta e, renunt! Nu mai pot! Vreau sa traiesc doar pentru a darui,” la sfarsit el coboara mai mult in dorinta egoista si reprimeste acele ganduri si framantari interioare. El vede asta la nivelul interior cel mai profund, ca este inca prins in dorinta de a primi si unde inca nu a luat decizia finala si ireversibila ca doreste sa se ridice deasupra ei.

Cele zece lovituri nu sunt doar de caractere diferite, chiar deloc. Ele difera in adancul lor, intrucat devin din ce in ce mai interne. De aceea, chiar daca in timpul testului anterior persoana a decis ca nu va mai folosi dorintele sale egoiste, acum vede ca asta nu a functionat la aceasta dorinta inca. Nu a fost constient si a realizat ca nu mai poate fi angajat si ca nu se mai poate supune egoismului sau.

Daca o persoana are un mediu puternic si corect, el trece prin aceste stari cu entuziasm. Este constient ca trece de o lovitura care il ajuta sa treaca de egoism si il cizeleaza. Nu cred ca un student poate trece prin asta fara suportul profesorului si al grupului.

Loviturile in sine sunt speciale, si ar trebui sa trecem prin ele repede si clar. Totul depinde de disciplina noastra, de interconectarea dintre noi, si de dorinta noastra de a pierde interesul in ceea ce priveste egoismul nostru, care este natura noastra.
Din Lectie din portia saptamanala de Tora  1/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→