A fi un dăruitor este foarte dificil. În primul rând, trebuie să vedem cui dăruim și să descoperim dacă aceia au dorința de a primi, de a accepta ceea ce vrei să le dăruieşti. Atunci vei vedea cu adevărat dacă dai și dacă omul primește și se bucură de dăruirea ta.

Mai mult, dai pentru că plăcerea lui îți oferă plăcere sau plăcerea ta vine din faptul că te bucuri de ea? În acest caz, nu dăruiești. Acțiunea poate consta în a dărui, dar în scopul satisfacției personale.

Așadar, se întâmplă multe aici. A fi un dăruitor este un statut care trebuie construit treptat, împreună cu toate bazele și componentele sale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art. 4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă observ defecte în grupul meu, de exemplu o lipsă de unitate, și vreau să corectez acest lucru, ar trebui să ridic aceste probleme?

Răspuns: Regula este că omului îi este interzis să vorbească despre orice ar putea decădea întregul grup sau orice prieten individual, sau chiar pe vorbitor însuși.

Niciun om nu trebuie nici măcar să trezească astfel de gânduri în interior sau să spună cu voce tare lucruri care ar putea determina omul însuși sau pe prietenul său, grupul sau întreaga lume să coboare de la nivelul la care se află. Indiferent de starea în care te afli, așa cum se spune: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta”. Trebuie să țintești doar în sus.

Prin urmare, dacă te gândești să spui câteva cuvinte critice și înainte de asta ai fost cu adevărat într-o stare bună timp de 23,5 ore pe zi și ai lucrat cu inspirație, în ascensiune, nu ai coborât de la nivelul tău, ci ai fost constant în tensiune, în străduință înainte, fără să-ți permiți să te relaxezi, atunci timp de o jumătate de oră te poți angaja în critică.

Îți poți exprima comentariile către toți ceilalți, deoarece această critică se bazează pe fundația pusă de starea ta elevată și identifici defecte doar pentru a te ridica și mai sus.

Atunci nu este critică, ci revelarea unei lipse de împlinire împreună cu lumina, împreună cu Kli-ul. Fiind în interiorul liniei de dreapta, te întorci spre stânga pentru a te întoarce la dreapta. Dar această întoarcere la dreapta va construi deja linia de mijloc.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art. 14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul lui Baal HaSulam, „Ascunderea și revelarea Creatorului”, acesta descrie măsura în care atitudinea unui om față de realitate modifică întreaga imagine, de la iad la rai. El explică faptul că, în realitate, nimic nu se schimbă. Tu te afli în Malchut al lumii  infinitului, în starea finală. Ești doar ghidat prin diverse impresii, astfel încât să-ți poți schimba atitudinea față de ele.

Nimic nu se schimbă! Tu trebuie să-ți schimbi atitudinea în cadrul realității în care exiști în prezent. Nu poți realiza acest lucru dintr-o dată; prin urmare, ești condus prin diverse stări, una după alta, astfel încât de fiecare dată să-ți poți schimba în mod deliberat atitudinea față de ele, până când ajungi la starea finală în care înțelegi cu o claritate absolută că ai fost întotdeauna în ea, pur și simplu nu ai reușit să o percepi din cauza atitudinii tale, nu ți-ai dat seama unde te afli.

În principiu, ceea ce simțim și numim lumea noastră nu este locul unde ne aflăm, ci mai degrabă locul unde este atitudinea noastră. Atitudinea noastră ne dezvăluie un segment specific al realității, prezentându-ne o imagine a acesteia exclusiv în conformitate cu atitudinea noastră față de ea. Această percepție este cea pe care o denumim „lumi”.

Nu există lumi distincte, grade separate și stări discrete; mai degrabă, atitudinea mea în continuă schimbare față de mediul în care sunt cufundat este cea care modifică această imagine pentru mine. Această imagine schimbătoare este cea la care mă refer ca la grade sau lumi.

Prin urmare, dacă încercăm să ne raportăm la realitate într-un mod mai corect, ne vom întoarce la adevărata realitate și o vom descoperi așa cum este ea cu adevărat. Ce rezultă din aceasta? Dacă nu lucrăm la îmbunătățirea atitudinii noastre față de starea în care ne aflăm, starea rămâne inertă, este moartă. Aceasta implică faptul că eu nu reușesc să-mi definesc în mod conștient atitudinea față de lumea și starea mea. Cu toate acestea, în momentul în care încep să-mi definesc atitudinea, căutând să o evaluez diferit, dintr-o perspectivă nouă, mă angajez în procesul de dezvoltare interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine este Hasid-ul despre care se spune că „merge și face”?

Răspuns: În Cabala, cuvântul „Hasid” nu se referă la cineva care aparține unei comunități religioase, ci la calitatea Bina, în special Hesed (bunătate iubitoare) sau lumina Hasadim. De aici provine cuvântul „Hasidism”.

Dacă un om efectuează acțiuni pentru a avansa spre calitatea dăruirii și pentru a o dobândi prin propriile eforturi, el este numit „Hasid”. Acest lucru se aplică atât intenției, cât și acțiunii.

Întrebare: Există vreo legătură aici cu spălarea mâinilor cu apă, „Netilat Yadayim”? În articolul lui Rabaş „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar” se spune că Hasid-ul nu are mâini. Și din moment ce apa simbolizează calitatea Hasadim, poate fi aceasta legată de spălarea mâinilor?

Răspuns: „Mâinile” (Yadayim) sunt numite aici vasul (Kli) primirii. Omul nu dorește ca vasele sale să fie primite de dragul său. El dorește să le corecteze astfel încât să fie sfinte. Această corectare, numită „spălarea mâinilor” (Netilat Yadayim), se realizează prin faptul că el ia lumina Hasadim, corectează Kelim de primire cu ajutorul acesteia și apoi este gata să primească de dragul dăruirii.

]Din Lecţia zilnică de Cabala 11/04/26, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care meg la seminar?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De la atitudinea între om și om, omul învață cum să se comporte între om și Creator.

…trebuie să trezești încontinuu iubirea pentru Creator în acest fel, încât să stai mereu de pază, toată ziua și toată noaptea, atunci când simți o stare de zi sau simți o stare de noapte.

Îi spunem Creatorului: „A Ta este ziua și a Ta este și noaptea”. Astfel, și noaptea, întunericul nopții, vine de la Creator… (Rabaş, Scrisoarea 24).

Cu toții am simțit deja ce înseamnă „ziua” și „noaptea”. „Noaptea” înseamnă că dintr-o dată dorința dispare, vine indiferența și gustul se pierde. Ne devine dificil să ascultăm despre munca unui om la corectarea sa; ne săturăm să vorbim în mod repetat despre iubirea pentru prieteni și conexiune.

Apoi „ziua” se întoarce: entuziasm, înălțare a spiritului, iar omul absoarbe fiecare cuvânt sub o impresie puternică, mișcat până la lacrimi. Arde de dorință și se grăbește înainte, gata să mute munții.

Toate acestea depind de o mică măsură a luminii, care ne influențează puțin mai mult sau puțin mai puțin. Întreaga noastră viață și moarte, întreaga noastră dispoziție, bună sau rea, depinde de această mică măsură de lumină.

Aceste stări vin la noi pentru ca noi să înțelegem că trebuie să ne ridicăm deasupra lor și să nu le luăm deloc în considerare. Imaginează-ți, este posibil așa ceva? Observă cât de mult cazi sub controlul acestor stări atunci când te cuprind și nu poți face nimic: nici într-o stare bună, nici într-una rea, nu poți face față nici bucuriei tale, nici tristeții tale.

Așadar, cum este posibil să te ridici deasupra lor? Înseamnă asta să fii deasupra influenței luminii? Desigur, nu pot fi deasupra luminii, dar pot fi deasupra reacției mele la ea. La urma urmei, această reacție apare în dorințele mele egoiste. Trebuie să mă țin deasupra acestei senzații plăcute sau neplăcute.

Uneori, sunt atras de spiritualitate și sunt gata să fac orice pentru ea, visând să ating dăruirea. Iar alteori, nimic nu mă mișcă, sunt ca mort și vreau doar să adorm și să uit totul. Cum mă pot ridica deasupra unor astfel de stări?

Trebuie să cer ajutorul luminii. Dar să nu cerem o senzație plăcută, suntem întotdeauna pregătiți pentru asta, chiar și în cea mai dificilă situație. Deși există stări dificile în care nici măcar nu mai putem cere și vrem doar să ne deconectăm de stare și să ne distragem cu niște obiective corporale, doar pentru a uita și a nu simți suferința.

Dar dacă nu este o stare atât de complet joasă, atunci suntem capabili să cerem. Și de obicei, cerem luminii să corecteze problemele și să ne facă să ne simțim bine. Ne așteptăm la o stare plăcută, o senzație, dar acest lucru nu este corect. Trebuie să căutăm o forță care să ne permită să rămânem deasupra stării rele. Trebuie să cerem luminii corectarea, astfel încât aceste stări să nu ne influențeze și să percepem stările rele ca fiind bune.

Trebuie să simțim că starea rea ​​vine pentru a ne avansa și nu mai puțin, ci chiar mai mult decât starea bună. Aceasta înseamnă că omul trebuie să-L binecuvânteze pe Creator atât pentru cele rele, cât și pentru cele bune. Atunci ne vom bucura de fiecare schimbare de stări, pentru că vom putea fi impresionați de ele și vom cere luminii să ne ofere un ecran care să ne permită să fim deasupra reacției dorinței noastre de a primi. Voi rămâne întotdeauna deasupra impresiei binelui și răului, aderând la Creator și străduindu-mă să-I aduc mulțumire.

Apoi, toate aceste stări neplăcute și plăcute vor determina înălțimea nivelul peste care mă pot ridica și pot stabili contactul cu Creatorul cu o cerere de iubire și conexiune. Rezultă că, cu cât întunericul și lumina sunt mai puternice și nu reacționez la ele în egoismul meu, ci doar determin înălțimea ecranului meu deasupra lor, cu atât acesta se va înălţa mai mult. Vor veni „zile” din ce în ce mai luminoase și „nopți” din ce în ce mai întunecate, stări din ce în ce mai înalte și astfel voi urca.

Prin urmare întotdeauna, atât în ​​lumină, cât și în întuneric, trebuie să întărim iubirea dintre prieteni cu toată puterea noastră, astfel încât nici întunericul, nici lumina să nu ne influențeze sau să ne schimbe atitudinea față de datoria noastră constantă: să tindem doar spre unitate și iubire.

Din pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala din 28.03.2013, Baal HaSulam, Scrisoarea 13

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, în articolul „Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea” scrie că dacă observi că sfatul pe care l-ai acceptat promite să-ți sporească eforturile, atunci direcția este corectă; dimpotrivă, dacă servește la reducerea efortului, atunci este incorect.

Prin urmare, dacă acțiunea din fața ta necesită efort, atunci, aparent, vine dintr-o parte bună și este îndreptată într-o direcție bună. Și dacă nu necesită efort, atunci se pare, este îndreptată într-o direcție greşită.

Ce sunt „eforturile”? Omul ar putea plănui cu sudoarea frunții sale un jaf la o bancă. Aceasta nu este o sarcină ușoară. Mai mulți oameni lucrează la ea, pregătesc totul și fac tot posibilul. Dorința obligă.

Așadar, ce constituie exact „efortul”? Raportat la ce este evaluat? Dacă un efort este adăugat unei dorințe pentru a o realiza și a te bucura de ea fără nicio legătură cu Creatorul, acesta este efortul înclinației rele.

Poți transpira toată viața încercând să obții ceea ce ți-ai stabilit ca scop al vieții tale, dar asta nu se consideră efort. Eforturile în spiritualitate sunt cele care te conduc la adeziunea cu Creatorul, cele care te îmbunătățesc în anumite privințe, astfel încât să devii ca El. Orice altceva nu este efort.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce unele lucruri s-au întâmplat mai întâi în lumea materială și abia ulterior în lumea spirituală, în timp ce în alte cazuri este invers?

Răspuns: Tot ceea ce aparține „fazei de pregătire”, înainte de a intra în lumea spirituală, ia mai întâi formă materială, iar apoi vine momentul împlinirii sale interioare.

Omul trece prin două etape. Se naște ca animal, iar din momentul în care este implantat în el „punctul din inimă”, începem să numărăm viața sa „umană”; cuvântul „om – Adam” provine din cuvântul „Adameh”, care înseamnă „voi deveni ca superiorul”. Este o strădanie care izvorăște din punctul din inimă.

Dacă, de-a lungul tuturor încarnărilor sale anterioare, el a existat în această lume doar ca materie, fără un punct în inimă, dobândind dorințe pentru bani, onoare și cunoaștere, este complet normal și natural. Dar nimic din toate acestea nu contează. Există o anumită „contabilitate” pentru aceasta, dar nu are nicio legătură cu avansarea spirituală individuală a unui om.

Avansarea personală începe în momentul în care își simte „punctul din inimă”. Din acest moment, munca sa este numită „timpul de pregătire pentru intrarea în spiritualitate”.

Etapa de pregătire poate dura 10, 15 sau chiar 20 de ani, sau poate dura 5 ani, și chiar așa cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar 3 ani. Depinde de eforturile omului. Se poate ca acesta să realizeze un anumit progres și apoi să moară până la următoarea reîncarnare. Și cine știe ce se va întâmpla în această nouă încarnare. Totul depinde de eforturile sale. Dacă are noroc, se va alătura grupului și își va mări ritmul; dacă nu are, nu se va întâmpla.

Se spune că totul depinde de „noroc” (Mazal). „Mazal” provine din cuvântul „Nozel – curgere”. Cu cât aceste picături „curg” mai repede într-un om, cu atât Kli-ul său este mai plin. Dacă „picură” încet, omul va trebui să aștepte mai multe vieți.

Așadar, numărăm prima etapă de la apariția unui punct în inimă până la intrarea în lumea spirituală, iar a doua etapă este lucrul în lumea spirituală. Acest proces corespunde manifestării în materie, în lumea noastră. Toate aceste lucruri care corespund rădăcinilor spirituale ale fazei pregătitoare s-au întâmplat deja și nu mai este nevoie de nimic mai mult. Realizarea materială de aici o precede pe cea spirituală.

Când vorbim despre etapele muncii spirituale: corectarea Kli-ului, construirea Templului, adică despre a doua etapă, de la Mahsom încolo, atunci este necesară mai întâi munca spirituală acolo și ca urmare a acestui fapt, omul își construiește aspectele materiale ale vieții aici, inclusiv Țara lui Israel, pe care o dezvoltă în măsura în care se află intern în Țara lui Israel.

În același mod, națiunea se formează în funcție de atingerea sa spirituală, și în final, un al Treilea Templu este construit după ce omul atinge o stare numită Templu.

Astfel, stările corespunzătoare fazei de pregătire, începând de la punctul din inimă și până la traversarea Mahsomului, apar mai întâi în lumea materială, apoi într-un om, în lumea sa interioară. În timp ce toate care au legătură cu a doua fază, de la Mahsom până la corectarea finală (Gmar Tikun), apar mai întâi ca etape spirituale în cadrul unui om, al societății, și apoi în lumea materială.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre stările „a merge” și „a face”?

Răspuns: „A merge” înseamnă că omul are un anumit impuls de a avansa, atunci când crede că în următoarea stare va fi mai aproape de Creator, mai aproape de posibilitatea de a dărui. Aceasta înseamnă că are intenţia de a ajunge la dăruire într-o anumită formă.

Aici există două stări: cea prezentă și următoarea, iar omul se mișcă deja între ele, trecând de la una la alta. Prin urmare, este numit „cel care merge”.

Iar un altul, stă și pare că face ceva. Aceasta înseamnă că i s-a dat oportunitatea de a veni aici și de a sta cu noi. Și totuși, și aceasta se numește „acțiune”.

Nu are nicio aspirație de a ajunge la ceva. „Dăruire, adeziune, Creator”; aceste cuvinte pot fi pronunțate exact așa, dar nu provin din simţirea interioară a omului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-,,Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încercați să dați sarcini tuturor, atât bărbaților, cât și femeilor. Este oare posibil să ne descurcăm fără dorința femeilor?

Răspuns: Nu, trebuie să fie foarte clar. O femeie nu este un element pasiv în creație. Deși în comparație cu un bărbat este mai pasivă, este aşa pentru că nu își poate implementa independent dorința.

Totuși, dorința ei în sine este foarte necesară pentru bărbați. Și bărbații se vor simți ca bărbați atunci când femeile vor începe să simtă nevoia de dezvoltare spirituală și să îi preseze cu această nevoie. Atunci va fi ca într-o familie când o soție își obligă soțul să aibă grijă de familie.

Întrebare: Cum ne putem asigura că femeile nu merg în direcția greșită?

Răspuns: În orice caz, trebuie să ne dezvoltăm undeva. Nu mi-e frică de nimic. Și în general, de ce să ne temem? Viața este infinită, natura este eternă, Creatorul este unul și o singură forță ne guvernează. Suntem obligați să ne îndreptăm doar spre ea, spre contactul cu ea și spre asemănarea cu ea.

Să încercăm să trecem prin toate aceste etape rapid, ușor și plăcut, pe cât posibil. Principalul lucru este să încerc constant să accelerez ritmul mișcării către scop. Asta este tot.

Când sunt întrebat ce îmi place la mine și ce nu, spun: „Există un singur lucru care îmi place la mine: străduința spre scopul pe care mi l-a dat Creatorul.” Trebuie să simt constant presiune: trebuie, trebuie, trebuie și simt că mă îndrept spre obiectiv, dezvăluindu-l din ce în ce mai corect. Mă chinui dacă nu duc asta până la capăt.

Doar această dorință contează. Orice altceva este răul care a fost creat tot de Creator, dar cu siguranță nu este nimic bun în el.

Prin urmare, nu ar trebui să acordăm atenție diferitelor neajunsuri care sunt dezvăluite în noi. Acestea vor apărea în mod natural, și în ritmul în care avansăm, le vom simți și mai mult.

Dar o organizație de femei puternică, bună, amabilă și matură, pe care o cer, ne va ajuta să trecem prin toate dezvăluirile neajunsurilor noastre interne pe care încă nu le vedem. Și dezvăluindu-le și corectându-le, vom ajunge la Creator.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dorința femeilor”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum vă poate înlocui o direcție spirituală pe dvs., un cabalist, care le oferiţi oamenilor o simțire a lumii superioare?

Răspuns: Direcția spirituală se ocupă de clarificarea problemelor actuale legate de publicitate, diseminare, studii și funcționarea organizației noastre, adică de cadrul în care existăm. Nu se ocupă de împlinirea spirituală pe care o ofer studenților, nici de cunoștințele pe care le le dezvălui în fiecare zi.

Directia spirituală nu mă poate înlocui ca profesionist, ca profesor. Cu toate acestea, mă poate înlocui și deja o face în toate deciziile privind dezvoltarea organizației și a grupului, astfel încât să nu existe decizii sau abateri corporale arbitrare.

Aceștia sunt oameni obișnuiți, studenți care sunt mai mult sau mai puțin capabili să se privească obiectiv pe ei înșiși și grupul și să ia decizii, nu cu ochii încețoșați, ci ridicându-se deasupra lor înșiși către o decizie colectivă.

Ei înțeleg că oricare ar fi decizia, dacă este colectivă, este superioară chiar și celei mai inteligente și strălucite decizii individuale, deoarece în ea este prezent Creatorul. El este cel care guvernează cu adevărat lumea și grupul. Într-o decizie individuală, egoistă, chiar dacă este genială, Creatorul este absent, și prin urmare este sortită eșecului.

Oamenii obișnuiți nu înțeleg încă acest lucru, mai ales acum, când un sistem global începe să se dezvăluie în lume și structura realității devine treptat clară: mai întâi prin societatea umană, apoi prin ecologie și mai târziu, prin întregul univers vast.

Universul începe să apară ca un sistem unic, complet, de natură minerală, vegetală, animală și umană. Cu toate acestea, nu știm ce să facem cu el, deoarece nu avem instrumente pentru a lucra cu un astfel de sistem. De fapt, acest sistem este cel mai important, deoarece guvernează singur totul.

Cu alte cuvinte, lumea este guvernată de colectiv ca un sistem întreg. Ați observat cum un banc de pești se rotește în apă, o fac toți deodată, nu unul conducând și ceilalți urmând, ci toți împreună, o masă întreagă, uneori sute de mii mișcându-se ca unul singur? Păsările se comportă la fel.

Acest exemplu arată guvernarea superioară, nu atunci când unul ia o decizie și ceilalți îl urmează, ci atunci când chiar întregul grup guvernează. Prin urmare, eu exist nu pentru a vă conduce înainte, ci pentru ca voi să formați o astfel de plenitudine. Și apoi printre voi, Creatorul va fi revelat și El vă va conduce înainte.

Moise a fost măreț prin faptul că i-a condus pe oameni, totuși Creatorul a mers înaintea lui, ca un stâlp de foc noaptea și ca un stâlp de nor ziua.

Este nevoie de un învățător pentru a-i aduna pe toți într-un colectiv, astfel încât în ​​cadrul grupului, sau chiar în cadrul întregii umanități, să fie revelată forța numită „Creatorul”, forța care ține totul laolaltă, forța generală a naturii.

Se numește forța dăruirii și a iubirii, deoarece numai prin această calitate se pot uni oamenii. Și când este revelată, toți se vor îndrepta simultan în aceeași direcție, simțindu-se ca un singur corp. Atunci toți vor înțelege cum este structurată realitatea, și în măsura în care sunt capabili să se unească, forța Creatorului va fi revelată.

Prin urmare, dacă direcția spirituală rezolvă colectiv problemele, cu siguranță va reuși, în timp ce un singur „individ inteligent” nu va reuși niciodată.

Întrebare: Cum ne putem uni astfel încât forța superioară să locuiască în noi?

Răspuns: Preferați opinia colectivă față de a dumneavoastră. Această opinie este formată treptat de către prieteni prin discuții, comparând obiectivele, planurile, capacitățile și analizele lor cu ceea ce este scris în surse, iar pentru aceasta este suficient să cunoască câteva dintre cele mai simple principii.

Orice grup poate face acest lucru dacă este capabil. Din păcate, există mulți indivizi „inteligenți” care înțeleg foarte bine materialul, dar nu pot ajunge încă la o abordare colectivă. Prin urmare, ei nu fac parte din direcția spirituală.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Semnificația îndrumării spirituale”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→