Întrebare: Spunem că ascensiunile și coborârile dau două rezultate. Pe de o parte, unui om i se arată cât de departe este de scop, iar pe de altă parte, acesta devine mai important pentru om. De unde vine acest sentiment de importanță?

Răspuns: Scopul devine mai important pentru noi pentru că omul se investește pe sine, eforturile sale, în el. Acest lucru se întâmplă la fel ca în viața noastră obișnuită.

Dacă investesc mult în ceva, aduc o parte din mine în el. Și pentru că mă iubesc, nu mai pot renunța la el. Am sacrificat atât de mult pentru el, am încercat atât de mult, am muncit atât de mult, am avut grijă de el atât de mult, nu pot pur și simplu să-l abandonez. Astfel, scopul și întreaga întreprindere devin foarte importante pentru om.

Mai mult, pe măsură ce avansează, o lumină înconjurătoare din ce în ce mai puternică influențează omul în funcție de investiția și munca sa. Această lumină umple un nou Kli [vas], punctul din inimă, iar omul simte că adevărata viață vine de acolo. Și el simte restul vieții sale animalice ca fiind temporar și având din ce în ce mai puțină importanță pentru el.

Omul ajunge la realizarea faptului că spiritualitatea este mai importantă decât corporalitatea, încă în timp ce se află aici, atunci când intră în simpla ascundere. El începe deja să simtă că forța superioară există, și într-un fel, simte prezența Creatorului. Atunci, toate evenimentele care i se întâmplă în viață și tot ceea ce se întâmplă în lumea din jurul său își pierd semnificația. Lumina din jur radiază eternitate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În prezent, ne aflăm într-o stare în care dezvoltarea începe dintr-un punct care este pur și simplu o dorință de a primi. Ce este acest Parţuf  care începe dintr-un punct? Este gradul intenţiei de dragul dăruirii.

Întrebarea este: Ce este dorința și ce este intenția? În spiritualitate, nu dorința este luată în considerare, ci doar intenția de dragul dăruirii. Magnitudinea unui Parţuf este înălțimea intenției sale, și în funcție de gradul acelei intenții, acesta primește deja de dragul dăruirii.

Prin urmare în domeniul nostru, sub Machsom, „nu există judecată și nu există judecător”; fiecare face ceea ce îi place. Într-adevăr, nu există nici porunci, nici încălcări aici, deoarece toate poruncile și încălcările există doar în intenție. „De dragul primirii” se numește încălcare, iar „de dragul dăruirii” se numește poruncă.

Suntem încă mai jos, în ceea ce se numește lumea imaginară, sub linia vieții și linia morții. Deasupra Machsom, când sufletul este scufundat în Klipot, aceasta se numește linia morții, starea morții; iar când omul este scufundat în linia dreaptă, aceasta se numește linia vieții. Dar noi suntem sub toate acestea.

Din aceasta, trebuie să înțelegem că intenția, direcția, conexiunea și o dorință pasională pentru Creator sunt în esență, măsura unui om în spiritualitate.

Nu se înțelege dorința în sine, ci gradul de orientare a omului către Creator, măsura în care inima unui om tinde cu pasiune și tânjește după Creator. Starea spirituală a lui este măsurată în consecință.

Din Lecția zilnică de Cabala din 6.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este egoismul important pentru dezvoltarea noastră?

Răspuns: Egoismul nu este doar important pentru dezvoltare, nu există nimic în afară de el. Nu trebuie suprimat; el trebuie să se dezvolte.

Trebuie să ne preocupăm de corectarea și utilizarea corectă a acestuia, nu de suprimarea lui, deoarece egoismul este natura noastră, dorința de a primi. Este imposibil să-l distrugem.

Întreaga lume este un mare ego care operează la diferite niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Iar scopul lumii este de a ajunge la utilizarea deplină a puterii egoismului, nu de a-l distruge.

Vrei să distrugi materia însăși? Acest lucru este imposibil! Poți transforma omul într-o plantă administrându-i injecția potrivită. Desigur, va simți mai puțin și va suferi mai puțin, dar cât timp poate fi menținută o astfel de stare, chiar și cu ajutorul diferitelor metode?

Prin urmare, nici religiile, nici diversele metodologii nu sunt soluția. Acest lucru devine deja clar.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul este o dorință de a primi pentru sine. Nimeni nu va cere niciodată suferință.

Răspunsul meu: Corect, omul nu ar cere-o, dar ce este suferința? Omului, îi sunt revelate diverse dorințe care diferă de dorința Creatorului, dar ele trebuie să fie complet similare cu El.

Creatorul strălucește asupra unui om împotriva fiecărei dorințe și apoi, treptat, acesta începe să simtă că ceva este în neregulă, deși încă nu înțelege ce se întâmplă. Aceste suferințe sunt realizarea diferenței noastre față de Creator.

Chiar și acum, oricare ar fi motivul suferinței mele, este un semn că într-un fel sunt diferit de El. Acest lucru se întâmplă atât la nivel animalic, cât și la cele mai înalte niveluri spirituale. Orice suferință se datorează lipsei de asemănare cu Creatorul, discrepanței dintre Kli (vas) și lumină. O astfel de revelație împinge omul spre scop. Nu trebuie să fii foarte intelectual pentru asta. Dacă acordăm atenție acestui lucru, putem accelera dezvoltarea și conștientizarea acestuia. Dar dacă nu acordăm atenție, primim o suferință și mai mare.

Întrebare: La ce ar trebui să acordăm atenție?

Răspuns: Care este sursa suferinței?

Comentariu: Dar nu știu ce este asta.

Răspunsul meu: Ce este cunoașterea pentru tine? Este ceea ce ai auzit de la cineva sau ai citit într-o carte.

Cunoașterea este primirea luminii în Kli. Dacă omul pur și simplu suferă, asta nu înseamnă încă faptul că știe. „A ști” înseamnă a atinge sursa suferinței. Treptat, omului i se dezvăluie cum își poate atinge sursa. Și atunci ar trebui doar să dorești să o investighezi, să lucrezi împotriva suferinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate să știe omul că și-a epuizat întreaga măsură? Sau se dezvăluie acest lucru doar la sfârșit?

Răspuns: Abia la sfârșit, omul descoperă că și-a epuizat întreaga măsură și se află în fața lui Yam Suf (Marea ultimă), pe care trebuie să o traverseze. Aceasta înseamnă că a trecut deja prin toate calitățile și a făcut toate discernămintele necesare în perioada de pregătire. Ori de câte ori cineva striga: „Când se va întâmpla? Când?”, Rabaş răspundea: „Mântuirea Creatorului vine într-o clipă.” Aşteaptă, se poate întâmpla în orice moment.

Fiecare moment următor poate fi cel decisiv. Și de fiecare dată când ești cuprins de dezamăgire și disperare, dar continui să cauți o nouă putere pentru a avansa și a atinge scopul, în ciuda a toate, se poate întâmpla ca de data aceasta, în loc să încerci din nou să mergi mai departe pe cont propriu și să profiți de noile oportunități, să descoperi brusc că nu mai ai nimic. Nu mai ai putere. Nu mai ai mijloace. Ai ajuns la Marea ultimă și tot ce-ți mai rămâne este să o traversezi.

Întrebare: Dar poate că, în loc să încerc constant să găsesc noi puteri și noi mijloace, ar fi mai bine să-mi spun pur și simplu că am epuizat totul și să ajung într-o stare de disperare completă?

Răspuns: Nu poți lăsa calea la jumătatea drumului și să spui: „Am încercat totul. Nu mai am nimic de făcut.” Pentru că acest punct de credință deasupra rațiunii, traversarea Mării ultime, este dezvăluit tocmai prin presiunea și eforturile tale continue de a străpunge terenul și de a merge mai departe.

De obicei, după o perioadă de descurajare și dezamăgire, începi să cauți ce altceva se mai poate face. Nu știi ce să faci și se pare că toate posibilitățile au fost deja epuizate și nu mai rămâne nimic. Tocmai această căutare, împreună cu incapacitatea de a găsi vreo soluție, dă naștere unei cereri autentice, unui strigăt adevărat către Creator.

Și din acel strigăt, se deschid porțile sfințeniei.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi măsurată intenția? Ea fie există, fie nu.

Răspuns: Intenția poate fi măsurată în grade, în kilograme, în orice doriți. Să presupunem că avem o dorință împărțită în patru faze sau în cinci în total, dacă includem faza rădăcină. Aceste cinci faze sunt împărțite în continuare în cinci, apoi din nou în cinci și așa mai departe.

În funcție de gradul de dorință pe care sunt capabil să-l îmbrac cu o intenție de dragul dăruirii în locul unei intenții de dragul primirii, eu îmi măsor nivelul.

Dar mai întâi trebuie să dobândesc o intenție de dragul primirii. Nici acest lucru nu este simplu; toate acestea au loc dincolo de Machsom (barieră). Astfel, dacă sunt capabil să trec de Machsom, să dobândesc o intenție de dragul primirii și apoi să o corectez într-o intenție de dragul dăruirii, magnitudinea dorinței asupra căreia pot pune această intenție determină magnitudinea intenției în sine.

De exemplu, vreau să beau o ceașcă de ceai. Dorința mea poate fi de un gram sau poate fi de o sută de kilograme. Știm din propria experiență că dorințele noastre pentru aceleași lucruri se schimbă constant.

Să presupunem că acum vreau să beau ceai cu o plăcere anticipată de zece kilograme și îl vreau cu intenția de a primi. Dacă, după o restricție (Țimţum) și pregătirea necesară „de dragul dăruirii”, sunt capabil să schimb utilizarea aceleiași dorințe, atunci magnitudinea intenției mele de dragul dăruirii va fi de zece kilograme.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum dezvoltă omul frică în condiții de dublă ascundere? Cum poate el să se îndepărteze de această stare?

Răspuns: Cum dezvoltă omul frică? În realitate, este imposibil să o dezvolți. De fiecare dată, un nou concept se deschide într-un om, unul mai semnificativ decât precedentul.

De exemplu, am avut Aviut (grosimea dorinței) la nivelul de Şoreş (rădăcină); acum, să spunem, am primit Aviut Alef. De ce mă voi teme la acest nou nivel de Aviut, dacă toată experiența mea anterioară se aplică doar pentru Aviut Şoreş, la gradul inferior anterior?

În consecință, la gradul superior la care am ajuns acum, nu am nicio experiență, nimic. Tot de ceea ce mă temeam înainte, acum nu are niciun efect asupra mea. De ce? Pentru că sunt revelate noi Reşimot (înregistrări spirituale).

„Nimic nu dispare în spiritualitate.” Pur și simplu, următorul grad acoperă toată experiența anterioară iar eu nu știu nimic despre ea. La noul grad, nimic nu funcționează – nici fostele frici, sau dimpotrivă, nimic din ceea ce dobândisem anterior.

Prin urmare, omul nu poate niciodată să învețe despre o stare nouă pe baza stării sale anterioare. Până la sfârșitul corectării, pe măsură ce trece de la un grad la altul, omul trebuie mai întâi să eșueze și să cadă, să-și piardă toate realizările anterioare, să primească o nouă Reshimo, și înarmat cu aceasta, să înceapă din nou să efectueze sortarea, analiza și corectarea.

Se spune că în fiecare moment omul este complet nou. Adică, de fiecare dată el se naște ca nou, ca un copil, și din nou începe de la o stare de zero. Din starea anterioară nu poate duce nimic mai departe în următoarea.

Poate că se mai poate face ceva, deoarece există generalul și particularul. Prin urmare, fiecare stare include toate celelalte stări care pot exista în realitate. Dacă ai trecut chiar și de un grad, ai deja o oarecare înțelegere a întregului ciclu general. Dar odată cu aceasta, fiecare stare este deasupra rațiunii.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul care avansează prin credință, ridicându-se deasupra rațiunii, atinge o rațiune superioară.

În realitate, omul nu poate depăși rațiunea. Cum se poate despărți de rațiunea sa? Pentru el, este ca și cum ai separa capul de corp.

Ce înseamnă „deasupra rațiunii”? Rațiunea este sinele. Acesta este numele pentru toate informațiile despre ceea ce trebuie să fac cu dorința mea de a primi – întregul program despre cum trebuie să o împlinesc, ce să fac cu ea și cum să mă raportez la ea.

Dacă aș renunța la toate cunoștințele pe care le-am acumulat de-a lungul anilor în mine și aș păstra doar cele mai primitive instincte pe care le are chiar și un copil mic, aș putea exista într-un astfel de caz? Astfel, omul nu este capabil să vrea să se elibereze de cunoașterea sa, deoarece aceasta constituie însăși natura sa.

La ce ajungem în cele din urmă, este recunoașterea răului. Când înțeleg că tot ce se află în mine – intuiția, experiența, înțelegerea modului în care să acționez în diferite situații, ce să fac și cum să mă comport și tot ceea ce constituie eul interior – este incorect și imperfect, atunci renunț la cunoștințele, rațiunea și experiența mea și mă separ complet de ele. Înțeleg că toate acestea sunt rele pentru că îmi dau seama că nu mă pot ajuta să ating ceea ce îmi doresc.

Ce mă poate ajuta să trec într-o altă stare, starea în care aș vrea să fiu? Trebuie să primesc rațiunea din acea stare în care vreau să intru, din cunoașterea ei. De aici ajung la disperare și în mine crește o cerere, o rugăciune.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dorința de a primi este destinată să fie împlinită cu lumina lumii infinitului. Așa cum a fost împlinită infinit înainte de Ţimţum (restricţie), așa va fi umplută și după aceasta, în Gmar Tikun (corectarea finală).

Aceasta marchează diferența fundamentală din metoda Cabala: nu ne ocupăm niciodată de dorința în sine. În schimb, dobândim o intenție de dragul dăruirii prin lumina înconjurătoare (Or Makif), care ne aduce această intenție, însemnând calitatea Bina din interiorul Malchut.

Toate celelalte metode nu pot folosi lumina înconjurătoare, deoarece nu au nicio legătură cu sursa spirituală din care coboară această lumină. Prin urmare, ele se îndreaptă direct către dorința de a primi și concluzionează că aceasta este sursa tuturor relelor.

Din aceasta, ele argumentează că răul trebuie eliminat. Cu alte cuvinte, omul ar trebui să își dorească cât mai puțin posibil și să își restricționeze calitățile negative. Dar acest lucru este ca și cum ai tăia mâinile unui om. Este posibil să nu mai poată face rău cu ele, dar a fost ceva cu adevărat corectat? Prin urmare, atât dorința de a primi, cât și toate acțiunile efectuate în baza acesteia rămân intacte. Aceasta este diferența fundamentală dintre metoda Cabala și toate celelalte metode, o diferență care va deveni din ce în ce mai evidentă în viitorul apropiat.

Astăzi, diverse cercuri și cluburi au apărut în jurul Cabalei, fiecare prezentând propria interpretare a metodei. Amulete, șiruri roșii, cărți de Tarot și o multitudine de alte credințe, nu există lipsă de astfel de lucruri. Totuși, toate acestea servesc, indirect, la clarificarea a ceea ce este cu adevărat înțelepciunea Cabala, astfel încât să poată ieși la iveală ca fiind clară, pură și autentică.

Mă bucur că toate aceste lucruri înfloresc astăzi. Este un semn că se apropie clarificarea. Aceste metode nu ar trebui suprimate. Dacă, există încă nevoie de ele, conform dorinței de a primi, dacă omul poate găsi satisfacție în ele și poate obține o oarecare împlinire, atunci înseamnă că acel om nu le-a examinat încă pe deplin. Și dacă nu le-a examinat pe deplin, trebuie să rămână cu ele deocamdată.

De aceea, Cabala nu atacă și nu distruge nicio metodă. Cabala spune că fiecare are locul și timpul său, deoarece toate apar din dorința umană de a primi. Oamenii le inventează, le dezvoltă și cred că se pot împlini prin ele. Până când omul nu ajunge la recunoașterea răului, să își dea seama că aceste metode nu îl împlinesc cu adevărat, el trebuie să continue pe această cale.

Prin urmare, totul are dreptul să existe: metodele chinezești, metodele indiene și toate celelalte. Cu cât li se permite mai mult să se dezvolte, cu atât mai repede vor fi dezvăluite limitele lor. Așa cum nu trebuie să suprimăm dorința de a primi, nu trebuie să suprimăm nicio metodă care pare capabilă să satisfacă acea dorință.

Dar știm că în cele din urmă, nu există alternativă la înțelepciunea Cabala, metoda de a lucra cu dorința de a primi, deoarece acea dorință este întreaga chestiune a creației. Încercarea de a merge împotriva naturii nu ne va ajuta, deoarece natura stă deasupra noastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea dezarmează și privează un alt om de energia lui malefică, și pe tine însuți la fel.

Întrebare: De ce nu putem face asta astăzi? Ne dorim foarte mult, dar nu putem.

Răspuns: Nu suntem obișnuiți cu asta. Trebuie să devină o parte din educația noastră.

Am avut o întâmplare foarte interesantă în tinerețe. Obișnuiam să tachinez o anumită fată și odată mi-am pus pumnul chiar sub nasul ei. Și ea l-a sărutat. M-a uimit complet! Nici în ziua de azi nu pot uita!

Asta a fost acum 65 sau 70 de ani. Imaginează-ți! Și chiar și acum, când îmi amintesc, îmi amintesc cât de neașteptat a fost pentru mine, cât de complet m-a dezarmat! Nu știam ce să fac. Am stat acolo confuz, ca și cum o găleată de mizerie ar fi fost turnată peste mine! Am simțit brusc cine sunt cu adevărat.

A fost teribil!

Un singur act ca acesta, fără cuvinte, fără nimic.

O stare teribilă!

Comentariu: Și rămâne. Ascultându-vă acum amintind această poveste, pot vedea că rămâne omului pe viață.

Răspunsul meu: Da, este în mine. Încă îmi amintesc.

Comentariu: Este un exemplu frumos! Unul foarte exact.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→