Întrebare: În timp ce vorbesc cu prietenii, simt pe de o parte că inimile noastre sunt apropiate, iar pe de altă parte acolo există înţelegerea că privesc ca într-un abis şi că nu voi simţi niciodată pe nimeni.. Suntem atât de diferiţi: fiecare cu egoul său, că uneori interferează şi e deranjat iar uneori sare în ajutor şi ne permite să fim împreună. Cum putem să trecem acest punct în aşa fel că „bicicletele” noastre vor merge într-un final înainte şi vom putea urca pe ele şi nu vom cădea?

Răpuns: Pentru aceasta, omulare nevoie să simtă prin sentimentele sale ca fiind cel mai mic, intră în prietenii săi şi nu are nevoie de altceva. Trebuie să simtă: „ei sunt atât de mari, aş vrea să mă strecor între ei, iar acolo va fi speranţa că împreună cu ei voi merge înainte.” Este o bucurie mare ca o persoană să simtă aşa despre sine.

Întrebare: Dar aici intervine opoziţia. Trebuie simplu doar să o ignorăm?

Răspuns: Trebuie să lucrezi cu ea, nu doar să obiectezi, dar încearcă să asculţi prietenii.

Priveşte înspre locul de unde au venit prietenii pentru a participa la convenţie, cât de multă energie, timp, efort şi motive au irosit, unde locuiesc şi cum Creatorul i-a ales pe ei. Dacă îi vei privi din exterior nu vei vedea persoane frumoase şi deştepte. Fiecare are o personalitate diferită.

Dacă vei săpa mai adânc, aceasta este munca! Vei vedea că în interior este o scânteie a Creatorului pe care El a pus-o în fiecare din prieteni. Binenteles, acolo trebuie să fie veneraţia şi teama că fără ei eşti pierdut.

Trebuie să înţelegi asta. Trebuie să te gândeşti la asta devreme ce gândul măreşte dorinţa. Când dorinţă este mică, dar cu ajutorul gândurilor o măreşti constant, atunci creşte şi devine ceva puternic.

Dar eu vorbesc despre o senzaţie care este exactă şi clară. Dacă nu vei intra într-un „transport mutual” general, atunci vei rămâne pe marginea drumului. Trebuie să împingi, să te strecori între prieteni pentru a nu te pierde printre ei.

Din Convenţia din Krasnoyarsk 6/14/13, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că nu există nicio diferenţă între înţelepciunea Cabala şi educaţia integrală. Este aceeaşi idee, transmisă în cuvinte diferite. Conform articolelor lui Baal HaSulam, metoda este bazată pe recunoaşterea importanţei obiectivului, pe ieşirea din ego, ridicându-ne deasupra noastră, în unitatea în care-l descoperim pe Creator, forţa superioară, forţa integrală a naturii.

Toate condiţiile despre care citim şi vorbim sunt adevărate şi, de asemenea, putem să le punem în practică, în educaţia integrală. Dar în educaţia integrală nu utilizăm termeni precum Creator, fiinţă creată, Lumina Înconjurătoare, Sefirot, Partzufim, etc…

În general, vom descrie aceleaşi condiţii şi aceleaşi procedee utilizând limbajul obişnuit. Spunem că forţa unităţii integrale apare progresiv, în unitatea şi adeziunea dintre noi, sau cum spunem astăzi, “înţelepciunea mulţimii sau inteligenţa colectivă”. Este Creatorul, este Lumina. Acest lucru nu se întâmplă dintr-o dată, ci puţin câte puţin, până când vom atinge nivelul real dar, în ansamblu, este acelaşi lucru.

De fapt, atunci când vom utiliza terminologia educaţiei integrale, veţi începe să înţelegeţi termenii cabalistici mai bine, semnificaţia lor interioară. La urma urmei, suntem obişnuiţi cu anumite cuvinte, dar ce se ascunde în spatele lor? Care este scopul lor? Care este mesajul? Noi nu simţim asta foarte exact.

Astfel, atunci când ne apropiem de educaţia integrală, începem să simţim cu adevărat ce este metoda Cabala, cum uneşte oamenii şi îi aşează împreună, în secţiunea dintre ei, ce înseamnă descoperirea reţelei de forţe ale conexiunilor altruiste reciproce. Adică acolo unde următorul nivel al naturii se va dezvălui, adevăratul nivel uman, sau cel al Creatorului.

Aşadar, nu încercăm să scăpăm de înţelepciunea Cabala, ci pur şi simplu de a o exprima în cuvinte diferite. Mai mult, în primele etape ale acestei ştiinţe a fost utilizată o metodă similară. Ştim deja că există patru limbaje pentru descrierea stării superioare integrale spirituale:

● Limbajul Torei, care este cel mai simplu, în care totul pare a fi descris ca o naraţiune “istorică”

● Limbajul Midrash

● Limbajul Haggadah

● Limbajul Cabalei

Limbajul Cabalei este cel mai precis, este un limbaj tehnic care utilizează doar o terminologie precisă:  forţe opuse, care operează mutual, prin repulsie şi atracţie, se apropie şi se depărtează. De fapt, este clarificarea vectorilor, exact ca în matematică. Cooperarea dintre două forţe opuse, prin conexiunea pe care o ating între ele. Această conexiune este numită Masach (ecran).

Deci, întregul sistem este foarte simplu. Forţa dăruirii este prezentată coborând de sus în jos şi, dacă forţa recepţiei poate să se transforme şi să lucreze cu Masach, ea devine asemănătoare şi egală cu forţa dăruirii. Ele se conectează şi, în plus faţă de conexiunea dintre cele două, există un sentiment de stare superioară.

Noi suntem forţa dorinţei. Nimic nu a fost creat, cu excepţia dorinţei. Deci există  lumina, forţa dăruirii, şi există o dorinţă, forţa primirii. Putem face ca forţa dorinţei să semene cu forţa dăruirii. Apoi, aceste două forţe nu vor fi opuse, ci se vor conecta reciproc  şi, în această conexiune, noi ne vom descoperi în starea de forţă superioară.

Astfel, revelaţia Creatorului, revelaţia forţei superioare, se desfăşoară în interiorul nostru. De fapt, devenim Creatorul. Deci, Creatorul este numit Bo-re (vino şi vezi), ceea ce înseamnă că Îl descoperiţi în voi. Vă schimbaţi calităţile personale şi apoi, aceste atribute corectate vor deveni dezvăluirea Creatorului în interiorul vostru.

Desigur, este un alt lexic, dar tot restul este la fel, nu a fost inventat nimic nou şi nu este nimic altceva aici. Este aceeaşi ştiinţă care se exprimă nu numai în aceste patru limbaje, dar într-un mod actualizat, utilizând terminologia sistemului social modern.

Din pregătirea congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

Filed under: Congrese, Educatie, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Pacea: Rabbi Akiva descrie două tipuri de oameni: primul este tipul “magazin deschis”. Ei consideră lumea ca un magazin deschis fără negustor. El spune despre ei: “cartea este deschisă şi mâna scrie” adică, deşi ei nu văd că există un cont pentru acţiunile lor, acestea sunt scrise în carte. Asta se face prin legea de dezvoltare, imprimată în creaţie împotriva voinţei umanităţii, prin care faptele celor păcătoşi provoacă inevitabil acţiuni bune, aşa cum este arătat mai sus. Al doilea tip este numit “cei care vor să împrumute”. Aceştia iau în considerare negustorul şi când iau ceva de la magazin, o iau ca un împrumut. Ei promit să plătească negustorului preţul dorit, adică să atingă scopul prin asta. Cu privire la ei, el spune: “cei care vor să împrumute pot veni să împrumute”.

Punctul din inimă determină totul. Dacă am un punct din inimă şi îl umplu corect, aparţin celui de-al doilea tip, iar dacă nu am un punct din inimă, muncesc precum primul tip. Noi avem un punct din inimă astfel că dorim să abordăm Creatorul cu cererea corectă: “Îmbracă-Te în noi şi realizează munca”. Aceasta este numită: “Fii Mei m-au învins”.

În plus, dorim să ajutăm oamenii care nu au punct din inimă şi care nu pot cere asta, dar care vor, de asemenea, să cumpere produse de la “magazin”. Trebuie să-i învăţăm cum să ia de la magazin. Apoi, vom merge împreună la magazin, ca şi cum am avea un card de credit cu care vom plăti factura.

Întrebare: Există reduceri în acest magazin?

Răspuns: Creatorul acordă întotdeauna reduceri, doar numai reduceri speciale. El nu scade preţul, dar stimulează atitudinea corectă în noi, în avans. Astfel, noi spunem:“Tu m-ai înconjurat în urmă şi înainte”. Ca şi cum El se află în spatele unei invizibile case de marcat şi, în acelaşi timp, ne conduce la ea.

Partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 07.06.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 20:14: “Să nu pofteşti la casa aproapelui tău, să nu pofteşti la femeia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la vaca lui, nici la măgarul lui, nici la orice alt lucru care aparţine aproapelui tău.”

O casă, o femeie, un servitor, un bou sau un măgar, toate reprezintă dorinţele majore ale omului, care se conectează gradual în el,  începând de la vasele externe până la dorinţele cele mai intime.

“Să nu pofteşti”, înseamnă că trebuie să lucrezi cu dorinţele tale pentru a dărui şi nu pentru tine. Dacă până acum a fost vorba de ceea ce ai şi cum ar trebui să lucrezi cu asta, acum este vorba de ceea ce are celălalt şi tu nu poţi folosi.

A folosi înseamnă a vrea. Nu este doar “să nu pofteşti” în sensul “să nu iei” ci de fapt de a nu pofti, astfel încât nu vei simţi nici cea mai mică invidie faţă de celălalt. Apoi, vei începe să înţelegi că, dacă te conectezi la el, nu vei vedea imaginea lui.

De obicei, vezi într-o persoană ceva bun şi rău şi o vei invidia puţin…Nu o poţi vedea aşa cum este în realitate, o vei vedea în raport cu tine, fie mai bună, fie mai rea, într-un fel sau altul. Dacă nu o priveşti prin prisma invidiei, etc., nu vei vedea imaginea sa.

Niciodată ea nu ţi se va arată, deoarece substratul nostru este ca un disc compact sensibil la lumină, care se află în spatele lentilei camerei care captează imaginea, o transformă în semnale electrice şi le transmite la control, astfel încât substratul nostru percepe totul numai în raport cu noi: în ce măsură pare mai bun sau mai rău cu privire la ego-ul meu.

Dacă scap de el, atunci eu nu te văd, dispari din faţa mea. Ce se întâmplă ? Se pare că lumea nu există. Nu văd decât vidul absolut.

Asta înseamnă că starea corectată implică o lipsă de invidie în mine şi a tuturor celorlalte stări cu privire la alte persoane si la umanitate. În acest caz, încep să înţeleg că nu există nimeni şi că totul dispare. Apoi, trebuie să găsesc un atribut cu totul nou, atribut care-mi va permite să văd ceea ce există.

Se pare că, dacă anulez ego-ul meu, atunci toată imaginea de ansamblu a lumii se anulează şi lumea nu există. Deci, ce există? Nimic altceva decât atributul de a dărui. Cum îl pot percepe? Încep să mă schimb în funcţie de acest atribut de dăruire şi, în măsura în care nu sunt compatibil cu el, încep să văd diferenţele si invers; în măsura în care sunt compatibil cu el, încep să simt acest atribut, deoarece un contrast a fost creat.

Se pare că o parte a lumii în care nu sunt compatibil cu atributul de dăruire este încă a mea, iar partea lumii în care sunt compatibil cu atributul de dăruire este Creatorul. Apoi, vom apărea doar eu şi Creatorul şi nu există altcineva în afară de noi.

Când ating, progresiv, corectarea completă, este ca şi cum aş dispărea şi rămâne doar sentimentul meu de unic Creator,. Astfel, ajung la recunoaşterea faptului că “nu există nimeni în afară de El”.

Din kab.tv, “Secretele cărţii eterne”, 04.03.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce trebuie să fac dacă majoritatea prietenilor mei din grupul de zece sunt foarte slabi si mă trag in jos?

Răspuns: Omul trebuie să se zbată şi să îi tragă după el. În acelaşi timp trebuie să apeleze la ajutor pentru ca în interiorul acestor zece câţiva prieteni puternici să fie incluşi, asemeni ţie. Dar este interzis să îi paraseşti pe cei slabi. Trebuie să îi întăreşti. Aceasta este corectarea.

Corecţia este de o aşa natură că fiecare devine egal şi unificat,  nu câţiva prieteni distinşi sunt aleşi iar restul sunt eliminaţi.

Dacă cineva se duce de la un grup de zece la un altul, mai puternic, şi reuşeşte acolo, iar ceilalţi vor cădea chiar şi mai jos fără el, atunci aceea nu este corecţie ci corupţie. Noi abordăm corecţia generală a întregii lumi, deşi astăzi în timp ce intrăm intr-o zonă mai mare; o creştere nu doar în înălţime, vom atinge în acest fel un mai mare succes.

Noi credem că trebuie doar să urcăm simplu pe scară, dar ridicarea pe  treptele scării depinde de răspândirea împrejur. Această scară a crescut sub forma unui con, ca şi dunele de nisip construite de copii. Dacă vrei ca duna ta de nisip să fie înaltă, trebuie ca baza să o construieşti mai larg. Identic, dezvoltarea noastră ascendentă este construită la fel. Nu poate fi sub o alta forma. Este imperativ.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 6/6/2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 20:3 – 20:5: Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici orice fel de asemănare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau care sunt jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la a treia şi a patra generaţie a celor care Mă urăsc, şi care arată milă până la a mia generaţie a celor care Mă iubesc şi care păstrează poruncile Mele.

Poruncile sunt considerate ca baza întregului cod uman al întregii existenţe umane. Ele sunt recunoscute de către toate religiile, toate societăţile, şi servesc ca bază pentru o viaţă socială. Totuşi, în Cabala, ele au o semnificaţie total diferită.

Cu alte cuvinte: “Eu sunt singurul! Eu sunt incorporal! Eu nu pot fi reprezentat, imaginat sau înţeles! Nu vă dau niciun indiciu a ceea ce Sunt! Eu nu pot fi pus în buzunarul vostru, plasat în colţ sau agăţat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă de la Mine şi Eu nu pot lua forma unui fel de semn. Nimic din toate astea nu este posibil!

Oamenii sunt foarte diferiţi. Un copil primeşte o jucărie şi nu o mai aruncă o lună sau două. Aceasta îl calmează.

O persoană merge într-un templu, se roagă, se confesează şi asta îl calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea este un medicament, un remediu pentru a ajusta preocupările lor, o prevenire a diverselor activităţi sociale, familiale şi alte probleme.

Noi nu avem nimic concret aici. Este imposibil să Îl imaginezi, ceea ce înseamnă că nu există o persoană de apelat, aceasta e o mare problemă. De fapt, aceasta se traduce în faptul că nu există Dumnezeu pentru o persoană obişnuită care trăieşte în această lume ? Noi suntem incapabili să-L vizualizăm sau să-L simţim. Este o proprietate abstractă de dăruire, ceva inform care umple totul şi, în acelaşi timp, nimic. Ce senzor ne va permite să-L dezvăluim ? Trebuie să începem să-L simţim într-o manieră sau alta. Totuşi, nu este nimic în jurul nostru.

Pur şi simplu nu ne putem imagina pe Domnul, puterea superioară, aşa cum este descris în Tora şi nu putem stabili un contact cu această forţă. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să prindem ceva, să facem apel la cineva şi să-L înfăţişeze într-un fel.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de la noi ? Este ca şi cum am pluti în aer. De ce este aşa?

Răspuns: Deoarece noi trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm până la gradul Său. Atunci, noi vom simţi ceva ce nu am simţit înainte şi vom defini lucrurile pe care înainte eram incapabili să le înţelegem. Aceasta va deveni posibil deoarece vom primi un nou set de senzori, numit cele cinci Sefirot.

Înainte de a realiza asta, nu există un astfel de lucru ca “Dumnezeu” pentru noi. Nu este nimic! Desigur, există natura care ne răsuceşte, ne trage înainte şi se joacă cu noi, ne obligă să continuăm să trăim, pentru a da naştere la cineva, controlează comportamentul nostru în mediul nostru şi în societate şi apoi ne îngroapă. Asta-i tot.

Am exagerat totul arătând că oamenii nu au nicio relaţie cu Creatorul sau cu Tora. De aceea este spus că Tora este intactă, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, măcar o dată. Tora este o învăţătură (precept); este un mecanism spiritual total deconectat de la om. Faptul că am ales-o ca fiind sursa frumoaselor noastre reguli şi legi morale este foarte liniştitor. Fără ea, nu am fi fost decât nişte barbari.

Cu toate acesta, ţin să subliniez că aceste reguli şi aceste legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înţelegem că puterea Torei, veridicitatea şi esenţa acesteia nu se referă la reguli şi legi. Puţin important ceea ce facem în această lume, ceea ce contează este de a ştii dacă reuşim să ne ridicăm la nivelul următor, acolo unde Creatorul ne este revelat. Pentru asta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să ne apară ca o imagine sau ca un fenomen. Conştiinţa noastră se ridică la un nivel la care nu avem nevoie de imagini, deoarece putem să ieşim din noi înşine.

Aceasta explică de ce porunca: “Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine” vine în primul rând, de ce este considerată ca o poruncă majoră şi de ce precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea nu este aleatorie; ele sunt organizate într-un anumit fel) defineşte îndeplinirea acestei porunci principale speciale.

Dacă nu putem observa această poruncă, toate celelalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne duc la scop. Constant, trebuie să păstrăm în minte această poruncă primară. Pentru asta, trebuie să îndeplinim celelalte porunci.

Din programul kab.tv, “Secretul cărţii eterne”, 25.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa vedem în mod constant exemplul bun al prietenilor care ne arată o imensă putere de muncă şi devotament faţă de scop. Când mă uit la un prieten slab, chiar dacă este pe acelaşi drum ca mine, devin şi eu slab. Trebuie să acceptăm că muncim împreună şi că ne susţinem reciproc.

Doar observând oameni slabi, chiar şi în societatea noastră, ne facem un deserviciu, deoarece ne slăbesc arătându-ne exemplu negativ. Privesc prietenul şi încep să cred şi eu că pot studia mai puţin sau că pot să nu vin în fiecare zi la lecţie.

Deci, trebuie să văd un foc arzător în toată lumea. Societatea trebuie să ceară asta de la toţi membrii. Nimeni nu poate sta deoparte şi să studieze liniştit în colţul lui. Trebuie să fie un exemplu pentru ceilalţi.Trebuie să simt faptul că primesc imbolduri pentru măreţia scopului de la toată lumea, să simt cum apar zilnic noi schimbări în ei, faţă de Creator şi faţă de mediu, să simt ca şi cum sunt în spatele altora care avansează repede şi astfel voi fi atras de ei şi voi invidia în mod egoist succesul lor şi nu voi putea să mă liniştesc.

Dar dacă ei nu îmi furnizează toatea cestea, nu am nevoie de o asemenea societate.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi trecem prin diferite etape. Mai devreme, aţi vorbit despre necesitatea de a studia sursele cabalistice şi acum acordaţi mai multă atenţie educaţiei integrale…

Răspuns: Nu neg ce am spus înainte. Văd aceasta ca rezultat al mişcărilor spre realizarea kli-ului comun (vas). Nu este nicio contradicţie.

Vin în clasă dimineaţa şi nu ştiu ce vom studia, nici subiectul, nimic, nu e important pentru mine: în principiu, noi studiem acelaşi lucru. Acelaşi material este repetat mereu, chiar dacă, de exemplu, Rabash are un număr mare de articole, noi nu am deschis sau citit multe dintre ele. Studiul celor zece Sefirot conţine volume întregi pe care niciodată nu le-am studiat şi aşa mai departe.

Mai mult, în afară de lucrările lui Baal HaSulam şi Rabash, există multe cărţi interesante de Cabala, de care noi nu ne-am atins. Pur şi simplu, nu avem timp pentru asta şi sincer, nu avem nevoie. Noi trebuie să fim implicaţi în îndeplinire, în loc să studiem toată literatura cabalistică care a fost creată înaintea noastră. Este imposibil de a afla totul. Există zeci, chiar sute de veritabile surse cabalistice, dar nu toţi cabaliştii pot prezenta materialul în mod corect, deşi au fost mari în atingerea lumii superioare.

Totuşi, prezentarea materialelor, într-o manieră accesibilă, necesită alte calităţi. Chiar şi Moise a vorbit despre dificultăţile sale, deoarece nu se putea exprima bine.

De aceea, noi studiem practic, doar ceea ce este necesar. Şi mă bazez pe studenţi pentru asta. Ei aleg materialul şi stabilesc forma exterioară a lecţiei, dar conţinutul intern al lecţiei se derulează conform unei anumite linii. Deci, nu există nicio abatere.

Pregătirea Congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Biblia, Exodul, Jethro, 20, 7: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; deoarece Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert” … este o acţiune realizată de o persoană: “Căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert” este răspunsul Forţei Superioare la acţiunea unei persoane.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”… înseamnă că nu puteţi atrage forţa Creatorului pentru a efectua anumite acţiuni egoiste deoarece Creatorul este forţa de dăruire absolută, atributul dăruirii. Nu puteţi să-I cereţi sau să-L folosiţi în scopuri egoiste în niciun fel. Asta nu va duce la nimic, deoarece aceste acţiuni vă îndepărtează de Creator şi asta este pedeapsa.

Dacă Creatorul este absolut perfect, este imposibil să-L influenţezi în vreun fel! Puteţi să-L folosiţi numai în scopul de a vă corecta pe voi înşivă sau pentru a vă îndepărta de corecţie. La aceasta se referă, de fapt, toate poruncile. Cele zece porunci sunt cele mai importante, deoarece o persoană este format din zece atribute principale.

Primul atribut, “nu este nimeni în afară de El”, aparţine Sefira Keter (cap), care este aparent ideologic şi detaşat de tot restul. Voi nu-L vedeţi, nu-L auziţi, nu-L cunoaşteţi, nu-L simţiţi. Nu puteţi să-L folosiţi în niciun fel!

Al doilea atribut este de a nu-L atrage în scopuri egoiste, şi aparţine atributului de Hochma. Există un fel de delegare de autoritate aici, un fel de dezvăluire a Creatorului, pe care o persoană o poate folosi. Dar, atenţie, dacă folosiţi această lumină fără o pregătire corectă, puteţi să o primiţi în interior şi asta poate să vă ducă la o spargere. Aceasta vă îndepărtează de Creator! Lumina de Hochma vă aruncă înapoi.

Totuşi, dacă utilizaţi lumina de Hochma în mod corect, adică pentru corectarea dorinţelor voastre şi nu în zadar, ea va clarifica şi analiza totul corect. Veţi şti cine sunteţi şi veţi fi în măsură să continuaţi munca în mod corect.

Deci, ar trebui să se acorde atenţie în direcţia în care se lucrează. Creatorul nu iartă erorile noastre şi o acţiune greşită conduce la un rezultat nedorit.

Din programul kab.tv, “Misterele cărţii eterne”, 25.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash „conform cu ceea ce se spune despre „iubeşte-ţi aproapele”, este iubirea pentru prieteni. Dacă fiecare este anulat în faţa prietenului său şi se amestecă în el, ei devin o singură masă unde toate micile părţi care doresc dragostea faţă de ceilalţi se unesc într-o forţă colectivă, forţă ce se compune dintr-un mare număr de părţi. Şi când omul are o mare forţă, poate pune în practică dragostea faţă de ceilalţi.

Şi atunci, el poate realiza dragostea faţă de Creator. Dar condiţia pentru aceasta este ca fiecare să se anuleze înaintea celuilalt. Totuşi, când omul este separat de prietenul său, el nu poate primi partea pe care o poate primi de la prietenul său.

Astfel, toată lumea ar trebui să spună că nu este nimic, comparativ cu prietenul său. Precum scrierea numerelor: dacă scrieţi întâi „1”, apoi „0”, este de zece ori mai mult. Când scrieţi „00”, este de o sută de ori mai mult. Cu alte cuvinte, dacă prietenul său este numărul 1, şi zero îl urmează, înseamnă că el primeşte de la prietenul său de zece (10) ori mai mult. Şi dacă el spune că este de două ori zero, în raport cu prietenul său, el primeşte de la prieten, o sută de (100) de ori mai mult.

Cu toate acestea, dacă dimpotrivă, el spune că prietenul său este 0 şi el este 1, atunci el este de zece ori mai mic decât prietenul său 0,1. Şi dacă el poate spune că este 1 şi că are doi prieteni care sunt 0 în raport cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, ceea ce înseamnă 0,01. Astfel, gradul său scade în funcţie de numărul de zero-uri de la prietenii lui.

Dacă vreau să primesc ceva de la cineva din lumea noastră, trebuie să plătesc înapoi, sau să iau cu forţa, aşa cum cel mare ia de la cel mic. În acest caz, cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt şi pot primi mai mult de la el. Acesta este modul în lumea corporală, atunci când vorbim despre primire în dorinţa de a primi.

Dar, dacă este vorba despre recepţia puterilor spirituale, aceasta funcţionează conform unei legi contrare. Cu cât prietenul este mai important, şi cu cât îl văd mai mare, cu atât pot primi de la el.

Nu pot primi nimic de la cineva care este egal cu mine, din moment ce el este la acelaşi nivel cu mine. Dar, dacă este şi un pic mai mare decât mine, pot deja să primesc ceva de la el, şi, cu cât îl ridic mai mult, cu atât mai mult voi putea primi.

Asta nu are nimic de-a face cu prietenul în sine, ci doar cu modul în care îl tratez cu privire la mine (în raport cu mine). Ca elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma, care nu au avut nicio idee despre modul în care profesorul a lucrat cu privire la ei. El se vedea mai mic relativ la elevii săi şi astfel el a primit puteri spirituale prin ei.

Totul depinde de importanţa prietenului vostru în ochii voştri. Cu cât este mai mare, cu atât pot primi forţa dăruirii de la el. Dar, dacă este vorba de primirea puterilor egoiste, atunci este vorba despre un alt principiu, conform căruia cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt, pentru a umple ego-ul meu.

Deci, puterea spirituală pe care o primiţi de la mediu nu depinde decât de voi, dacă este 1000 sau 0,001. Trebuie să fim într-un grup de zece care munceşte în conexiune şi în care fiecare este, într-un fel, legat la dorinţa de dăruire, precum elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma. Dar acest lucru este suficient, deoarece tot restul depinde numai de voi şi de măsura în care te supui!

Nu veţi avea niciodată puterea de a avansa, dacă nu veţi primi puterea mediului. Deci, regula de a te supune înaintea prietenilor, chiar şi prin acţiuni fizice, este mijlocul cel mai eficient de a avansa. Nu trebuie să credem că vorbesc cabaliştii despre asta doar pentru a stabili relaţii corecte, în acelaşi mod în care noi învăţăm copiii în lumea noastră să se comporte moral, deoarece această abordare este opusă înţelepciunii Cabala.

Noi facem acest lucru pentru unicul scop de a primi forţa dăruirii, a Creatorului, prin alţii. Deoarece mă supun, Lumina poate circula în mine, prin prieteni. Dacă îi tratez pe alţii ca şi cum ar fi, cu adevărat, mai mari decât mine, voi putea primi puterea dăruirii prin intermediul lor. Este suficient să-i tratez cu intenţia de „a dărui” şi, în relaţiile dintre noi, voi începe să simt Creatorul şi voi fi în măsură să Îi aduc mulţumire.

Graţie dăruirii asupra prietenilor, voi fi capabil să simt cum pot atinge dăruirea către Creator. Va fi revelat în mine, prin imaginea grupului pe care-l voi vedea în Lumina dăruirii mele. Astfel, regula „Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi” este obiectivul principal al muncii noastre, ceea ce este un sentiment constant de umilinţă faţă de prieteni, şi prin urmare, noi construim puterile dăruirii.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→