Sărbătoarea Lag BaOmer (a 33-a zi a numărătorii de Omer) este celebrată în onoarea lui Rabi Şimon Bar Yohai, autorul Cărţii Zohar, care a decedat în această zi.

În Cartea Zohar, în capitolul „Idra Zuta”, porțiunea „Ha’azinu”, trecerea în neființă a lui Rabi Şimon este descrisă astfel: „Căci acolo Domnul a poruncit binecuvântarea, viața veșnică” (Psalmul 133).

RabiAba a spus: „Rabi Șimon nu a terminat de spus «viață» înainte ca cuvintele sale să se potolească. Și am scris și m-am gândit să mai scriu puțin, dar nu am auzit.

Nu mi-am ridicat capul, căci lumina era mare și nu puteam privi.

Rabi Elazar și Rabi Aba l-au luat de la locul lui de pe patul făcut ca o scară pentru a-l ridica în pat. Toată casa era plină de parfumuri. L-au ridicat în patul său și numai Rabi Elazar și Rabi Aba l-au servit.

După ce patul a părăsit casa, s-a ridicat în aer, iar focul ardea în fața lui. Au auzit o voce: «Intrați și veniți și adunați-vă pentru cinstirea lui Rabi Șimon».

Zoharul folosește descrieri atât de vii pentru că este scris în limba Midraș (alegorie). Dar desigur, nu vorbește despre moartea fizică, ci despre plecarea sufletului, care intră în starea de sfarsitul corectării (Gmar Tikun). De aceea, acesta este un eveniment atât de semnificativ, și de aceea întregul sistem care îi include pe studenții săi, primește o lumină atât de specială.

Nu descrie moartea unei persoane, ci mai degrabă subțierea unui Parţuf spiritual. Mai întâi, lumina intră și îmbracă Parţuful, formând în el Ta’amim, Nekudot, Tagin și Otiot. Îmbrăcarea luminii în Parţuf și plecarea sa fac vasul potrivit pentru utilizare. În acest fel, sufletul lui Rabi Şimon ajunge la acțiunea sa finală, ultimul său grad, sfârșitul colectiv al corectării. Asta ne spune Zoharul.

Toți ceilalți companioni, sufletele care depindeau de el și au ieșit din Parţuful său, care era plin de lumină și acum o elibera, au primit apoi toată lumina care a plecat de la el. Aceștia erau cei care erau atașați de el, conectați la el, care au participat la atragerea luminii și la plecarea acesteia.

Plecarea unui Cabalist înseamnă că toată lumina pe care a atras-o în sufletul său împreună cu studenții săi și a acumulat-o de dragul întregii umanități este acum eliberată și transmisă tuturor celorlalte suflete. Acum, această lumină devine ca o strălucire, o lumină înconjurătoare, pe care o dăruiește altora. Plecarea sa simbolizează acest lucru. transmiterea luminii.

De aceea sărbătorim această zi cu atâta bucurie, pentru că am primit această lumină superioară, numită „Zohar”, care este capabilă să corecteze toate sufletele, să le unească și să le ridice pe fiecare la nivelul Creatorului.

De aceea, această zi este numită Festivalul Luminii, lumina care ne întoarce la sursa noastră, lumina corectării. Fiecare om trebuie să se întrebe: „Folosesc eu cu adevărat această lumină?”

Această lumină ne-a fost dată, dar o folosim și ne realizăm potențialul prin intermediul ei? Asta înseamnă să participi la celebrarea Lag BaOmer.

Din KabTV: Lag BaOmer, 17.05.2011

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce le-ați dori oamenilor care pornesc pe calea căutării sensului vieţii?

Răspuns: Le doresc oamenilor să se bucure de metamorfozele care au loc în ei. Tot ceea ce se întâmplă în ei, tot ceea ce clocotește, aceea este viața! Nu îmbătrâniți înainte de vreme. Nu încercați, cel puțin nu în interior.

S-ar putea să nu mai fiu capabil să urc munți sau să lupt cu valurile unei mări furioase. Nu, dar în adâncul meu toate acestea încă există și toate acestea îmi dau sentimentul că sunt cu adevărat viu.

Întrebare: Deci, asta înțelegeți prin faptul că omul rămâne tânăr, indiferent de vârsta sa?

Răspuns: Desigur!

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Să presupunem că mă simt bine datorită unui Hisaron, unei lipse, care s-a revelat.

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă că te consumi pe tine însuți. Este imposibil să te simți bine din cauza unei deficiențe.

Întrebare: Dar dacă omul vrea să reamintească grupului ceva ce trebuie corectat?

Răspuns: Aceasta nu se numește dezvăluirea unei lipse. La urma urmei, Kli-ul și lumina vin ca un întreg. Prin urmare, dacă apare o întrebare în cadrul grupului cu privire la ceva ce trebuie corectat acum, este permis. Dar nu sub forma unor generalizări vagi, cum că „suntem pierduți, nu vedem calea, nu știm cum să ieșim din această stare”. Cu alte cuvinte, nu creați obstacole, nu împovărați – treziți-vă.

Atât Kelim, cât și luminile ne sunt date de Sus. De acolo ar trebui să primim atât întrebări dificile, cât și ușoare. Dar omul nu ar trebui să caute lucruri negative dincolo de ceea ce îi este dat de Sus. Dacă nu îmi sunt date, de ce ar trebui să cobor mai jos? La urma urmei, am potențialul de a urca constant!

Dacă, totuși, omul se târăște în jos, aceasta este o Klipa reală, o forță impură, care operează asupra lui. Este o Klipa specifică; omul începe să se bucure de suferință și demonstrează tuturor cum suferă el, săracul, astfel încât toți să vadă ce „erou” este el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți, în starea noastră actuală?

Răspuns: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți în fața grupului, în starea noastră actuală? Autoanulare înseamnă că nu faci calcule în favoarea ta. În măsura în care ești capabil să faci asta, fă-o. Aceasta se numește „în starea ta”.

A nu face calcule în favoarea ta înseamnă că beneficiul nu va veni direct la tine.

Comentariu: Făcând asta, mă înșel pe mine însumi.

Răspunsul meu: A te înșela pe tine însuți nu este problema. Nu intenționezi să te minți pe tine însuți; încerci pe cât posibil să faci calculul corect.

Întrebare: Care ar fi un exemplu în care eu nu fac un calcul în propriul meu beneficiu?

Răspuns: Acționez de dragul grupului. Fără îndoială, un beneficiu pentru mine însumi este ascuns înăuntru, dar…

Baal HaSulam  scrie că oamenii care nu se dedică grupului, care nu își investesc întreaga inimă în el și care nu lucrează cu sacrificiu de sine complet de dragul grupului, sunt o povară pentru acesta. Aceasta ridică întrebarea: unde este grupul și unde este povara?

Există acum oameni care cu greu pot fi numiți parte a grupului. Există un nucleu în cadrul acestuia care avansează; este format din cei care vor cu adevărat să fie în grup. Restul vin să studieze, să participe cu jumătate sau un sfert din forța lor, în orice măsură. Și acest lucru este binevenit și tratat cu o considerație specială. Câți astfel de oameni există în lume?

Fiecare om trebuie să facă un calcul: dorește cu adevărat să aparțină grupului care avansează? Omul  trebuie să evalueze cât de mult investește în grup, deoarece aceasta în esență, este însăși avansarea lor.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este recunoașterea răului la nivelul întregului grup?

Răspuns: Dacă discutăm acest lucru și studiem împreună, atunci în mod natural, ajungem la recunoașterea răului chiar și fără cuvinte.

În general, nu ar trebui să vorbiți despre lucruri negative unii cu alții. În niciun caz, omul nu ar trebui să se concentreze asupra propriei recunoașteri a răului personal. Suntem obligați să vorbim doar despre aspectele pozitive, fără a împărtăși nimic rău cu un prieten, ci doar binele.

Nu contează cât de rea este starea ta; ești obligat să radiezi binele către celălalt. Altfel, nimic bun nu se va întoarce de la el. Acesta este singurul mod în care lucrezi pentru el și pentru tine însuți. Prin urmare, recunoașterea comună a răului se transmite unul de la celălalt fără cuvinte, prin canale spirituale.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul nu a creat nimic altceva decât corectarea finală. Suntem în ea chiar și acum. Totul depinde doar de dezvoltarea noastră interioară – asta este tot! Adoptând o atitudine diferită față de realitate, voi vedea o realitate diferită. Nu este vorba că o voi vedea doar puțin mai plăcută, puțin mai apetisantă, sau poate mai rău, nu. O voi percepe fundamental ca fiind altceva prin toate organele mele senzoriale.

Atitudinea noastră față de realitate se numește „intenţie”. Adică, transcendem percepția realității ca ceva existând independent până la înțelegerea faptului că ea nu există prin sine, ci mai degrabă este rezultatul atitudinii mele față de ea. Aceasta semnifică trecerea din această lume în lumea spirituală.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne ridicăm deasupra materiei, deasupra presupunerii că „asta există și asta e”. Asta nu există! Eu sunt cel care prin atitudinea și intenția mea, determin ce există cu adevărat. Aceasta este cunoscută ca trecerea de la exterior la interior, angajarea în interior. Interioritatea este definită ca intenții.

Avem tendința să luăm intențiile de bune. Ce înseamnă „a lucra cu intenții”? „Mă voi raporta diferit la asta și apoi mă voi simți mai bine.” Asta spun psihologii. Prin urmare, oamenii se sfătuiesc adesea unii pe alții: „Ia-o mai calm, acceptă-o ca pe un fapt.”

În realitate, vorbim despre ceva complet diferit, ceva distinct de atitudinea umană convențională. Dacă mă raportez la realitatea în care mă aflu de la nivelul corectării finale, nu înseamnă pur și simplu că mă raportez la ea mai calm sau o accept pasiv, așa cum m-ar sfătui medicii și vecinii. Mai degrabă, mă raportez la ea diferit, în esența sa: realitatea în care mă aflu funcționează conform unor legi diferite, nu legilor primirii, ci legilor dăruirii.

În consecință, încep să o percep într-o formă complet diferită, discern conexiuni complet diferite între părțile sale. Văd că întreaga lume, toți oamenii, îşi dăruiesc unii altora doar în asemănare absolută cu Creatorul, iar Creatorul este îmbrăcat în fiecare dintre ei și îi umple; toți sunt absolut drepți și se află în corectarea finală.

Totul depinde de modul în care percep eu imaginea stării, fie că privesc prin prisma legilor dăruirii, fie prin prisma legilor primirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deși nu merge, răsplata lui este că ar trebui să fie mulțumit, deoarece Creatorul i-a dat dorința și tânjirea de a respecta Tora și Mițvot. El nu vede niciun merit în sine în comparație cu alți oameni cărora Creatorul nu le-a dat această dorință și tânjire, în timp ce el a primit de la Creator această dorință. El crede că totul se întâmplă prin Providență privată. (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Omul simte că dincolo de aceasta este incapabil de nimic mai mult; nu poate adăuga nimic. Totuși, Creatorul îi dă ceva de făcut, de exemplu pur și simplu să vină aici și să stea. El vede că nu are nicio intenţie, că este incapabil de sacrificiu de sine, nu poate investi nimic mai mult, dar cel puțin îndeplinește aceste acțiuni, ca un papagal.

La urma urmei, există oameni cărora nici măcar acest lucru nu le este dat. Omul vine, se așează și ascultă și este incapabil de nimic mai mult decât atât. Dar în aceasta, el vede un dar de Sus pe care Creatorul i-l dă. Aceasta se numește „răsplata pentru acțiune este în mâinile sale”. El este recunoscător Creatorului pentru aceasta. Cât despre intenții, le măsoară și vede că nu are niciuna.

Toate acestea sunt stări intermediare prin care toată lumea trece, uneori într-o stare, alteori în alta.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală există trei stări: ascensiunea, coborârea și o stare constantă. Într-o stare de ascensiune, primesc o trezire de Sus; fie că vreau, fie că nu, mă „trezesc” și încep să lucrez. Sunt trezit într-un fel sau altul: mi se dă o dorință și mi se arată că există un scop care poate fi atins și savurat, că este măreț și plăcut.

Apoi mă întind spre el, lucrez și depun eforturi, iar ca rezultat ating ceva. Văd ceva, simt ceva și sunt în contact cu ceva superior. Aceasta se numește ascensiune.

Odată ce conexiunea a fost stabilită, apare o stare similară cu a mânca. Omul poate fi foarte flămând, dar odată ce începe să mănânce, asta este tot, pofta de mâncare scade treptat și în consecință, plăcerea dispare. Ce se întâmplă în continuare? Omul trebuie să adauge Kelim, adică pofta de mâncare, o senzație de lipsă de plăcere.

Când încep să primesc noi Kelim, până când merg mai departe și le umplu, senzația pe care o experimentez se numește coborâre. În general, este o adăugare a poftei de mâncare, o adăugare de Kelim goale. Acum mergi și umple-le! Dar, în urma plăcerilor pe care le-am experimentat, mă simt gol.

Dacă sunt în Hisaron [simtirea unei lipse] a mea și nu în înțelegerea faptului că acum am noi Kelim pe care le pot umple, atunci definesc această stare ca o coborâre. Dar în esență, ea nu este o coborâre.

Odată am stat la o stațiune balneară. Acolo ne hrăneau de cinci ori pe zi. Oamenii mergeau în mod deliberat la plimbări sau se angajau în alte activități fizice înainte de mese, special pentru a induce foamea, și veneau în sala de mese cu o poftă de mâncare copioasă, astfel încât să poată savura fiecare nuanță a aromei mâncării, să mănânce mai mult și să se bucure de masă. Nu considerau acea plimbare pentru a crește pofta de mâncare, ca o coborâre.

Dacă știi că plăcerea te așteaptă și întreprinzi o acțiune special pentru a crea un Kli pentru ea, atunci Kli-ul în sine face parte din plăcere. Ești bucuros că ți-e foame acum: „Sunt pe cale să primesc astfel de încântări rafinate!”

Cu alte cuvinte, totul depinde de modul în care se raportează omul la urcări și coborâri, de ce anume  înseamnă acele stări pentru el. Toate acestea sunt extrem de relative și trebuie evaluate în raport cu scopul.

Dacă scopul meu este să obțin plăcerea și știu că este imposibil să-l ating fără premisele foamei și ale poftei de mâncare, atunci foamea și pofta de mâncare devin o sursă de bucurie pentru mine. Ele nu sunt o coborâre, ci mai degrabă o parte integrantă a ascensiunii, chiar Kli-ul care permite acea ascensiune. Prin urmare, sarcina noastră este să vedem procesul ca un întreg, să ne retragem și să-l observăm obiectiv, să-i înțelegem pe deplin natura și să atribuim o semnificație profundă fiecărei stări din acest proces, recunoscând fiecare dintre ele drept cauza necesară care duce la următoarea stare, și mai fină și mai exaltată.

Dacă adopt această perspectivă, nu voi experimenta niciodată coborâri. Voi fi întotdeauna capabil să discern între cele două faze: acesta este momentul în care îmi cultiv în mod activ pofta de mâncare și acesta este momentul în care îmi satisfac pofta de mâncare, umplându-mă de plăceri. Asta este tot.

Cât despre starea constantă, aceasta este foarte rea! Omul nu poate rămâne mult timp într-o astfel de stare, deoarece în ea nu primesc nici plăceri, nici Kelim pentru plăceri. Este o stare moartă. Trebuie să rămânem în ea cât mai puțin posibil. Ce înseamnă asta?

Dacă mă detașez de intenție, de scop, dacă urmez dorințele corpului și nu sunt în acțiuni care vizează atingerea scopului, înseamnă că sunt într-o stare moartă. Trebuie să încercăm pe cât posibil să fim în stările cele mai extreme, doar acestea sunt utile.

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.04.2026, Rabash, „Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt fapte bune, în lucrare”

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul aflat în coborâre să se folosească de grup?

Răspuns: Să presupunem că sunt într-o cădere atât de profundă încât grupul mă respinge, nu suport să le privesc fețele și nici nu cred că există ceva special la prietenii mei și nu am absolut nicio dorință de a adopta ceva de la ei. Sunt disperat, nu am putere și nici speranță. Această stare se numește „mort”. Unde ar trebui să mă întorc și de la cine ar trebui să cer ajutor?

Există stări prin care treci pur și simplu din inerție, dar chiar și în aceste cazuri, trebuie să ne bazăm pe grup. Există o poruncă de a îngropa morții. Cu alte cuvinte, prietenii tăi ar trebui să vină și să te ajute. „Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare.” Este imposibil. Aceasta este o sarcină de grup.

În primul rând, grupul ar trebui să aibă un program, o rutină fixă. Trebuie să stabilim rotații în sarcini, roluri, muncă, în tot felul de activități.

Dacă de exemplu, se ține o masă de două ori pe săptămână sau se organizează un alt eveniment o dată pe săptămână care oferă tuturor o zdruncinătură spirituală, acest lucru ajută la schimbarea stării unui prieten, în care nu este posibil să-l abordezi direct, dar este clar că a căzut.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să gestionezi înclinaţia rea ​​dacă un om stă degeaba și nu face nimic?

Răspuns: Dacă un om stă și nu face nimic, atunci înclinația rea, prin trezirea Hisronot (dorințe neîmplinite) în interiorul omului, începe să îl împingă spre diverse acțiuni. Și dacă îndeplinește aceste acțiuni împreună cu înclinația rea, ajunge la o astfel de stare în care se simte rău, adică la rezultate atât de negative, care se intensifică și se unesc într-o asemenea măsură încât omul nu le poate suporta.

În acel moment, nu este de acord cu o astfel de traiectorie și realizează un fel de revoluție interioară, luând măsuri pentru a se schimba. Cu toate acestea, după aceea, câștigă și din nou, continuă pe calea înclinației rele.

Și așa continuă până când dezvăluim în prezent că ne apropiem de un prag critic: dacă noi continuăm să ne dezvoltăm în acest fel împreună cu înclinația rea, atunci viața noastră va deveni mai rea decât moartea.

Disperarea și drogurile inundă lumea. Omul se scufundă fie în disperare, fie în droguri; nu există scăpare.

Din aceasta, începem să înțelegem că trebuie, prin ură față de starea în care ne aflăm, să ne schimbăm atitudinea față de viață, față de realitate, față de noi înșine. Atunci are loc o revoluție interioară în percepția noastră asupra întregului nostru sistem de calcul, asupra întregii noastre naturi, asupra modului în care ne dezvoltăm.

Descoperim că deja din vremea distrugerii Primului și celui de-al Doilea Templu, ne-am dezvoltat incorect, că atunci a apărut o eroare, dar abia acum se dezvăluie; că nu trebuie să urmăm sfatul înclinației rele, ci să acționăm în sens opus. Trebuie să luăm forma din ea, dar exact în direcția opusă: nu în direcția dorinței de a primi, ci în direcția Creatorului.

Înclinația rea îți oferă sfaturi despre cum să dai plăcere dorinței de a primi. Și trebuie să inversezi totul astfel încât prin aceeași formă, să aduci plăcere Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art. 4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→