“Şi un anumit om l-a găsit, şi iată, el rătăcea pe câmp. Şi omul l-a întrebat spunând: ‘Ce cauţi’? Şi el a răspuns: ‘Îmi caut fraţii. Spune-mi, te rog, unde îşi pasc ei oile’”? (Geneza, 37)

 (Rabaş – Art.3, 1984, “Iubirea pentru prieteni-1“).

În momentul în care un om adună toate căutările anterioare, îndoielile, regretele și aspirațiile în sine, atinge o stare numită “Iosif” [Jozef] în dezvoltarea sa. Cuvântul “Iosif” este derivat din “asefa” sau “osef”, care înseamnă “a colecta”.

În acest moment, Omul, cu majusculă, apare în interiorul unei persoane și întreabă: “Ce cauți cu adevărat?” Acesta marchează începutul călătoriei spirituale.

Înainte de aceasta, omul era sfâşiat interior și nu știa unde, de ce, în ce scop sau cum să procedeze. Nici acum omul nu știe cu adevărat, dar “Omul” care iese în el sau ea din interior începe să-şi explice scopul vieții, ce cale ar trebui să urmeze, pentru ce să se dedice și ce să realizeze.

Apoi se întreabă: “Deci, ce vrei cu adevărat?” Iar Iosif înăuntrul lui răspunde: “Îi caut pe frații mei”. Aceasta înseamnă că o stare de adevăr s-a manifestat în el și descoperă adevăratul scop al creației. Acum el ia o cale directă către Egipt, în inima egoismului, către Faraon, pentru a-și explora natura, și prin corectarea ei, atinge scopul creației.

Tocmai după ce frații săi, însemnând calitățile sale interioare, l-au trădat, l-au vândut și l-au redus la nimic, el începe să înțeleagă că numai anulându-se pe sine se poate uni cu ei și îşi poate simți cu adevărat natura – tot ce este în el, dar nu a ieșit încă la iveală – și să atingă pe Creator din ea.

El simte că toate calitățile sau “frații” lui sunt împotriva lui, deoarece adevărata lor natură egoistă începe acum să se manifeste.

Prin urmare, din punctul de bifurcație pe care l-a trecut, se ataşează de ei anulându-se. De acum înainte, el le poate încorpora pe toate în sine, adică să devină Iosif, adunând în el toate calitățile sale anterioare: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah și Hod. El însuși este Yesod, ultimul dintre cele șase Sfirot.

Iosif nu are o calitate proprie; nu poate decât să adune laolaltă calitățile sale anterioare, tot ceea ce aspiră și de care este capabil, pentru ce este potrivit și ceea ce îi lipsește. Aceasta este misiunea lui. Abia atunci se poate conecta corect cu egoismul, cu Malhut, în care se va manifesta Keter, calitatea Creatorului.

Comentariu: Spuneeți că Iosif trebuie să se anuleze înaintea fraților săi pentru a-i include în el însuși. Dar articolul spune că trebuie să se anuleze în fața lui.

Răspunsul meu: Se spune astfel, deoarece frații lui sunt calitățile sale pe care trebuie să le adune în sine. La început, ei există în el într-o formă egoistă, și prin urmare, atunci când îl vând în sclavie, el își schimbă atitudinea față de ei, față de modul în care ar trebui să adune aceste calități.

Inițial el are o aspirație de realizare, către Creator, pentru sensul vieții, dar este încă îmbrăcat în egoism general. Dar când este aruncat într-o groapă și apoi răscumpărat, el își formează deja o atitudine corectă față de misiunea sa. El trebuie să se ridice deasupra lui însuși. Dacă mai devreme credea că toată lumea ar trebui să se unească egoist în el, acum înțelege că este necesară doar anularea de sine.

Din KabTV “Am primit un apel. Ultima generaţie” 21/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Israel nu se vor întoarce în pământul [țara=areț>rațon=dorința] lor, până când nu vor fi toți ca un mănunchi.

Înțelepții noștri au spus: „Israel nu va fi răscumpărat până când nu vor fi toți ca un mănunchi”.

2) Trebuie să înțelegem că unitatea Israel este asociată cu mântuirea.(Baal HaSulam, “Moştenirea pământului“).

Ce înseamnă “întoarcerea la pământul lor”?

Dacă vorbim despre lumea exterioară, întoarcerea în țara lui Israel nu este o problemă atât de mare. Este posibil să fi putut face asta acum câteva sute de ani. La urma urmei, evreii au trăit întotdeauna aici.

Totuși, vorbim despre legătura dintre ramură și rădăcină. “Întoarcerea în țara lor” înseamnă întoarcerea la o dorință care este în întregime îndreptată către Creator (Yaşar-El). Aceasta este originea numelui “Israel”.

Cum îmi pot întoarce dorința către Creator? Acest lucru este posibil doar dacă, împreună cu toate celelalte dorințe, devin un tot unitar.

Prin interpretarea corectă a termenilor, vedem că totul se aliniază. Înțelepții nu s-au jucat cu cuvintele, ci le-au aranjat exact după semnificația lor. Israelul nu se pot întoarce în țara lor până nu devin unul. Făcând acest lucru, ei realizează esența acestor cuvinte și contopesc dorințele într-o singură aspirație către Creator.

Pe de altă parte, în exil, în afara țării lui Israel, ei sunt divizați, despărțiți unul de altul și plini de ură reciprocă.

Înțelegerea sensului cuvintelor face clară semnificația lor. Avraam L-a întrebat pe Creator: “De unde voi ști că voi moșteni țara aceasta?” Cu alte cuvinte, de ce trecem prin acest proces și cum ne întoarcem pe pământul nostru, dorința îndreptată în întregime către Creator, spre dăruire?

Dacă ne întoarcem la dăruire, ne vom întoarce inevitabil în țara spirituală a lui Israel. Apoi, prin însăși natura realității, forțele spirituale vor influența lumea corporală și o situație corespunzătoare va apărea și aici.

În trecut, am aderat la intenția de dăruire atât în ​​corporalitate, cât și în spiritualitate. Ca urmare, pământul fizic al lui Israel corespundea rădăcinii sale spirituale. Apoi, după ce ne-am pierdut aspectul spiritual, am fost expulzați și din pământul fizic al lui Israel.

Acum, așa cum afirmă Baal HaSulam, ni s-a oferit o oportunitate de ascensiune spiritual, și prin urmare, ne-am întors aici. Deși în esență nu ne potrivim încă cu pământul corporal al Israelului, totuși ni s-a oferit această oportunitate pentru a ne putea urca la pământul spiritual al Israelului. Acesta este mecanismul interior al evenimentelor.

Pe vremea Templului, eram la nivel spiritual. Apoi l-am pierdut și ne-am împrăştiat. În paralel, în lumea corporală, am trăit în Țara lui Israel, și chiar și după căderea noastră am rămas aici pentru o anumită perioadă, să numim acest lucru condiționat “70 de ani”. În realitate, această perioadă de “70 de ani” a durat mai mult și a arătat semne clare ale distrugerii iminente a Templului și a exilului. În cele din urmă, am fost expulzați și împrăștiați în întreaga lume.

Acum, 2.000 de ani mai târziu, procesul se desfășoară invers. Mai întâi ni s-a dat ocazia să ne întoarcem în Țara trupească a Israelului cu speranța că prin aceasta ne vom ridica la țara spirituală a lui Israel. Astfel, în cuvintele lui Baal HaSulam ni s-a dat o șansă de mântuire.

Cât timp va rămâne deschisă această fereastră nu se știe, dar a fost deschisă de peste 100 de ani. Așa cum a existat o amânare înainte de căderea noastră corporală, acum ni s-a acordat din nou o întârziere, o șansă de care trebuie să profităm.

Dacă nu reușim să facem acest lucru, dacă pierdem ocazia, așa cum am ratat șansa de a ne corecta căderea spirituală în trecut, atunci, așa cum scrie Baal HaSulam, s-ar putea să ne găsim din nou în exil.

Din Lecția zilnică de Cabala 10.5.11, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – “Moștenirea pământului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce include înțelegerea garanţiei reciproce? Puteți să o descrieţi puțin?

Răspuns: La fel ca în cazul alpiniștilor, doar împreună putem atinge obiectivul. Trebuie să te consider ca pe mine însumi, ca egal. De la egal la egal!! Susțin fiecare mișcare a ta, așa cum mă susțin pe mine.

Comentariu: Este de înțeles cu alpiniștii, pentru că altfel vor cădea, iar ei ştiu asta. Dar aici, te întorci constant la plăcerile acestei lumi, iar acestea te fac fericit.

Răspunsul meu: Aceasta face parte din același program de sprijin reciproc, conștientizare reciprocă a faptului că mergem înainte în această stare și trebuie să ne susținem unii pe alții. Trebuie să realizăm asta. Și ar trebui să existe și sprijin reciproc în acest sens; adică pur și simplu preocupare pentru ceea ce se întâmplă celorlalți, pentru că fără asta nu îți vei atinge scopul.

Și apoi brusc, sub influența luminii superioare, începi să simți pentru ei un sentiment că devin importanți pentru tine, mai importanți decât tine însuţi..

Este la fel ca în lumea noastră, când începi să ai grijă de copilul altcuiva, iar el devine important pentru tine, începi să-l iubești. Aceasta este influența luminii superioare.

Întrebare: Dar nu este o teamă obsesivă, când ei încearcă să te oblige încotro să mergi: acum la dreapta, apoi la stânga?

Răspuns: Nu. Încearcă.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să înşeli egoismul” 18/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum s-au ridicat cabaliştii unii pe alţii în trecut? Cum şi-au transmis unul altuia măreția scopului?

Răspuns: În primul rând, de la început a fost rânduit: cabalişti să nu fie singuri. De ce a început Avraam să adune imediat oameni?

Pentru că, corectarea este posibilă numai în conexiunea dintre toţi, tocmai în locul în care s-a produs ruperea conexiunii. În lumea infinitului, ești absolut conectat cu toți ceilalți într-un suflet unic, unde toţi sunt interconectaţi precum organele într-un corp; mai mult decât atât, pâna într-o asemenea măsură încât dacă o parte se desprinde, atunci întregul sistem se destramă.

În lumea noastră nu simțim asta, nu vedem asta. Imaginați-vă dacă trupul nostru s-ar ridica la nivelul lumii infinitului și dacă chiar şi un singur fir de păr i-ar cădea de pe cap; atât ar trebui, ar fi moarte instantanee și totul ar deveni literalmente distrus. Pentru că perfecțiunea, eternitatea și sfinţenia sunt un sistem atât de întreg, închis și absolut, încât dacă elimini un atom din el, totul s-ar dărâma ca un castel de cărți și nici o conexiune nu ar rămâne nedeteriorată.

Prin urmare, a trebuit să coborâm din lumea infinitului într-o astfel de stare, în care toate conexiunile par a fi complet distruse, putem exista independent unul de celălalt și chiar ne putem face rău unul altuia, și putem continua să trăim.

Vă puteți imagina ce ironie este aici? Nu am coborât pur și simplu de la nivelul infinitului, ci ne-am transformat în ceva opus: existăm și ne face plăcere să ne facem rău unul altuia. Imaginați-vă întregul system, în care totul este opus!

Și acum, din această stare, trebuie să ne ridicăm înapoi, adică trebuie să stabilim că făcându-ne rău unii altora, în realitate ne facem rău nouă înșine, ne desprindem de sursă, de eternitate, perfecțiune, infinit, și trăim precum animalele în continuă îngrijorare, anxietate și frică.

Atunci când realizez acest lucru, încep să înțeleg că este posibilă corectarea doar prin reconstruirea conexiunii și nimic altceva.

Din KabTV “Am primit un apel. Ruperea conexiunii dintre suflete” 20/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Oscar Wilde a spus-o frumos: “Cel mai frumos sentiment din lume este să faci o faptă bună anonim – și cineva să afle.”

Răspunsul meu: “Să afle cineva” subliniat.

Întrebare: Lumea noastră este construită în așa fel încât să nu putem face niciun act altruist?

Răspuns: Așa este natura noastră. Cum am putea?

Noi putem doar distruge, folosi, sparge și încălca. Asta este tot; asta este natura noastră. Nu putem fi în alt fel. Prin urmare, trebuie să ne gândim cum să ne putem limita în mod rezonabil, în asemenea măsură încât să perturbăm cât mai puţin tot ce ne înconjoară. Acest lucru este posibil doar prin educaţie.

Întrebare: Dar o faptă bună la nivelul lumii noastre, există ea?

Răspuns: Un act de bunătate la nivelul lumii noastre este atunci când tratăm lumea ca pe casa noastră, care este una pentru noi toți, și suntem ca o singură familie și avem grijă de fiecare.

Dacă omul are o astfel de atitudine, atunci desigur, vom pune această lume în ordine, atunci ea poate fi readusă înapoi într-o anumită măsură. Nici măcar înapoi, dar am depăși un vârf de consumerism excesiv, distrugere și denaturare a tot ceea ce este posibil, iar acum trebuie să punem puțin totul în ordine. Adică trebuie să ne limităm în tot ceea ce nu este necesar.

Întrebare: Poate omul să ajungă la asta?

Răspuns: Natura lui îl va forța. Există un concept de necesar și suficient. Este necesară restrângerea reciprocă a tuturor, acceptată voluntar de fiecare dintre noi, pentru a ne face planeta confortabilă pentru noi și generațiile viitoare.

Comentariu: Dar puteți auzi voci care spun: “Asta este ceea ce vrem.” Există mișcări întregi în sensul acesta.

Răspunsul meu: Ei nu realizează nimic cu adevărat. Pentru că nu o poți face cu forța și nu o poți face strigând în piaţă.

Întrebare: Și cum poți face asta?

Răspuns: Prin reeducarea oamenilor! Adică, toți acești ecologisti și alte grupuri Greenpeace, fac doar mult zgomot și stârnesc ură și neîncredere.

Întrebare: Ce ar trebui să stea la baza acestei reeducări?

Răspuns: Să transformăm întreaga umanitate într-o familie și întregul glob într-un apartament confortabil pentru toată lumea; casa noastra.

Întrebare: Este frumos și îmi doresc foarte mult să fie așa.

Răspuns: Natura ne va forța să o facem. Suntem într-o asemenea stare. Poate vom trece prin altceva, sau va fi un război mondial, jumătate din umanitate sau cea mai mare parte va fi distrusă. Se va ajunge oricum la asta. Oricum, natura aduce totul la echilibru.

Întrebare: Vă dați seama că aceasta este o întrebare educațională pe termen lung, având în vedere cine este omul?

Răspuns: Este un proces lung, dar depinde de conștientizarea urgenţei.

Întrebare: Cine poate fi profesor în astfel de școli, astfel de universități ale vieții? Cel care a ajuns la această înțelegere?

Răspuns: Poate fi un profesor cel care s-a ridicat puțin peste nivelul său natural egoist.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/12/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Au existat momente în viața de zi cu zi când ceva sau cineva v-a deranjat și aţi început să vă enervaţi, dar apoi v-aţi amintit de unde vine totul? De exemplu, dacă unele bătăi, zumzet sau alt zgomot vă distrage atenția.

Răspuns: Dacă se încadrează în limitele liberului arbitru, sunt gata să “ucid”.

“Graniţele liberului arbitru” înseamnă de exemplu, că dacă  diseminarea depinde de tine și cineva interferează cu ea, acest lucru nu poate fi iertat sub scuza că totul vine de la Creator, deoarece diseminarea este ceva ce ești obligat să faci.

Nu există iertare într-un astfel de caz, decât în ​​cadrul liberului arbitru în care trebuie să diseminezi și să faci totul în cel mai bun și mai corect mod. Altfel, nimic nu există, nici măcar înțelepciunea Cabala. Atunci suntem pur și simplu animale.

Nu suntem animale tocmai pentru că ni s-a dat înțelepciunea autocorectării. Suntem obligați să atragem lumina pentru corectarea noastră. Dacă cineva din jurul meu, căruia i s-a oferit această oportunitate, nu o folosește sau o face incorect, nu pot accepta. Dar numai asta!

În orice altceva, nici măcar nu am puterea de a forța pe cineva sau de a interveni în vreun fel. Doar în ceea ce este filtrat ca parte a liberului lor arbitru și nu îl folosesc.

Întrebare: Dar liberul arbitru se aplică nu numai diseminării și transmiterii înțelepciunii Cabala, ci și studiului, nu? Sau studiul nu face parte din liberul arbitru?

Răspuns: Liberul arbitru include studiul, conexiunea în grup, atitudinea omului față de carte, profesor și Creator, cu alte cuvinte, tot ce ține de avansarea personală și colectivă către scop.

Comentariu: Dar nu puneţi presiune pe oameni atunci când trec prin diferite stări.

Răspunsul meu: Ei trebuie să treacă prin ele. Liberul lor arbitru constă în a îndura aceste stări pe cont propriu. Nu am dreptul să mă amestec. Dacă aș face-o, m-aș comporta ca și cum aș fi Creatorul care îi controlează de sus, din exterior. Nu am dreptul să fac asta.

Întrebare: Deci asta înseamnă că există două tipuri de liber arbitru, unul care este de pedepsit și unul care nu este? De exemplu, trecerea prin stări versus diseminare?

Răspuns: Nu, nu există o astfel de separare. Liberul arbitru este unic. Este vorba despre atitudinea unui om față de progresul său. Unul este absolut conectat de celălalt.

Din KabTV “Am primit un apel. Când Creatorul este revelat” 4/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul se îmbolnăvește și se jenează să ceară ajutor grupului, pentru că el consideră că grupul nu ar trebui să fie implicat în astfel de chestiuni, ce pierde omul respectiv și ce pierde grupul? Sau este doar problema lui personală?

Răspuns: El pierde oportunitatea de a ajuta, de apropiere și de conexiune cu prietenii săi. Dar de ce ar trebui să-i fie rușine? Tot ceea ce se întâmplă este ghidat de Creator  conform planului Său. Și El se așteaptă să acționăm în conformitate cu acest plan.

Este esențial să nu percepem ceea ce se întâmplă ca fiind exclusiv personal. Ce este personal aici? Suntem doar organisme pe bază de proteine ​​care interacționează în propria noastră mocirlă. Cel mai important lucru pentru noi este să ridicăm sufletul deasupra acestui lucru. De ce ar trebui să facem ceva semnificativ din existența noastră materială nesemnificativă, ceva care se presupune că trebuie păstrat și prețuit? Sufletul este ceea ce ar trebui să prețuim și să ne propunem să-l ridicăm cât mai curând posibil.

Prin urmare, ar trebui să profităm de fiecare oportunitate, indiferent dacă cineva se simte rău sau bine, în orice situație. Dacă putem folosi toate acestea pentru ridicarea spirituală, ar trebui să facem acest lucru. De ce ar trebui să prețuiesc momentele trecătoare din viața mea organică? Se pare că nu înțeleg scopul vieții. Pentru ce este dat?

Astfel, eu dezvălui, creez, modelez și extind sufletul, primesc lumina superioară în el, experimentez existența eternă și rămân în el, în timp ce încă exist în această formă organică trecătoare.

Să presupunem că mi se dă o mașină să călătoresc din punctul A în punctul B, dar pe parcurs încep să mă preocup de ea, să o îngrijesc, să o spăl și să o curăț. Apoi totul se termină aici: transform un mijloc într-un scop.

Întrebare: Dar omul ajută grupul său apelând la prieteni pentru ajutor?

Răspuns: Ideea este că suntem creați ca ființe complexe, în mare măsură neștiindu-ne locul și acțiunile pe care ar trebui să le întreprindem. Prin urmare, în planurile pe care Creatorul le implementează asupra noastră, El ia în considerare nivelul nostru actual de dezvoltare.

Din KabTV “Am primit un apel. Întrebați grupul” 15/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că atunci când strigi către Creator după ajutor, El te apropie de El. Dar, în același timp, El îți arată unde ai greșit străduindu-te pentru dorințe care te îndepărtează de El.

Cum pot cere oamenii ca El să Şi-i apropie, și pe de altă parte, că El dezvăluie cu adevărat greșeala lor?

Răspuns: Dacă vei căuta astfel de stări, trebuie să le găseşti și să le actualizezi. Atunci vei vedea că Creatorul te îndrumă în mod constant către o singură direcție.

Întrebare: Cât este mai important să găsești greșeala unui om, decât să cauți apropierea de Creator?

Răspuns: Există o stare și există cauza ei. Aici ne aflăm într-o anumită stare cu Creatorul, dar dorim să îi cunoaștem cauza. Întreabă mai multe despre cauză, și când devine clar pentru tine, mergi mai departe pe baza ei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 19/3/25, Scrierile lui Rabaș – Art.44, 1991-“Care este motivul pentru care Israel a fost răsplătit cu moștenirea pământului, în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce trebuie să facem pentru a trăi în pace? Cum putem trăi în pace?

Comentariu: Ar trebui un strigăt.

Răspunsul meu: Nu, umanitatea nu strigă. Nu văd pe nimeni țipând. Omenirea dorește doar să vadă cum toată lumea poate să pară corectă și să-și suprime aproapele.

Întrebare: Deci când va cere omul? Când se va întoarce corect către Creator ?

Răspuns: Când va simţi nevoia să trăiască după legile naturii. Iar oamenii nu vor asta încă.

Întrebare: Ce poate face să se întâmple asta?

Răspuns: Când voi vrea să dezvolt o viziune cosmică adecvată a lumii din mine. Vreau ca mintea mea, sentimentele și forțele mele să fie îndreptate spre a simți natura și a dori să fiu în acord cu ea.

Întrebare: Deci, când voi vrea ca această lume mică a mea să se deschidă către univers?

Răspuns: Altfel, nu se va întâmpla nimic. Tocmai pentru că mă mulțumesc doar cu mica mea lume, și orice altceva nu contează pentru mine și nici măcar nu-mi pasă dacă se înrăutățește — de aceea nu văd o soluție.

Întrebare: Deci, dacă gândul meu este “Vreau doar să mă simt bine și de aceea trăiesc” – este acest gând greșit?

Răspuns: S-a epuizat deja. Vedem ce se întâmplă. Lumea se poate cufunda într-o confruntare atât de sălbatică încât va fi după cum se spune, un război pentru pace.

Întrebare: Dar totul este în mâinile Creatorului. De ce nu face El astfel încât să putem cere acum, chiar acum? Toate condițiile par să fie acolo.

Răspuns: El face ca noi să cerem, dar noi nu vrem.

Întrebare: Rezistăm chiar și în acest moment?

Răspuns: Nu vrem. Suntem gata să facem totul pentru a suprima pe toată lumea.

Întrebare: Mai puteți explica cum vedeţi acest punct de cotitură în noi, astfel încât să ni-l dorim dintr-o dată?

Răspuns: Se va întâmpla treptat. Va ieşi din toată această deznădejde.

Întrebare: Credeţi că suferința se acumulează în umanitate și în om? Sau pur și simplu dispare ca apa în nisip?

Răspuns: Trebuie să ne uităm în principal la umanitate, și să vedem cum aceasta își dă treptat seama că nu aceasta este calea. Creatorul ne presează astfel încât să realizăm că trebuie să existe un răspuns corect și trebuie să fie contrar naturii noastre. Dar trebuie să dorim să luăm o decizie care este deasupra noastră.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 05/01/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Știți câți bătrâni sunt abandonați acum? Mulţi! Și din anumite motive, copiilor lor nu le pasă de ei. Nici măcar nu-i sună. Dar responsabilitatea mea față de părinții mei? La urma urmei, există o legătură naturală cu ei.

Răspuns: Dar de ce există un atașament față de părinți? Cred că ar trebui să se preocupe de mine toată viața? Altfel, de ce m-au născut? Cât timp ei trăiesc, ar trebui să se gândească la mine. Iar dacă nu au nicio relaţie cu mine, deci nu au. Îi las și asta este.

Întrebare: Cum poate un copil să simtă astfel față de părinții săi?

Răspuns: El nu o simte.

Întrebare: Simte vreo durere, nimic?

Răspuns: Nu.

Comentariu: Părintele lui este pe moarte și el…

Răspunsul meu: El nu simte! Pentru că și-a depășit egoismul animalic și nu simte nicio legătură cu părinții săi, că ar trebui să-i ajute, să le ducă grija, să se gândească la ei și așa mai departe. Nu inventați ceea ce nu există! Nu poate fi adus înapoi!

În ultima vreme, toate acestea s-au stins, iar astăzi nu mai există. Dacă îți ajuți copiii, atunci ei au nevoie de tine. Poți fi aproape de ei. Dar dacă încetezi să-i ajuți, atunci ei nu au nevoie de tine. Așa se întâmplă.

Întrebare:  Dacă eu, ca părinte, îmi ajut copiii, atunci au nevoie de mine?

Răspuns: Atunci vor avea nevoie de tine și vei fi aproape de ei într-o oarecare măsură.

Comentariu: Sunt doar confuz de un lucru: că generalizaţi. Există și relații normale.

Răspunsul meu: Vorbesc despre tendința naturii! De aceea generalizez.

Întrebare: Și ce urmează?

Răspuns: În generația noastră, părinții mai pot oferi ceva copiilor lor: să-i îndrume, să le lase ceea ce au câștigat etc. Dar în generația următoare va fi deja un decalaj.

Vor exista astfel de relații între părinți și copii, încât dacă au aceleași scopuri spirituale, atunci vor fi cumva conectați prin ele. ȘIar dacă nu, oamenii vor începe să uite complet de părinți. Și părinții, sincer vorbind, nu se vor gândi nici ei la copiii lor.

Întrebare:  La ce se vor gândi părinții?

Răspuns: Despre cum să-și petreacă timpul în pace cu prietenii și tovarășii lor în vârstă.

Comentariu: Cu câinii și pisicile lor.

Răspunsul meu: Da. Sunt diverse cluburi care se deschid pentru a juca domino, sau nu știu ce altceva.

Întrebare: Ce este bun la asta?

Raspuns: Nimic! Astăzi, omul trebuie doar să înțeleagă cum ar trebui să fie conectat cu ceilalți. Este un sistem total diferit – nu un sistem de conexiune ca animale pământești.

Întrebare: Sistemul “părinți-copii” nu este un sistem animal?

Răspuns: Este un sistem în care părinții și copiii dezvăluie un scop comun pentru ei înșiși. Și apoi acest obiectiv îi leagă împreună.

Întrebare: Care este acel obiectiv?

Răspuns: Acest scop este atingerea sensului vieții. Pentru părinți, copii și nepoți, este întotdeauna același. Dacă îl dezvăluie, se atașează de el, atunci vor simți nevoia să se conecteze unul cu celălalt și să se ajute în acest sens.

Întrebare: Despre ce scop comun al vieții vorbiți? Că părinții și copiii au un singur scop pentru care se străduiesc?

Răspuns: Atunci părinții își vor putea împinge copiii spre scopul potrivit. Atunci va fi unitate între ei, atât pământească, cât și spirituală, pentru descoperirea Creatorului între ei.

Întrebare: Ce este revelarea Creatorului?

Răspuns: Revelarea Creatorului este revelarea conexiunii și a iubirii reciproce.

Întrebare: Doar între ei?

Răspuns: În primul rând.

Întrebare: În această unitate între copii și părinți? Să dezvălui această Forță?

Răspuns: Da.

Întrebare: Iar ei acum, nu vor să o dezvăluie?

Răspuns: Ei nu vor. Cine le-a spus despre asta? Cine i-a împins spre ea? OMS?

Întrebare: Deci aceste conexiuni naturale, despre asta nu este “le-a spus cineva”?

Răspuns: Nu, desigur că nu.

Comentariu: Acesta este tatăl meu, bunica mea,… nu?

Răspunsul meu: Nu, nimic.

Comentariu: Sunteţi dur astăzi.

Răspunsul meu: Nu sunt aspru. Aceasta este ceea ce se dezvăluie în lume. Sunt aspru? Voi sunteți toți cei care ați făcut lumea astfel.

Comentariu: Dar acest adevăr despre care vorbiți acum… Îmi imaginez câte comentarii vor urma.

Răspunsul meu: Eu sunt pentru dezvăluirea acestui adevăr și pentru a nu-l ascunde, astfel încât oamenii să poată vedea în ce stare de jos se află și la ce duce el.

Întrebare: Ce concluzie ar trebui să tragă omul după cuvintele dvs. dure? Că va exista un decalaj între părinți, copii și nepoți și că acest lucru este firesc?

Răspuns: Dacă nu găsesc un scop comun, atunci nimic nu îi va lega. Nimic nu îi va lega!

Comentariu: Adică îi chemați să caute acest scop comun.

Răspunsul meu: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 06/01/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→