Întrebări despre munca spirituală—222
Întrebare: Cu cât omul își limitează mai mult dorințele de dragul dăruirii, cu atât progresează mai mult. Există vreo gradare a dorințelor, sau fiecare om le are pe ale sale?
Răspuns: Fiecare om are propriile dorințe și nu se știe care îl vor face să se poticnească.
Întrebare: Unde ar trebui să-mi concentrez eforturile? Ar trebui să încerc să mă țin de Creator, și în același timp, de toți prietenii mei rugându-mă pentru ei? Sau pur și simplu ar trebui să încerc să mă anulez și să mă dizolv în toți?
Răspuns: Aceasta este cea mai bună abordare.
Întrebare: Cum putem sparge “zidul” care ne împiedică să ne deschidem inimile și să cerem lumină mai mare?
Răspuns: Prin perseverență.
Întrebare: Invidia depinde de cât de mare este Creatorul în ochii mei? De unde acest sentiment de invidie? Este doar din măreția Creatorului?
Răspuns: Da.
Întrebare: Ce ar trebui să fac cu rușinea și regretul pe care îl simt pentru diferența de eforturi dintre mine și prietenii mei din Kli-ul mondial? Ei au primit de la Creator capacitatea de a dărui și o folosesc, în timp ce mie nu mi s-a oferit încă această oportunitate.
Răspuns: Nu este nici mai bine, nici mai rău. Orice este dat, este dat. Prin urmare, nu te uita la alții, încearcă doar să urci.
Din Lecția zilnică de Cabala 15/2/25, “Atingerea Lişma prin invidie”
În antichitate, existau orașe speciale în care erau trimiși criminalii. Ei puteau să scape în aceste orașe și să trăiască acolo, să spunem șapte ani. După cei șapte ani, erau liberi să se deplaseze și nimeni nu avea dreptul să aibă vreo pretenție împotriva lor.
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Un om este ca o sămânță: până când nu simte contactul cu solul, ea rămâne fără viață.
Întrebare:
Comentariu:
Întrebare:
Întrebare: