Întrebare: Prin ce se diferențiază un mega-congres de alte congrese?

Răspuns: Un mega-congres este o adunare unificată a tuturor oamenilor de pe Pământ. Încercăm să aducem în unitate cât mai mulți oameni – pe cei care nu sunt conștienți, sunt în dezacord, sunt indiferenți, neutri sau departe de orice spiritual – astfel încât să poată descoperi că acest lucru există și să înceapă să înțeleagă rădăcinile nenorocirilor lor personale și a suferinţei globale din lume.

Vrem ca ei să înceapă să simtă ideea unei direcții unificate a umanității, societății și a întregii naturi.

La urma urmei, intrăm într-o serie de eșecuri de natură sistemică și trebuie să o înțelegem. De ce să continui să încerci să fugi de asta? Sunt vulcani aici, secete acolo, inundații, terorism, război sau alte crize.

Aceste probleme trebuie rezolvate! La urma urmei, suntem ființe raționale. Așadar, haideți să încercăm să înțelegem lumea în care trăim.

Știința, practic a renunțat deja la acest aspect. Nici politicienii nu pot face nimic; Noi vedem asta din rezultatele summitelor lor, nici finanțatorii nu o pot face. Ei doar încearcă să fure cât mai mult posibil înainte de sfârșit, în timp ce nimeni nu știe sau nu înțelege ce urmează.

Oamenii și-au pierdut orice simț al direcției; nu le mai rămâne puterea să facă nimic. Am devenit neguvernabili și nu mai controlăm nimic singuri. Cu alte cuvinte, egoismul nostru a încetat să mai fie forța motrice care ne ghidează și ne permite să ne gestionăm viața. Acum, nu mai funcționează.

Doar interconexiunea, unitatea globală și natura închisă a întregului sistem ne pot călăuzi viețile acum. Acest lucru trebuie studiat.

Trebuie să ne reconfiguram gândirea, asemenea unui echipaj dintr-un submarin care se confruntă cu pericolul și lucrează împreună pentru a supraviețui. Ei sunt special antrenați să fie uniți, să se simtă unii pe alții și să înțeleagă că supraviețuirea lor personală depinde în întregime de succesul întregului.

Din KabTV „Am primit un apel. Congresul tuturor pământenilor”, 23.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un egoist care nu care nu a atins  realizarea spirituală să se raporteze în mod adecvat la egoismul său? Poate el să vadă clar manifestările egoismului, să nu cadă sub influența acestuia și să controleze procesul?

Răspuns: Da și nu. El experimentează urcări și coborâri și chiar și la cele mai înalte niveluri, egoul poate prelua brusc controlul. “Nu te încrede în tine însuți până la moartea completă a egoismului” este motto-ul nostru.

Întrebare: Pot cei care studiază Cabala să determine cel putin cumva, unde a apărut egoismul și unde este altceva? Sau totul este egoism pur?

Răspuns: Nu contează. Dar la niveluri înalte, el știe, înțelege și este conștient de acest lucru. Și totuși, cunoscând și fiind conștient, vezi cum egoul se joacă cu tine. Acesta este un studiu al naturii, a ceea ce a creat Creatorul. În esență, un cabalist este ca un laborator ambulant, testând totul pe el însuși.

Comentariu: Acesta este un proces foarte interesant.

Răspunsul meu: Da, pentru că incluzi întreaga lume în tine!

Din KabTV „Am primit un apel. Un cabalist este un laborator ambulant”, 05.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost scrisă Cartea Zohar, un comentariu la Tora? Nu a fost suficientă Tora scrisă de Moise?

Răspuns: Nu, Cartea Zohar a fost scrisă după căderea celui de-al Doilea Templu, de la nivelul la care se aflau autorii Cărții Zohar, pentru ca aceștia să poată atinge starea supremă. Așa se spune în Cartea Zohar.

A fost ultima generație după care s-a instalat întunericul.

Cartea Zohar este destinată nouă, în starea noastră actuală, pentru a începe să ne ridicăm la corectarea finală cu ajutorul ei.

Întrebare: Literal, în același timp a fost scrisă Mișna, care este studiată până în ziua de azi, și nu a fost ascunsă. După câteva sute de ani, scrierea Talmudului a fost finalizată și toată lumea o studiază și ea. Dar Cartea Zohar a fost ascunsă. Prin ce sunt acestea diferite?

Răspuns: Adevărul este: Cartea Zohar este scrisă într-un limbaj special. Descrie sistemul Lumii superioare, cum îl putem aborda și ce trebuie să facem.

La fel ca știința Cabala, nu trebuia să fie revelată timp de 2.000 de ani de la căderea celui de-al Doilea Templu până în zilele noastre.

Această stare de “2000 de ani” este numită “exil din spiritualitate”, când a existat o respingere în dărâmarea Templului și o coborâre la nivelul lumii noastre, adică în cea mai întunecată stare, de la care trebuie să începem să atingem cea mai înaltă stare.

Pentru aceasta, avem nevoie de îndrumare, care este Cartea Zohar. Toți cabaliștii au crescut cu ea.

Întrebare: Dacă cineva începe să citească Cartea Zohar, Talmud-ul sau Mișna astăzi, nu ar înțelege niciun cuvânt din ele. De ce a fost ascunsă Cartea Zohar, dar restul nu?

Răspuns: Cartea Zohar este scrisă în limba Cabala. De aceea a fost ascunsă.

În plus, a fost scrisă într-o stare de elevare spirituală. Autorii săi au fost zece discipoli ai rabinului Șimon, marele cabalist, care i-a adus împreună, i-a unit și le-a explicat cum să atingă Lumea superioară. Tot ce a fost revelat în conexiunile lor, au scris. Aceasta a devenit Cartea Zohar.

Mișna și Talmud-ul vorbesc despre gradele superioare, dar într-un mod mai obscur, alegoric. Prin urmare, cei care le studiază cred că vorbesc despre lumea noastră. Aceasta este, în primul rând.

În al doilea rând, oamenii care au scris Mișna și Talmud-ul nu au fost la același nivel de realizare ca autorii Cărții Zohar. Există o mare diferență.

După cum notează Baal HaSulam, cei care au scris Cartea Zohar au fost la nivelul celui de-al Treilea Templu, adică la cel mai înalt nivel de realizare.

Din Lecția zilnică de Cabala din 23.07.2017, „Lanțul cunoașterii lung de 57 de secole. Istoria metodei Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se știe că oamenii care căutau dezvoltarea spirituală se străduiau să fie singuri, să se distanțeze de mediul lor familiar pentru a fi singuri cu gândurile și căutarea lor interioară. Istoria prezintă o listă lungă de astfel de exemple de singurătate în căutarea sensului vieţii și a adevărului: Baal Shem Tov, profetul Ilie, rabinul Șimon bar Yochai, Buddha și așa mai departe. De ce este asociată singurătatea cu dezvoltarea spirituală?

Răspuns: Dezvoltarea spirituală este un proces interior în interiorul unui om cufundat în sine. Necesită singurătate pentru ca ceilalți să nu intervină și omul să se poată adânci în sine, să înceapă să se simtă și să vorbească cu el însuși.

Prin urmare, singurătatea este practicată în multe metode. Chiar și printre oamenii de știință și scriitori este obișnuit să se izoleze creativ pentru a scrie cărți noi.

Este evident că, dacă un om vrea să se concentreze asupra a ceva, trebuie să fie singur cu el însuși și nu sub influența lumii, care îl distrage cu tot felul de obiective fără sens. De aceea, singurătatea este atât de utilă și însoțește omul în toate eforturile sale importante din viață – mai ales dacă dorește să creeze, să construiască sau să descopere ceva. Acest lucru se aplică nu numai spiritualității, ci și căutărilor materiale.

Dezvoltarea spirituală, în mod firesc, necesită o singurătate interioară și mai mare și o concentrare a forțelor interioare. Omul trebuie să se simtă, să se examineze, să investigheze: Cine sunt eu? De ce am fost creat? În ce scop? Cum sunt guvernat? Cine mă guvernează? Sunt liber sau nu? Cum poate cineva să devină independent?

Acestea sunt întrebări eterne care au apărut cu mult înainte de generația noastră. Oamenii își pun aceste întrebări de mii de ani și caută răspunsuri. Există multe metode pe lângă știința Cabala, fiecare încercând să răspundă la unele dintre aceste întrebări. Dar până acum nu sunt rezultate evidente. Niciuna dintre aceste metode nu a reușit încă să ofere umanității o soluție, un răspuns la întrebarea despre sensul și scopul vieții.

Întrebare: Ce se înțelege prin dezvoltarea spirituală pe care o caută oamenii?

Răspuns: Omul vrea să știe de ce trăiește, cine îl controlează, dacă este posibil să-și schimbe soarta și dacă are libertate de alegere. Ei vor să știe ce se va întâmpla după întreaga viață dificilă din această lume despre care se spune: “Nu prin voia ta te-ai născut, nu prin voia ta trăiești și nu prin voia ta vei muri.”

De ce ni s-au pus astfel de întrebări? La urma urmei, un animal nu întreabă de ce trăiește. Doar un om se chinuie cu aceste întrebări. Se dovedește că suntem cele mai nefericite și nesemnificative dintre toate ființele, deoarece trăim știind că nu există niciun sens în asta și totuși continuăm să trăim. Situația noastră este mult mai rea decât cea a oricărui animal.

Din KabTV “Viață nouă – 925”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am auzit când unul dintre studenții dvs. a spus că “Încerc, cer”, Aţi răspuns: “Ceri prost”.

Care este cererea corectă către Creator? Ce stare trebuie să atingă omul pentru a cere cu adevărat Creatorului corectare?

Răspuns: O cerere adevărată constă în mai multe condiții.

Prima condiție este să-mi lipsească disperat ceva specific și să știu exact ce este. În același timp, nu pot înlocui cererea mea cu altceva; este atât de urgentă încât ar fi mai bine să mor decât să nu o primesc.

A doua condiție este către cine să mă întorc, de la cine să cer. Adică, nu este suficient să-mi lipsească ceva, trebuie să știu exact cine are acel lucru. Cu alte cuvinte, există o sursă de la care pot primi. Trebuie să-L identific și să știu precis că exact ceea ce am nevoie este acolo, sută la sută.

A treia condiție este să fiu sigur că această sursă îmi răspunde. Nu este doar un perete de care îmi voi lovi capul și nu voi realiza nimic. Este o sursă care poate chiar așteaptă să mă întorc către El. El are o inimă bună, o atitudine bună față de mine și așteaptă doar să mă îndrept către El. Dar în primul rând trebuie să mă îndrept în mod specific către El și în al doilea rând cu cea mai urgentă cerere.

În plus, este posibil ca El să aibă o altă condiție, aceea ca eu să mă bucur de oportunitatea de a mă îndrepta către El, deoarece datorită realizării mele că El are exact ceea ce îmi doresc, L-am găsit. Acesta este cel mai important lucru! Pentru că întreaga mea foame și ceea ce are El pentru a-mi satisface foamea, este doar un motiv pentru a stabili contactul cu El.

Atunci cererea este autentică. Adică, nu este de dragul de a potoli foamea și de a obține ceva de la El, ci pentru a mă conecta cu El, mai presus de foame și satisfacerea ei. Atunci această cerere va aduce cu adevărat rezultatul, unificarea dintre noi.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să ceri corect Creatorului”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cel mai adesea, omul își dorește să se simtă bine. Să spunem că dacă este bolnav sau are unele probleme, el spune în mod subconștient: “Da, vreau să primesc sprijin din partea Forței superioare pentru a depăși acest obstacol”, deși în adâncul sufletului său, se gândește doar la cum să se simtă mai bine.

Răspunsul meu: Doar la început, înseamnă că este dorința nu este încă formată.

Apoi treptat, din adâncul suferinței, omul începe să realizeze profunzimea și cauzalitatea ei, că suferința nu vine ca el să sufere, şi că satisfacerea dorinţei nu este un scop în sine. Până la urmă, care este rostul acestei vieți? Să suferi și să ușurezi suferința? Acesta este cu adevărat sensul existenței?!

Sensul existenței este să te ridici deasupra acestei vieți și să o folosești ca mijloc pentru a ajunge la un nivel mai înalt. Altfel ce? Sunt înfrânt, fug. Sunt lovit, primesc tratament. Și despre asta este vorba în viață?! Acesta este o viziune complet greșită de a privi lumea.

De aceea Cabala spune că trebuie să descoperim sursa suferințelor noastre și de ce ni le trimite El, astfel încât să ne putem conecta la El. Altfel, nu vom fi treziți către această conexiune cu El. Iar mai târziu vom fi recunoscători pentru asta.

Este posibil fără suferință? Nu, este imposibil.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să ceri corect Creatorului”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Printre aceștia nu era niciun om care să fi fost [inclus] în recensământul lui Moise și Aaron când i-au numărat pe copiii lui Israel în pustiul Sinai.

Căci Domnul le spusese: ”Cu siguranță vor muri în pustiu” și nu a mai rămas nimeni dintre ei decât Caleb, fiul lui Iefune, și Ioşua, fiul lui Nun (Moise, Tora, Bamidbar, Numeri, Pinhas).

Nu poți trece la următorul grad decât dacă moare generația anterioară, generația deșertului. Poate că inițial s-a intenționat o transformare diferită și apoi s-a luat o decizie diferită, deoarece era imposibil să se facă această transformare fără problem, pentru a adăuga următoarea stare a “generației deșertului” la starea anterioară de “exod din Egipt”, și mai târziu, la starea de “generație care a intrat în țara lui Israel”.

Aceste trei grade sunt foarte diferite unele de altele. În general, toate presupunerile din Tora, “ce-ar fi dacă ar fi așa sau nu”, implică faptul că acest lucru nu poate fi prin definiție. Și ni se dezvăluie de ce acest lucru nu poate fi, deoarece dorința care a ieșit din Egipt nu poate trece prin toate corectăriile și nu poate intra în țara lui Israel.

Cu alte cuvinte, etapa de “patruzeci de ani de corectare în deșert”, adică ascensiunea la Bina, este o renunțare absolută la starea trecută. Deci, în mod natural, trebuie să moară.

Oricum, generaţia deșertului nu se corectează complet; astfel de stări defectuoase rămân acolo, care vor duce mai târziu la căderea în țara lui Israel. Prin urmare, ar trebui să moară în patruzeci de ani.

Adică, pe măsură ce Malchut se ridică în Bina, include cât poate mai mult în ea. Dar odată inclusă, nu mai este aceeași Malchut, aceeași calitate sau aceleaşi dorințe; acestea sunt deja adaptate pentru dăruire.

Întrebare: Ce ar trebui să moară în patruzeci de ani în deșert?

Răspuns: Dorința de a se gândi la sine trebuie să moară complet într-un om și trebuie să apară o pasiune pentru calitatea dăruirii, îndreptată de la sine către ceilalți. În iubire de la sine, în umplerea altora, de la sine. Ar trebui să existe o astfel de aspirație bazată pe un mare respect pentru calitatea iubirii și a dăruirii și să se lase tot ce există într-un om în plan secund, deoarece toate celelalte îl trag înainte, către ceilalți.

Calitatea dăruirii apare la oameni sub influența luminii înconjurătoare (Or Makif), care treptat îi purifică și îi corectează. Această lumină se numește lumina Torei.

Toate gândurile trecute ale omului “despre sine, pentru sine, cu sine” dispar treptat. Mai mult, nu numai “eul” asociat cu primirea pentru mine se stinge, ci și “eul” implicat în dăruire. Adică, faptul că dau cuiva, iubesc pe cineva, sau mă străduiesc să fac ceva pentru oameni, acest “eu”, chiar și străduindu-mă să ies din mine, nu ar trebui să fie acolo.

Este foarte dificil de explicat, deoarece o astfel de posibilitate, o astfel de stare în noi este formată de lumina superioară.

Întrebare: Şi nu știe nimeni că eu dăruiesc?

Răspuns: Nici eu nu știu asta. Asta este cel mai important.

Acest lucru ar trebui să se întâmple în deșert. Dar asta nu înseamnă un deșert material, în care apropo, oamenii trăiesc perfect toată viața, pentru că acolo există apă și tot restul.

Deșertul este o stare în care, atunci când tind spre calitatea dăruirii și a iubirii, descopăr că nu am nimic cu care să umplu aceste calități, aspirații și impulsuri. Vreau să vin la cineva, să dau ceva, să vărs totul din mine, dar de fapt, nu am nimic de dăruit, nimic de turnat, nimeni la care să vin. Nu am putere, niciun motiv pentru calitatea dăruirii, nicio oportunitate pentru asta.

Acest lucru mi se arată tocmai pentru a putea atinge calitatea pură a dăruirii, care nu are absolut nicio legătură cu mine. Iar atunci când este conectată la mine în vreun fel, este de dragul meu.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.09.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Forța care poate scoate un om din închisoarea sa egoistă provine din diferența de potențial dintre starea sa personală și atitudinea colectivă a grupului, a mediului. Forța dorinței grupului, care este mai puternică decât forța egoismului unui singur om, îi transmite dorința de a se elibera, ca și cum i-ar fi aruncat o frânghie și l-ar fi scos afară.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acum, după toate corectările și toate daunele pe care sufletele le-au suferit în coborârea lor la cel mai de jos grad, trebuie să împlinim legea responsabilității reciproce (Arvut). Prin aceasta, vom merita să primim Tora, corectarea și corectarea finală.

Într-adevăr, cel mai mare grad de Aviut (grosime) este revelat în noi acum, iar dacă în această stare implementăm această lege, vom finaliza întreaga muncă pe care sufletele au fost menite să o împlinească în timp ce sunt îmbrăcate în trupuri.

Se dovedește că responsabilitatea reciprocă este singura corectare pe care trebuie să o implementăm. Aceasta include toate celelalte condiții pe care trebuie să le îndeplinim și toate calitățile pe care trebuie să le dobândim pentru a deveni un singur vas care să conțină lumina superioară.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam-Articole –  “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și să-ți aduci aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână puternică și cu braț întins; de aceea, Domnul, Dumnezeul tău, ți-a poruncit să ții ziua de Şabat (Tora, Deuteronom 5:15).

Fiecare capitol al Torei descrie ascensiunea treptată a unui om prin gradele lumilor spirituale către nivelul numit “țara lui Israel”. Deși legile Torei pot părea să se repete, de fiecare dată vorbesc despre noi niveluri spiritual, și prin urmare, sunt percepute complet diferit.

Toată munca spirituală este considerată în raport cu exilul pe care poporul Israel l-a experimentat pentru prima dată când s-a ridicat dintr-o stare inconștientă la conștientizarea locului în care se află cu adevărat în raport cu Creatorul, adică în raport cu dorința îndreptată spre conexiunea cu El, spre revelarea Sa.

Această stare se numește Ereţ Israel – “țara lui Israel”. “Ereţ” înseamnă dorință (Raţon), iar “Israel” înseamnă Yaşar-Kel – direct către Creator. Este dorința care vizează revelarea Creatorului, o conexiune vie cu El, în care Îl putem simți direct, așa cum ne simțim acum unii pe alții.

De fapt, acest sentiment este mult mai viu și mai intens. El apare tocmai din sentimentul opus lui: din detașare totală, neînțelegere, ignoranță și lipsă de dorință de spiritualitate. Această stare, cunoscută sub numele de “întunericul Egiptului” sau “exilul egiptean”, nu este tipică pentru un om obișnuit din lumea noastră, deoarece omul obișnuit nu simte că este departe de ceva sau că există ceva ce trebuie să dezvăluie.

Egiptul este o stare în care Creatorul strălucește, dar El strălucește cu lumină inversă. În loc să evoce înțelegere, iluminare, realizare, iubire și căldură, El ne influențează din partea Sa opusă, aducând întuneric, confuzie, respingere și un sentiment de lipsă de valoare.

Astfel, întunericul este de asemenea o formă de influență a Creatorului de sus, iar pentru a simți și a înțelege că ești opus Creatorului, este necesară o mare muncă interioară.

De exemplu, mama mea a fost ginecolog și timp de mulți ani a efectuat cercetări științifice în domeniul medicinei. Seara, își împărtășea stările cu tatăl meu și ardea de acel întuneric, de lipsa de înțelegere, de dorința de a găsi sensul, metoda, mecanismul din spatele anumitor transformări din corpul uman. Aveam 12 sau 13 ani pe atunci, dar chiar și atunci puteam să văd cum omul poate fi consumat de o astfel de căutare.

De aceea, pentru a simți cu adevărat întunericul, trebuie să lucrezi profund și persistent. Astfel de oameni sunt caracterizați de un gol interior format de lumina care strălucește asupra lor de departe, dar care încă nu îi umple. Aceasta doar pregătește vasul în care ea va fi dezvăluită mai târziu. Și astfel, ei caută.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.03.2016

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→