Întrebare: Dacă o persoană nu s-a realizat într-un grup, nu a dobândit o intenţie pentru a dărui, cum poate să se întoarcă spre marele public şi să-şi facă griji pentru el, să se preocupe de el?

Răspuns: Aici este interesul grupului, ca o avangardă pentru noi. Întâi, ne construim. Şi ieşim spre marele public cu condiţia că, mai presus de toate, ajută grupul. În timp ce eu nu accept forma corectă în mijlocul grupului, nu am niciun motiv să merg spre mase. Chiar şi azi, diseminarea noastră exterioară masivă înseamnă că noi simţim o nevoie şi mai mare de a ne uni în interior.

În plus, copiii care sunt născuţi într-o familie, dau mai multă forţă uniunii conjugale; ei dau părinţilor lor necesitate şi motiv pentru a continua să fie împreună. Şi invers, cuplurile fără copii divorţează mai uşor, fără sentimentul reciproc de apartenenţă; ei nu văd niciun motiv pentru a continua să fie împreună.

Prin urmare, cand ne facem griji pentru public, noi menţinem în primul rând consolidarea şi unitatea prietenilor. Şi apoi, în munca cu marele public, avem un dublu avantaj: pe de o parte, realizăm acest lucru, conform poruncii Creatorului, pe de altă parte, prin consolidarea constantă în grup conform cu cerinţele factorilor externi, dobândim capacitatea de a primi forţă interioară de sus.

În acest mod, componentele acestui triunghi acţionează mutual: grupul, publicul extern şi Creatorul. Şi Creatorul acţionează asupra noastră prin publicul larg.

 Şi aşa, până ce totul devine unul.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu am motivaţia de a participa la diseminare, în ciuda a toate acestea, ce m-ar forţa să ies şi să diseminez?

Răspuns: Aceasta ar trebui să fie aspiraţia sufletului tău. El nu este în tine. Dimpotrivă, el este în legătura ta cu alţii. Cu toate acestea, pentru ce trăieşti ?Astăzi, exişti ca un “animal”. Te-ai născut, trăieşti ceea ce ţi-a fost destinat şi mori. Nu ai găsit nimic. Nu ai făcut nimic. Nicio amintire din tine nu va rămâne. După aceea, vei apărea din nou în această formă sălbatică, ţi s-a dat ocazia de a te realiza, din nou, din acelaşi punct, dar într-o stare mai rea, deoarece nu ai făcut-o în trecut.

Ai nevoie de a prinde din urmă, de a rambursa datoria. Pentru ce studiezi? De ce? Unde este măreţia ta faţă de Creator? Creatorul este calitatea de iubire şi dăruire. Cum o obţii? Măreţia caracteristicii de dăruire şi iubire este exprimată astfel: vă consacraţi acestei caracteristici şi vă străduiţi să o realizaţi.

Întrebare: Totuşi, dacă mă duc să diseminez este un calcul egoist.

Răspuns: Desigur, începi să diseminezi dintr-un calcul egoist, dar, când începi să munceşti cu masele, dorinţele lor şi lipsurile lor pătrund în tine. Necesitatea ca ei să reuşească apare în tine, deoarece ei devin preţioşi şi importanţi pentru tine, ca proprii copii, şi vei începe, deja, să ceri pentru ei şi, chiar dacă ceri în mod egoist, ceri pentru alţii şi nu pentru tine, prin urmare, începi să primeşti o ascensiune.

Din Congresul “Bucuria în unitate”, Stockholm, 31.08.2013, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam (O poruncă): Nu este pentru a servi Creatorul sau pentru a păstra Mitzvot (porunci) cu excepţia cazului în Lishma (în numele Lui), aducând astfel mulţumire Creatorului.

“A servi Creatorul” este dăruire pură şi “a păstra Mitzvot (porunci)” este auto-corectarea pentru dăruire prin Lumina care Reformează sau “Tora”.

Voi acţiona în scopul de a dărui, fără niciun interes personal. De aceea, am nevoie de Lumina Superioară, graţie ei, voi putea efectua acţiuni nu asupra “combustibilului” meu egoist sau pe baza unui interes personal. Am nevoie de forţa superioară care-mi va da posibilitatea de a dărui fără niciun motiv, fără o justificare în ceea ce priveşte natura mea, logica mea. Apoi, pot să dăruiesc pentru a aduce plăcere Creatorului.

“Creatorul” este ceva în afara mea, fie că este o persoană, umanitatea sau Creatorul. Nu-mi pasă cine anume.  Tot ceea ce ţine de “corpul” meu aparent dispare şi nu mai există în ochii mei. Asta-i ceea ce simt. Se pare că “a aduce plăcere Creatorului” este ca a arunca ceva, a pierde ceva pentru totdeauna.

Totuşi, înţelepţii noştri au introdus deja practica de a se angaja în Tora şi Mitzvot chiar şi în Lo Lishma (nu pentru numele Lui), deoarece “de la Lo Lishma va veni la Lishma”…

Cu alte cuvinte, chiar dacă sunt incapabil să dăruiesc acum, trebuie să acţionez cât pot de bine, să fac tot ce pot în grup, în clasă, etc. Şi atunci, după ce au trecut o serie de stări, voi ajunga la dăruire. De ce? Deoarece acţiunile pe care înţelepţii mi le recomandă, chiar şi fără intenţia mea corectă, atrag la mine Lumina care Reformează.

Cum este posibil? De ce, aplicând sfaturile înţelepţilor, pot atrage Lumina? De fapt, citesc într-o carte şi aud de la profesor că am nevoie să fac asta şi asta. Cum poate această forţă să mă schimbe? Cum funcţionează, mai exact, acest mecanism?

Faptul este că, urmând sfaturile marilor înţelepţi, stabilesc o legătură cu ei şi apoi, obţin realizarea spirituală din partea lor. Simt acest lucru ca Lumina Înconjurătoare deoarece, eu nu o pot tolera, încă, în dorinţele mele. De fapt, ea mă umple, este cu mine, dar nu o pot “procesa” în vasele clare pentru a munci, cu adevărat, cu ele. Totuşi, ele mă corectează şi mă “formatează”.

Astfel, urmând sfaturile profesorilor, mă conectez prin intermediul lor la Malchut a lumii Infinitului.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dacă o persoană este în căutarea unei modalitati de a se conecta cu Regele, pentru a apărea înaintea Lui, ii este trimisa această oportunitate. Suntem onorați să efectuam o astfel de diseminare asupra publicului larg, incat găsim necesitatea de a lua contact cu Creatorul, simtind dependența noastra fata de El.

Întreaga lume se simte dependenta de ceva care nu este clar. În fiecare zi există un sentiment crescând de neputință și de incertitudine a ceea ce se va întâmpla mâine. Dar noi am ales dezvoltarea spirituală ca scopul vieții noastre și merităm oportunitatea de a efectua actiuni materiale pentru acest lucru. Aceasta munca ne aduce la concluzia despre propria noastră neputință în raport cu scopul.

Noi înțelegem că avem nevoie de Creator, de ajutorul Lui. Ne lipsește motivația, importanța scopului, persistența și stabilitatea în avansarea catre el și ne întrebam de ce facem acest lucru și cine are nevoie. Toate acestea ne forțeaza să cautam legătura cu Creatorul, sa cerem ajutor, și sa legam tot succesul nostru de El.

Cu cat mai multe eforturi facem, cu atat mai prețios devine scopul în care am investit atât de mult și cu atat mai mult avem nevoie de Creator. Și cine nu vrea să investească mult efort, nu apreciază mult scopul și , prin urmare, nu are multa nevoie de Creator. Rezulta că contribuția fizica in diseminare, in munca cu publicul , este mijlocul care ne aduce mai aproape de Creator, deoarece din cauza aceasta, simțim tot mai mult dependența fata de El.

Putem dezvolta acest sentiment al dependenței noastre fata de forța superioară în grup la atelierele de lucru . Și dacă suntem leneși în asta , Creatorul va trebui să adauge unele probleme, suferinta. Dintr-o dată, există dușmani, rau-voitori, și ne vom simți mult mai dependenti fata de Creator.

Aici este răscrucea dintre calea suferinței și calea Luminii. Dacă vom încerca să ne agațam de Creator atunci când viața este bună, vom avansa prin calea Luminii. Iar dacă uităm și suntem un pic leneși, atunci vom vedea imediat cum avem mai puțin  succes și avem mai multi și mai multi dusmani. Creatorul ne corectează în acest fel , ca și cand ar indrepta racheta catre țintă, corectandu-i traiectoria la dreapta și la stânga, și returnand-o la cursul corect. Astfel, trebuie sa continuam sa ne mișcam, pentru a atinge scopul. Întregul proces va fi dezvăluit în această munca.

Este bine ca de fiecare data venim la o companie, închisoare, școală , organizam conferințe, workshopuri și mese rotunde, ne simtim obositi si lipsiti de orice forță, de orice motivație. Și atunci avem nevoie să apelam la Creator din nou! Astfel, suntem permanent reînnoiti. Acest lucru ne obligă să fim reînnoiti. Iar cei care nu fac acest lucru, nu simt nevoia de a apela la Creator, nu există nici un motiv pentru asta.

Astfel, ridicam o rugăciune pentru ajutor, MAN , pentru că vedem că Creatorul trebuie să fie la începutul tuturor acțiunilor noastre. Și doar ca să-L multumesc pe El, merg la fiecare misiune. In fiecare acțiune trebuie să ma văd pe mine efectuand aceasta misiune, iar pe oamenii pe care îi întâlnesc în calitate de reprezentanți ai Creatorului. Creatorul i-a trimis la mine pentru ca, prin contactul cu aceste persoane sa descopar pe Creator în practică, între noi, în legătura dintre vasele sparte.

În final, trebuie să ajungem la starea când ne vom anula ego-ul; acesta rămâne mai jos și ne conectam deasupra lui, dupa cum se spune : „Dragostea acoperă toate greșelile”.  Ajungem la iubirea pentru Creator, prin iubirea  pentru fiintele create. Una este Lumina, iar ceilalti sunt vasul. Astfel, vom avansa.

Se spune: „Cel care stă acasa nu este ca cel care sta in fata Regelui”. Dacă suntem gata să iesim din casa noastră și să stam în fața regelui, atunci iesim sa diseminam. Și atunci, în fiecare secundă avem posibilitatea de a contacta Creatorul și nevoia, necesitatea pentru acest contact, pentru că altfel nu putem face nici un efort.

Trebuie doar să înțelegem că slăbiciunea noastră este un înger special care ne ia puterea pentru a ne forța să apelam la Creator. Nu există nici o uitare; toate acestea sunt forțe speciale care lucreaza in mod special cu noi. Nimic nu este intamplator… Nu este nici un accident !

Din pregătirea pentru Lecția zilnica de Cabala 23/08/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, Truma , 25:8-25:9 : „Şi ei Mi-au făcut un sanctuar pentru ca să trăiesc în mijlocul lor. Potrivit a tot ceea ce v-am arătat, modelul Mishkan  şi modelul tuturor vaselor sale, aşa veţi face”

Un sanctuar este o dorinţă puternică egoistă care este corectată astfel încât să poată lucra în opoziţie cu sine pentru a dărui Creatorului, atunci când Creatorul este mai important pentru ea decât ea îsăsşi Aceasta determină nivelul ei.

Un „sanctuar” există în fiecare.  Este în cea mai intimă parte egoistă, în a patra parte a ego-ului, pe care Sfânta Sfintelor a stabilit-o marea dorinţă egoistă. Astfel, marele preot care poate intra în sanctuar este cel mai mare egoist. Înainte de distrugerea Templului în sanctuar oamenii erau obişnuiţi să cumpere un loc în Templu, pentru mari sume de bani. Marele preot a vândut acest loc deoarece nu a putut să depăşească ego-ul său, deşi ştia că va muri de Yom Kippur din cauza aceasta. Acest lucru vine pentru a ne arăta cât de mare a crescut ego-ul său.

Aceasta înseamnă că Sfânta Sfintelor este locul în interiorul unei persoane unde Creatorul este revelat. Este cea mai mare dorinţă egoistă care a fost corectată şi devine în scopul de a dărui. Este într-un ego incredibil şi de neînţeles şi, în acelaşi timp, de asemenea, atributul de dăruire şi dragoste, în opoziţie cu ego-ul.

Aceasta înseamnă că există un punct mic alb în centrul întunecat al ego-ului, care luminează întunericul. Există diferite structuri în jurul lui: o curte, un cort (sanctuar), cercuri, etc.

Există multe desene cu privire la acest subiect, care au fost făcute conform modelului lumilor superioare. Atribute precum sud, est, nor si vest au fost create în lumea noastră conform atributelor lumilor superioare, ca această structură indicată.

O persoană care poate citi desenul şi care-l poate traduce atributelor proprii, poate imagina cum să combine aceste forţe, atribute şi intenţii, pentru a atinge o stare numită revelarea Creatorului, adică locul pentru revelarea Creatorului.

Din „Secretele Cărţii eterne”, kab.tv, 27.05.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

La nivelurile mineral, vegetal şi animal, dorinţa de plăcere acţionează instinctiv, în virtutea naturii sale. Dar, fiinţa umană poate acţiona în sens invers, nenatural, deoarece este ghidată de atitudinea sa faţă de gazdă, de către sentimentul de opoziţie.

Şi astfel, se produce o contracţie a dorinţei de plăcere ca un oaspete, micşorând ruşinea la vederea gazdei iubitoare şi generoase.

Ruşinea nu se trezeşte ca răspuns la darurile pe nivelurile mineral, vegetal, animal, ci dacă gradul de om a început să se dezvolte într-o persoană, ea consideră că ruşinea, disconfortul, obligaţia de a răspunde iubirii gazdei – nu să răspundă petrecerii, ci celui care dăruieşte! – face ca ea să se micşoreze.

Trebuie să rezistaţi la satisfacţia pe care aţi primit-o şi să vă umpleţi cu sentimentul Dăruitorului, calitatea dăruirii şi iubirii din partea voastră, sau cel puţin, să doriţi aşa de mult, încât să pierdeţi orice gust pentru primirea plăcerii.

Plăcerea rămâne în voi, dar pierdeţi brusc, sentimentul său. Ca şi cum ai fi într-un loc ciudat, ai merge într-o cameră goală şi ai vedea o bucată de prăjitură delicioasă şi crezi că nimeni nu poate să te vadă, ai luat-o şi ai muşcat. Şi atunci, când te bucuri de gustul uimitor, gazda intră.

Vei trece printr-o varietate de sentimente…Mai întâi, trebuie să depăşeşti ruşinea de a fi prins şi îngheţi cu bucata în gură. Dar proprietarul spune brusc: „Nu, nu, te rog, am lăsat prăjitura special pentru tine, ştiind că ai să vii! Toată lumea a vrut să ia această delicioasă bucată de prăjitură, cu cremă de unt şi cu cireaşă, dar am pus-o deoparte pentru tine.”

Acum, în loc de ruşinea că ai furat, pentru că ai luat ceva ce nu-ţi aparţinea, ai ruşinea pentru că ştii că gazda s-a gândit la tine şi a rezervat, în mod deliberat, plăcerea pentru tine. Ei i-a păsat de tine ca de o persoană dragă, permiţând tuturor să ştie. Tu simţi generozitatea sa şi dragostea sa şi o altă ruşine se trezeşte în tine, nu pentru că ai furat, ci pentru că eşti opus gazdei care te iubeşte.

Primul prejudiciu a fost cauzat de sentimentul că ai fost primitorul în raport cu gazda şi a doua ruşine, sentimentul gazdei ca dăruitor, iubitor şi asta aduce noi sentimente, care fac să te micşorezi şi să te dezvolţi adică îti dau suflul vieţii.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.09.2013, Scrierile lui baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi avansăm numai datorită căderilor, accidentelor, decepţiilor şi dezvăluirea stărilor neplăcute care sunt experimentate în dorinţa noastră de plăcere. La început, noi credem că toate aceste probleme ne dau diferite puncte forte în această lume, apoi le atribuim Creatorului.

Totul depinde de gradul în care se găseşte persoana, în ce dezvăluire. Poate ea se găseşte într-o astfel de ascundere în care a pierdut complet senzaţia de Creator şi dă vina pe lume, gândind că oamenii i-au cauzat diferite probleme, interne şi externe. Toate problemele sunt afişate la nivelul lumii materiale, adică atingând nevoile sale de hrană, sex, familie, bani, putere şi cunoaştere.

Apoi, persoana se ridică. Dacă ea este conectată la grup, atunci ea poate urca pe drumul Luminii şi, dacă nu este capabilă să se includă, ci o face prin participare mecanică la studiu, în tot soiul de acţiuni, ea obţine noi lovituri în ambiţia sa şi începe să le lege de atitudinea sa, să-şi aducă reproşuri.

Mai întâi, ea dă vina pe ceilalţi şi îi consideră cauza stării ei. Dar, avansând, începe, de asemenea, să se învinovăţească, atribuindu-şi ceea ce s-a întâmplat. Ea luptă, se confruntă cu stres şi această stare poate lua mult timp. Totul depinde de includerea persoanei în grup. Dacă ea nu este destul de inclusă în grup, poate trăi diferite conflicte în ea şi nu învaţă de la ele. Dacă reuşeşte să obţină o legătură foarte puternică cu grupul, primeşte Lumina care Reformează prin ea şi începe să atribuie toate acţiunile Creatorului. Apropiindu-se, Lumina îi dă acest sentiment.

Apoi, ea vede că, toate aceste neînţelegeri, problemele şi obstacolele au fost revelaţia proprietăţilor interne. Vinovatul nu era lumea crudă, nici chiar natura ei rea, ci doar dorinţele care trebuie să fie corectate. Nu este nevoie să şi le aplice. Îi aparţin cu adevărat şi i-au fost date pentru a lucra cu ele.

Este de dorit să realizezi că răul care ne este dezvăluit nu ni se aplică nouă, ci ne este dat numai pentru corectare, ca un material de lucru. Şi, dacă nu acceptăm acest rău şi această ruptură şi dacă ne străduim să ne unim cu Israel şi Creatorul care sunt una, atunci vom începe să cerem şi cerem ajutor pentru a ieşi din această stare. Deci, noi ridicăm toate deficienţele noastre cu ajutorul ecranului şi Lumina Reflectată, care poate fi îmbrăcată în Lumina Directă.

De-a lungul drumului de la această lume, la lumea Infinitului, vom dezvălui, în mod constant, ruptura şi răul. Obiectivul nostru este de a transforma acest rău în instrumente pentru dezvăluirea Luminii prin munca noastră. Trebuie să adăugăm atitudinea corectă, eforturile noastre la aceste neajunsuri, care sunt expuse de Lumină şi apoi, vom dezvălui bunătatea în interior.

 Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.09.2013, Shamati # 33

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Intrebare. Vorbesti despre importanta diseminarii. Ce putem face daca nu suntem siguri ca metoda noastra este corecta si buna pentru oameni? De exemplu, eu nu vreau ca oamenii sa treaca prin ce am trecut eu de-a lungul drumului spiritual. Cum pot disemina din toata inima?

Raspuns: Oamenii catre care facem diseminare nu vor avea acelasi parcurs spiritual de vreme ce nu au o natura dubla, formata din coexistenta embrionului spiritual, a punctului din inima si a ego-ului. Ei nu vor trece prin cautarile, problemele, torsionarile prin care am trecut noi. Ei au doar o simpla neimplinire a ego-ului pe care noi trebuie sa ii invatam cum sa o satisfaca. Asta este tot. Noi doar le aducem un remediu pe care ei il iau. Remediul se numeste unitatea. Deci haideti sa ne unim si sa solutionam astfel problemele noastre comune si totul va deveni bun si simplu.

“Cum poate fi bun si simplu?. Stim ca asa era vietuirea in Uniunea Sovietica comunista”. Aici trebuie sa le explici ca este o altfel de unitate, facuta din vointa libera, cand unindu-ne dupa o metoda specifica incepem sa simtim forta unitatii ce este deasupra noastra, deoarece acest tip de unitate este faza urmatoare, urmatorul nostrum nivel, cand noi vom deveni un singur intreg de aceeasi natura.

Vom incepe sa simtim aceasta natura in masura in care ii semanam, iar aceasta forta ne va ajuta sa rezolvam toate problemele, haideti sa incercam. Dupa o jumatate de ora te vei simti entuziasmat si impresionat si vei simti forta revigoranta din conexiunea corecta dintre noi. Astfel, oamenii nu se vor simti demoralizati si nu vor trece prin etapele dureroase prin care am trecut noi.

Nu poti fi increzator si sigur ca drumul nostru este corect de vreme ce nu il cunosti. Vreau sa stii asta clar. Trebuie sa clarifici parcursul in totalitate si apoi sa decizi daca esti sau nu sigur si increzator . Acum, poti sa te simti neincrezator, apropos de ce cunosti si nesigur in legatura cu drumul actual. De aceea trebuie sa studiezi.

Din Lectia zilnica de Cabala 8/25/13, Intrebari si raspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problema este că suntem de acord să rămânem în starea actuală, aşa cum este. Considerăm că, graţie acesteia, suntem mai inteligenţi, dar este efectul forţelor egoiste (Klipot) în această lume. De fapt, în lumea noastră, cu cât rămân mai mult într-un loc, trăiesc acolo, observ diferite fenomene, cu atât mai multă experienţă câştig. Şi nu există mai multă înţelepciune decât acolo unde există experienţă.

Se pare că trebuie să fiu în acelaşi stadiu cât mai mult timp posibil şi astfel voi “îmbătrâni” acolo, adică voi dobândi înţelepciune (Hochma). Asta dorim în această lume în ceea ce priveşte experienţa noastră. Astfel, rezistăm la toate schimbările, ni se pare că nu este nimic greşit dacă o stare continuă zi după zi.

Dar, trebuie să avem credinţă deasupra raţiunii, că fiecare grad este posibil numai de la un grad mai mare. Tot ceea ce am primit în etapa actuală vine de la următorul nivel. Este sursa tuturor acţiunilor noastre, a deciziilor, concluziilor şi forţei. Capul este în partea de sus şi jos, noi suntem doar consecinţa, corpul. Niciodată nu vom putea să învăţăm nimic de la aceste consecinţe şi nu vom cunoaşte cauza reală a ceea ce se întâmplă.

 Vom vedea modul în care suntem concectat la celălalt, dar de ce? Acest motiv va fi mereu fals. Vom înlocui cunoaşterea adevăratei rădăcini prin legătura dintre consecinţele sale. Şi ele există. Dar, originea a tot ceea ce se întâmplă prin acest lanţ de evenimente este doar la cel mai înalt nivel, este întotdeauna în partea de sus.

Este vorba despre o înţelegere complet diferită, ca aceea a unui copil şi a unui adult de lângă el. Copilul cunoaşte jucăriile sale şi ştie să se joace cu ele mai bine decăt adulţii. Dar mintea, ascunsă în aceste jocuri, preocupată de modul de a construi cu ei, învăţând copilul pentru ca el să avanseze şi să se dezvolte, este făcută de adult. Un copil ar fi rămas la acelaşi nivel dacă nu i s-ar fi dat noi jucării, care l-au aşezat într-un mediu mai dezvoltat.

Prin urmare, trebuie să înţelegem că dorinţa noastră de a rămâne în starea actuală este Klipa egoistă. Grupul şi profesorul trebuie să pună presiune pe toată lumea şi să-i facă să avanseze spre scop, fără să accepte ca oamenii să rămână blocaţi în acelaşi loc mai mulţi ani. Să fii îngheţat într-o stare este religia (Daat). Ascensiunea deasupra cunoaşterii (Daat) spre credinţă, dăruire, necesită muncă. O persoană trebuie să fie conştientă că egoismul nostru nu ne permite să ne deplasăm şi se agaţă de picioarele noastre.

De obicei, ne ţine de picioare şi ne linişteşte: “Stai aici şi totul va fi bine”. De ce să mă deranjez dacă totul depinde de Creator şi vine de la El, căci este spus că “este mai bine să stau şi să nu fac nimic”? O persoană găseşte imediat o mulţime de citate pentru a justifica lenea sa şi încetează să mai avanseze.

Se pare că este deja moartă. Deoarece progresul spiritual este deja calculat prin stări (chiar şi temporar) în care persoana a încercat să se apropie pentru a aduce plăcere Creatorului şi de aceea, ea a căutat modul în care să aducă plăcere fiinţelor create, deoarece prin acestea, este posibil să aducă plăcere Creatorului.

Astfel, acest lanţ este închis, ne ajută să analizăm. Creatorul este cauza şi fiinţele create sunt mijloacele. Creatura este mijlocul şi Creatorul este scopul.

Dar omul se gândeşte că este obosit, fără energie, motivare şi fară sentimentul importanţei scopului şi este de acord cu această stare de spirit şi că va merge de la sine. El speră că în final, totul va merge şi, prin urmare, se condamnă deja la moarte. Doar grupul poate ajuta aici, influenţa mediului, garanţia reciprocă şi, mai presus de toate, responsabilităţile constante conform unui calendar zilnic strict pe care o persoană trebuie să le îndeplinească. Astfel, ea câştigă timp.

 Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Coaja (Klipa) are un rol foarte important deoarece ea ne arată greşelile şi eroarea în sine. De fapt, nu am greşit niciodată, dar nu vedem decât eroarea. Cu coaja, devenim mai înţelepţi, învăţăm şi nu ne doare cu adevărat şi nu ne facem rău nouă sau relaţiei noastre cu Creatorul.

Nu facem decât să o studiem ca un joc, ca executarea unui exerciţiu în simulator. Totul graţie sistemului Klipot care ne permite să descoperim ceea ce este adevărat şi ceea ce nu este, să muncim cu el şi să studiem rezultatele acţiunilor noastre, dar toate aceste acţiuni nu sunt reale.

Lumea cojilor, întreaga lume a răului, toată creaţia care, aparent, nu pare să aparţină Creatorului,  a fost creată special pentru a ne învăţa să muncim cu această jumătate, să o înţelegem şi să ne organizăm în mod corect pentru a doua jumătate, bună şi corectă a creaţiei.

Coaja ia asupra ei această muncă, însoţeşte o persoană şi o învaţă. Prin urmare, suntem hrăniţi de coji în timpul studiului nostru până ce vom fi pregătiţi pentru lumea spirituală. Apoi, ajungem la sfinţenie.

Este spus: “Creatorul le-a creat, unele opuse altora”, lumile sfinţeniei opuse lumilor impurităţilor. Dacă nu ne trecem prin sistemul cojilor şi nu învăţăm de la el de fiecare dată, nu vom fi în măsură să ne deplasăm pe partea dreaptă, care aparţine sfinţeniei.

După ce ajungem la sfinţenie, trebuie să revenim pe partea cojilor şi să învăţăm şi să ne antrenăm ca într-un simulator, pentru a reveni la sfinţenie. Este imposibil să intrăm în sfinţenie dacă nu suntem pregătiţi. Coaja ne pregăteşte pentru acest lucru şi, din momentul în care atingeţi starea necesară, se deschide uşa pentru voi: “Ei bine, acum sunteţi gata, veniţi”.

Aceste două sisteme sunt unul în opoziţie cu celălalt şi există mult mai multe sisteme de confuzie de partea cojilor care funcţionează în raport cu noi. Mai târziu nu vom mai avea nevoie de ele, din moment ce suntem incluşi în sistemul cojilor, apoi, deasupra, noi putem face calcule simple şi ajungem la Lumina simplă.

Dar aceasta, după ce am fost încorporaţi în tot sistemul complex al cojilor.

 Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 13.08.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→