Întrebare: Se spune că trebuie să ajungem la „Poarta lacrimilor”. Cum putem să fim siguri că nu ne înşelăm?

Răspuns: Nu vom putea să ne înşelăm pentru că suntem atât de puternic zguduiţi de sus, că va trebui să mergem la Creator cu cererea corectă pentru mântuire spirituală. Pur şi simplu, trebuie să încercăm cât mai mult posibil, să realizăm toate condiţiile, să accelerăm procesul evoluţiei noastre şi, cu certitudine, vom ajunge acolo. Vă garantez că ştiu din proprie experienţă cum funcţionează această metodă.

Astfel, noi ne dezvoltăm. Majoritatea oamenilor care participă la dezvoltarea noastră progresează şi sper că asta se va revela, curând, în noi. Astăzi, atunci când citim Tora şi alte cărţi cabalistice, devine clar că suntem pe drumul bun. Deci, nu vă îngrijoraţi, mai devreme sau mai târziu, veţi începe să plângeţi.

Lacrimile sunt un sentiment de neputinţă, o stare de micime (ceea ce numim „Poarta lacrimilor”), atunci când nu stă în puterea mea de a face ceva şi înţeleg că numai Creatorul poate face totul în locul meu.

Întrebare: Dar, cum pot să fiu sigur că ating, cu adevărat, asta şi că nu mă înşel eu singur ?

Răspuns: Nu vă îngrijoraţi, veţi avea şansa să înţelegeţi asta. Faceţi tot ceea ce puteţi şi apoi, brusc, noi stări vă vor fi revelate. Este vorba despre noi Reshimot (gene spirituale). Atunci când ele se dezvăluie, o persoană începe să aibă noi senzaţii. Avansaţi, pur şi simplu, înainte şi veţi vedea cum totul este revelat de la sine.

Congresul din Bulgaria, „Zorii unei lumi noi”, ziua 2, Lecţia 4, 02.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt condiţiile pentru a trece “bariera” în lumea superioară?

Răspuns: Conform romanului rusesc ştiinţifico-fantastic “Luni începe sâmbătă” de Strugatzky:

Pentru a trece printr-un perete, este important să:

–          Nu vedeţi în faţă decât scopul;

–          Credeţi în voi înşivă;

–          Nu acordaţi atenţie obstacolelor.

În opinia noastră:

–          Nu vedeţi în faţa voastră decât scopul: adeziune, echivalenţă de formă cu Creatorul;

–          Credeţi în instrucţiunile cabaliştilor şi urmați-le (grup, studiu şi aşa mai departe)

–          Utilizaţi obstacolele în mod corect, transformând astfel o cădere într-o ascensiune.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Atâta timp cât o persoană nu a început să muncească serios, nu simte o mare opoziție. Dar pe măsura avansării, și mai ales la ultimul stadiu când mă apropii de stadiul exilului din Egipt, atunci începe opoziția față de Klipot-ul egoist, până la 49 de Porți de Impuritate. Este imposibilă ieșirea din Egipt cu excepția cazului în care Klipot-ul obligă o persoană.

Pe de o parte, simt o mare greutate chiar și în a face un mic pas înainte. Și pe de altă parte, văd că dacă nu fac acest pas, atunci totul va dispărea și voi pierde totul. Toate eforturile mele vor fi fost în zadar ca și cum nu am făcut nimic.

De aceea, suntem obligați să întărim grupul, să întărim sprijinul reciproc și să nu ne temem de nicio tulburare. Pentru că cele 49 de Porți de Impuritate trebuie să fie revelate în toată intensitatea lor.

Și nu e nevoie să ne temem că tulburările egoiste cad peste noi și ne vor slăbi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ridicăm din nou și din nou. Problema este că noi uităm motivul căderii noastre și ne mirăm de ce este dintr-o dată așa de rău pentru noi, de ce nu ne trezim? Nu mai departe de ieri am fost cu totul înflăcărat, am muncit la viteză mare, iar azi m-am trezit ca un animal prost – nu-mi aduc aminte de nimic, nu înțeleg nimic și nu pot să mă gândesc la nimic. Mă simt obosit și distras și nu înțeleg că trebuie să mă trezesc înnoit în fiecare zi. Și mereu este o nouă clarificare a noului Kelim pe care nu l-am clarificat încă.

Și se poate întâmpla ca în mijlocul zilei niște vești neplăcute care ajung la mine să mă uluiască pur și simplu. Și dacă nu ar fi sprijinul din parte prietenilor și al grupului, aș cădea. Singur, este imposibil să mă țin de ceva dacă balanța forțelor se înclină în partea răului. Grupul trebuie să hrănească o persoană tot timpul cu entuziasm și trezire înnoite. Trebuie să devină un izvor pentru spiritul vieții.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt semnele care ne pot ajuta să deteminăm ce dorinţă este corectată?

Răspuns: Dorinţa corectată se poate conecta la alte dorinţe. Este semnul prin care puteţi verifica. Dacă mai multe dorinţe se conectează, este un semn că ele sunt corectate într-o anumită măsură şi că ele au un Masach (ecran) colectiv.

Două dorinţe care se conectează pot deja crea un Partzuf spiritual, aşa cum două celule fuzionează într-una singură, care este începutul unui nou corp. Fiecare dintre aceste celule este egoistă, dar legătura dintre ele este efectuată de forţa care este deasupra naturii. Deşi fiecare celulă este destinată să păstreze frontierele sale conform naturii sale egoiste, forţa, instinctul care apare, le obligă să se conecteze.

Forţa naturii conectează celulele, rupând Masachin ale lor egoiste, cojile care nu le permit să se conecteze. Dar în natură, totul se face automat, instinctiv, în timp ce noi avem nevoie să cerem asta, deoarece noi suntem parte specială din natură, dorim să fim asemenea Creatorului.

Deci, noi folosim forţele Sale, dar noi noi formăm creaţia. Este spus că, Creatorul a pregătit totul şi a rupt creaţia, dar un om drept a corectat-o şi a reconstruit-o.

 Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Creatorul este binele absolut, scrie Baal HaSulam în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Într-adevăr, Creatorul este primordial; El nu primeşte de la nimeni, El este dăruire. Dacă El dă, El dă bunătate. A fi primordial înseamnă că El nu are nimic rău. Acest lucru rezultă atât din realizarea adevărată, cât şi din concluziile noastre intelectuale.

Dar, în acest caz, de ce vedem atât de multe lucruri teribile în lumea noastră? Desigur, “Nu e nimeni în afară de El”, ceea ce înseamnă că acţionează o singură forţă. Prin urmare, totul vine de la Creator. Cum poate fi astfel atunci când simţim stările noastre ca fiind atât de rele?

Baal HaSulam explică faptul că, guvernarea Creatorului este axată pe scop. În scopul de a ne învăţa, a ne conduce la vârful de conştiinţă şi înţelegere, Creatorul trebuie să ne treacă prin tot felul de stări destul de neplăcute. Graţie lor, începem să discernem ce este bun şi ce este rău, nu în ochii dorinţei noastre egoiste, ca la început, ci în funcţie de dorinţa de a dărui.

Această scară este atât de opusă celei care este construită în noi de la naştere, încât nu înţelegem nici măcar esenţa opoziţie sale. Trebuie totuşi să o descoperim şi modul în care ne va fi prezentată în multe reprize, sub o altă stare, sub o altă formă, ceea ce necesită o abordare diferită. De fapt, fiecare grad este opus celui adiacent, atât inferior, cât şi superior.

Astfel, o persoană nu poate fi sigură niciodată de nimic, cu privire la ceea ce simte. Nu are decât “ancora”, lumea noastră. Aici, suntem detaşaţi de spiritualitate şi fiecare stare revine la această separare deoarece, la fiecare pas trebuie să cădem la gradul inferior, cel puţin pentru un moment scurt.

Ne simţim ca şi cum totul spiritual ar dispărea complet şi apoi ne ridicăm la un nou grad.

Starea de “această lume” este specială deoarece aici, putem exista, într-un fel, fără nici o intenţie, detaşaţi de spiritualitate. Aceasta poate fi o lume imaginară şi totuşi trăim în ea, ca să spunem aşa. Mai târziu, vom vedea şi vom înţelege că nu este existenţa, faptul de a fi, ci un fel de “fluctuaţie”. Totuşi, nu putem urca scara corecţiilor decât dacă suntem în această lume, trăim diverse fenomene în ea, consolidăm grupul şi încercăm să facem acţiunile necesare în interior.

Aici, suntem implicaţi în diseminare; aici dorim să vedem corecţia. Deoarece noi nu suntem, încă, în lumea spirituală, această lume materială imaginară devine pentru noi „fundamentul”, solid şi de neclintit. Aceasta înseamnă că, specificitatea grupului nostru este, de asemenea, din afara acestei lumi.

Astfel, gestionarea axată pe scopul Creatorului ne duce prin stări oribile în procesul creşterii, fruct sublim şi dulce. Se spune că avantajul Luminii se cunoaşte în întuneric. Dacă procesul este întârziat, se arată, de asemenea, înălţimea şi unicitatea unei creaturi speciale. La urma urmei, cu cât sufletul este mai complex, cu atât mai multe etape de creştere sunt necesare.

Totuşi,  acest lucru nu este direct legat de ritmul său. Noi accelerăm momentul în care dorim schimbări în fiecare moment. Dacă am fost “în afaceri” douăzeci de ani şi am venit de nicăieri, nu ar trebui să mă liniştească faptul că am un suflet puternic, care are nevoie de mult timp pentru “a urca”. Nu, eu trebuie să judec dezvoltarea mea nu prin rezultate, ci prin rapiditatea schimbărilor interne. Asta este ceea ce determină dacă treci prin Lumină sau prin întuneric, prin calea Torei sau prin calea suferinţei.

Şi aici, totul depinde de pregătirea din partea mea: dacă mă pregătesc pentru schimbări, accelerez timpul şi schimb drumul nedorit, într-un drum dorit. De fapt, nu există un drum “nedorit”. O persoană nu poate admite plângând că, Creatorul l-a condus la scopul creaţiei. Noi nu suntem o ceată de sclavi mergând, în mod penibil, spre binele absolut, forţaţi de un bici. Este pur şi simplu, imposibil. Nu, la fiecare etapă şi în fiecare moment, am posibilitatea de a alege între calea Torei şi calea suferinţei. Diferenţa dintre ele este determinată de pregătirea mea: dacă vreau să expun starea mea în avans şi să văd în ce măsură este spre scopul creaţiei.

Şi, obiectivul este adeziunea mea cu Creatorul, adică o completă echivalenţă de formă cu El. Cum este posibil? Este dorinţa de a dărui şi eu sunt dorinţa de a primi. Suntem doi poli opuşi.

De fapt, Creatorul îmi trimite Lumina care Reformează, deci dorinţa mea este “acoperită” de dăruire. Este, de asemenea, numită “ecran şi Lumină Reflectată”. Astfel, eu devin ca El.

Dar, pot să mă asigur că avansez în direcţia corectă? Pentru a face acest lucru, am un grup în care trebuie să muncesc. Dacă eu caut cu adevărat, aştept ca, Creatorul să efectueze acţiunile necesare asupra mea, să organizeze “exerciţii” pentru mine. Sunt gata pentru ele, le vreau şi accept totul de bunăvoie, cu bucurie şi recunoştinţă, binecuvântare pentru rău, precum şi pentru bine.

Dar cum pot verifica asta? Criteriul este următorul: dacă îngreunarea inimii vine, eu sunt bucuros, fericit că primesc un loc de muncă, că Creatorul nu m-a uitat şi îmi arată înălţimea gradului următor. Acum, îmi lipseşte doar Lumina pentru a mă ridica la acesta, în intenţia altruistă.

Astfel, îngreunarea inimii arată că acum pot să mă ridic la proprietatea de dăruire. Este diferenţa dintre drumul Torei şi drumul suferinţei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Esenţa religiei şi scopul său”: Cu cât o persoană este mai dezvoltată, cu atât va recunoaşte o mai mare cantitate de rău în ea şi îl va separa, cu cât o persoană este mai puţin dezvoltată, cu atât mai puţin identifică răul în ea şi deci, ea nu va respinge decât o mai mică cantitate şi va lăsa în ea răul pe care nu-l va recunoaşte.

Este imaginea fidelă cea mai elevată a realităţii: binele şi răul în ochii Creatorului. Eu sunt jos şi trebuie să schimb ideea mea coruptă a binelui şi a răului, în funcţie de modul în care El le vede. Aici, toată lumea are propria lui scară, propriile sale criterii. Fiecare judecă ceea ce este bun şi ceea ce este rău în funcţie de criteriul egoismului său. Asta se aplică comportamentului nostru cu ceilalţi, în diverse activităţi, obiceiuri, etc. Pot separa totul în viaţă conform categoriilor bine şi rău. Prin urmare, aştept o recompensă de la bine în această lume sau în cea viitoare şi invers, răul îmi promite o pedeapsă aici sau acolo.

Prin urmare, sunt atras de anumite lucruri şi încerc să rămân departe de altele. Fiecare are propria sa “listă“ (“Shulchan Aruch” este codul legilor şi regulamentelor), fiecare decide pentru sine de ce se poate apropia şi de ce trebuie să se îndepărteze, în funcţie de evaluarea sa privind recompensa şi pedeapsa. În Cabala, noi adăugăm o “suprastructură” la aceasta; criteriile lucrurilor bune şi lucrurilor rele în ochii Creatorului, prin care El recompensează sau pedepseşte, în scopul de a aduce o persoană mai aproape de El.

Deci, mi s-a cerut să aduc “lista” mea, analiza mea, definiţiile mele şi evaluările mele de la propriul meu domeniu spre cel al Creatorului. Eu vreau să judec, să văd, să recunosc şi să fiu în relaţie cu lumea aşa cum El o face. Este spus: “Faceţi din dorinţa voastră, voinţa Lui”.

Întreaga metodă a corecţiei este, în esenţă, un sistem sau o maşină, un dispozitiv prin care eu schimb în mine conştiinţa răului şi binelui, trecând de la înclinaţia mea rea, la criteriile Creatorului, înclinaţia bună. Noi vorbim de schimbări de atitudini, sentimente şi principii de analiză şi soluţii, toate acestea umplu “vasul meu”. Un program de bază se transformă în mine, proiectat pentru testare şi luare de decizii, un sistem expert. Din nou şi din nou, Lumina vine şi schimbă toate înclinaţiile mele.

Cu aceasta, “hard disk-ul” sistemului rămâne în mine: conexiunea mea funcţionează ca înainte; “celulele” mele răspund încă la impulsuri. Dar Lumina, progresiv “reprogramează”, mă conectează într-o manieră nouă şi creează noi algoritmi.

În acest mod, se realizează actualizarea mea spirituală, o actualizare a versiunii originale a dorinţei mele, în versiunea finală, a dorinţei Creatorului. Metoda de corectare se dezvoltă, zi după zi şi creşte sentimentul de realizare a răului în mine, mă ajută să transform imaginea mea asupra lumii, gusturile mele şi mentalitatea mea. Totul în mine este înlocuit, progresiv, cu piese noi şi asta, cu acordul meu şi din propria mea dorinţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam a scris că, scopul nostru principal este de “a distruge zidul de fier” care separă înţelepciunea Cabala de omenirea întreagă, deoarece, dacă nu o facem, omenirea va continua să se deterioreze.

Cu mulţi ani în urmă, am scris că, criza a sosit şi că trebuia făcut ceva, dar nimeni nu a fost de acord cu mine. Apoi, criza s-a revelat cu toată forţa şi am continuat să scriu că ea se va prelungi mulţi ani, decenii, până ce umanitatea se va schimba. Dar, oamenii au crezut că, condiţiile se vor ameliora, criza a ajuns la final şi totul era deja bine.

Omenirea nu a înţeles în ce stare extremă de disperare se găseşte. Ea nu are nici un mijloc să schimbe ceva. Ea se deplasează de-a lungul drumului predeterminat, care este controlat de două forţe: pozitivă şi negativă.

 Cu certitudine, oamenii vor să rezolve acest mister, dar nu pot şi nu ştiu cum. La urma urmei, lumea noastră este sub “barieră” (Machsom), sub limita care separă lumile superioară şi lumea noastră; acum nu există forţa care ar putea permite unei persoane să corecteze societatea, familia, politica, economia şi mediul, nimic. Dimpotrivă, totul se deteriorează. Prin urmare, noi care avem o foarte mică cantitate de cunoştinţe despre acest proces şi care avem capacitatea de corectare, trebuie să  aducem acest lucru lumii.

Singurul lucru care ne obligă este iubirea pentru celălalt, care este legea esenţială a creaţiei. Nu este pentru mica şi îngusta noastră lume artificială în care existăm, ci pentru tot restul lumii exterioare. Este motivul pentru care noi facem asta.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, prima zi, Lecţia 2, 01.11.2013

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ne poate ajuta să nu fim dependenţi de rezultatul muncii noastre?

Răspuns: Trebuie să trecem de la un rezultat corporal la un rezultat spiritual. Un rezultat spiritual este de a mulţumi Creatorul. Imaginaţi-vă că doriţi să încântaţi pe cineva, pentru a-l mulţumi şi a-l face fericit şi acest cineva este Creatorul.

În scopul de a imagina Creatorul, cu mai multă precizie şi mai puţină greşeală, trebuie să vă imaginaţi că vreţi ca întreaga realitate să fie fericită: întreaga natură minerală, vegetală şi oamenii vreţi să se simtă bine, să vă dizolvaţi şi să dispăreţi în ei, să vă consacraţi lor în orice mod posibil, acum şi pentru totdeauna, în orice timp, mişcare şi loc, în tot ceea ce faceţi. Pentru a fi mai concret, imaginaţi-vă că sunteţi într-un grup şi că, doriţi şi încercaţi să acţionaţi în acest mod, în ceea ce priveşte prietenii. Doriţi să vă consacraţi în întregime lor, să fiţi în ei şi să dispăreţi şi să fiţi integraţi în ei, dar trebuie să fie în practică, adică ar trebui să fiţi gata să faceţi orice, pentru a dispărea în ei. Asta înseamnă că totul dispare: cauzele, acţiunile, rezultatele, totul este destinat prietenilor.

Gândiţi-vă şi imaginaţi această situaţie şi verificaţi concluziile voastre şi clarificarile voastre în practică, prin acţiunile voastre. Trebuie să clarificăm dacă ceea ce spunem nu sunt doar cuvinte goale şi dacă intră în inima noastră. Acest lucru nu este examinat decât prin acţiunile voastre. Dacă o astfel de intenţie vă premite să acţionaţi, înseamnă că acţiunea voastră este corectă. Dar dacă trebuie să schimbaţi intenţia voastră în scopul de a acţiona şi pentru a începe să faceţi ceva, atunci intenţia voastră nu este suficient de serioasă, cum se spune “fără acoperire”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi credem că nu vom obţine un răspuns imediat la cererile şi rugăciunile noastre, dar nu este adevărat, obţineţi un răspuns imediat. Sunteţi într-un sistem integral care este conectat intern prin miliarde de legături. Deci, nu există niciun mijloc prin care să faceţi o anumită acţiune fie în gândurile voastre, în cuvinte, fie în acţiuni, care nu afectează sistemul. Fiecare mică schimbare pe care o trăiţi în interior, zguduie întregul sistem. El răspunde la fiecare detaliu.

Este ca un organism care răspunde la fiecare dintre celulele sale, la fiecare dorinţă. Sunteţi conectat la toată lumea şi nu puteţi să efectuaţi o singură acţiune fără să clătinaţi sistemul. Toată lumea începe să se deplaseze mulţumită vouă şi voi schimbaţi constant sistemul. Acţiunile mecanice au o influenţă minimă asupra sistemului şi cuvântul are, de asemenea, un efect minim. Dar intenţia voastră antrenează enorme schimbări în intregul sistem, chiar în acest moment în care intenţia voastră nu este tocmai corectă, dar încercaţi, încă, să ajungeţi la asta. Sunteţi ca un copil ce încearcă să avanseze.

Nu vedem un astfel de efect în lumea corporală, dar în lumea spirituală, oamenii care sunt la început în munca lor spirituală, generează un răspuns real şi puternic a întregului sistem, prin acţiunile lor.

Conform progresului vostru, treceţi, treptat, de la o persoană care execută acţiuni, la o persoană care serveşte celor care efectuează acţiuni, atunci când vă veţi ridica la nivelul Bina, Hafetz Hessed, sau chiar mai mult decât atât. Voi serviţi celor mici ajutându-i, dar ei sunt, de fapt, cei care aduc cele mai mari schimbări în sistem şi, cu certitudine, datorită vouă.

Starea de superior, fie că este mic sau mare, depinde de inferior, de MAN, de rugăciune, pe care ei o ridică. Dar sunt ei, cei mai mici, care ridică MAN (o rugăciune) şi, ca răspuns la ea, întreg sistemul este zdruncinat pentru a răspunde eforturilor lor de a se integra în sistem în înţelegerea şi sentimentul lor.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De mii de ani, mii de oameni au încercat să iasă din această închisoare, sentimentul unei mici lumi înguste, dar nu au reuşit să o facă. Şi asta nu se va schimba niciodată! Dorinţa de primire nu se va extinde niciodată voluntar în afara propriei dorinţe şi nu mă va elibera niciodată, deci nu pot să privesc realitatea prin ea şi să văd lumea reală.

Asta nu se va întâmpla! Dimpotrivă, din zi în zi, voi descoperi că dorinţa mea de primire a crescut, dar posibilitatea de descoperire de noi fenomene în ea sunt reduse. Asta mă trimite la sentimentul de exil, care mă obligă să caut şi să găsesc metoda înţelepciunii Cabala. Cabala explică faptul că, o persoană nu poate să vadă nimic mai mult în dorinţa sa egoistă. Trebuie să mă împac cu faptul că ego-ul nu-mi permite să simt altceva decât această lume. Dacă vreau ceva deasupra acesteia, atunci trebuie să schimb atitudinea mea cu privire la dorinţa mea de primire. Acum, văd realitatea într-un mod  selectiv, văzând numai ceea ce interesează ego-ul meu.

Dar, dacă vreau să văd o imagine mai largă, mai adevărată sau, cel puţin, o imagine mai aproape de adevăr, atunci depinde de mine să mă ridic deasupra dorinţei de primire, să merg dincolo de dorinţa mea egoistă.

De exemplu, pot să părăsesc dorinţa mea de primire şi să trec în dorinţa unui prieten sau a mai multor prieteni. Graţie acestui lucru, deja am extins percepţia mea şi voi simţi lumea care există în afara mea. Trebuie să mă conectez la dorinţa unui prieten. Dacă sunt capabil să simt realitatea în acest fel, atunci va fi deja complet diferit în raport cu ceea ce simt în ego-ul meu. Astfel, mă voi trezi din acest vis şi mă voi ridica deasupra mea. Cel puţin, voi fi în măsură să ies din cutia mea, din închisoarea mea.

Regula generală “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” derivă din această situaţie. Este mijlocul practic care permite unei persoane să iasă din micul său cocon, ceea ce ne apare ca această lume prin prisma interesului său personal, pentru a se ridica deasupra sa şi pentru a găsi un punct de vedere diferit.

Totuşi, pentru ca mintea mea să fie, cu adevărat, independentă de dorinţa mea de primire, nu ar trebui numai să vadă un prieten sau mai mulţi, ci mai degrabă, să mă conectez la o multitudine de alte dorinţe de primire individuale. Doar prin ele, de fiecare dată dintr-o altă perspectivă, voi vedea adevărata realitate.

La final, toate punctele de vedere, perspectivele individuale se vor conecta într-un singur punct de vedere colectiv, într-o vastă cercetare. Această observaţie se va extinde nelimitat, până ce voi fi complet liber de dorinţa mea de primire şi, prin dorinţele altora, voi primi libertatea. Percepţia mea asupra realităţii nu va fi supusă nici unei condiţii şi va fi obiectivă.

Un lucru minunat este că, adevărata percepţie este încă simţită în dorinţa mea de primire, dar trebuie să creez ochelari care corectează toate defectele, le neutralizează şi îmi dau posibilitatea de a vedea şi a simţi realitatea superioară.

Deci, spunem că munca spirituală se traduce prin necesitatea de “a iubi aproapele tău”, “de a se ridica la înălţimea Creatorului” şi aşa mai departe. Pentru noi, “Tora este explicată în limbaj uman” (Mishna); asta este ceea ce suntem pregătiţi să înţelegem şi să simţim. Totuşi, în realitate, este vorba aici de o schimbare în percepţia realităţii.

Dar, avem nevoie să desfăşurăm activităţi simple şi exerciţii pentru a atinge această schimbare de percepţie: fie prin dorinţa noastră egoistă primitivă, fie prin dorinţa de primire care este îndreptată spre dăruire. La final, ating o stare în care, eforturile mele pentru a schimba percepţia mea se transformă în plăcere, deoarece eu simt că sunt, deja, aproape de libertate.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala, 24.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→