Întrebare: Ce mijloace pot preveni un „avort spontan spiritual”?

Răspuns: În lumea noastră, pentru a evita avortul spontan, trebuie să mergem la medic, să ne examinăm și să urmăm toate instrucțiunile medicului. Pe calea noastră, trebuie să facem tot ce cere natura pentru dezvoltarea completă a embrionului. Tu protejezi embrionul, nu mama sa.

Dezvoltarea embrionului este dezvoltarea spirituală din tine. Te temi de avort spontan? Atunci ia parte la dezvoltarea ta spirituală.

Cauza avortului spontan constă în nepotrivirea dintre corpul mamei și dezvoltarea corpului spiritual. Se întâmplă ceva între ele până când acesta devine o bucată de carne și moare în raport cu mama.

Printre noi, acest lucru se întâmplă dacă o persoană nu ia parte la dezvoltarea sa spirituală.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde luăm puterea de a depăși toate obstacolele?

Răspuns: Pe drumul spre spiritualitate, trebuie să trecem prin multe obstacole. Spuneţi că acestea sunt aparent obstacole foarte dificile, deoarece vrem să trecem din lumea materială în cea spirituală.

Deci, obstacolele trebuie să fie foarte mari, ca în povestea despre oamenii care urcă pe un munte înalt. Cu cât urcau mai sus, cu atât calea devenea mai abruptă și mai grea, iar cu atât mai crud îi aruncau gardienii.

Există o soluție foarte simplă pentru aceasta: obstacolele par mari doar în ochii dorinței de a primi, dar de îndată ce treci la acțiuni cu o intenÎie altruistă „de dragul dăruirii”, toate obstacolele dispar instantaneu. De fapt, ele nu sunt atât de mari. Nu trebuie să te urci peste ele. Nu trebuie să le învingi. Și oricum nu vei putea face asta cu dorința ta de a primi.

Trebuie să adopți o atitudine diferită față de obstacole, să le accepți în forma opusă, iar apoi ele dispar. Se spune: „Privește-le cu atenție și se vor dovedi a fi o grămadă de oase.” Abordarea obstacolelor nu ar trebui să fie aceeași cu cea care apare în dorința de a primi. Atitudinea trebuie să fie diferită, din lateral, și atunci toate obstacolele dispar. Dar dacă le privești prin dorința de a primi, atunci desigur, ele par enorme.

Întrebare: Dar cum să privești obstacolele diferit? Cum le conectezi cu scopul?

Răspuns: Dacă un scop este stabilit în fața unui om, atunci aceasta trebuie să meargă „prin credință mai presus de rațiune”. Este foarte simplu: conectează-te cu Forța superioară, cu dorința de a dărui, cu grupul care te va ajuta să te ridici puțin deasupra acestui obstacol.

Cu alte cuvinte, nu-ți forța drumul, ci sari peste obstacol. Saltul în sine nu necesită multă forță. Este mai mult o problemă psihologică decât una spirituală.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lucrul la statutul grupului este foarte benefic, dar fiecare trebuie să se examineze. Există și o altă problemă aici: dacă aș spune acum că este necesar să lucrăm la asta, v-ați petrece tot timpul în întâlniri și discuții. Dar aceasta ar trebui să fie muncă interioară, nu pălăvrăgeală. Nimic nu se poate realiza doar prin discuţii.

În timpul unei coborâri, toate aceste legi și reguli nu mă privesc deloc; nici măcar nu vreau să mă gândesc la ele. Ce mă menține în mișcare? Grupul. Ar trebui să mă susțină și să mă oblige, chiar dacă nu vreau să implementez aceste legi la nivelul la care mă aflu.

Când sunt în spiritualitate, vreau să susțin grupul și în spiritualitate, dar dacă eu sunt doar la nivel animalic, sunt obligat să susțin grupul de la acel nivel. Nivelul animalic nu ar trebui să coboare și nici să urce; la acel nivel, eu ar trebui să susțin întotdeauna grupul cât mai mult posibil.

Din Lectia zilnica de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Trebuie să trecem prin multe obstacole pe drumul spre spiritualitate?

Răspuns: Pe drumul spre spiritualitate, nu trecem prin obstacole, ci prin semne pe care trebuie să le conectăm în interiorul nostru în forma corectă. Acestea sunt bucăți ale Kliului meu. Îmi par opuse, dar dacă nu le includ în mine în forma corectă, opusă mie, atunci pur și simplu nu voi putea să-mi continui dezvoltarea spirituală.

Să presupunem că vreau să ajung la Machsom, și pe drum trebuie să umplu un coș cu fructe de pădure și ciuperci. Când sunt pe drum, mi se dau toate aceste „fructe de pădure și ciuperci”, dar numai în formă inversată.

De fapt, acestea nu sunt obstacole; ele apar ca atare doar dorinței mele de a primi. Dar dacă îmi lipsește chiar și unul dintre ele, nu voi putea ajunge la destinație.

Acesta se numește „un defect al sufletului” (un suflet incomplet). Acesta este un lucru extrem de special. În spiritualitate, acesta se numește și un embrion, a cărui dezvoltare s-a oprit: un avort spontan, o naștere moartă etc.

Există diverse cazuri, la fel ca în această lume. Acest lucru se întâmplă dacă lipsește chiar și un singur obstacol. Prin urmare, un obstacol este un lucru foarte valoros.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea superioară  este o stare de autoevaluare corectă. Este mai aproape de o formă de judecată, o examinare psihologică profundă a propriilor sentimente, gânduri și acțiuni din perspectiva adevărului care se dezvăluie atunci când omul se detașează de propriul corp.

La urma urmei, care este adevărata problemă? A muri sau a nu muri? Este vorba despre despărțirea de propriul egoism. Abia atunci vede omul ce se întâmplă de fapt în univers, nu prin prisma propriului egoism. Atunci vede ceea ce se numește lumea viitoare, lumea superioară, nu prin egoism. Prin egoism, vede doar lumea noastră.

Întrebare: Spuneţi că omul poate atinge adevărul cât timp este încă în viață, în acest corp, în această lume?

Răspuns: Nu există nicio problemă.

Comentariu: Ar fi minunat!

Răspunsul meu: Pentru a realiza acest lucru, este necesară o stare interioară specifică în ceea ce privește dorințele, intențiile și puterea interioară a omului.

Altfel, l-ar copleși. De aceea, oamenilor nu li se permite să o experimenteze prematur. Mai întâi trebuie să dobândească un ecran (o forță de rezistență la egoism) în această lume, astfel încât să nu schimbe aceste stări speciale pentru o plăcere trecătoare. Abia atunci le este dat.

Comentariu: Spuneţi că omul este destinat unei fericiri și iubiri atât de imense, de neimaginat și că trebuie…

Răspunsul meu: Trebuie să se pregătească pentru asta.

Întrebare: Sunt oamenii pregătiți pentru asta în lumea noastră?

Răspuns: Da, dacă o doresc.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați spus că, dacă un om se alătură sistemului nostru acum, are o șansă excelentă de a-i ajunge pe cei care studiază de 15-20 de ani.

Răspunsul meu: Da, așa cum un copil mic care intră în lumea noastră, chiar dacă se pare că nu le-a „meritat”, beneficiază de toate avantajele pe care omenirea le-a pregătit pentru el, noii veniți vor putea să se ridice și ei împreună cu noi.

Vor beneficia de ceea ce am creat noi. La urma urmei, ei au existat în generațiile anterioare, în cicluri de viață trecute, la fel cum am făcut și noi. Cu toții am parcurs ciclurile existenței pentru a ajunge chiar în acest moment.

Întrebare: Când ați descris sistemul general, ați spus că înțelegerea lui în trecut a durat 10-20 de ani, dar acum această perioadă se scurtează la aproximativ 10 ani. V-ați referit la experiența unui singur individ?

Răspuns: Da, dar din moment ce acum intrăm în această stare ca un grup global, va fi foarte ușor să se conecteze cu noi.

Nou-veniții vor putea simți și intra în toate acestea foarte repede. Le va fi mult mai ușor decât a fost pentru noi. Uitați-vă cât de repede stăpânesc copiii mici telefoanele mobile și computerele.

Comentariu: Dar pentru ei, există deja în interior. Par a fi construiți în mod natural pentru asta.

Răspunsul meu: Desigur. Nimic nu apare de nicăieri. Provine din ciclurile lor de viață anterioare. Existăm într-un sistem în care totul se mișcă și se dezvoltă conform unei ordini precise.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Proprietăți ale generației noastre”, 30.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană nu ar trebui să privească înapoi. Nu ar trebui să se roadă pe sine sau să se reproșeze pentru anumite acțiuni și nici, în același timp, să se laude pentru unele dintre faptele sale.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui să încerce să găsească un echilibru, gândindu-se că am făcut una într-un fel și cealaltă în altul, iar aici am dat greș puțin.

Întrebare: A fost aceasta viața mea: fie cea a unui erou, fie a unui păcătos?

Răspuns: Viața mea nu este a mea. Și acum pot spune în sfârșit că ceea ce am trăit nu a fost trăit de mine. A trecut prin mine, dar nu am fost eu. Eram condus. Viața mea, este așa cum mi s-a părut într-un vis. Nu am fost eu, totul a trecut ca un vis. Și prin urmare, trebuie pur și simplu să acceptăm acest lucru; nimic altceva nu este necesar.

Întrebare: Pur și simplu să acceptăm?

Răspuns: Da. Pur și simplu să acceptăm. Și nici asta nu contează. Orice i se întâmplă unui om se va întâmpla. Și orice simte în acest proces, va simți. Nu „el” simte, ci „el” este simțit, ca să spunem așa.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată lumea este egoistă. Oamenii sunt crescuți în acest fel, iar condiționarea continuă. Cu cât egoismul tău este mai mare, cu atât este mai mare oportunitatea percepută de a-i depăși pe ceilalți. Nu înțelegem că adevăratul succes înseamnă în cele din urmă, să fii în relația corectă cu ceilalți.

Am ajuns într-o stare în care lumea este epuizată și extenuată de egoism. Ea nu mai poate continua să avanseze pe o cale egoistă. Toate visele și ambițiile noastre mărețe se estompează.

Rămâne o singură întrebare: cum putem continua să existăm? Acest lucru este posibil doar dacă începem să prețuim conexiunea dintre noi. În cadrul acestei conexiuni, vom descoperi obiective, spații și o lume complet diferită.

Întrebare: Care este cel mai important sfat pe care îl puteți da despre cum să păstrezi o prietenie până la sfârșit?

Răspuns: Trebuie să înțelegi că orice rău văd la ceilalți, este totul în mine. Nu există nimic rău în jurul meu, ci doar în mine.

Prin urmare, trebuie să încerci să te corectezi până când vezi o lume frumoasă în tot ceea ce te înconjoară. Atunci te vei găsi în lumea spirituală, în paradis. Schimbă-te în interior, transformă iadul din tine în paradis și vei vedea că ești deja în paradis.

Dar dacă nu schimbi iadul din tine, atunci ți se pare că trăiești în iad.

Întrebare: Și dacă vezi iadul într-o altă persoană?

Răspuns: Atunci este în tine. Schimbă-te tu și vei vedea că trăiești într-o lume minunată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu toții suntem interconectaţi de la bun început. Fiecare dintre noi se află deja într-o stare desemnată. Dacă în viață trebuie să ne întâlnim unii cu alții într-un fel, ca urmare a corectării sufletului comun, acest lucru este deja predeterminat conform genelor noastre spirituale.

Prin urmare, nu este nimic accidental în faptul că ne întâlnim sau ne distanțăm unii de alții. Așadar, nu vă faceți griji.

Principalul lucru este ca, în fiecare etapă a dezvoltării voastre, când întâlniți alți oameni, să fiți cât mai amabili, primitori și atrăgători posibil cu toată lumea. Atunci, în cele din urmă, nu veți rătăci și veți rămâne întotdeauna în direcția corectării sufletului vostru.

Nimic nu se întâmplă întâmplător. Toate întâlnirile noastre sunt predeterminate.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 06.05.2026

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce cred oamenii că joaca este ceva copilăresc? „Nu mă joc”, spun ei, chiar cu mândrie: „Nu mă joc!”

Răspuns: „Nu mă joc” la ce? Să devină o ființă umană mai bună? Ce anume nu se joacă?

Comentariu: Când un om spune că „se joacă”, vorbește despre ceva inventat. Știți: „Doar mă prefac.”

Răspunsul meu: Desigur, este imaginar. Inventez ceva. Dar ce înseamnă să îndrăznești?

Întrebare: Deci, în opinia dumneavoastră, a îndrăzni înseamnă a te juca?

Răspuns: Desigur. Să te joci la ceva mai mare, ceva magnific; este strădanie, sunt aspirații. Precum copiii: orice joc joacă, vor să devină mai buni.

Comentariu: Dar pentru copii se întâmplă natural.

Răspunsul meu: Exact. Și ar trebui să fie natural și pentru noi, dar am pierdut asta.

Întrebare: L-am pierdut?

Răspuns: Desigur. Unui tânăr i se dă totul și nu i se cere nimic, și în esență, ei…

Întrebare: Nu se mai joacă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Deci aceasta este rădăcina tuturor depresiilor, drogurilor și așa mai departe? Omul nu se mai joacă?

Răspuns: Viața nu îl mai obligă.

Întrebare: Ar trebui ca viața să ne oblige să jucăm?

Răspuns: „Ce este viața noastră? Un joc!” Doar că un alt fel de joc.

Întrebare: Noi vorbim despre suferință și așa mai departe, dar ne împinge suferința spre joc? Ne spune: „Joacă-te”? Dacă m-aș juca, nu aș suferi atât de mult? Se poate spune asta?

Răspuns: Aș spune că mă examinez constant și sunt vigilent în a verifica dacă a apărut în mine o dorință de a mă opri. Știi, aș vrea să fac acea mișcare finală în ultimul moment cu intenție reală: pac!.

Comentariu: Și asta e tot.

Răspunsul meu: Da, este bine.

Comentariu: Și eu invidiez astfel de finaluri. Știți, când cineva urcă pe scenă și bum! Asta e tot.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Vreau să întreb ceva foarte relevant acum. Este joaca ieșirea din starea în care se află omenirea în prezent? Omenirea este într-un impas, pierdută în gânduri.

Răspuns: Desigur. Trebuie să ne jucăm de-a starea pe care dorim să o atingem. Știți cum a spus Kozma Prutkov: „Dacă vrei să fii fericit – fii fericit”? Este foarte adevărat.

Întrebare: Ce joc ar trebui să jucăm acum, în aceste vremuri incerte?

Răspuns: Trebuie să ne jucăm de-a prietenia și iubirea.

Comentariu: Răspunsurile dvs. simple mă tulbură întotdeauna. Prietenia și iubirea par să necesite ceva mai mult.

Răspunsul meu: Este rău?

Comentariu: Sună copilăresc. V-am spus de multe ori, sună copilăresc, potrivit pentru copii.

Răspunsul meu: Ei bine, atunci, lasă oamenii să rămână prinși în seriozitatea lor îngustă la minte. Nu știu cum altfel să-i spun.

Comentariu: Dar dvs. chiar spuneţi: „Joacă-te de-a prietenia și iubirea.”

Răspunsul meu: Desigur. Ce altceva are omul cu adevărat? Când aceasta dispare, viața își pierde gustul.

Întrebare: Deci acesta este jocul principal? Constant?

Răspuns: Desigur. Un flirt cu viața.

Întrebare: Cu viața sau cu o altă persoană?

Răspuns: Nu, cu viața.

Întrebare: Când spuneţi „prietenie și iubire”, vă referiţi la o altă persoană, la cei apropiați, la oamenii îndepărtați, la lume? Sunt incluse toate acestea?

Răspuns: Desigur. Totul este inclus în asta. Trebuie să existe mișcare.

Comentariu: Dar dacă este un joc, și în interior înțeleg că nu mă raportez cu adevărat la el în acest fel.

Răspunsul meu: Nu contează. Chiar dacă o fac în mod deliberat.

Întrebare: Deci trebuie făcut intenționat?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Chiar dacă nu simt cu adevărat acest lucru față de el?

Răspuns: La început, s-ar putea să nu simt așa ceva față de el, dar după aceea creez asta.

Întrebare: Creez această lume a jocului: nu mă raportez în mod natural la un om cu iubire, totuși vreau în mod constant să îl iubesc și să-mi doresc prietenia cu el. Și apoi se manifestă această lume, la acest nivel? Pășesc în ea? Se întâmplă cu adevărat?

Răspuns: Ceea ce se întâmplă este ceea ce vrei cu adevărat să se întâmple.

Întrebare: Permiteți-mi să rezum. Jocul nostru principal este jocul prieteniei și iubirii?

Răspuns: Da, pentru că doar o conexiune bună între noi – să nu o numim „prietenie și iubire”, pentru că sună prea copilăresc – mai degrabă, doar o conexiune binevoitoare între noi, ajutor reciproc și un sentiment al necesității unor relații bune ne pot aduce într-o lume nouă. Nu există altă cale.

Întrebare: Ce înțelegeți prin „lume nouă”?

Răspuns: O lume nouă înseamnă o societate nouă, în care simt din ce în ce mai mult că bunăstarea mea fizică și emoțională depinde de toți cei din jurul meu, iar a lor depinde de mine. Suntem atât de interconectați încât devine imposibil să ne separăm unii de alții.

Trebuie să realizez că este o lege a naturii aici, o lege strictă, foarte strictă, că atitudinea mea față de ceilalți determină atitudinea lor față de mine. Acest lucru ni se pare foarte ciudat. Dar dacă încercăm, dacă facem efortul, atunci treptat vom vedea că lumea depinde doar de atitudinea noastră față de ea și se va schimba în bine. Cu alte cuvinte, îți desenezi propria lume.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→