Întrebare: În prima seară a sărbătorii de Pesah, se obișnuiește să se țină o masă specială la care se citește Hagada de Pesah, care este relatarea evadării evreilor din sclavia egipteană. Este această poveste o simplă narațiune istorică sau are un sens mai profund, care se aplică și astăzi?

Răspuns: Exilul egiptean datează din epoca strămoșilor, urmat de epoca fiilor. Patriarhul Avraam a început să adune discipoli din tot Babilonul Antic. El a învățat oamenii că este imposibil să avansezi și să te apropii cât timp toată lumea se află într-o asemenea luptă internă și egoism, așa cum se întâmpla atunci în Babilon.

Construcția Turnului Babel a simbolizat forma supremă de egoism, care ajunsese până la ceruri. Întregul Babilon a fost sfâșiat de ură reciprocă și neînțelegeri, ceea ce se numește “confuzia limbilor”.

Avraam le-a spus discipolilor săi că există o singură metodă pentru întreaga omenire, dar este imposibil să o impui oamenilor, deoarece necesită maturitate din partea unui om. Esența acestei metode este “iubirea acoperă toate crimele”.

Fiecare dintre noi se află în propriul egoism, dar trebuie să construim o conexiune între noi deasupra egoismului. Egoismul este ura nefondată față de semenii noştri. Dacă văd că gazonul vecinului meu este mai verde sau că a cumpărat o mașină mai bună decât a mea, atunci încep să-l urăsc.

Aceasta este ură fără motiv. Dacă fiul meu și-ar cumpăra o mașină frumoasă, aș fi doar fericit. Cu cât copiii mei au mai mult succes, cu atât sunt mai fericit, dar fiecare succes al vecinului meu îmi strică starea de spirit.

Acest lucru se întâmpla la scară mică, în cartier, în curte și în casă. Dar astăzi, întreaga lume s-a transformat într-un Babilon: bogați și săraci se ceartă, își apără opiniile și nu sunt de acord unii cu alții.

Nu știm ce înseamnă o viață bună și liniștită, atunci când nu simți nicio presiune. Este ca și cum ai trăi în paradis. Nu există timp și spațiu și totul merge ușor și fără probleme. Toată lumea se ajută unul pe altul, îi lasă pe ceilalţi să meargă mai departe. Dacă ai nevoie de ceva, toată lumea se grăbește să te ajute. Poți fi sigur că vei fi întotdeauna susținut la momentul potrivit.

Nu suntem obișnuiți cu o astfel de viață și nu ne-o putem imagina. Avraam le-a explicat babilonienilor că este imposibil să continue să trăiască în egoismul lor crescând și certându-se unii cu alții. 99% din toate forțele noastre sunt cheltuite pentru supraviețuire în condițiile acestei lupte interne.

Dar dacă egoismul este atât de mare? Atunci ne domină; îi obligă pe toți să lupte pentru opinia lor și îi obligă pe toți să se considere cei mai inteligenți. Este imposibil să lupți cu natura ta și nu este necesar – trebuie doar să te ridici deasupra ei.

Fiecare are propria opinie, așa cum se întâmplă între rude, dar suntem cu toții uniți într-o familie de care trebuie să avem grijă împreună. Trebuie să luăm acest exemplu din viață. Să presupunem că copiii mei nu împărtășesc opiniile mele politice: unul are opinii mai conservatoare, de dreapta, celălalt are opinii de stânga, al treilea a devenit religios ortodox etc., fiecare votează pentru propriul partid.

Dar dacă suntem o singură familie, atunci, în ciuda acestui fapt, îi iubim pe toți și îi ajutăm pe toți. Este important pentru noi ca aceasta să fie o persoană apropiată nouă, un membru al familiei noastre. Așa trebuie să avem grijă de toți oamenii – ca și cum am fi o singură familie.

Atunci nu vom acorda atenție diferențelor de opinii. Dacă cineva vrea să trăiască diferit, să trăiască. Fiecare poate rămâne cu egoul său dacă se consideră obligat să-i iubească pe ceilalți mai presus de el însuşi. Alții gândesc diferit față de mine, dar eu nu pun presiune asupra lor și nici nu încerc să-i conving cu forța. Fiecare este liber să rămână așa cum este, ceea ce înseamnă că toate crimele vor fi acoperite de iubire, la fel ca într-o bună familie.

Mă anulez în fața celorlalți și nu le dictez părerea mea, ci dimpotrivă, sunt gata să mă alătur dorințelor lor și să-i ajut. Și așa procedează fiecare față de ceilalți, datorită căruia creăm un câmp comun special, cald, care se numește simţirea unei familii sau al unui singur popor.

Suntem învăluiți într-un nor de iubire, participare reciprocă, unificare, căldură, reciprocitate. Este ceva complet nou. Acest lucru nu exista înainte; acum este construit tocmai pe acest principiu al “iubirii care acoperă toate păcatele”.

Fiecare rămâne cu egoismul său, dar știm cum să-l gestionăm. La urma urmei, egoismul ne este dat de la natură și astăzi ne este clar că nu putem face nimic în privința lui. Dar am primit de la Avraam o tehnică ce ne permite să depășim acest egoism și să ne unim.

Cei care știu să se conecteze deasupra egoismului sunt numiți evrei (Yehudim), de la cuvântul “Yehud” (unitate), sau poporul lui Israel, Yaşar-El, adică direct către Creator. Națiunea Israel a fost creată pe această bază.

După ce a părăsit Babilonul, din conflictele mărunte, Israel se află într-o perioadă numită exilul egiptean, care este sclavia sub dominaţia egoismului său. Egoismul ne domină și nu ne permite să ne conectăm. Oricât de mult ne-am strădui, oricât de mult am munci, nimic nu funcționează.

Se numește sclavie, care este o muncă extenuantă asupra propriului nostru material. Încercăm să construim ceva din el între noi, dar nimic nu iese până când nu realizăm că trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru. Acest lucru se întâmplă după multe lovituri și muncă grea.

Drept urmare, decidem că este imposibil să continuăm să existăm așa. Aceasta este situația în care ne aflăm astăzi. Altfel, ne vom distruge unii pe alții într-un război intern.

Trebuie să ne dăm seama cu adevărat că viața noastră este sclavie. Puterea răului care trăiește în noi ne mănâncă și ne distruge. Atunci vom fi de acord să ne ridicăm deasupra egoismului, așa cum am făcut-o odată. Nu știm cum să facem asta, dar cel puțin fugim de ura reciprocă, vrem să ieșim de sub puterea lui Faraon.

Asta înseamnă că părăsim Egiptul, fugim în întuneric, nimeni nu știe unde. Înțelegem doar că nu mai putem exista în el. Și apoi ajungem la Muntele Sinai, văzând ce fel de ură (păcat) există între noi.

Suntem de acord să ne ridicăm deasupra acestei uri și să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, pentru a obține garanție reciprocă, pentru a accepta Tora, adică metoda unificării. Regula principală a Torei este să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Atunci ne naștem ca poporul lui Israel, așa cum este scris: “Astăzi ați devenit poporul Meu”

Din KabTV “Viaţă nouă 537” 25/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă aș deschide Cartea Zohar  și nimeni nu mi-ar spune că este importantă, probabil că nu aș găsi nimic în ea, doar un basm. Imaginați-vă că un om care nu are nicio legătură cu noi deschide această carte. Ce găsește acolo? Ce citește?

Răspuns: Nimic, dar va afla despre această carte de la mine. În același timp, va avea niște înregistrări ale lecțiilor noastre. Va deschide cartea, și pe lângă vizionarea sau ascultarea lecțiilor noastre înregistrate, o va studia și acest lucru îi va oferi o intrare în lumea superioară.

Înainte de asta, ar trebui să citească și alte lucrări literare, cum ar fi articolele lui Rabaş despre grup, despre conexiunea dintre oameni, precum și articolele lui Baal HaSulam, care îi va modela abordarea față de Cartea Zohar. Așa va ajunge la Cartea Zohar însăși.

Sunt sigur că, în cele din urmă, oamenii se vor angaja în mod specific în acest sens.

Cred că următoarea generație va ajunge în sfârșit la concluzia că omul nu mai trebuie să muncească atât de mult ca acum. Ar trebui să muncească doar pentru a nr epuiza planeta și a produce lucruri complet inutile?! El va produce doar ceea ce este necesar pentru existența sa și își va petrece tot restul timpului studiind, diseminând și schimbând informații spirituale.

Oamenii vor începe treptat să simtă că există în ambele lumi. Sunt sigur că acest lucru se va întâmpla, dacă nu în următoarea generație, atunci în cea de după. Dar cu siguranță se va întâmpla.

Comentariu: Dar chiar dvs. trăiţi în starea actuală.

Răspunsul meu: Fac ceea ce trebuie în timpul meu. Mă simt o verigă în lanțul Cabaliștilor. Am o misiune clară. Cred că acest lucru este clar vizibil în viața mea – căror lucruri mă dedic și ceea ce îndeplinesc. Nu am îndoieli sau probleme în acest sens.

Din KabTV “Am primit un apel. Cartea Zohar este cartea nr. 1”, 08/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este rugăciunea o cerere pentru puterea de a lucra?

Rugăciunea înseamnă că cerem doar atunci când nu avem altă opțiune. Ne îndreptăm către Creator doar atunci când nu avem alternativă. Treptat, începem să ne amintim de existența Creatorului și chiar și această amintire este ceva ce face Creatorul. El face să pară că ni-L amintim singuri. În realitate, nu ne-am gândi niciodată la Creator singuri.

Dorința de a primi este structurată astfel încât este complet închisă în sine. Este un sistem închis. Creatorul introduce o rază de lumină mică, imperceptibilă, și dintr-o dată ne gândim: “O, Creatorul există!” Simțim ca și cum ne-am aminti de El singuri, fără niciun ajutor.

Dar în realitate, Creatorul a fost cel care ne-a amintit de existența Sa și ne-a permis să ne îndreptăm către El. Acest proces se întâmplă în mod repetat, iar întregul său scop este de a întări conexiunea cu El. Prin acest proces, ne construim sistemul spiritual interior. Așa dobândim calitățile Creatorului și devenim similari cu El.

Totuși, înainte ca acest lucru să se întâmple, înainte ca noi să putem recunoaște ce este opus Creatorului, înainte ca noi să ne putem înțelege “sinele”, Creatorul trebuie să ne pună în situații neplăcute care sunt exact opusul stării pe care suntem pe cale să o atingem.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a vreunui lucru care este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc, și arăt milă până la a mia generație față de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.”

(Tora, Exodul 20:3–20:5)

 Poruncile sunt considerate baza întregului cod uman al existenței umane. Sunt recunoscute de toate religiile, de toate societățile și servesc drept bază pentru întreaga viață socială. Cu toate acestea, în Cabala, ele au un înțeles total diferit.

Cu alte cuvinte, “Eu sunt Unicul! Nu sunt corporal! Nu pot fi înfățișat, imaginat sau înțeles! Nu vă dau niciun indiciu despre Cine sunt Eu! Nu pot fi pus în buzunar, așezat în colț sau atârnat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă din Mine și nici nu pot fi modelat ca un fel de semn! Nimic de genul acesta nu este posibil!”

Oamenii sunt cu totul diferiți. Un copil ia o jucărie și nu o aruncă timp de o lună sau două. Îl calmează.

Omul merge la un templu, se roagă, se spovedește și se calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea, este un medicament, un remediu, pentru a-și aplana grijile, o prevenire a diferitelor probleme sociale, familiale și de altă natură.

Nu avem nimic tangibil aici. Dacă este imposibil să ni-L imaginăm, adică nu există nimeni la care să apelăm, aceasta este o problemă mare. Se traduce oare prin faptul că nu există Dumnezeu pentru un om obișnuit care trăiește în această lume? Noi nu suntem capabili să-L vizualizăm sau să-L simțim. El este o calitate abstractă a dăruirii, ceva fără formă care umple totul, și în același timp, nimic. Ce senzori ne vor permite să-L dezvăluim? Trebuie să începem să-L simțim într-un fel sau altul. Cu toate acestea, nu există nimic în jurul nostru.

Pur și simplu nu ni-L putem imagina pe Domnul, Forța superioară, așa cum este descrisă în Tora, și nici nu putem stabili contact cu această Forță. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să ne agățăm de ceva, să apelăm la cineva și să-L portretizăm cumva.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de noi? Este ca și cum am pluti în aer. De ce este așa?

Răspuns: Pentru că trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm la gradul Său. Atunci vom simți ceva ce nu am simțit înainte și vom defini lucruri pe care anterior nu le puteam înțelege. Va deveni posibil deoarece vom dobândi un nou set de senzori numiți cele cinci Sfirot.

Înainte de a realiza acest lucru, pentru noi nu există așa ceva ca “Dumnezeu”. Nu există absolut nimic! Desigur, există natura care ne răsucește, ne trage înainte, se joacă cu noi și ne obligă să continuăm să trăim și să dăm naștere; ne controlează comportamentul în mediul nostru și în societate, apoi ne îngroapă în pământ. Asta este.

Exagerez totul arătând că oamenii nu au nicio legătură cu Creatorul sau cu Tora. De aceea se spune că Tora este imaculată, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, nici măcar o dată.

Tora este o învățătură; este un mecanism spiritual total deconectat de oameni. Faptul că am ales-o ca sursă a frumoaselor noastre reguli și legi juridice este foarte liniștitor. Fără ea, am fi doar niște barbari.

Cu toate acestea, vreau să subliniez că aceste reguli și legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înțelegem că puterea Torei, veridicitatea ei și însăși esența ei nu se referă la reguli sau legi. Nu contează ce facem în această lume. Mai degrabă, ceea ce contează este dacă s-a întâmplat să ne ridicăm la nivelul următor, unde Creatorul ni se revelează. Pentru aceasta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să apară ca o imagine sau un fenomen. Conștientizarea noastră se ridică la un asemenea nivel încât nu mai avem nevoie de nicio imagine, deoarece reușim să ieșim din noi înșine.

Aceasta explică de ce porunca “Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” este prima, de ce este considerată o poruncă majoră și de ce le precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea lor nu este aleatorie; sunt organizate într-un anumit fel) definește executarea acestei porunci principale.

Dacă omul nu poate respecta această poruncă, împlinirea tuturor celorlalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne conduc la scop. Ar trebui să ținem cont în mod constant de această poruncă principală. Pentru ea ar trebui să împlinim toate celelalte porunci.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 25.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o oarecare asemănare între Moise și starea actuală a poporului Israel de astăzi. Moise nu se simte încrezător în poporul lui Israel sau în Pharaon, deși este în contact cu Creatorul. Starea actuală a națiunii israeliene este de asemenea, destul de nesigură.

Răspuns: Nu contează. Dacă există o direcție specifică, dacă înțelegem că nu avem de ales, atunci, în ciuda condițiilor care ne obligă să scăpăm din Egipt și să sărim în Marea Roșie, facem ceea ce trebuie să facem.

Întrebare: Dar spuneţi că națiunea israeliană modernă nu simte că se află în Egipt. Poate că ar trebui să apară o anumită forță sau cineva care să poată explica și să înceapă acest proces?

Răspuns: Exact asta încercăm să facem noi. Grupul nostru, organizația noastră, vrea să arate întregii națiuni Israel că există o cale de a fi salvată. Să ne schimbăm viața! La urma urmei, lucrurile se înrăutățesc constant; lumea devine din ce în ce mai ostilă, iar societatea israeliană este dezintegrată și divizată. Securitatea noastră este într-un pericol din ce în ce mai mare.

Loviturile pe care le simțim nu vin asupra “națiunii Israel”, ci asupra “Egiptului”, asupra egoului nostru, deoarece nu vrem să ieșim din el. Israelul din noi, dorința de a dărui, care vrea să iasă din exil și să se înalțe, nu simte loviturile. Când suntem în ego, acesta simte durerea, dar în momentul în care îl părăsim, devenim deconectați de “plagi”.

Întrebare: Ce ar trebui să facem pentru a nu mai cădea în ego?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l facem este să ne unim. Avem metoda de conectare pentru întregul popor Israel și este mijlocul de a ne elibera de toate necazurile noastre.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării… și poporul s-a temut de Domnul… (Baal HaSulam – Șamati – Art.151 – “Și Israel a văzut egiptenii”).

Întrebare: Procesul de părăsire a Egiptului a fost realizat printr-un salt al credinței mai presus de rațiune.

Creatorul și-a demonstrat în mod miraculos sprijinul deplin față de oameni. De ce le-a fost frică?

Acum, de fapt există și un eveniment miraculos: mii de oameni din întreaga lume fac același act de unificare. De ce ne este frică și nu suntem mulțumiți de nimic?

Răspuns: Pentru că, după ce ne-am arătat dorința de a părăsi Egiptul, am căzut sub puterea Faraonului, care nu ne-a lăsat să plecăm.

Din Lecția zilnică de Cabala din 19.04.2025, “Saltul lui Nahşon şi Despicarea Mării Roşii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că totul depinde de intenție. Vedem acțiuni, iar acestea pot fi cele mai binevoitoare, dar intențiile nu sunt vizibile. Dacă am putea vedea intențiile unui om, ce am vedea?

Răspuns: Astăzi, dacă intențiile noastre s-ar realiza în lume, atunci lumea ar înceta să existe.

Întrebare: Sunt acestea intențiile noastre?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Deci astăzi intențiile noastre sunt să distrugem?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Egoist, teribil?

Răspuns: Distrugerea altora, a tuturor și a toate.

Întrebare: De aceea nu se manifestă?

Răspuns: Da, nu ni se dă putere.

Întrebare: Nu ni se dă putere tocmai pentru că ar fi distructive?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și în ce moment ni se va da putere? Și atunci ce vom vedea?

Răspuns: Când vom avea intențiile corecte în conformitate cu planul naturii, atunci vom începe să primim puterea de a le realiza.

Întrebare: Spuneți-mi, ce intenții ar trebui să avem?

Răspuns: Să ne apropiem, să ne unim, să ne conectăm, să înțelegem cel mai înalt nivel al naturii, să dezvăluim conexiunea reciprocă, iubirea.

Întrebare: Dacă această intenție ar fi fost revelată, ce ni s-ar fi revelat, ce am fi văzut?

Răspuns: Că inițial ne aflăm într-un singur sistem și toate încercările noastre de a exista până acum au fost doar în direcția opusă – să spargem acest sistem.

Întrebare: Și ce ar trebui făcut pentru a dezvălui aceste intenții ale noastre?

Răspuns: Să încercăm cu toată puterea să spargem zidul acestui egoism, care nu ne oferă oportunitatea nici să realizăm, nici de a face vreo mișcare, nici de a ne conecta cumva, nici de a cere.

Întrebare: Este important să cerem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și în ce moment vom cere?

Răspuns: Când veți vedea că doriți cu adevărat, dar nu puteți.

Întrebare: Ce îl împiedică pe Creator să ne dea asta și gata? De ce are nevoie de munca noastră?

Răspuns: Dacă nu o doriți, cum v-o pot da? Ar fi forțat. Nu există așa ceva în lumea spirituală.

Întrebare: Deci, concluzia este aceasta: El trebuie să ne aducă în starea în care o cerem: “Dă-ne oportunitatea de a ieși din egoismul nostru”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci, concluzia este aceasta: El trebuie să ne arate că egoismul nostru este distructiv, ucigaș.

Răspunsul meu: Dar dacă El ne arată, atunci pur și simplu nu vom putea exista. Trebuie să ne străduim noi înșine pentru asta și apoi, pe măsură ce ne străduim, vom realiza că ne aflăm în starea opusă și vom cere.

Întrebare: Deci, întreaga noastră sarcină este să ne străduim pentru conexiune, pentru unitate, cum spuneţi dvs., pentru gânduri bune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Folosiţii cuvinte atât de simple tot timpul! Gânduri bune? Și apoi vom vedea că nu putem face asta și vom cere: “Dă-ne această oportunitate!” Acesta este planul?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce dorința de a primi este considerată o zecime din dorință?

Răspuns: Pentru că așa se simte.

Întrebare: Cum pot să simt că ies din dorința mea de a primi și că acesta este Sof al Parţufului pe care îl părăsesc, cu care nu pot lucra?

Răspuns: Nu funcționează așa. Tu simți sută la sută din atingerea Creatorului și nu doreşti să o împarți în o zecime și nouă zecimi. Vrei să acționezi exact așa cum acționează Creatorul asupra ta. Asta este dorința corectată.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/04/25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum adăugăm credință? Este ceva ce facem noi înșine?

Răspuns: Creatorul o face, dar o face pentru că noi în mod constant, împreună, dorim să sporim credința. Fiecare o face în felul său, dar în principiu, împreună. Vrem să fim în credință perfectă.

Credința perfectă este credința care înlocuiește complet cunoașterea, simțirea și tot ceea ce putem primi de la Creator.

Întrebare: Cum ne putem ajuta unii pe alții să atingem o lipsă constantă de credință, care în cele din urmă, va înlocui cunoașterea și simţirile noastre?

Răspuns: Prietenii pot arăta un exemplu și sprijin și atunci vei vedea ce îți lipsește pentru a dobândi credință deplină.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.24, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Putem noi determina în ce dorințe ne aflăm pe timpul etapei de pregătire?

În timpul etapei de pregătire, nu putem determina în ce dorințe ne aflăm. Nu știm unde sunt primirea sau dăruirea. Nu știm sau nu înțelegem exact la ce lucrăm.

Cheia pentru a corecta munca în timpul etapei de pregătire este să atribuiți totul celui de sus. Acest lucru, pentru că cea mai joasă stare spirituală în care intrăm și în care suntem incluși, după ce trecem bariera (Machsom), se numește “embrion” (Ubar). Este o stare în care ne anulăm în faţa celui de sus și îl lăsăm pe cel de sus să acționeze asupra noastră după cum vrea. Aceasta se numește a atribui totul celui de sus și a recunoaște măreția Creatorului, că El este cel care acționează și că El face totul în interiorul și în jurul nostru.

Acesta este adevărul, dar trebuie să-l practicăm, pentru că nu putem atribui pe deplin totul celui de sus. Ne scapă în mod repetat și trebuie să ne întoarcem la acest adevăr din nou și din nou, să ne spălăm mintea cu el și să ne convingem că într-adevăr este așa. Dar pur și simplu nu o putem face singuri, pentru că doar văzându-l pe Creator, experimentând această realitate la prima mână, putem fi convinși.

Dorința de a primi este foarte pragmatică. “Arată-mi și gata.” “Lasă-mă să gust.” De ce scriu sursele că “Gustați și vedeți că Domnul este bun”? De ce este necesară iubirea? De ce să vezi nu este suficient? Pentru că numai prin degustare primim o imagine senzorială clară a ceea ce am experimentat, la fel cum copiii mici și sugarii experimentează obiectele și le percep prin simțul gustului. Acesta este cel mai de încredere simţ. De aceea bebelușii nu se mulțumesc doar să vadă, ci pun totul în gură pentru a gusta.

În mod similar, până când nu gustăm Creatorul ca lumină interioară (Or Pnimi), nu avem o cunoaștere clară a ceea ce este El. De aceea nu putem dobândi adevărata cunoaștere înainte ca bariera să ne fie deschisă, înainte ca lumina să pătrundă în vasele noastre.

Trebuie să tânjim după prima stare spirituală care ne este cea mai apropiată. Dacă ne dorim toate oportunitățile care ni se oferă de sus, dacă ne epuizăm toate posibilitățile, atunci intrăm cu adevărat în această stare pentru că am depus tot efortul necesar.

Când se încheie efortul? Nu știm acest lucru dinainte. Depinde de structura fiecărui suflet în parte. Care este semnul că munca este finalizată? Este atunci când se deschid cerurile. Până atunci, trebuie pur și simplu să continuăm să acționăm.

Întreaga Tora, atât pentru începători, cât și pentru cei care mai târziu vor urca treptele până la sfârșitul corectării, este conținută în primul articol din Şamati intitulat “Nu este nimeni altul în afară de El”. Dincolo de barieră, munca va căpăta o altă formă. Cu toate acestea, sarcina este întotdeauna, în fiecare stare, de a ajunge la simţirea că “Nu există altul în afară de El”, indiferent de ceea ce se întâmplă și indiferent de ce se va întâmpla.

Trebuie să depășim rezistența și să ajungem la acest sentiment fără a ne deconecta de realitatea acestei lumi. Nu este înțelept să trăiești într-un loc izolat. Trebuie să trăim în întreaga realitate prin care suntem influențaţi de tot felul de tulburări, să ne angajăm, și prin ele să găsim că “Nu există altul în afară de El”.

Dacă terminăm această muncă, ne-am terminat sarcina în această lume și vom întâlni alte tulburări spirituale. Prin acestea, continuăm să progresăm, apropiindu-ne din ce în ce mai mult de a realiza pe deplin “Nu există altul în afară de El”.

Ce înseamnă “Nu este nimeni altul în afară de El”? Este cunoaşterea absolută, că în cele din urmă, Creatorul, noi înșine și întreaga cale pe care am parcurs-o – acțiunile, tulburările, dorințele necorectate și cele corectate – sunt una.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→