Și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării… și poporul s-a temut de Domnul… (Baal HaSulam – Șamati – Art.151 – “Și Israel a văzut egiptenii”).

Întrebare: Procesul de părăsire a Egiptului a fost realizat printr-un salt al credinței mai presus de rațiune.

Creatorul și-a demonstrat în mod miraculos sprijinul deplin față de oameni. De ce le-a fost frică?

Acum, de fapt există și un eveniment miraculos: mii de oameni din întreaga lume fac același act de unificare. De ce ne este frică și nu suntem mulțumiți de nimic?

Răspuns: Pentru că, după ce ne-am arătat dorința de a părăsi Egiptul, am căzut sub puterea Faraonului, care nu ne-a lăsat să plecăm.

Din Lecția zilnică de Cabala din 19.04.2025, “Saltul lui Nahşon şi Despicarea Mării Roşii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că totul depinde de intenție. Vedem acțiuni, iar acestea pot fi cele mai binevoitoare, dar intențiile nu sunt vizibile. Dacă am putea vedea intențiile unui om, ce am vedea?

Răspuns: Astăzi, dacă intențiile noastre s-ar realiza în lume, atunci lumea ar înceta să existe.

Întrebare: Sunt acestea intențiile noastre?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Deci astăzi intențiile noastre sunt să distrugem?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Egoist, teribil?

Răspuns: Distrugerea altora, a tuturor și a toate.

Întrebare: De aceea nu se manifestă?

Răspuns: Da, nu ni se dă putere.

Întrebare: Nu ni se dă putere tocmai pentru că ar fi distructive?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și în ce moment ni se va da putere? Și atunci ce vom vedea?

Răspuns: Când vom avea intențiile corecte în conformitate cu planul naturii, atunci vom începe să primim puterea de a le realiza.

Întrebare: Spuneți-mi, ce intenții ar trebui să avem?

Răspuns: Să ne apropiem, să ne unim, să ne conectăm, să înțelegem cel mai înalt nivel al naturii, să dezvăluim conexiunea reciprocă, iubirea.

Întrebare: Dacă această intenție ar fi fost revelată, ce ni s-ar fi revelat, ce am fi văzut?

Răspuns: Că inițial ne aflăm într-un singur sistem și toate încercările noastre de a exista până acum au fost doar în direcția opusă – să spargem acest sistem.

Întrebare: Și ce ar trebui făcut pentru a dezvălui aceste intenții ale noastre?

Răspuns: Să încercăm cu toată puterea să spargem zidul acestui egoism, care nu ne oferă oportunitatea nici să realizăm, nici de a face vreo mișcare, nici de a ne conecta cumva, nici de a cere.

Întrebare: Este important să cerem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și în ce moment vom cere?

Răspuns: Când veți vedea că doriți cu adevărat, dar nu puteți.

Întrebare: Ce îl împiedică pe Creator să ne dea asta și gata? De ce are nevoie de munca noastră?

Răspuns: Dacă nu o doriți, cum v-o pot da? Ar fi forțat. Nu există așa ceva în lumea spirituală.

Întrebare: Deci, concluzia este aceasta: El trebuie să ne aducă în starea în care o cerem: “Dă-ne oportunitatea de a ieși din egoismul nostru”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci, concluzia este aceasta: El trebuie să ne arate că egoismul nostru este distructiv, ucigaș.

Răspunsul meu: Dar dacă El ne arată, atunci pur și simplu nu vom putea exista. Trebuie să ne străduim noi înșine pentru asta și apoi, pe măsură ce ne străduim, vom realiza că ne aflăm în starea opusă și vom cere.

Întrebare: Deci, întreaga noastră sarcină este să ne străduim pentru conexiune, pentru unitate, cum spuneţi dvs., pentru gânduri bune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Folosiţii cuvinte atât de simple tot timpul! Gânduri bune? Și apoi vom vedea că nu putem face asta și vom cere: “Dă-ne această oportunitate!” Acesta este planul?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce dorința de a primi este considerată o zecime din dorință?

Răspuns: Pentru că așa se simte.

Întrebare: Cum pot să simt că ies din dorința mea de a primi și că acesta este Sof al Parţufului pe care îl părăsesc, cu care nu pot lucra?

Răspuns: Nu funcționează așa. Tu simți sută la sută din atingerea Creatorului și nu doreşti să o împarți în o zecime și nouă zecimi. Vrei să acționezi exact așa cum acționează Creatorul asupra ta. Asta este dorința corectată.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/04/25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum adăugăm credință? Este ceva ce facem noi înșine?

Răspuns: Creatorul o face, dar o face pentru că noi în mod constant, împreună, dorim să sporim credința. Fiecare o face în felul său, dar în principiu, împreună. Vrem să fim în credință perfectă.

Credința perfectă este credința care înlocuiește complet cunoașterea, simțirea și tot ceea ce putem primi de la Creator.

Întrebare: Cum ne putem ajuta unii pe alții să atingem o lipsă constantă de credință, care în cele din urmă, va înlocui cunoașterea și simţirile noastre?

Răspuns: Prietenii pot arăta un exemplu și sprijin și atunci vei vedea ce îți lipsește pentru a dobândi credință deplină.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.24, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Putem noi determina în ce dorințe ne aflăm pe timpul etapei de pregătire?

În timpul etapei de pregătire, nu putem determina în ce dorințe ne aflăm. Nu știm unde sunt primirea sau dăruirea. Nu știm sau nu înțelegem exact la ce lucrăm.

Cheia pentru a corecta munca în timpul etapei de pregătire este să atribuiți totul celui de sus. Acest lucru, pentru că cea mai joasă stare spirituală în care intrăm și în care suntem incluși, după ce trecem bariera (Machsom), se numește “embrion” (Ubar). Este o stare în care ne anulăm în faţa celui de sus și îl lăsăm pe cel de sus să acționeze asupra noastră după cum vrea. Aceasta se numește a atribui totul celui de sus și a recunoaște măreția Creatorului, că El este cel care acționează și că El face totul în interiorul și în jurul nostru.

Acesta este adevărul, dar trebuie să-l practicăm, pentru că nu putem atribui pe deplin totul celui de sus. Ne scapă în mod repetat și trebuie să ne întoarcem la acest adevăr din nou și din nou, să ne spălăm mintea cu el și să ne convingem că într-adevăr este așa. Dar pur și simplu nu o putem face singuri, pentru că doar văzându-l pe Creator, experimentând această realitate la prima mână, putem fi convinși.

Dorința de a primi este foarte pragmatică. “Arată-mi și gata.” “Lasă-mă să gust.” De ce scriu sursele că “Gustați și vedeți că Domnul este bun”? De ce este necesară iubirea? De ce să vezi nu este suficient? Pentru că numai prin degustare primim o imagine senzorială clară a ceea ce am experimentat, la fel cum copiii mici și sugarii experimentează obiectele și le percep prin simțul gustului. Acesta este cel mai de încredere simţ. De aceea bebelușii nu se mulțumesc doar să vadă, ci pun totul în gură pentru a gusta.

În mod similar, până când nu gustăm Creatorul ca lumină interioară (Or Pnimi), nu avem o cunoaștere clară a ceea ce este El. De aceea nu putem dobândi adevărata cunoaștere înainte ca bariera să ne fie deschisă, înainte ca lumina să pătrundă în vasele noastre.

Trebuie să tânjim după prima stare spirituală care ne este cea mai apropiată. Dacă ne dorim toate oportunitățile care ni se oferă de sus, dacă ne epuizăm toate posibilitățile, atunci intrăm cu adevărat în această stare pentru că am depus tot efortul necesar.

Când se încheie efortul? Nu știm acest lucru dinainte. Depinde de structura fiecărui suflet în parte. Care este semnul că munca este finalizată? Este atunci când se deschid cerurile. Până atunci, trebuie pur și simplu să continuăm să acționăm.

Întreaga Tora, atât pentru începători, cât și pentru cei care mai târziu vor urca treptele până la sfârșitul corectării, este conținută în primul articol din Şamati intitulat “Nu este nimeni altul în afară de El”. Dincolo de barieră, munca va căpăta o altă formă. Cu toate acestea, sarcina este întotdeauna, în fiecare stare, de a ajunge la simţirea că “Nu există altul în afară de El”, indiferent de ceea ce se întâmplă și indiferent de ce se va întâmpla.

Trebuie să depășim rezistența și să ajungem la acest sentiment fără a ne deconecta de realitatea acestei lumi. Nu este înțelept să trăiești într-un loc izolat. Trebuie să trăim în întreaga realitate prin care suntem influențaţi de tot felul de tulburări, să ne angajăm, și prin ele să găsim că “Nu există altul în afară de El”.

Dacă terminăm această muncă, ne-am terminat sarcina în această lume și vom întâlni alte tulburări spirituale. Prin acestea, continuăm să progresăm, apropiindu-ne din ce în ce mai mult de a realiza pe deplin “Nu există altul în afară de El”.

Ce înseamnă “Nu este nimeni altul în afară de El”? Este cunoaşterea absolută, că în cele din urmă, Creatorul, noi înșine și întreaga cale pe care am parcurs-o – acțiunile, tulburările, dorințele necorectate și cele corectate – sunt una.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă am înțeles corect, în articolul “Trei rugăciuni – 2”, Rabaş descrie două stări. Prima este atunci când omul crede că are fapte bune, Tora, și se bucură de asta.

A doua stare este atunci când se îndreaptă spre Lişma (de dragul Ei). Și aici, se trezește Faraonul, care este împotriva acestui lucru, și Moise care merge împotriva Faraonului. În acele stări, când un om crede că este în Lişma, acumulează el eforturi care duc la nașterea calității de Moise în om?

Răspuns: Da, acest lucru este necesar. Nu există nici o singură stare prin care trecem, fie în urcări, fie în coborâri, care să nu ne fie de folos.

Întrebare: Atunci, dacă am înțeles bine, Faraon este dorința de a primi. Şi el se roagă Creatorului, dar la nivel animalic. Iar noul punct, care se referă la Creator, este de un nivel superior, dar încă slab?

Răspuns: Corect.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/04/25, “Pesah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne sfătuiți să ne angajăm într-un dialog interior cu Creatorul și să ne anulăm în fața prietenilor noștri. La ce ar trebui să acordăm o atenție deosebită? La urma urmei, nu ne putem concentra asupra tuturor deodată.

Răspuns: Nu trebuie să vă concentrați asupra tuturor; nu este nevoie să te împrăștii. Dimpotrivă, este important să vă adunați și să înțelegeți clar spre ce țintiți. Scopul ar trebui să fie foarte simplu: să vă îndreptați spre Creator cu inima complet deschisă și să vă contopiți cu El.

Aceasta este munca ta interioară personală, gândurile și intențiile tale. Imaginează-ți că ești constant în contact cu Creatorul și vezi ce vine din asta.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/04/25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că fiecare cuvânt pe care îl spune prietenul meu mă desparte de adeziunea cu Creatorul. Putem spune că defectele mele pe care le simt sunt Hisaronot (deficiențele) pe care le accept asupra mea?

Răspuns: Nu vrei să le simți, așa că nu se poate spune că le accepți cu adevărat.

Întrebare: În acest caz, care este punctul de cotitură când încep să vreau să le asum?

Răspuns: Cere. Doar cere!

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 17/04/25, “Pesah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum menținem un echilibru între bine și rău?

Răspuns: Nu putem menține un astfel de echilibru. Nu avem deloc nevoie de acest lucru, deoarece aceste calcule sunt în mod inerent egoiste. Trebuie să încercăm să ne predăm complet Creatorului.

Trăiți într-o stare în care vă simțiți complet deschişi către Creator. Treptat, aceste sentimente se vor instala în voi și îşi vor găsi locul.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.24, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 112

Capitolul 12 – Pe patul meu noaptea

Ce înseamnă “Și prin Tora, omul a fost creat”? Om (Adam) provine din expresia Adameh leElyon (“Voi fi ca cel de sus”) și este scris: “Tu ești numit Adam, dar popoarele lumii nu se numesc Adam”. Aceasta înseamnă că dacă dorința de a primi suferă o corectare numită “de dragul dăruirii”, partea corectată se numește “umană”. Cum se face asta? Se face prin Tora. Cum se face prin Tora? Ni se oferă diverse oportunități de a realiza diferite acțiuni în această lume, și prin succesele și eșecurile noastre, se dezvoltă dorința noastră de a primi.

După dezvoltarea dorințelor animalice pentru hrană, sex și familie și dezvoltarea dorințelor sociale de bogăție, onoare și cunoaștere, ajungem la dezvoltarea dorinței spirituale. Dezvoltarea dorinței spirituale nu este o extindere suplimentară a dorinței. Mai degrabă este direcția dorinței către Creator, și în consecință, creșterea ei. Dacă înainte de dezvoltarea punctului din inimă, care este această nouă dorință de spiritualitate, lucrăm la dezvoltarea dorinței noastre, de obicei inconștient, fără să știm de ce sau cum, ies la suprafață în noi impulsuri și pofte, pur și simplu alergăm după ele și le împlinim. O astfel de muncă nici măcar nu este considerată o singură linie, și cu siguranță, nici două sau trei linii. Dar dorința spirituală poate fi dezvoltată, extinsă și corectată doar sub formă de linii.

“Linii” înseamnă că dorința mică nu este pur și simplu umflată într-una din ce în ce mai mare fără direcție, ceea ce i-ar da forma unui cerc, ci este îndreptată astfel încât să vizeze un scop anume și să fie destinată unei anumite utilizări. Dorința este îndreptată nu asupra persoanei în sine, care este punctul central în interiorul cercurilor, ci către Creator, în exterior, de la punctul central la sursa de lumină.

Prin urmare, în dezvoltarea dorinței spirituale, există mai multe forțe, condiții și stări care o influențează astfel încât procesul de corectare a dorinței să nu urmeze legile altor dorințe. Ea operează într-un mod foarte complex și precis, astfel încât dorința crește doar în funcție de gradul de corectare a ei spre folosirea corectă, către Creator. Să presupunem de exemplu, că cineva este inspirat de dorința de a construi o casă, o dorință care este deja legată de spiritualitate. Ei trebuie să raporteze fiecare detaliu al procesului de construcție, planificarea, comanda materialelor, clădirea efectivă, selecția muncitorilor și chiar pe ei înșiși, cu scopul creației. Ei trebuie să-și amintească constant că această casă este destinată unei utilizări legate de scopul creației.

Acea persoană devine atât de cufundată în muncă încât uită direcția, sensul din spatele fiecărei acțiuni. Apoi munca se oprește aparent și încep să apară diverse tulburări. Aceste tulburări nu sunt adevărate obstacole, ci semnale, semne, că au uitat ceva foarte important: intenția, motivul fiecărei acțiuni. Deoarece progresul spiritual are loc pas cu pas, uneori rămânem blocați într-un anumit stadiu încercând cu încăpățânare să găsim singuri o soluție, insistând să continuăm construcția cu orice preț. Dar vedem că nu putem merge înainte până nu ne amintim că problema este că am uitat intenția.

Aceasta înseamnă că, în loc să trecem de la linia stângă la linia dreaptă, ne-am gândit că am putea finaliza munca numai prin forțele noastre. Apoi ne amintim de linia dreaptă, Creatorul, alinierea cu El. Adică, ne amintim că trebuie să fim conectați la El cu toată inima și sufletul nostru în timpul efectuării acțiunii. Abia atunci putem progresa din nou până uităm încă o dată, iar ciclul se repetă.

În toată munca noastră în această lume, uităm constant scopul. Uităm că scopul nu este să lucrăm conform modului în care gândim în această lume, ci munca în sine este un efort de a rămâne conectat cu cel care ne-a dat munca și de a o folosi ca mijloc de a păstra gândul, și cel mai important, ca mijloc de a crește intenția. Munca în sine este doar un instrument, numai în măsura în care este menită să construiască și să dezvolte intenția. Noi credem că construim o casă, de parcă casa în sine ar fi cea care contează. Dar în realitate, ar trebui să construim mai degrabă o structură de intenție decât o structură de cărămizi.

Întrucât suntem făcuți atât din material, cât și din spirit, intenție, ni se dau sarcini materiale, astfel încât să putem construi o structură spirituală alături de cea fizică. Este adevărat că nu putem construi o structură pur spirituală, chiar dacă, în cele din urmă, aceasta este singura structură de care avem cu adevărat nevoie. Aceasta înseamnă că trebuie să stabilim doar intenția, ecranul (Masach) și lumina reflectată (Or Hozer), în timp ce dorința de a primi, “cărămizile”, vor fi întotdeauna disponibile pentru a fi utilizate în mod corespunzător, conform intenției de dăruire.

Așa construim o casă și așa ne construim pe noi înșine într-un om (Adam). Cum? Prin cele 248 de organe și 365 de tendoane, care sunt 613 componente sau dorințe din interiorul nostru, pe care trebuie să le construim. Dorim să folosim aceste dorințe atât cât ne permite forma spirituală corespunzătoare. Trebuie să ne aranjam dorințele în funcție de intențiile de dăruire, astfel încât aceste două aspecte — folosirea tuturor dorințelor pe de o parte, și alinierea acelor dorințe cu intenția de a dărui, pe de altă parte — să fie în armonie și să lucreze împreună.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→