Întrebare: Este sacrificiul de sine similar cu dăruirea de dragul dăruirii?

Răspuns: Nu, ideea este că atât sacrificiul de sine, cât și dăruirea vin la om de sus, iar în aceste stări simt o conexiune cu Creatorul. Aceasta reflectă o atitudine foarte serioasă față de Creator, față de sine și față de conexiunea dintre noi.

De fiecare dată când atingem puțin din această stare, și vom continua să facem acest lucru. În fiecare fragment pe care îl citim, există ceva din această stare în interiorul ei.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Poarta lacrimilor este o poartă specială care duce către Creator. Există multe porți către Creator, dar doar una dintre ele se deschide, poarta lacrimilor.

Zohar-ul explică acest lucru foarte simplu: Există o singură intrare către Creator, nu este nevoie de confuzie.

Omul intră în contact cu Forța superioară atunci când plânge cu adevărat din lipsă de putere, din imposibilitatea de a continua să trăiască așa, din faptul că a dat cu adevărat tot ce are. Când omul izbucnește în lacrimi, Creatorul Se dezvăluie aceluia.

Într-o zi am încercat să plâng în fața lui RABAŞ din adâncul inimii mele. Mi-a râs în față. Eram gata să-l sfâșii atunci. Dar nu poți face nimic. Asta era într-un stadiu relativ timpuriu al învățării.

Toate porțile sunt cu adevărat încuiate, cu excepția porții lacrimilor. După dezvăluirea întregii întinderi a egoului, a întregii dorințe, dăruind și raportând totul la Creator, omul ajunge la starea finală: “Asta e! Nu mai pot face nimic!”

Dar dacă nu primește un răspuns, înseamnă că acestea sunt lacrimi goale, ca ale unui copil care plânge din orice motiv. Atunci trebuie să continue să muncească, și într-o zi, totul i se va dezvălui.

Dorința corectă nu se exprimă prin plânsul în hohote. Este o stare în care pe de o parte, omul se află în completă neputință, iar pe de altă parte, are o mare dorință de a-i oferi Creatorului ceea ce a pregătit pentru El, dar Creatorul nu vrea să accepte.

Într-o astfel de stare, omul începe brusc să dezvăluie o dorință materială egoistă, care, se dovedește, este adânc ascunsă în interiorul aspirațiilor sale spirituale “pure”. Și începe să o scoată în sine, să se curețe de ea.

Apoi se întoarce din nou către Creator cu o cerere și vede brusc dorința egoistă din nou blocată în el, deși mai devreme i se părea că era deja absolut pur și curățat.

Acum, principalul lucru este să nu renunți niciodată și să realizezi că atitudinea ta față de Creator este aceeași cu atitudinea Lui față de tine. Aceasta este o reflecție completă. Creatorul este lumina superioară, complet în repaus, doar creația se schimbă.

Prin urmare, dacă ți se pare că există schimbări în Creator, aceste schimbări sunt în tine, te vezi ca într-o oglindă strâmbă. La urma urmei, înainte de a te corecta, îl vezi pe Creator în raport cu tine însuți în reflexia opusă, în negativul raportat la pozitiv.

Este scris: “Creatorul este aproape de tine în măsura în care tu ești aproape de Creator.” Baal Şem Tov a explicat acest lucru prin cuvintele “Creatorul este umbra ta”. Adică, dacă poți observa umbra ta, reflexia ta pe fundalul luminii albe, atunci acesta este Creatorul.

Din Congresul de la Moscova, 02/05/2016, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un om, ca urmare a studiului Cabala, să facă rău altui om? De exemplu, să ucidă pe cineva intenționat din cauza unei creșteri a dorinței?

Răspuns: Absolut nu. Nici măcar clarvăzătorii sau clarvăzătorii obișnuiți nu pot face asta, darămite un cabalist.

Chestiunea este că un cabalist este conectat la Creator, și într-o oarecare măsură, devine similar cu El. Asta înseamnă că este incapabil să facă rău altora.

Este posibil ca alții să simtă că este dur sau neîndemânatic cu ei. Dar răul, în sensul în care oamenii îl înțeleg de obicei, un Cabalist nu îl poate provoca. Acest lucru contrazice însăși natura pe care o atinge și o absoarbe în sine.

Din KabTV “Am primit un apel. Săfaci rău altora”, 31.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Cum putem lucra corect în credinţă deasupra raţiunii atunci când nu acceptăm doar presupusele neajunsuri ale prietenilor, ci facem o muncă de corectare care duce la o iubire naturală pentru prieteni?

Răspuns: Continuă să lucrezi așa cum spui și vei ajunge la asta. Nu poți sări la ultimul pas imediat.

Întrebare: Dobândim credință mai presus de rațiune atunci când avem un ecran. Chiar acum, ne jucăm cumva și încercăm să intrăm în această stare, iar acest lucru ne aduce mai aproape de scop. Dar cum ne putem juca de-a credința mai presus de rațiune?

Răspuns: Continuă să te joci cât de mult poți. Joacă-te așa cum te jucai înainte cu păpușile și apoi vei vedea cum asta te reformează.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ajungem la sacrificiul de sine și devotamentul față de grup, avem nevoie de putere. Este o sarcină foarte mare. Dacă îmi lipsește puterea în grup, simt măreția profesorului și trag putere de acolo. În ce măsură pot folosi această putere în grup pentru a mă anula în fața prietenilor?

Răspuns: Luați cât de mult puteți. Măsura reală nu contează. Mai târziu vom începe să măsurăm: Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yechida, forța de care avem nevoie de Sus pentru ajutor, să existăm deasupra luminii care este revelată de jos.

Întrebare: Cum sunt legate devotamentul și încheierea unui legământ cu Creatorul? Care este legământul cu Creatorul care întărește devotamentul?

Răspuns: Devoţiunea este necesară în orice relație a omului cu Creatorul, chiar și cu prietenii, între oameni. Cred că veți înțelege repede acest lucru, singuri.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să aflu în ce măsură sunt în devoțiune sufletească, de exemplu, pe gram sau pe kilogram?

Răspuns: Mai întâi verifici acest lucru în raport cu prietenii și apoi în raport cu Creatorul.

Cuvintele explică foarte puțin despre aceste stări, deoarece verificarea noastră în raport cu prietenii și Creatorul sunt în esență, stări atât de înalte încât nu le putem controla în niciun fel.

Le putem lansa prin Creator, pentru că dacă vreau să fac asta, atunci îi cer Creatorului acest lucru și El o face. Dar noi înșine nu putem face acest lucru în niciun fel.

Întrebare: Fiecare persoană are propria măsură de effort, sau este aceeași?

Răspuns: Fiecare persoană are propria sa măsură. Nu le putem compara.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: V-a fost greu să comunicaţi cu profesorul dvs. Rabaş din punct de vedere al mentalității?

Răspuns: Absolut deloc. Din punct de vedere al mentalității, eram foarte apropiați. El era un evreu polonez de la începutul secolului trecut. Eu eram un evreu belarus care a crescut la periferia orașului Vitebsk, într-un oraș unde locuiau cândva mulți evrei. Spiritul, modul de viață, obiceiurile – toate au persistat acolo și le-am preluat cumva.

În principiu, când studiezi Cabala, toate acestea nu contează. Dar eu l-am înțeles pe Rabaş ca persoană, cu toate obiceiurile sale. Am crescut într-un oraș cu doar câteva case: bunicii mei locuiau într-una, niște rude în alta, puțin mai departe locuiau mai multe rude și așa mai departe. Totul a fost foarte natural pentru mine.

Încă din copilărie, am avut amintiri care se potriveau exact cu poveștile lui Rabaş. Așadar, în ceea ce privește viața de zi cu zi, nu am avut conflicte sau probleme cu el.

Desigur, avea propriile obiceiuri pe care le-a preluat în Israel, după ce a emigrat din Polonia. Iubea foarte mult cafeaua pentru că locuise mulți ani în Ierusalim cu tatăl său, Baal HaSulam, care era un mare iubitor de cafea. Turnau apă clocotită peste o lingură de cafea neagră măcinată și o beau. Baal HaSulam avea nevoie de douăzeci de astfel de pahare pe zi, dacă nu chiar mai multe, și de țigări.

Învățătorul meu fuma și el, nu țigări obișnuite, ci tutun foarte puternic, mai întâi fără filtru, apoi cu filtru.

Au trecut prin multe răsturnări de situație în viață. După ce lui Baal HaSulam i s-a interzis să publice un ziar, a suferit un atac de cord, și la scurt timp după aceea, a fost diagnosticat cu cancer.

Învățătorul meu a trecut prin moartea fiicei sale și a soțului acesteia, care au decedat la doar șase luni distanță. Soțul ei fusese mâna dreaptă a lui Rabaş, ajutorul său în toate. Au murit cu un an înainte să vin eu la el. Da, a avut probleme serioase. Toți cabaliștii au.

De aceea cred că suntem primii și cei mai fericiți, probabil pentru că suntem slabi și nevrednici de încercări serioase. Ni se dă foarte puțin. Dimpotrivă, primim feedback bun pentru tot ceea ce facem. De aceea suntem capabili să răspândim Cabala, să o dezvoltăm, să organizăm congrese, să atragem sute, mii, chiar mai mulți oameni.

Baal HaSulam și Rabaş nu au primit nimic din toate acestea. Au trăit în condiții groaznice, au muncit de o mie de ori mai mult decât noi, au suferit, și în final au obținut un rezultat slab în comparație cu noi, dacă privești lucrurile din exterior. Și au murit în disperare: Ce urmează?

Și cum a murit ARI? Este documentat că atunci când studenții săi l-au întrebat: “Unde plecați de la noi?”, el a răspuns: “Dacă ați fi fost vrednici, aș fi rămas. Dacă ați fi vrut să mă auziți și să ascultați ce spuneam, nu m-ar fi luat.” Aceasta a fost spusă de un mare cabalist, care a murit la treizeci și șapte de ani. Știa că studenții săi nu-i vor continua munca, și înainte de a muri, le-a interzis să studieze Cabala.

Vă puteți imagina o pedeapsă mai mare pentru studenți decât să audă: “Vă interzic să studiați! Întoarceți-vă la starea voastră animală și trăiți.” Și nu îndrăzniți să nu ascultați de profesorul vostru.

Ce s-a întâmplat cu majoritatea studenților lui ARI nu știm aproape nimic. El a permis doar unuia să continue să studieze Cabala: Chaim Vital, care a adunat toate scrierile sale. ARI a ordonat ca aceste scrieri să fie îngropate împreună cu el. Ceva timp mai târziu, mormântul său a fost deschis, scrierile au fost scoase și din ele au fost compilate lucrările sale, pe care Baal HaSulam a bazat Studiul celor Zece Sfirot și alte scrieri. Așadar, cabaliștii din trecut au trecut prin stări îngrozitoare!

Și Raşbi, care a scris Cartea Zohar? El a trăit într-o peșteră înghesuită, lângă un izvor mic și un roșcov cu păstăi dulci. Asta a mâncat el și fiul său. În condiții atât de dure, au săpat în nisip și au studiat Cabala. Mai târziu, alți opt studenți li s-au alăturat și împreună au scris Cartea Zohar, stând în acea peșteră, în frig, în nordul țării! Teribil!

Din KabTV “Am primit un apel. Verigile lanțului cabalist de la ARI la Rabaş”, 04/09/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De regulă, omul începe să studieze Cabala mai aproape de vârsta de treizeci de ani. Nu vezi tineri de optsprezece ani care să vrea să cunoască sensul vieţii.

Răspunsul meu: Există ambele tipuri. Dar la optsprezece ani, problema este că trebuie să ne dezvoltăm și să ne realizăm cumva la nivelul vieții obișnuite. Hormonii noștri sunt activi. Trebuie să explorăm această lume, să înțelegem ceva din ea și să ajungem să înțelegem cât de goală este. Toate acestea sunt date unui om.

Mulți oameni vin la noi după ce au trecut prin toate acestea. Ei, ca să spunem așa, s-au stabilizat în înțelegerea lor despre această lume și lipsa a ceva cu adevărat bun în ea.

Din KabTV “Am primit un apel. Cine vine la Cabala?”, 19.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot simți lipsurile prietenilor  dacă nu vorbim despre ele direct, ci doar abstract, nu din simţiri, ci din intelect?

Răspuns: Asta nu contează. Ceea ce contează este ceea ce gândești, ce visezi și decizi. Îți dorești să acționezi practic, pe baza deciziei tale.

Întrebare: Dacă simt anumite nevoi, pot spune că prietenilor le lipsește același lucru și apoi să mă rog ca Creatorul să le dea și lor?

Răspuns: Nu, nu ar trebui să-ți măsori prietenii singur.

Întrebare: Cum verificăm ce nivel de dăruire am atins în grupul de zece?

Răspuns: Trebuie să atingem un nivel de dăruire care să semene cu Creatorul. Dar acesta, desigur, este un nivel foarte înalt. Și înainte de asta este de zeci sau chiar sute de ori mai mic.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 22/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există momente când omul știe clar ce își dorește. Să presupunem că își dorește o mașină roșie sau o casă din cărămidă cu trei etaje și tinde spre asta.

Apoi, există momente când el simte ceva în interior, dar nu înțelege exact ce este. Există un fel de formă abstractă.

Răspunsul meu: Nu contează. Ei încă își doresc. Încă se întind după ceva și asta îi ajută să crească.

Cum urmărim ceva în copilărie? Știm cu adevărat la ce tindem? Suntem împinși înainte, înainte și înapoi, deschizând lucruri, aruncându-le, rupându-le, construind, așezându-le și așa mai departe. Urmăriți doar ce fac copiii mici. Așa se dezvoltă. Urmați-le exemplul.

Întrebare: Dar care este modul corect de a urma exemplul unui copil? Aparent, poți face totul, dar totuși să procedezi în mod greșit.

Răspuns: Dar nu ești un copil mic. Trebuie să te analizezi pe tine și scopul tău cu precizie. Cu cât scopul tău este mai înalt, mai etern și mai perfect, cu atât este mai detașat de simpla existență animalică și cu atât devii mai uman. Trebuie să-ți stabilești un obiectiv și să-l dorești cu adevărat. Cum altfel? Dacă mă trezesc dimineața și nu-mi doresc nimic, atunci ce fel de om sunt? De aceea am un program pentru ziua respectivă și trebuie să îndeplinesc totul: să răspund la întrebări pe blogul meu, să pregătesc materiale, să apar într-o emisiune, să țin o lecție și așa mai departe. Aceasta este datoria mea și nu pot să mă sustrag de ea.

Dar dincolo de asta, există un alt program intern pe care trebuie să-l îndeplinesc: să lucrez la anumite calități, la anumite valori, să fac clarificări și să mă aduc la o anumită stare interioară. Aceasta este o necesitate! Fără asta, ziua este irosită.

Din KabTV “Am primit un apel. Pentru ce ar trebui să mă străduiesc?”, 30.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→