„Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor.”

Exact atunci când toate celelalte porţi erau închise. Abia atunci există loc pentru poarta lacrimilor, şi omul descoperă că ea nu a fost încuiată. Adică atunci când omul ajunge la o stare de ascundere, „sufletul lui va plânge“ pentru că nu are o altă opţiune. La aceasta se referă versetul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!“.

 (Baal HaSulam, Şamati 18).

Și atunci vei ajunge la porțile lacrimilor și le vei forța să se deschidă. Așa intrăm în palatul Creatorului, lumea superioară; numai prin porțile lacrimilor ești complet disperat de propria ta putere și știi că nimic nu te poate ajuta, ci trebuie să atingi scopul. Acesta este rezultatul unei munci mărețe.

Ești sută la sută sigur că nu mai ai nimic de adăugat și atunci intrarea în spiritual ți se deschide. Treptat, formăm această stare numită „porțile lacrimilor”.

Ce sunt porțile? Atât timp cât ți se pare că poți face ceva, vezi un zid în fața ta. Și apoi observi brusc o deschidere, o deschidere în acel zid, o intrare, și intri.

Așa este în spiritualitate: un zid de netrecut stă în fața ta, care devine mai puternic și mai înalt. Și totuși, tot încerci să spargi acest zid, dar nu găsești nicio poartă în el, sau toate porțile sunt încuiate.

A vedea un zid în fața ta este o stare foarte avansată. Dar apoi acest zid se deschide, și brusc apare un pasaj în el. Învățătorul meu RABAŞ mi-a spus odată că așa se întâmplă în spiritualitate: există fie un zid, fie o intrare, și este imposibil să vezi dinainte unde va fi intrarea în zid.

Acesta este zidul din jurul inimii tale. Nu poți face o gaură în pereții inimii tale, astfel încât calitatea dăruirii, calitatea Creatorului, să poată intra acolo. Inima este închisă, sigilată și acoperită cu o crustă dură, impenetrabilă. Tot ce rămâne este rugăciunea – rugăciunea din partea grupului.

Este necesar să ne unim în grupul de zece și să cerem, să cerem pentru toată lumea și apoi, într-o zi, să cerem pentru o persoană. Astăzi ne rugăm pentru un prieten, mâine pentru altul, pe rând, pentru fiecare. Așa vom începe să ne obișnuim să cerem Creatorului să aibă grijă de prieteni.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/10/21, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.18 – Ce înseamnă că sufletul meu va plânge în taină,, în muncă-1”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →