Întrebare: Conform teoriei integralităţii, nu există alte civilizaţii decât cele de pe pământ. Oamenii care traiesc pe pământ sunt singurele subiecte în imaginea enormă din spaţiul Ein Sof (Infinit). Se pare că tot universul a fost creat pentru ca noi să putem creşte şi să simţim ceva din interiorul nostru.

Răspuns: Universul a fost creat pentru ca noi să putem atinge următorul nivel de existenţă deasupra acestei naturi, ca să descoperim şi să intrăm în următorul nivel, mai subţire. Acesta este nivelul de eternitate, perfecţiune, armonie totală. Pentru a intra în acest nivel, trebuie să studiem armonia naturii, perfecţiunea sa, cooperarea reciprocă de acolo, interdependenţa sa şi trebuie să o imităm.

Întrebare: Pentru asta, ar trebui să educăm copiii şi adulţii, sau este deja prea târziu să educăm adulţii ?

Răspuns: Trebuie să educăm persoanele în vârstă şi tinerii, deoarece fiecare persoană este egală în funcţie de acest nivel şi fiecare persoană este necesară. Când veţi percepe natura ca fiind integrală, atunci fiecare dintre componentele sale, ca într-un sistem analogic, are acelaşi nivel de importanţă ca toate celelalte componente.

Împreună cu aceasta, nu există diferenţă în limba în care este prezentată la copii sau adulţi. Fiecare persoană, prin cunoaştere şi prin propriile eforturi, intră în nivelul de cooperare reciprocă, precum celulele din corp. Cooperarea mutuală completă aduce o garanţie pentru un sistem absolut sănătos şi apoi, ne simţim la nivelul următor.

În plus, perioada de realizare este determinată anticipat. Noi trebuie să ajungem curând. Şi dacă noi, noi înşine, nu vom profita de această dată, atunci vom simţi forţele neplăcute care ne împing din spate într-un mod energic.

Kab.tv, „Criza mondială”, 19.03.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam spune în articolul „Arvut (Garanţia mutuală)”: în cazul în care societatea se îngrijeşte de fiecare dintre membrii săi, poate neutraliza dorinţa egoistă a unei persoane.

Să presupunem că am face o croazieră de plăcere unde „totul este inclus”, mă simt fără griji deoarece serviciul include tot ceea ce-mi doresc. Mă instalez în cabină şi mă pregătesc să petrec două săptămâni de plăcere maximă. Cu toate acestea, de îndată ce am plecat, mi se spune că aceasta va fi o croazieră eternă. Deci, sunt aici şi totul este pregătit pentru mine: mic dejun, prânz şi cină sunt servite la timp, cabina este aranjată, există o bibliotecă, cinema, internet, piscină şi aşa mai departe. Totul este în serviciul meu.

Mai mult, toată lumea mă tratează bine şi este foarte atentă şi nu există nicio grijă. Oamenii din jurul meu sunt pregătiţi să mă ajute în orice moment şi în orice mod. Acestea sunt principiile societăţii de pe acest vas şi se aplică fără nicio excepţie. Deci, cum reacţionează natura la asta â? Este posibil ca ego-ul să explodeze în aceste condiţii â? Oamenii din jurul meu mă învaţă să mă anulez prin atitudinea lor faţă de mine şi eu nu caut mai multe mijloace pentru a mă umple şi a mă satisface.

De exemplu, nu mă plimb în baruri şi restaurante în căutarea deliciilor pe care nu le-am gustat încă, ci mă simt mulţumit cu hrană simplă şi sănătoasă. Obiectele de lux nu mă excită la fel ca înainte. Aici, un bufet cu desert este deschis toată ziua şi umple rapid cererile mele. După căteva zile, voi limita, deja, „consumul zilnic” şi, după o săptămână, sunt mulţumit cu o ceaşcă de cafea şi un biscuit. Atmosfera este plină cu Luminile Înconjurătoare care sunt constant pregătite să restrângă şi calmeze ego-ul meu.

Aici, lucrul principal este exemplul pe care-l iau de la alţii şi atitudinea care mă invaţă. Sunt în compania oamenilor care sunt mulţumiţi cu puţin. Acesta este ceea ce este acceptat printre ei, şi asta este tot. Nu este nevoie de mai mult. Ei preferă să profite de relaţii bune pe care le iau, acum, în porţii, în loc de hrană. Dacă sunt trist şi iau o parte din „dragostea noastră” sunt imediat umplut cu iubire.

Aceasta se datorează faptului că sunt în reţeaua relaţiilor sociale, umane al cărei mesaj este clar, că nu-mi va lipsi nimic, niciodată. Sentimentul în sine este destul şi nimic altceva. Iniţial, prin natura noastră, depindem de mediu şi nu există vreun compromis aici. Deci, dacă grupul degajă atitudinea corectă faţă de mine, impregnată de linişte, pace şi bunăvoinţă, atunci, o jumătate de zi mai târziu, gândesc şi eu că totul este exact cum ar trebui. Cu toate acestea, dacă mă găsesc în unele găşti, voi absorbi principiile lor.

Există o tendinţă naturală într-o persoană de a se adapta mediului. Nu există, pur şi simplu, mijloacele de a lupta contra acestei tendinţe. Deci, după câteva ore, mă încorporez în atmosfera generală de garanţie mutuală şi încetez să-mi fac griji în legătură cu mine. Oamenii din jurul meu sunt reţeaua mea de relaţii şi sunt cei mai apropiaţi de mine. Nu pot rezista opiniei lor deoarece fac parte din reţeaua generală.

Deci, când este rîndul meu să revelez Creatorul, rădăcina sufletului meu, sunt condus la un nou tip de conexiune, la grup. Aceeaşi lege funcţionează aici: grupul îmi spune că nu trebuie să mă tem, să încetez a-mi face griji. Dar, în afară de asta, el trebuie să transmită mesajul că trebuie să comunic cu prietenii şi să ader la Creator. Asta deoarece auto-anularea nu este suficientă, trebuie să am, de asemenea, direcţia corectă şi voi primi acest mesaj.

Voinţa mea nu este îndepărtată în grup, deoarece acest lucru mă va elimina. În spiritualitate, părerile celorlalţi nu sunt transmise în mod automat. Ete vorba de un alt vas, pe care trebuie să-l aleg singur. Creatorul mă va duce la scară, dar fiecare etapă necesită un mare efort şi construirea de-a lungul drumului.

Cu toate acestea, voi deveni mai puternic ? Voi îndeplini liberul arbitru ? Fără voinţă, nu voi dezvolta, niciodată, umanul în mine.

O „fiinţă umană” (Adam) este doar acela care exercită o presiune asupra lui, pentru a intra în grup şi a fii încorporat în prieteni. Deci, primesc automat, tot restul de la ei, deoarece nu am niciun control.

Pe scurt, alegem un singur lucru: mediul. Prima şi principala condiţie este garanţia reciprocă. Dacă suntem conectaţi la garanţia reciprocă şi dacă oferim lumii tot ceea ce are nevoie pentru auto-anulare, atunci nu avem nevoie de altceva pentru a începe. A doua condiţie este de a se asigura că toată lumea are încurajare şi stimulente astfel încât să-i ţină pe prieteni. Aceasta asigură o soartă bună unei persoane.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 30.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, „Garanţia reciprocă”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam Arvut „Garanţia reciprocă”: Dar sfârşitul corecţiei lumii nu se va face decât aducând toţi oamenii din întreaga lume sub lucrarea Lui.

Toată munca noastră este de a clarifica natura Creatorului şi a înţelege ce este atributul dăruirii. Noi putem să o facem doar plecând de la starea opusă, starea de primire. Astfel, în funcţie de Lumina dăruirii, înţelegem cât de mult suntem opuşi ei. Aici, o persoană simte furie şi sentimente neplăcute. Poate să le facă faţă şi să le depăşească? Sau îşi închide ochii şi rămâne în natura sa obişnuită, deoarece nu ia parte la lupta eternă între aceste forţe care „poartă” dorinţa sa: strat după strat, până ce nu rămâne nimic din el? De fapt, asta-i problema: Cum putem face faţă acestei clarificări? Cum putem verifica, studia şi simţi natura Creatorului asupra creaturii? O persoană primeşte iluminarea de Sus doar dacă pregăteşte susţinătorii şi mediul corect. Aceasta include studiul, diseminare, viaţa obişnuită, munca, zeciuiala şi toate condiţiile de care cabaliştii au nevoie.

Lucrul principal, desigur, este mediul, grupul, prietenii prin care o persoană clarifică legătura cu Creatorul. Astfel, sunt ţesute canalele dintre natura Creatorului şi natura unei persoane. Pe ansamblu, simţim ură, repulsie şi înţelegem că este vorba de un lucru firesc deoarece adevărul este revelat: creatura descoperă cât este de opusă naturii Creatorului. Uneori, natura Creatorului se dezvăluie într-un mod care face ca, în răspuns, o persoană să simtă căt de rea este în raport cu cineva sau ceva, sau faţă de ea însăşi.

Dar, dacă Lumina este revelată în patru faze, persoana începe să înţeleagă cine este, cine este Creatorul, cine este prietenul cu care ea se regăseşte în diferite stări opuse. Astfel, persoana vede deja, o imagine întreagă.

Astfel Lumina se „joacă” cu noi: Uneori, Ea se deschide un pic mai mult, uneori mai puţin; nu este o coincidenţă, ci un program precis în funcţie de devotamentul unei persoane. În măsura în care persoana este pregătită să fie sub această „umbră”, sub „umbrela” profesorului, grupului, studiului, ea poate avansa pe drumul spiritual. Deci, într-un mod sau altul, avansăm mereu calitativ, mai adânc în psihologia sufletului.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 16.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, „Garanţia reciprocă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un gând?

Răspuns: Un gând este punctul de legătură dintre creatură şi Creator. Este o deficienţă specială prin care fiinţa creată poate creşte. Pe de o parte, este vorba despre o deficienţă corporală, deoarece o persoană este neajutorată, nu ştie ce să facă în viaţă şi cum să-şi gestioneze viaţa. Totul porneşte de la obişnuitele afecţiuni fizice. Dar, dacă o persoană reuşeşte să depăşească aceste probleme, fără a le neglija, dar văzându-le ca un mijloc, atunci ele constituie infrastructura de la care poate să crească spre Creator şi să-I mulţumească Lui pentru trezire.

Dacă o persoană doreşte să ştie care este intenţia corectă şi atitudinea corectă faţă de ceea ce se întâmplă, asta înseamnă că cere un gând. Ea ridică punctul corporal de lipsă la Bina, dar nu cerând pentru sine, ci mai degrabă cerând ceea ce ar trebui să o conducă la conexiune cu Divinitatea: Cum poate învăţa să-L cunoască pe Creator prin lipsurile ei. Cunoaşterea Creatorului este, deja, numită gând.

Astfel, acest punct negru devine Nukva pentru Hochma, ceea ce înseamnă că este încorporat în Bina, ceea ce necesită înţelegere. Această lipsă obligă Abba ve Ima (Mama şi Tata) să se cupleze şi să dea naştere viitoarei fiinţe umane, nivelului următor.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 14.05.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este gândul conectat la sentiment, în creaţie?

Răspuns: Malchut care ridică cererea, punctul negru de lipsă, este sentimentul. Dar, acest sentiment nu poate lua un anumit caracter, volum sau formă, dacă nu este integrat în Hochma şi Bina. Aceste două forţe sunt destinate pentru a construi o formă numită Adam, care seamănă cu Creatorul, plecând de la dorinţa de creştere, fără formă.

După ce cererea se ridică la Hochma şi Bina, două forţe opuse încep să opereze asupra ei. O singură forţă nu poate defini direcţia şi trebuie să existe două forţe care operează în direcţii diferite. Forţa recepţiei şi forţa dăruirii construiesc o formă similară cu Keter plecând de la materia primă, lipsa de jos.

Hochma şi Bina ies din Keter şi astfel, Malchut se ridică la ele şi le cere: „Construiţi-mă precum Keter, deoarece ieşiţi din Keter şi îl cunoaşteţi. Deci, vă rog, faceţi-mă ca el.” Aceasta este lucrarea noastră. Malchut nu ştie ce este Keter deoarece acesta este Sus. Este „punctul Yod” (« Kotzo shel Youd ») pe care-l atingem. Dar, „prin acţiunile Tale noi Te cunoaştem”, ceea ce înseamnă că noi trebuie să înţelegem Creatorul, în funcţie de ceea ce facem noi şi deci, se numeşte un gând.

Nu e nevoie să fii prea inteligent pentru a face acest lucru, deoarece, cu cât devi mai putin deștept şi mai apropiat de realitatea interioară, cu atât e mai bine. Înţelepciunea spirituală nu depinde de mintea corporală. Niciun cabalist nu este mai înţelept decât oamenii obişnuiţi şi nu se naşte geniu, dar în schimb, ci mai degrabă are abilităţi medii în cadrul acestei lumi.

Nevoia de spiritualitate nu este rezultatul capacităţilor mentale suplimentare sau celor emoţionale. Este ceva ce este total independent de atributele corporale. Deci, nu trebuie să-ţi faci griji dacă ai o dorinţă ce te obligă să stai jos şi să studiezi, este suficient. Este un semn că poţi să o dezvolţi şi nu prin cunoştinţe şi diverse dezbateri. Înţelepciunea vine mai târziu, ca urmare a atingerii spirituale. În primul rând, descoperi sentimentul şi apoi vei deveni mai înţelept, prin el. Aceasta funcţionează relativ opus faţă de această lume în care, cu cât gândeşti mai rece, precum un ordinator sau o maşină, cu atât faci calcule mai bune, eşti mai înţelept.

În spiritualitate, totul este opus, deoarece vasul spiritual se bazează pe emoţii, dorinţa de plăcere. Toate conturile sunt în dorinţa de primire. Dacă nu pui această dorinţă deoparte şi nu începi să te joci cu ea, nu vei avea cu ce să lucrezi. Cum altfel vei obţine sentimentul, înţelegerea şi realizarea ?

Un gând este forţa de Bina şi Bina se bazează în totalitate pe un sentiment puternic, deoarece nivelul de Hochma doreşte să semene cu Keter. Este ca un invitat care descoperă că vrea să fie precum gazda, deoarece altfel nu poate exista. Problema nu este numai de a exista, ci de a exista în Lumina gazdei. Dar aceasta este imposibil dacă nu îi plătesc Lui, cel puţin tratându-L la fel de bine cum mă tratează El pe mine.

Nu poţi să îi plăteşti Lui ca într-un restaurant, nici să compensezi costurile realizate pentru prepararea unor băuturi răcoritoare, costul produselor, combustibilul, munca, plus 20%. El se aşteaptă la un sentiment revelat în gând, în Bina. Totul este realizat în vasul sentimentului. Deci, tot progresul nostru rezultă din dezamăgire, tensiune şi dintr-un deficit economic, pe care-l traducem un deficit spiritual.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 14.05.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem spune în fiecare moment, în ciuda oricăror probleme, că „Nu este nimeni în afară de El” și că „El este bun și binevoitor” dacă simt opusul pentru moment? Trebuie să combin sentimentele cu cuvintele?

Răspuns: Incepem să lucram de la o stare de incertitudine totală. Noi doar auzim și citim că „Nu este nimeni in afara de El.” Acesta este modul în care începe primul articol din Shamati: „Este scris: Nu este nimeni in afara de El.” Asta ne spun cabaliștii! Dar acestea sunt doar cuvinte pentru mine care nu au nici un sens. Deci, cum le dezvolt?

Incercsă transform aceste cuvinte în acțiuni care mă vor impresiona. Astfel, găsesc un grup în această lume, care susține că „Nu este nimeni in afara de El,” și ma încorporez în el, astfel încât el mă va influența și mă va convinge că într-adevăr nu este nimic altceva in afara de forța superioară. Cel puțin ei vorbesc despre ceea ce spun cabaliștii.

Ma conectez la acel grup și ma supun lui, ridicandu-i pe prietenii mei mai presus de mine, astfel încât principiul „Nu este nimeni in afara de El” sa se auda mai tare și astfel incat sa simt cât de important este. Încerc să fiu sub impresia acestui slogan, care între timp există doar pe hârtie pentru mine.

Dar dacă  lucrez cu prietenii mei, încep să primesc Lumina care Reformeaza prin ei. Aceasta Lumina este în cuvintele lor, și în măsura în care depun eforturi în cadrul grupului și mă supun lui, servindu-mi prietenii, Lumina schimbă acest slogan. Lumina este îmbrăcata în aceste cuvinte și le aduce la viață. Incep să simt viața din literele care alcătuiesc cuvintele „Nu este nimeni in afara de El.”

Incep să simt literele ca vase vii, care sunt pline de Lumină, și apoi vasele, dorințele mele, încep să se miște împreună cu aceste litere in functie de Lumina care trece prin ele. Nu este doar o Lumină, ci mai degrabă o Lumină „formatata”, care a luat forma acestor litere. Se pare că sunt impresionat în diferite moduri de propozitia „Nu este nimeni in afara de El”, și încep să vad, să înțeleg și să simt cum este exprimată în diferite stari și maniere. Invăț să lucrez cu ea.

Propozitia care obisnuia sa fie moarta pentru mine, doar un slogan scris, începe treptat să vină la viață. În consecință, încerc s-o împlinesc în diferite stari, in cele bune și in cele rele. Ma agat de ea în special în starile rele, deoarece între timp sunt un egoist. Daca unicitatea Creatorului, „nu este nimeni in afara de El” și „bun și binevoitor” imi este dezvaluita în moduri neplăcute, înseamnă că dobandesc vase de daruire si ca ma ridic peste această durere. Avansez catre starea „Nu face prietenului tau ceea ce nu-ti place.” Urasc aceasta stare și doresc să ma ridic deasupra ei. Nu cred că Creatorul mi-a provocat toate aceste probleme, ci mai degrabă, le atribui ego-ului meu. Astfel, dobândesc atributul lui Bina, „a dărui, în scopul de a darui.”

Apoi, în starile foarte neplăcute, încep să primesc stari plăcute, care este mult mai dificile, deoarece trebuie să ma ridic deasupra lor. Este deja credinta mai presus de ratiune pe cel de-al doilea nivel, nu doar mai presus de dorinta de a darui, ci, de asemenea, mai presus de dorinta de a primi. Lucrez deja cu AHP.

E ca și cum as lucra împotriva celui bun și binevoitor, ceea ce înseamnă că  primesc atât binele cat și răul în mod egal, ca si cum ar fi același lucru. Astfel, ajung la dragoste, despre care se spune: „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, iar apoi „iubeste-L pe Domnul tău,” cel mai înalt nivel al acestei stari, Keter.

Toata aceasta munca se face în „credinta deasupra ratiunii.” Luna vine de la Malchut, care se „sfințește” în starile sale cele mai întunecate, și prin asta începe să lumineze cu Lumina care se reintoarce la sursa. Nu are nimic al sau propriu, și nici nu are nevoie de nimic pentru sine. Ii spune soarelui ca vrea să fie ca el. Cu cat mai mult luna devine ca soarele, cu atat mai mult pământul determină toate aparițiile lunii, în măsura în care Malchut este adaptata lui Keter.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 24/04/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ori de câte ori vorbim despre a cere ceva de la Creator, pare ca o încercare de a scăpa de realitate. La urma urmei, eu nu-l văd pe Creator și nu știu cine este El. Dacă creația este gestionată de legi fixe, atunci cum pot cere ceva de la ele?

Răspuns: O cerere nu sunt doar cuvinte. Când ceri ceva, descoperi un deficit, o cerere. Această deficiență este o forță, un „minus”, un negativ care atrage împlinire. Cu aceasta, te întorci la „plus”, la pozitiv, și-l atragi, activând forța.

Dă drumul imaginii corporale a corpurilor, copacilor, animalelor … șterge-o, iar în spatele ei, vei descoperi un gol cu două forțe, una pozitivă și una negativă. Apoi, vei fi capabil să activezi forța negativă intenționat ca și cum ai alege selectiv, și prin asta neapărat vei activa forță pozitivă, care este opusul ei.

Ți s-a dat o șansă de a controla forța negativă. Alți oameni rătăcesc în acest vid, neavând nici un liber arbitru și nici o înțelegere, la fel ca particulele care sunt influențate de diferite forțe. Deși și tu ești o particulă, ți s-a dat posibilitatea de a-ți concentra efortul într-o anumită direcție. Acest lucru înseamnă că operezi o dorință sau o rugăciune, sau, cu alte cuvinte, o deficiență sau o cerere.

Deși cuvintele ne derutează, trebuie să ne amintim că este vorba de forțe. Prin urmare, se spune că totul este atins prin forța rugăciunii. Știm deja ce este o rugăciune: este munca din inimă care aranjează dorințele și le conduce, astfel încât acestea să poată schimba harta actuală a forțelor.

Eu pot schimba toate forțele prin dorința mea, care este direcționată într-un anumit fel. Acesta este o mare muncă, munca reală în domeniul forțelor. Nu este nimic în afară de asta. Toate celelalte „veșminte” sunt fictive.

Deci, înțelepciunea Cabalei îți spune că ești o forță, o dorință, și cum te poți concentra și fi o forță activă și chiar benefică.

Astfel înțelegi că, dacă nu faci nimic în domeniul forțelor, vei rămâne un zero. Cu toate acestea, cabaliștii îți spun că nu este așa. Dacă ai fi doar un „animal”, ai rămâne un zero, dar din moment ce îți sunt date diferite oportunități pe care nu le împlinești, atunci nu ești doar un „zero”, dar și o forță dăunătoare. Atunci trebuie să fie „scuturat”, astfel încât să înțelegi asta.

Repet, șterge imaginea lumii noastre fictive de imaginația ta, și simte că ești într-o lume a două forțe: una negativă și una pozitivă, o dorință de a primi și de o dorință de a dărui. Ni s-a dat posibilitatea de a le conecta pe cele două, iar legătura dintre „plus” și „minus” este determinată de rezistență.

Există diferite tipuri de rezistență: un simplu rezistor, un cablu, și așa mai departe. Anumiți factori creează câmpuri, iar alți factori creează forțe liniare. De asemenea, sistemul spiritual este variat și plin. Unele activități sunt împlinite de Luminile înconjurătoare, ca într-o bobină de conducere; alte Lumini susțin starea actuală și nu permit forței să izbucnească, ca un cablu, și există Lumini care reduc forța și altele care o cresc . În plus, aceste forțe se conectează în două linii care continuă cele trei linii.

În general vorbind, este vorba despre sisteme foarte complexe, care acționează aceste două forțe. A te „ruga” înseamnă să-și îndeplinești oportunitatea care ți s-a dat pentru a-ți mări forța. Astfel, schimb întregul sistem ca și cum aș avea un alt furnizor de energie. De fapt, nu există nici un alt furnizor, dar folosesc alți furnizori cum ar fi un panou solar care primește energia solară și o transformă, tinzând spre altă funcție, de exemplu, încălzirea apei sau generarea electricității.

Deci, o rugăciune sau o cerere este forța pe care o operez în sistem. Nu-i cer pur și simplu Creatorului să-mi dea ceva. Nu, știu sigur ce forță activez, cum exact s-o activez, și ce pot obține ca răspuns. Acesta este într-adevăr un act spiritual activ.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 28/04/13, Scrierile lui Baal HaSulam „Un discurs pentru completarea Zoharului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiind într-o stare de Katnut (micime), la un anumit nivel este deja considerat ca având un picior pe acest nivel următor. Va veni o vreme când vei crește și vei fi într-o stare de măreție. Adică, ești deja numit cu numele acelui nivel mare. Există o mare diferență între a fi un pui și a fi un copil, o mică ființă umană.

Într-o stare de micime este auto-anulare și concesie – te limitezi în mod conștient. În lumea noastră, un copil mic nu știe ce vase va avea când va crește. În același timp, el de joacă cu jucării, cu o mașină de jucărie. Visul nepotului meu mai mic este să fie șoferul unui camion de gunoi, deoarece el vede acest camion mare frumos, care face atât de mult zgomot; el nu știe încă care va fi nivelul său viitor, sau ce-și va dori când va crește.

În spiritualitate, atunci când te afli într-o stare de micime, nu știi nivelul în sine, dar știi deja vasele tale, deoarece va trebui să efectuezi o restricție asupra lor. Este din cauză că o stare de micime este parte a unui întreg nivel, iar tu trebuie să-ți limitezi AHP-ul. Nu știi încă ce înseamnă să fii mare la acest nivel deoarece nu l-ai atins, dar deja îți imaginezi cum va fi;  îi înțelegi vasele, iar acest lucru îți oferă puterea de a efectua o restricție și de a te limita.

Te anulezi înaintea celui superior, ceea ce înseamnă că ești deja gata să renunți la tot ceea ce ai acum și să rămâi în „credința deasupra rațiunii”, în scopul de a te asemăna celui superior în viitor. O faci de dragul viitorului! Aici se formează o legătură între cele două niveluri: Fiind intr-o stare de micime, îmbraci GE al tău în AHP al celui superior. Vrei să fii ca AHP al celui superior și astfel îți limitezi propriul AHP, vasele tale de primire, iar pentru asta ai nevoie de o mare putere de a le depăși.

O stare de micime nu este doar o copilărie care este liberă de griji, atunci când nu este nevoie să „te stresezi” pentru nimic, ci de fapt o stare care necesită mult curaj și depășire. Trebuie să te simți întreg în fiecare stare: Nu-ți folosești AHP-ul, dar aceste vase sunt familiare pentru tine și tu știi unde te duci. În caz contrar, munca ta nu ar fi completă și nu ai fi în măsură să te anulezi.

Vezi pe cel superior și înțelegi că este posibil să aderi la El acum, ca un copil la un adult, la început chiar și ca un singur punct de la care începe aderența. Renunți la tot ce ai avut. Ibur (concepția), începe de la cele trei zile de asimilare a spermei, care simbolizează anularea ta în toate cele trei linii.

În primul rând, în linia de stânga, rămâi alipit de cel superior în măsura în care ego-ul tău îți este revelat, deși tu descoperi acolo că nu ești de acord cu el în nici un fel! După ce ai făcut acest lucru și ai aderat la cel superior, lucrurile devin mai dificile: Lumina vine și vrea să te umple cu toate plăcerile și să-ți ofere întreaga lume, de la un capăt la celălalt. Dar refuzi să accepți toate acestea și dorești doar să fii în adeziune cu cel superior! Aceasta este linia dreapta.

Apoi vine linia de mijloc, și astfel tot acest timp este numit „cele trei zile de asimilare a spermei.” Adică, ai atât atingerea Creatorului cât și recunoașterea Lui, tot ceea ce-ți dorești în El. Cu toate acestea, nu dorești să primești nimic: nici realizare, nici înțelegere. Vrei doar adeziune cu cel superior, și-ți dorești să nu primești nici un auto-beneficiu din această adeziune, nimic, niciodată! Aceasta se numește a treia zi de asimilare a spermei, după care embrionul începe să se dezvolte.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 23/04/13, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ştim că am atins starea spirituală de Ibur  (concepţie)?

Răspuns: Vă sugerez să faceţi următoarele: în ciuda a tot ceea ce se întâmplă, încercaţi să vă treziţi cu ajutorul mediului, să păstraţi acelaşi program zilnic, să vă anulaţi şi să acceptaţi că toate problemele vin de Sus, astfel ca să vă ajute să vă anulați în faţa Forţei Superioare, prin intermediul grupului.

Semnul corect al auto-anulării este bucuria. Nu cereţi nimic altceva, doar să rămâneţi în această stare în scopul de a progresa, pentru anularea ego-ului. Aceasta înseamnă, deja, că sunt în starea Ibur.

Nu-mi pasă ce primesc de la ea. Singurul lucru pe care-l vreau şi care este cel mai important  pentru mine este să rămân lipit, cât mai puternic posibil, adică la cel mai mic punct de anulare, în cea mai mică stare. Şi pentru că vreau să văd şi să simt diferite fenomene spirituale, trebuie să lucrez, încâ, asupra mea. Cu alte cuvinte, trebuie să anulez ego-ul meu la nivelul zero, ceea ce numim adeziunea cu Cel de Sus.

Apoi, cresc mai mult auto-anularea, dincolo de acest punct şi mă lipesc mai puternic, chiar dacă ego-ul meu se trezeşte. Astfel, trec nouă luni de sarcină. Partea cea mai dificilă este în primele trei zile de la absorbţia de material seminal. Cele mai multe probleme se produc în acest stadiu, atât în viaţa spirituală cât şi în viata corporală.

Chiar şi problemele precum avortul spontan, care se produc în stadiile mai avansate ale sarcinii, se produc datorită diverselor disfuncţionalităţi şi defecte care au apărut în cursul primelor trei zile de absorbţie a materialului seminal.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 01.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 96, ”Ce reprezintă în muncă, gunoi de grajd și de cramă?” Baza, pe care și-a clădit rânduiala lucrului, a fost cea mai de jos posibilă și, în întregime, mai presus de rațiune. Doar acela care este cu adevărat nebun poate să se coboare într-atât încât să înainteze fără nici o bază pe care să-și întemeieze credința, literalmente, fără nici un suport.

În plus, el acceptă cu mare bucurie această muncă, de parcă ar avea o știință și o viziune reale pe care să-și sprijine certitudinea credinței. Și totul exact în aceeași măsură mai presus de rațiune, de parcă ar avea rațiune. Prin urmare, dacă persoana persistă pe acest drum, el nu poate da greș niciodată. Mai mult, el poate să fie mereu fericit, prin credința că servește un mare Rege.

Trebuie să coborâm de la înălțimea egoului nostru, de la încrederea că știm și înțelegem totul, că avem totul sub control. Asta trebuie să fie într-o asemenea măsură încât ajungem la recunoașterea totalei disperări, a lui zero absolut, 100% neimportanță. În aceași măsură, în care cunoștințele noastre au fost mărețe, în aceași măsură noi mergem acum împotriva rațiunii și suntem bucuroși de asta, simțindu-ne siguri că este un lucru corect.

Nu vrem să luăm în seamă nimic din ceea ce vine din dorința noastră de a primi. Și asta pentru că, fără îndoială, tot ce vine din ea este o minciună, nu contează cât de adevărată sau reală poate părea.

Desigur, este posibil să cobor atât de jos și să urc la credință numai prin Lumina care Reformează, dar nu avem nicio putere să facem asta, deoarece nu avem nimic decât egoul nostru. Ne putem doar verifica prin bucuria pe care o simțim când ne întoarcem la aceleași probelem, aceleași greșeli, înțelegând mai bine de fiecare dată în ce măsură trebuie să fim în starea de neputință.

Toate aste trebuie să fie în credință deasupra rațiunii: măsura în care sunt capabil să nu îmi iau în considerare mintea. Îmi accept mintea, dar numai pentru a munci deasupra ei și a avansa în consecință. Este imposibil să obțin atributele dăruirii fără să trec prin punctul zero al neimportanței sinelui.

Este același punct care se numește un embrion (Ibur), concepție. Acest nivel ne apare constant înaintea noastră de fiecare dată, cu noi condiții și noi adâncimi ale dorinței (Aviut). Coborâm la ”zero” și trebuie să ne justificăm trecutul nostru, ceea ce se numește dăruirea pentru dăruire, iar apoi să ne justificăm trecutul pentru alții, numit primire pentru dăruire. Asta înseamnă că mai întâi ne corectăm greșelile, iar apoi schimbăm greșelile în merite.

Dar atunci când le schimbăm în merite, le aducem la neimportanță, deoarece doar Creatorul este cel care determină totul. Așadar structura pe care o construim este bazată pe punctul de neimportanță, pe starea de embrion care crește și se anulează pe sine din ce în ce mai mult.

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala din 01.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→