Intrebare: De ce este nevoie sa exersam asupra noastra, mai ales in grup? De ce nu putem sa lucram asupra noastra interactionand cu lumea externa?

Raspuns: Pentru inceput trebuie sa lucram intre noi in grup in locul lumii exterioare, pentru ca asa recomanda Cabalistii. De ce recomanda asta in mod special? Pentru ca impreuna, trebuie sa cream dorinta comuna care va avea proprietati asemanatoare proprietatilor Creatorului, si abia apoi vom putea sa il revelam.

Daca ar trebui sa merg la cineva pe strada si sa ii spun „haide sa ne iubim intre noi,” ar putea crede ca sunt gay. In realitate, proprietatea dragostei este proprietatea Creatorului. Este principala Sa calitate care este revelata intre noi. Trebui sa obtin aceasta proprietate, intr-un fel sau altul. Cum pot face asta? Doar fiind cu oamenii care sa ma inteleaga.

Deci, asta inseamna ca trebuie sa ne unim dorintele, sa simtim ca suntem toti impreuna, un intreg. Acel egoism universal ne impinge catre asta.

Globalizarea, interconectarea care este revelata, explozia naturii, toate ne imping intr-o singura directie, fortandu-ne sa fim mai aproape, sa ne „ingramadim” asemenea micilor animale care nu au unde sa se ascunda. Toate mizeriile care sunt pe cale sa se intample ne vor forta sa fim aproape. Trebuie sa fim apropiati pe interior, in loc sa ne imbulzim pe un singur teritoriu.

Natura va lucra sistematic; va lovi intr-un singur loc. De aceea trebuie sa ne „ingramadim” cu oamenii care ne inteleg si, impreuna, sa cream o singura dorinta. Cu cat mai repede cream dorinta, cu atat mai repede grupul se va transforma intr-o singura inima, o singura dorinta. Apoi, in masura unificarii noastre, Il vom simti pe Creator si manifestarea Luminii Nefesh, Ruach, Neshama, Haya si Yechida intre noi.

Toate sufletele impreuna sunt incluse intregii lumi, dar fiind o parte a ei, noi deja ne-am unit si am transmis intreaga Lumina prin noi. Acum, treptat curge spre celelalte suflete, care de asemenea incep sa se trezeasca. Dintr-o data incep sa simta ca avem un fel diferit de implinire. Si oamenii se vor simti atrasi de noi. Ii vom vedea alaturandu-se.

Dar pentru ca aceasta sa se intample, prima data trebuie sa ai grija de o conditie speciala astfel incat sa fie Lumina in tine. De aceea nu poti lucra cu alti oameni care inca nu au nimic din asta. Ea decurge din conditia de corectare a lumilor, si Cabala o prescrie. De ce? Pentru ca asta este o lege a naturii.

Trebuie sa incepem cu dorinta necorectata care este cea mai aproape de Lumina. Corectand-o, o putem folosi pentru a veni un grad mai jos, la dorintele care sunt mai putin corectate. Pe masura ce le corectam, coboram spre dorinte si mai putin corectate. In mod constant mergem de la o munca mai usoara la una mai grea. In acest fel ne dezvoltam si in viata. Treptat rezolvam toate problemele, de la cele simple la cele complicate. Este legea normala a naturii.
Din Lectia a 2a  din Moscow 1/16/2011, “Rugaciunea celor multi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este rolul prietenului intr-un sistem integral?

Raspuns: Rolul unui prieten este enorm si de nemasurat. Omul se ridica in masura in care el sau ea ii ajuta pe ceilalti sa se uneasca. Individul nu lucreaza niciodata direct pentru el insusi ci totdeauna prin ceilalti.

In lumea noastra, eu totdeauna imi urmaresc telul propriu: ma plasez pe mine si pe toti ceilalti in functie de calculul a ceea ce este mai bun pentru mine. Chiar daca trec peste zece oameni profitul trebuie sa se intoarca la mine.

In lumea spirituala nu este asa. Acolo, calculez cat de mult pot sa contribui pentru ceilalti astfel incat totul sa ramana in ei, nu in mine. „Eul” meu egoist eventual moare departe si ceea ce am investit in ceilalti (ca intr-o banca, doar ca va fi facut in conturile celorlalti nu ale mele) ramane. La sfarsit, cand ma inalt peste „eu” tot ceea ce am investit in ceilalti se intoarce la mine. Este ca si cum cred ca traiesc prin ei, ca o mama care traieste prin copiii ei si de care a are grija.

Lumea spirituala este fondata pe aceasta calitate materna: pe daruire, iubire, trecand de la sine spre exterior. Ca rezultat, incepem sa experimentam trairea personala prin ceilalti, si aceasta stare este perceputa ca fiind eterna si completa. Nu este dictata de propria existenta, incluzand corpul meu. Corpul poate si muri dar „eu” deja traiesc in dorintele celorlalti, cu alte proprietati.

Lectia a patra din Conventia de la Berlin 1/29/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca vreau intr-adevar ca Lumina sa vina la mine, trebuie sa cer transformarea intregului meu vas spiritual (Kli): de la Keter la Malhut. In spiritualitate nu pot fi nici un fel de decizii partiale, cand “aproape am vrut” dar nu complet. Trebuie sa cer aceasta corectiedin toate cele “10 Sfirot” ale mele pentru toate cele patru nivele de vointa: neinsufletit, vegetal, animal si vorbitor.

Imediat ce imi recunosc raul la toate cele patru nivele pot sa atrag Lumina care Reformeaza. Ca sa apara, dorinta mea pentru asta trebuie sa fie atat de intensa incat eu sa o simt cu fiecare fibra a corpului meu, “pana in adancul oaselor”.

Dar, chiar daca mi-a fost trezita “dreapta” acum si am inceput sa cer Lumina Inconjuratoare, sa tip si sa cer corectare, e bine, dar nu va ajuta. Dorinta la care sa raspunda Lumina trebuie sa se afle intre suflete, in relationarea unuia cu celalalt.

Cu alte cuvinte, trebuie sa ma autoinspir, sa cant cu ceilalti, sa dansez, sa fac actiuni certe astfel incat, toate acestea, sa ma ajute sa ma angajez in grup: sa ma leg la mediu si sa cer de la el sa ma acordeze la daruire. Sa-mi dea dorinta sa fiu in daruire si sa devin una cu ceilalti.

Pe masura cererii mele de a ma lega la mediu, voi primi o reactie, o dorinta de la el. Si daca voi folosi aceasta dorinta noua pentru chemarea Luminii Inconjuratoare, atunci am o sansa ca ea sa lucreze asupra mea.

Pentru asta, trebuie sa ma motivez sa apelez la grup si la schimb, sa primesc inspiratie de la el, care sa ma influenteze. Atunci ma pot intoarce catre Lumina Inconjuratoare. Dupa toate, daca fac apel la grup, este semn ca:

• 1 Am inteles ca nu pot avea nimic de unul singur,
• 2. Vreau sa daruiesc mai mult decat sa primesc,
• 3. Ii pretuiesc pe ei mai mult decat pe mine.

Cu alte cuvinte, este o cerere corecta, si ma formeaza in directia spirituala corecta. Daca vreau sa accept tot ceea ce ei imi dau prin credinta deasupra ratiunii, si emotie, ca si cum ar fi de la cea mai spirituala sursa, inseamna ca sunt pregatit sa fiu transformat. Asta inseamna ca  m-am ridicat peste egoismul meu, ca am devenit constient ca sunt un zero total, si acum vreau sa ma corectez. Si singura corectie pe care o vreau este sa fiu in stare sa daruiesc.

O astfel de cerere sigur va primi raspuns de la Lumina Inconjuratoare, deoarece corespunde sigur cu natura ei de “Lumina care reformeaza”.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 1/25/2011 “Talmudul celor 10 Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina care reformeaza este Lumina folosita sa corecteze dorintele. Kelim-urile (vasele), si Ea umple intreaga realitate a fiintei create. Este chiar aceeasi Lumina, dar to o folosesti pentru transformarea vaselor (Kelim).

Sa presupunem ca stau in fata unei mese frumos aranjata si plina cu delicatese fine, dar eu nu am pofta de mancare. Imi spun: “Trebuie sa mananci ceva! Adevarat ca esti bolnav si nu ai pofta de mancare, dar macar incearca putin cate putin!” Si mananc fara nicio dorinta, numai sa-i dau sanatatii mele un impuls. Ca rezultat, ma recuperez si incep sa mananc aceeasi mancare cu o bucurie imensa.

Felurile de mancare nu s-au schimbat, atitudinea mea fata de ele s-a schimbat. Mai inainte, le-am folosit sa-mi fie mai bine si asta s-ar numi “Lumina care reformeaza”, Lumina de Hasadim (Indurare), “pocainta prin teama”, grad de Bina. Mai tarziu, m-am transformat pe mine insumi, si am inceput sa am aceste dorinte de primire pentru a darui. Apoi, aceasta Lumina este transformata pentru mine in Lumina de Hohma (Intelepciune).

Cine a facut modificari in Lumina? Eu am facut. Care Lumina este asta? Totul depinde de cum ma relationez eu cu Ea. Este Hasadim pentru corectarea dorintei si Hohma pentru umplerea ei. Daca doresc sa-mi schimb atitudinea fata de ceilalti, trebuie sa-mi fac corectarea intai, si asta inseamna ca eu folosesc aceeasi Lumina ca “Hafeţ Hesed” (nedorind nimic pentru satisfactia personala). Lumina este daruire (influenta). De aceea, eu pot angaja aceeasi Lumina, influenta, bucurandu-ma de faptul ca eu daruiesc.

Daruirea, Creatorul, Lumina, umplu realitatea noastra. Noi locuim in interiorul Ei, si totul depinde de atitudinea noastra. Relationarea noastra cu Lumina determina unde ne aflam: in aceasta lume sau in cea superioara la diverse grade si stari diferite.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/25/2011 “Introducere in Cartea Zohar”-Articolul ”Doua puncte”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

În activitatea noastră, ar trebui să existe o separare clară a categoriilor:

1. Relaţiile dintre prietenii din grupul în sine.

2. Relaţiile dintre grupuri. Noi suntem conectati fizic în cadrul grupului nostru şi virtual cu alte grupuri. Această diferenţă există acum Eanu va dispărea până când nu vom găsi legătura interioara dintre noi, nu cea virtuala, nu prin Internet si nu prin alte canale.

3. Conexiunea unei persoane cu familia şi cu lumea înconjurătoare.

Mai întâi de toate, noi ar trebui să acordam atenţie interconectarii noastre în grup. În cazul în care grupul nu atinge interconectarea corecta, orice altceva esueaza.

Mai mult, suntem oameni cu familii. În cadrul grupului, ar trebui să practicăm politica următoare: Este de dorit ca fiecare dintre prieteni sa se ingrijeasca de ceilalti, astfel încât toti sa aiba o existenţă normală, confortabila. Cu alte cuvinte, eu trebuie să ma asigur că prietenii mei au relaţii decente de familie, atat cât este posibil. La urma urmei, trăim într-o perioadă de tranziţie şi un soţ şi o soţie pot sa nu împărtăşeasca interese reciproce.

Dacă o persoană cade, trebuie s-o sprijinim. Dar noi ar trebui s-o sprijinim pur şi simplu, în timp ce ea trebuie să aibă grijă de ea însasi. Dacă ea nu o face, ci mai degrabă se lasa in mâinile prietenilor ei: „Fa cu mine ce doresti” (ca să zicem aşa), atunci aceasta nu este un adevărat membru al grupului.

În plus, trebuie să ne asiguram de participarea disciplinata la lecţii. Dacă cineva are o oportunitate, il sfătuiesc sa ne viziteze intr-o săptămână, pentru a vedea cum se face. Cu o oră şi jumătate înainte de lecţie, studenţii de serviciu incep sa-i sune pe toţi ceilalţi pentru a-i scula din pat.
Unii trebuie sa fie personal adusi la lecţie. Unora le poate fi foarte dificil să se trezeasca, aproape imposibil. În timpul cand am fost student al profesorului meu, am avut câţiva studenţi care, inainte de culcare, au legat o frânghie de piciorul lor şi au aruncat celălalt capăt peste balcon, aşa incat sa putem trage pe ea pana cand persoana se trezeste.

Acest tip de reciprocitate este pur şi simplu necesar! Şi numai dacă o persoană este de neclintit, în cazul în care ea scrie o declaraţie refuzand să se conformeze, atunci puteti să-l lasati singur pentru un timp. Cu toate acestea, mai târziu, încă amintindu-ti de ea, adu-o inapoi, invita-o la o cina, şi aşa mai departe.

Noi ar trebui să înţelegem natura umană. O persoană este ca si cum a fost făcuta de către Creator. Prin urmare, noi ar trebui să acţionam în consecinţă.

Lecţia a 2 a de la Moscova 1/16/10, „O rugăciune a multora”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În cazul în care mediul nu ma convinge ca daruirea este buna şi plăcuta, nu o voi atinge niciodata. Cu toate acestea, dacă nu caut să practic daruirea, mediul nu o va dori. Cum putem scăpa din acest cerc vicios?

Răspuns: Noi ar trebui să fim de acord să jucam un joc cu toti ceilalti. Rabash scrie despre aceasta în articolele sale despre grup şi scopul său. Nimeni nu a ajuns aici cu o dorinta gata formată de se uni cu alţii, dar am decis că am dorit să acţionăm în acest fel.

V-ati plans că este imposibil să avansati fara dorinta, dar daca ati fi avut-o, ati fi avansat egoist, în această lume materială. Cu toate acestea, cum avansezi, traversand această dorinţă egoista? Ai nevoie să te ridici deasupra ei şi de aceea facem un pact cu mediul nostru, că pretuim daruirea mai presus de recepţie.

Intelegem cum functioneaza în teorie, dar în realitate noi nu simtim. Prin urmare, avem nevoie sa jucam  jocul de a darui, care este descris ca fiind, „am muncit şi am găsit.” Noi pretindem că scopul este extrem de important pentru noi, chiar dacă într-adevăr nu vedem nici o importanţă în el.  Nu ne înşelăm. Recunoastem aceasta, dar spunem că nu ne deranjează.

Sunt cufundat în egoismul meu în această lume, dar cu scopul de a mă ridica la următoarea treaptă, pentru a urca în lumea de sus,  joc acest joc cu prietenii ca si cum este extrem de important pentru noi, pentru a ajunge la această lume viitoare, gradul de Bina, dragoste şi daruire. Daca toata lumea dinaintea mea pretinde că este important, voi accepta ca este adevarul. Altfel, vom rămâne în ego-ul nostru pentru totdeauna. Dacă nu fixez valorile in mine, ca sunt mai solemne decat cele de azi şi nu le accept mai presus de ratiune, eu nu le voi realiza.

În cazul în care mediul joaca constant in felul acesta pentru mine, acest joc va deveni în cele din urmă a doua mea natura. Cu toate acestea, nu vrei să-l joci. În schimb, doresti să rămâi „onest”, fără coruperea inimii tale? Deoarece nu există nimic altceva în inimă, cu excepţia egoismului, aici te vei bloca!

Da,  recunosc că nu există decât egoism în inima mea, dar mă prefac cu scopul de a fi deasupra ei. Nu pot ordona inimii mele să simtă altfel, dar doresc să primesc o inimă nouă, diferita. Acum, actionez ca si cum nu am aceasta inima egoista, ca şi cum am ieşit din ea şi am început să tratez  totul numai cu daruire.

Ma ridic mai sus tot ce am inauntru. Există un sălbatic care locuieste în interiorul meu, cu care nu mai doresc sa am de-a face cu el. Il las să sufere acolo in mine, dar eu insumi, ma misc într-un alt sistem, un alt organism. Mediul  mă va influenta  şi aşa va face si Lumina superioara. Cu toate acestea, trebuie să mă presez, aşa incat aceasta sa vina! Nu vreau să aud nici un argument, nu las astfel de oameni nici macar sa se apropie de mine.

Trebuie să fim de acord că noi toţi împreună suntem intr-un fel de joc, lucrand, unul pentru altul. Dacă nu-mi fac datoria, slabesc pe toată lumea, şi prejudiciul care se intoarce la mine creşte multiplu. Prin urmare, eu nu trebuie să ma tem să îndeplinesc condiţiile de garanţie reciprocă, altfel, voi suferi enorm. Arvut (garanţia reciprocă) este o armă oribila, o sabie cu două tăişuri.

Lecţia zilnica de Cabala  12/10/10, Baal HaSulam, Scrisoarea nr 13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o limita a răbdarii atunci când calea spirituală începe sa cauzeze suparare?

Răspuns: „Răbdarea” nu înseamnă că stau şi las să crească iarba sub picioarele mele. Este scris: „Un prost sta pe mâinile lui şi isi mănâncă inima.” „Rabdare” înseamnă că în mod constant, non-stop, încercam să atingem unitatea.

Continui descoperirea clipa de clipa, numai ca sunt foarte departe de ea, iar eu continui sa incerc. Cad din nou, şi încă o dată revin la cale; Continui sa urc pe munte, chiar daca am fost împins în jos, din nou si din nou. Cu cat obtin mai mult, cu atat mai nemilosi devin „gardienii”, dar eu încă nu renunt.

Am doar grija de perseverenţa mea: cu persistenta efectuez o evaluare corectă a acţiunilor mele;  mă agat  persistent de obiectiv în fiecare secundă; eu sunt de neclintit în decizia mea de a-l atinge. Nu am nimic în viaţă, decat acest lucru.

Şi ca o consecinţă a perseverentei mele, înţelegerea mea despre rău şi bine, înţelegerea mea despre scopul creatiei,  în mod constant se schimbă. Continui sa obtin inspiratie, aşa cum as continua sa descopar ceva nou in ea. Indiferent de ceea ce am văzut ieri ca daruire, Creatorul, si astăzi răul dobândeste noi, complet diferite forme. În acest fel, perseverenta reînnoieşte constant definiţiile mele interioare, conexiunea mea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/20/2011, „Problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Înclinaţia cu adevărat rea se corelează cu înclinaţia buna, care ne este dezvaluita de Sus. Este scris că scopul creaţiei este de a incanta fiinţele create. Şi pentru a face acest lucru avem nevoie sa devenim asemenea Creatorului, sa daruim ca si El. Odată ce vom dobândi posibilitatea de a darui, vom descoperi că acest lucru este bunăvoinţa Lui.

Nu există nici un dar mai bun decât posibilitatea de a darui. Din ea, ne vom bucura asa cum Creatorul se bucură atunci când daruieste creaturilor  Sale.

Acest lucru înseamnă că trebuie să vin la starea exacta atunci când va fi bunătate pentru mine: sa ma bucur de daruirea pentru aproapele meu. Si „aproapele” este  cineva pe care îl urăsc extrem. Când ii daruiesc lui şi ma bucur grozav de acest lucru, înseamnă că am realizat  principiul de a iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. În acest caz, plăcerea mea este similara cu cea a Creatorului, şi între noi există adeziune, corespondenţă  şi similaritate.

Aceasta trebuie să fie criteriul de bunătate pentru mine. Dar dacă eu sunt incapabil sa-l vad la acest nivel, atunci il scad. Să spunem că bunătatea este o ridicare  mai sus de egoismul meu curent. Indiferent de ceea ce vreau, verific aceasta dorinta în funcţie de apropierea mea fata de scopul creatiei, daruire si spiritualitate, în loc de împlinirea Kelim-ului meu (vase, dorinţe). Şi dacă este necunoscut pentru mine, atunci lucrul cel mai potrivit  sa fac este de a verifica modul în care această dorinţă ma aduce mai aproape de cărţi, profesor şi prietenii mei.

Problema noastră veşnică este de a măsura corect. Ne abatem mereu pe alaturi. O amagire (mita) a egoismul nostru ne orbeste. Noi spunem: „Ce putem face,” sa ne iertam pe noi , şi continuam sa măsuram incorect. Iar acesta este motivul pentru care nu reuşim să dezvăluim răul. Dar cum putem noi sa corectam răul, dacă nu reuşim să-l dezvăluim? Această eroare rămâne mereu cu noi.

Este necesar sa combinam trei lucruri: cărţile, profesorul  şi  grupul. Dacă o persoană este capabila să le conecteze şi începe să se testeze în raport cu ele, atunci are o şansă să dezvăluie răul. Aceşti trei factori pot ajuta o persoană care incepe sa formeze un punct de unitate cu Israel, Tora si Creatorul, astfel încât cărţile, profesorul, şi grupul o vor indruma spre proprietatea de a darui, Creatorul.

Şi cand o persoană trece mai departe în direcţia corectă, va vedea că atât mijloacele cat şi rezultatul, copacul şi fructele, sunt cu adevarat una.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum difera rugaciunea cabalista de una religioasa?

Raspuns: Cabala difera fudametnal de toate celelalte metode si de tot ceea ce exista in lumea noastra. Pe scurt, Cabala este ceva, iar tot restul este altceva.

Care este diferenta atunci?  Cabala se bazeaza pe schimbarea persoanei mai mult decat pe schimbarea a ceva din exteriorul sau, din mediul sau; nu este bazata pe o cerere adreasata pentru  ca „dragul Dumnezeu” sa inceapa sa ma trateze mai bine sau sa schimbe atitudinea oamenilor fata de mine. Nu ii cer sa imi schimbe starea de sanatate sau soarta, niciuna din astea. Ii cer sa imi transforme egoismul, doar atat!

Intreaga metoda Cabala este aranjata astfel incat pesoana sa se poata schimba pe sine. Pe de alta parte, toate celelalte metode religioase se bazeaza pe idea in care Creatorul ar trebui sa isi schimbe atitudinea fata de  persoana. Il rog sa fie mai milos si mai bun cu mine cat timp Il mituiesc.

Cabala nu permite asta. In conectarea cu Creatorul, eu sunt omul care se schimba in fata Absolutului. Si acest Absolut este neschimbabil. Daca Creatorul este cauza primordiala, inceputul a toate si daca este absolut bun, absolut etern si perfect, atunci El nu se poate schimba.  Doar ceea ce este imperfect se schimba. El nu se poate schimba.

De aceea, toate schimbarile au loc doar in om. Cu alte cuvinte, in functie de puterea mea, starea interioara si proprietatea mea, ma simt mai mult sau mai putin comfortabil. Dar sunt doar eu cel care trebuie sa se schimbe. Creatorul ne se schimba niciodata. El este constant, o forta omnipotenta a  Naturii.

Cu toate cestea, cand apelezi la El, devii diferit si primesti un raspuns diferit pentru ca iti maresti sensibilitatea in timp ce faci asta. Esti prezent in acelasi camp constant in ceea ce priveste „Creatorul”, in aceeasi forta constanta. Si totusi te rogi in timp ce doresti sa te schimbi, iar ca rezultat, acest camp te afecteaza cu o intensitate mare. Asta este ceea ce noi numim „rugaciune”.

Cuvantul „ruga” in ebraica (Lehitpalel) inseamna o judecata auto-impusa. „A te ruga” inseamna sa judeci, sa evaluezi si sa te dojenesti singur. Nu este o cerere pentru cineva, pentru a-ti fi arata mila sau favorul. Nu, este o auto-evaluare. Asta insemna rugaciunea.

Deci, desi cei religiosi folosesc aceleasi cuvinte, in Cabala are un inteles opus, la fel ca tot restul.
Din  Lectia a 2a din Moscova 1/16/2011, “Rugaciunea celor multi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca raul se arata intre prieteni. Totusi, daca o persona studiaza pe internet si nu este angajata in munca reciproca cu ceilalti, cum poate revela raul?

Raspuns: Vad ca oamenii intra pe Facebook si pe alte retele de socializare si pur si simplu locuiesc acolo. Pasiunile sunt efervescente si dragostea in plin avant; oamenii chiar se casatoresc, daca intr-adevar cuplul este un barbat si o femeie.

Cu toate ca reteaua este plina de minciuni si mizerie, ar trebui sa o respectam. Odata, mergeam cu Rabash pe langa un stadion, si el a spus: ”Trebuie sa respectam acest loc, aduce bucurie oamenilor!” La fel este si cu Internet-ul. Cu toata mizeria care se afla acolo, conecteaza oamenii. Provoaca oamenii, ii forteaza sa rascoleasca tot raul ascuns in ei: invidia, pofta, foamea sau gloria si minciuna. Are tot felul de lucruri in el, dar ne ajuta sa actualizam multe Reshimot (gene informationale).

Toata lumea este acolo si toata lumea minte fara incetare, dorind sa se pacaleasca unul pe celalalt, certandu-se si polemizand. Ai idee ce ii face asta egoului? Ce alt lucru in comun ai putea gasi ca sa ii aduci in acelasi loc pe toti? Ce alt loc? In schimb, cu ajutorul conectarii virtuale, oamenii realizeaza (si proceseaza) ca radacinile  lor Reshimot se misca mai departe in intelegerea naturii lor egoiste.

Deci de ce nu am putea noi, cei care cautam sa il revelam pe Creator, proprietatea de a darui, sa ne implinim radacinile noastre spirituale Reshimot corect, prin intermediul unei legaturi virtuale? Sunt sigur ca intregul internet a evoluat pentru asta. Suntem pe ultima linie pe calea aceasta si e timpul sa ne acceleram avansarea. Deci, pentru a-si putea satisface necesitatile ca intodeauna, oamenii au gasit o astfel de conctare.

De aceea trebuie sa aranjam o retea de socializare intre noi astfel incat toti prietenii nostrii, indiferent daca sunt o parte a grupului fizic sau nu, sa se simta aproape de fiecare si va fi permanent conectat ideii noastre generale, scopul efortului nostru comun, muncii, studiului si comunicarii.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/20/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse a Cabalei  – in General”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→