Rădăcinile spirituale au de asemenea, o influență asupra ramurilor lor materiale. Totul este determinat de ordinea de diseminare a forțelor luminii, care ne influenţează materialul, dorința de a primi plăcere. Există o periodicitate și o cauzalitate speciale în afectul acestor lumini.

Au un mecanism, care pune în viteză și controlează totul, de la capul Lumii Aţilut. De acolo, de la Arich Anpin, Aba ve Ima, YEŞSUT și ZON, care există în relații speciale unul cu celălalt, primim schimbări, care se numesc: an, lună, săptămână, zile, minute, nopți, precum și multe stări interioare diferite. Vorbim despre calități și îmbinarea calităților, care au o mare influență asupra acestei lumi.

Dacă un om dorește să se conecteze la rădăcina spirituală și să se plaseze sub o influență mai mare a luminii superioare, pentru a se apropia de ea, atunci trebuie să folosească aceste perioade de o influență specială de sus asupra noastră. Dacă cineva dorește să se înalțe spiritual, atunci în astfel de perioade din lumea noastră, care se numesc sărbători, trebuie să se unească cu intențiile care se referă la astfel de influențe.

În cartea lui ARI, Porțile intențiilor, el explică cum ar trebui să acționeze un om în perioadele speciale de influență asupra lumii noastre, cum sunt Roş HaŞana, Sukot, Pesach, Şavuot și așa mai departe. Dacă vorbim despre Pesah, atunci cea mai semnificativă caracteristică a sa este lumina de Hasadim. Când omul primește lumina de Hasadim pentru prima dată în viața sa, el dobândește calitatea de dăruire și se ridică deasupra ego-ului său.

Prin urmare, merită să ne gândim mai mult la lumina superioară, care în acest moment, are o putere mai mare de a ne ridica deasupra egoismului nostru și de a ne menține deasupra lui, în calitatea dăruirii. Ulterior, vom putea deja să avansăm mai departe și să simțim lumea spirituală cu toate detaliile ei.

Astfel, ar trebui să petrecem toate zilele de Pesah gândindu-ne la unitatea dintre noi și la lumina superioară, care ne ridică pe fiecare dintre noi deasupra egoismului nostru personal. Aceasta trebuie să fie intenția noastră principală pe parcursul întregii sărbători.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dintr-o lecție despre articolul lui Rabaş “Legătura dintre Pesach, Maţa (pâine nedospită), şi Maror (ierburi amare) “

Sărbătoarea Pesah stă în fruntea tuturor sărbătorilor și a tuturor timpurilor din procesul spiritual, deoarece simbolizează trecerea de la dorința de a primi pentru sine la dorința de a dărui, sau mai exact, de la dorința de a primi de dragul propriu la dorința de a primi de dragul dăruirii. Acesta este motivul pentru care Pesah este atât de important. Ea marchează intrarea în lumea spirituală, în simțirea și înțelegerea spiritualității.

Înainte de aceasta, omul trece prin multe etape pornind de la starea sa firească de a fi cufundat în dorința de a se bucura, de multe ori fără să-și dea seama. Apoi, începe să se întrebe: “Pentru ce trăiesc?” Adică, simpla existență animalică nu-l mai mulțumește și vrea să înțeleagă sensul vieții, sursa, cauza și scopul ei. Un animal nu pune astfel de întrebări; acesta este începutul nașterii unei ființe umane.

Intrarea în spiritualitate începe atunci când omul simte brusc că nu se mai poate gândi doar la sine și vrea să acționeze în afara egoismului său. Pesah simbolizează intrarea într-o lume nouă, începutul unei noi etape – Lișma – începutul dăruirii, al credinței și al dobândirii calității Bina, conform căreia începem să lucrăm.

Numai atunci când omul simte și înțelege că este incapabil să acționeze de dragul dăruirii poate fi considerat ca fiind în exil. Acesta este exilul din calitatea dăruirii, pe care el vrea să o obțină, dar nu poate. Numai aceasta determină măsura și severitatea exilului.

Omenirea este împărțită în trei părți. Prima parte este formată din cei în care punctul din inimă s-a trezit deja, ceea ce conduce omul la Cabala sau îl obligă să o caute. A doua parte încă nu înțelege rostul niciuneia dintre acestea.

Iar a treia parte luptă numai pentru acțiuni materiale, fără a atinge intenția; adică se străduiesc să păstreze intenția de dragul lor. Pe baza acestui fapt, umanitatea poate fi împărțită în mai multe grupuri, națiuni și diferite mișcări.

Egipteanul din mine mă convinge că principalul lucru este să îndeplinesc acțiunile pe care Tora le cere fără a fi atent la intenție, adică să mă concentrez doar pe poruncile materiale.

Dacă nu pun la îndoială rezultatele muncii mele, înseamnă că sunt egiptean; adică acționez conform egiptenului din mine. Dar dacă începe să-mi pese de intenție, atunci descopăr că sunt în Egipt ca sclav, în exil din lumea spirituală.

Există o realitate spirituală în care totul este făcut de dragul de a dărui, în timp ce eu rămân în egoismul meu. Măsura în care acest lucru mă deranjează, îmi determină mai mult sau mai puțin locul în procesul spiritual. Până ajung într-o stare în care o astfel de viață o simt mai rău decât moartea și simt că trebuie să scap de intenția egoistă. Asta înseamnă că sunt deja în pragul eliberării, pe calea ieșirii din exilul egiptean.

Egiptenii mei interiori mă rețin și mă conving să merg ca înainte, spunând că totul este bine: acțiunea este cea care contează, iar intenția este irelevantă. Dacă sunt de acord cu asta, devin egiptean.

Dar dacă în mine începe o luptă interioară asupra intenției, îmi dau seama că sunt sub controlul egiptenilor și vreau să mă eliberez de această sclavie. Înțeleg că ceea ce contează nu este acțiunea, ci intenția și că trebuie să mă eliberez de intenție de dragul meu. Aceasta înseamnă că am nevoie de lumina care mă aduce înapoi la sursă (lumina reformatoare) și de o evadare din Egipt.

Sunt pregătit pentru orice, atât timp cât nu rămân în intenția egoistă. Nu am nevoie de nimic decât de capacitatea de a efectua acest act. M-am desprins deja de intenția pentru mine, deși nu am ajuns încă la intenția de a dărui. Încă nu știu ce este adevărata dăruire sau cui să dăruiesc, dar sunt deja pe cale de ieșire.

Trecerea de la a fi egiptean la a deveni Israel înseamnă că nu mai am puterea de a acționa. Nu vreau să acționez de dragul egoismului, dar încă nu știu cum să acționez de dragul dăruirii, așa că am rămas fără să știu ce să fac.

Așa se întâmplă exodul din Egipt. Suntem în întuneric total, când suntem pierduți și nesiguri de următorul nostru pas, și atunci vine mântuirea.

Se spune că munca egiptenilor se face cu cărămizi albe, fără murdărie, fără nicio pată sau fărâmă de murdărie. Dacă în fiecare zi adaug egoist încă o cărămidă muncii mele, construiesc o structură frumoasă, albă ca zăpada, fără nicio impuritate sau urmă de îndoială, și mă simt complet drept.

Egiptenii din Egipt nu pot avea nicio conștientizare a răului, pentru că pur și simplu urmează exemplul dat de restul lumii. De ce mai poate avea nevoie omul?

Aceștia sunt cei șapte ani de belșug, când omul este pe deplin angajat în munca Egiptului, încrezător în propria neprihănire și propriul succes. Nici măcar nu realizează că acţionează din egoism. Acea realizare vine doar ca urmare a influenței luminii reformatoare, care luminează subtil puțin câte puțin, avansând treptat omul.

“Bănuţ cu bănuţ, se acumulează o mare avere.”

Când omului nu-i mai rămâne putere să muncească, rămâne un singur lucru – rugăciunea. Apelarea la Creator rezolvă toate problemele. La urma urmei, scopul a tot ceea ce ni se întâmplă este să ne oblige să ne conectăm cu Creatorul.

În Egipt, dobândim tot felul de mijloace și metode de conexiune cu Creatorul. Pentru fiecare dificultate pe care Egiptul o pune în fața noastră, trebuie să găsim răspunsul printr-o nouă formă de conexiune cu Creatorul.

Greutatea muncii depinde numai de intenție. Dacă intenția este pentru Creator, de dragul dăruirii, atunci te înalți ca având aripi și nu simți nicio povară în muncă. Este ca și cum părăseşti atracția gravitațională a Pământului și pluteşti în spațiu.

Dar dacă munca pare grea, înseamnă că porți valiză greșită și nu ești îndreptat către Creator.

Primim influența Creatorului prin întregul suflet zdrobit al lui Adam HaRishon. Creatorul percepe întregul suflet ca fiind unul singur. Deocamdată, s-ar putea să am o conexiune personală, foarte limitată, cu Creatorul, dar chiar și asta îmi vine prin sufletul colectiv.

“Lumina superioară este în repaus absolut”, ceea ce înseamnă că umple Kli-ul colectiv. Dar primesc conexiune cu Creatorul în măsura în care sunt conectat cu sufletul colectiv.

Să presupunem că mă conectez cu unul din douăzeci de miliarde de suflete, apoi în această măsură primesc contact, care curge întotdeauna prin conexiunea comună.

Creatorul se află în toate creațiile într-o stare perfectă, deoarece toate au ajuns deja la sfârșitul corectării, iar eu mă conectez la acea stare.

Care este diferența dintre Maţa și pâine? Maţa este și pâine, dar este numită “pâinea sărăciei” și se face numai din făină și apă. Și chiar și apa este adăugată în cantități minime. Nu poți face pâine fără apă, așa că se folosește suficient pentru a frământa aluatul fără a-l lăsa să fermenteze.

Acesta este un semn că nu suntem capabili încă să lucrăm cu dorințele noastre de dragul dăruirii, dar nici nu mai dorim să lucrăm de dragul de a primi. Este o stare intermediară nici aici, nici acolo.

Maţa simbolizează umplerea pentru a fugi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 21/04/19, Scrierile lui Rabaș – Art.14, 1987-“Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să lucrăm constant cu mare precizie pentru a nu pierde niciun minut. Aceasta este formula succesului. Nu pentru că fiecare minut este atât de important în sine, ci pentru că tu nu renunţi.

Te împingi singur în această cursă până la epuizare și nu permiţi niciunei ocazii, nici măcar o clipă, să te îndepărtezi de munca spirituală.

Abia atunci începi să simți imposibilitatea de a atinge scopul prin propriile tale eforturi, și în tine apare cererea corectă pentru ajutorul Creatorului, iar El răspunde fără întârziere.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabalistul a ieșit din asta” 30/07/10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Credeţi că lecțiile audio și video, prelegerile și programele pe care le-aţi înregistrat în trecut sunt potrivite pentru învățare în viitor?

Răspuns: Cred că nimeni nu va veni să mă înlocuiască atât de repede sau nu va începe să prezinte material într-o formă și mai simplă. Cel puțin nu văd următoarea persoană care să conducă. Dar asta nu contează. Nu mă deranjează.

În primul rând, ce pot să spun sau să fac? Totul este pregătit de sus, pe de o parte. Și pe de altă parte, pur și simplu nu este necesar. Oamenii vor avea media înregistrată la o calitate bună și o vor studia, o vor adapta la ei înșiși și o vor aplica.

Este suficient, pentru că totul a fost deja explicat. Atât timp cât am puterea, timpul și anii, s-ar putea să pot simplifica și mai mult materialul. Cel puțin, oamenii pot folosi cu ușurință conținutul din ultimii zece ani, pot lucra cu el și pot beneficia de el.

Și până la urmă, nici eu, nici ei nu suntem stăpânii stărilor noastre, Creatorul este. Orice va decide El, așa va fi. Există un program prin care ne dezvoltăm.

Din KabTV “Am primit un apel. 20000 de lecții” 03/08/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Îmi amintesc când am venit pentru prima dată la un Congres, am avut o dorință puternică de a trece Machsom. Eram copleșit de un sentiment de unificare sigură, ca şi cum te agăți de alții și vrei să simți ceva.

Nu știu dacă acesta este psihosomatic sau de fapt un sentiment inconștient, temporar, al unui întreg unificat. Acesta este sentimentul despre care vorbiţi sau este doar o autosugestie?

Răspuns: Este de asemenea, un sentiment psihologic creat de tine împreună cu ceilalți, dar la un nivel foarte mic, scăzut, animalic. Acest lucru se poate realiza în orice colectiv.

Creatorul nu participă la el, și prin urmare, nu este spiritual. Încă nu a fost simțit în el un câmp unic, singular de iubire.

Iubirea nu este ceea ce ne imaginăm noi în lumea noastră. Iubirea este o calitate a dăruirii absolute; este atunci când dorințele tale și ale celorlalți se contopesc complet într-un singur întreg și îți mai rămâne o singură intenție – să îi împlineşti de la tine, să le dăruieşti. Asta este iubirea.

Din KabTV “Am primit un apel. Câmpul iubirii” 04/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate explica faptul că fiecare persoană își vede propria realitate, și în același timp, așa cum spune Cabala, ea nu există de fapt, sunt doar eu cu percepția mea?

Răspuns: Da, ești doar tu și nimic altceva — fără istorie, fără geografie, nimic. Existi ca un anumit punct al dorintei. În afară de dorință nu există nimic, iar în cadrul acestei dorințe se simt unele percepții sau împliniri.

Aceste împliniri apar exact în forma în care te percepi tu în prezent. Cu alte cuvinte, sentimentul de “sine” se manifestă în interiorul dorinței sub forma imaginii tale, iar percepția lumii înconjurătoare apare de asemenea ca imagini în interiorul dorinței. Adică, simți împlinirea în dorință în această formă specială.

Întrebare: Când descrieţi ceva, vorbiţi în termeni generali, “o persoană”, fără să vă adresaţi nimănui în mod specific. Deci, toţi ceilalţi există cu adevărat?

Răspuns: O persoană, în mod firesc, nu există. Atunci cum îi vedem pe ceilalți și universul nostru? Nimic din ei nu există. Lumile? Nici ele nu există.

Există o singură stare, pe care o numim în mod convențional “Lumea Infinitului”, adică creația plină de Creator.

Întrebare: Dar de ce percep lumea dintr-un asemenea unghi, ca fiind complexă, alcătuită din alte elemente, oameni și animale?

Răspuns: Pentru că în tine există o astfel de dorință care este imperfectă, spulberată, neasamblată, neintegrală. Percepi simțirea interioară a acestei dorințe ca “eu și ceva în jurul meu” sau “o mulțime de lucruri în jurul meu”.

Comentariu: Dar când spun ceva altor oameni, ei sunt de acord, sunt încântați de un gând, par să existe cu adevărat independent.

Răspunsul meu: Da, acestea sunt propriile tale dorințe, care îți apar sub forma unor oameni separați, care aparent există în mod obiectiv independent de tine și în contrast cu tine.

Din KabTV “Am primit un apel. Realitatea percepţiei” 20/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de a explica un anumit subiect, cereți întotdeauna să citiți mai întâi articolul relevant. De ce faceţi asta, în loc să începeţi doar să vorbiţi despre lucruri în general?

Răspuns: Aș putea vorbi și pentru mine. Dar vreau să-i învăț pe oameni să fie conectați la sursele primare, deoarece principalul lucru pentru noi este să fim conectați la acei mari cabalişti, participanți la sistemul comun de suflete, care percep câmpul unificat, Creatorul, și există în el.

De aceea studiem o carte scrisă de un cabalist care a trăit cândva în lumea noastră. În adevăr, acesta este un suflet care a simțit câmpul Creatorului și l-a descris: ce se întâmplă în relația lui cu noi, cum ne-a creat, ne-a dezvoltat și ne-a adus în starea în care existăm acum.

Întrebare: Dar propriile dvs. texte sunt de asemenea, foarte profunde. Nu transmiteți de la nivelul dvs. la fel ca alți cabaliști?

Răspuns: Da, dar încă nu pretind rolul lui Baal HaSulam, al profesorului meu Rabaş, al rabinului Şimon sau al lui ARI. Aceștia sunt mari cabaliști – părți puternice ale sufletului colectiv – care sunt în conexiune profundă și vastă cu acest câmp, cu Creatorul.

Ei și-au descris simțirile și percepțiile într-un mod special. Și dacă ader la ei prin ceea ce au scris, atunci mă conectez la simțirile lor, ca o mică parte din ei și în acest fel pot merge mai departe. Dar dacă nu interacționez cu sursa lor, cum pot merge mai departe?

La urma urmei, în lumea noastră, învățăm și de la alții. Dacă încerc să învăț singur, mi-ar lua douăzeci până la treizeci de mii de ani să devin om. Imaginați-vă un copil abandonat în pădure, ce devine el? Nimic mai mult decât un animal. El nu poate deveni niciodată om.

Deci vrei să mă las pe mine și pe elevii mei singuri în pădure? Trebuie să folosim tot ce au făcut marile generații anterioare pentru noi și care au pregătit totul!

Din KabTV “Am primit un apel. Importanța surselor” 15/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă când spunem că grupul iese din Egipt? Se referă la un grup local sau la întregul Kli mondial?

Răspuns: Întregul Kli mondial! Nimeni nu va avea voie să iasă singur, nici un singur grup, sau o singură persoană. Garanţie reciprocă (Arvut)! Ce poti sa faci?! Toți cei conectați în sistem cu noi vor primi revelația spirituală.

În acest moment, formăm treptat condițiile garanției reciproce. Ce este garanția reciprocă? Începe când te desprinzi de egoism și îi treci granița.

Pe măsură ce treci de granița egoismului, vezi o forță masivă a răului care te separă de prietenii tăi, o forță integrată construită pe întreaga ta cale de muncă spirituală, de la primele tale lecții până în punctul în care te eliberezi de egoism. Atunci apare condiția garanției reciproce.

Și pe ce altceva ar putea fi construită garanția reciprocă dacă nu pe deasupra egoismului total?

Garanția reciprocă înseamnă că în ciuda dezvoltării și manifestărilor egoismului din mine, mă angajez să relaționez cu toți membrii grupului cu iubire și devotament, indiferent de ceea ce aș percepe de la ei.

Pentru că ceea ce cred că îmi fac ei este pur și simplu aşa cum mi se pare mie. Amintiți-vă de conceptul de percepție a realității, un om pictează lumea în sine însuşi.

Întrebare: Acum acumulez egoism pentru a ajunge la Muntele Sinai și apoi, ca o rachetă, să-l ard?

Răspuns: Tu nu arzi egoismul; începi să te ridici deasupra lui. El nu dispare niciodată. De fapt, te ajută continuu să te “consumi” din ce în ce mai mult. Te vei ridica deasupra lui, îi vei folosi calitățile și le vei transforma în calități de dăruire.

Acesta este începutul căii spirituale. Înainte de asta, totul este doar pregătire. Întreaga perioadă de recunoaștere a egoismului, adică Egiptul, nu este încă o ascensiune spirituală.

Dintr-o Lecție virtuală de Cabala pe 01/04/12, “Grupul iese din Egipt”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mă uit la lume și suntem deja opt miliarde. Și vă asigur că foarte puțini oameni pot spune că ei sunt cei care trebuie educați. Nu, trebuie să-i educ pe alții, aceasta este formula de bază. Ei sunt cei răi, egoiştii, nu eu. Din cauza lor suferim.

Cum va înțelege omul că el este cel care trebuie educat?

Răspuns: Numai prin lovituri. Cum altfel? Dacă ei cred că sunt atât de buni, de ce este lumea atât de rea?

Comentariu: Alții sunt răi, de aceea lumea este atât de rea.

Răspunsul meu: Dacă toată lumea gândește așa despre ceilalți, înseamnă că lumea este rea sau bună?

Comentariu: Lumea este rea.

Răspunsul meu: Cu excepția mea?

Comentariu: Cu excepția mea; da, asta cred oamenii.

Răspunsul meu: Și vom continua să credem asta până când ne va cădea ceva în cap și nu mai rămâne nimic de gândit.

Întrebare: Putem spune că, făcând asta, aducem probleme asupra noastră?

Răspuns: Desigur. În loc să ne corectăm sau să încercăm să facem ceva, ne liniștim.

Întrebare: Noi spunem: “Alții sunt răi, dar eu sunt bun”. Îmi fac probleme?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu mă examinez? Este rău?

Răspuns: Foarte rau! Acest lucru duce lumea la dezastru.

Întrebare: Este educația autentică atunci când învăț să mă examinez?

Răspuns: Da, când mă uit la mine, la cum sunt. Când mă uit la ceea ce datorez altora, că sunt singurul necorectat. Adică tot ce este în mine: un mincinos, un hoț, un înșelător, un om care urăşte — nu știu cu ce alte epitete să vin aici — sunt tot eu.

Dar toți ceilalți nu sunt. Toţi ceilalţi nu există deloc. Toţi ceilalţi sunt diversele mele reflecții pe care le văd în jurul meu. Adică mă uit la o mulțime de oameni din jurul meu și fiecare dintre ei mă înfățișează negativ în această formă și aceea și aceea.

Există opt miliarde de oameni în lume și fiecare dintre ei reprezintă un fel de calitate negativă a mea. Opt miliarde! Așa sunt înfățișat în lume. Și așa văd eu.

Întrebare: Deci, ce fac când văd răul, un om rău?

Răspuns: Dacă mă corectez, încep să văd lumea mai unită, că luptă pentru dăruire, iubire și conexiune. În cele din urmă, îmi dau seama că acesta este un singur sistem, un singur om numit “Adam” și acest Adam sunt eu. Pentru că așa le-am pus împreună cu acțiunile, comportamentul, gândurile și tot felul de corectări.

Întrebare: Absorb lumea în mine și devin acest suflet unic, așa cum spunem noi, Adam?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este adevărat?

Răspuns: Este adevărat.

Întrebare: Și ceea ce vedem este o minciună?

Răspuns: Nu, vedem și adevărul, dar este un adevăr parțial, sfâșiat de egoismul nostru interior.

Întrebare: Altfel nu îl trecem prin ego-ul nostru? Nu privim prin egoism?

Răspuns: Corect. Dacă îi adun pe toţi într-o singură imagine, atunci sunt eu.

Întrebare: Cum mă pot concentra pe asta în acest fel?

Răspuns: Aceasta este sarcina noastră – să adunăm întreaga lume și să spunem: “Acesta sunt eu și lumea aceasta depinde de mine”.

Comentariu: Sunt eu responsabil pentru toată lumea și pentru toate?

Răspunsul meu: Absolut totul este aici.

Întrebare: Fiecare persoană?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cea mai simplă și obișnuită persoană este responsabilă pentru lume, pentru tot ce se întâmplă în această lume teribilă?

Răspuns: În măsura în care se regăsește în această lume.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 03/04/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că, Cartea Zohar trebuie înțeleasă, dar este foarte greu! Chiar și israelienii, care în principiu…

Răspunsul meu: Doar israelieni? Ce diferență are dacă ești sau nu israelian? Asta nu contează! Ceea ce contează aici este atingerea. Trebuie să intri în această carte. Pentru asta, trebuie să simți lumea pe care o descrie, nimic mai mult.

Întrebare: Deci începe să funcționeze eficient doar pentru un om care este în spiritualitate?

Răspuns: Da, aceasta este o condiție naturală și necesară.

Întrebare: Să presupunem că acum distribuiți această carte în întreaga lume. Cum vor putea oamenii să o perceapă dacă nu sunt în acea stare?

Răspuns: Cu ajutorul ei, ei vor începe să se apropie de lumea superioară și să intre treptat în ea atragând lumina superioară asupra lor.

În punctul 155 din Introducerea la Studiul celor Zece Sfirot, este scris că un om care, chiar și fără să înțeleagă nimic, citește despre lumea superioară, structura, conexiunile, funcționarea ei, el atrage influența asupra sa, deoarece se află deja în acea structură, deși într-o stare nenăscută. Totuși, făcând acest lucru, el încearcă să se trezească, să obțină influența sistemului asupra lui. Așa funcționează.

Comentariu: Practic, vorbiţi despre un om care încearcă intenționat să facă asta. Dar acum oferiți o mulțime de materiale din Cartea Zohar oamenilor care nu sunt în spiritualitate, de exemplu, în timp ce țineți convenții și diferite evenimente.

Răspunsul meu: Exact așa ar trebui să fie! La urma urmei, și ei trebuie să fie influențați de ea. Altfel, cum o vor aborda? Cum se vor dezvolta?

Comentariu: Dar este greu pentru oameni. Dvs. înşivă vedeţi asta.

Răspunsul meu: Ce diferență există dacă este “greu”?

Dacă am un copil mic, îi prezint constant sarcini, încerc să-l provoc cu detalii noi, necunoscute ale acestei lumi, pentru ca el să o cunoască, să o descopere. Încerc să-i trezesc interesul, astfel încât să apară întrebări în el: „Ce este asta? Pentru ce este? De ce?” Numai așa se dezvoltă un om.

Prin urmare, desigur, trebuie să arăt necunoscutul și să arăt că este necunoscutul. Privește-l, explorează-l; mai întâi găsiți întrebarea și abia apoi căutați răspunsul.

Din KabTV “Am primit un apel. Zohar-ul este cartea №1” 08/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→