Comentariu: În timpul pandemiei, au fost realizate diverse studii care au arătat că țările conduse de femei au avut mai mult succes în lupta cu pandemia decât cele conduse de bărbați.

Răspunsul meu: Vorbesc tot timpul despre acest lucru. Bărbații sunt preocupați doar de aparențe. Femeia este cea care-și asumă toată responsabilitatea. Așa cum femeia conduce totul acasă, la fel și în cazul lumii, care este casa noastră. Ca atare, ar trebui să existe un majordom feminin.

Comentariu: Psihologii de la universitatea Stanford au afirmat că o femeie politician ar trebui să tie ca un cameleon, să combine cu măiestrie calitățile politice ale femeii și ale bărbatului.

Răspunsul meu: Este tot ce poate face. Uitați-vă cum comandă ea casa, ordinea pe care o face acasă. Lasă-l singur pe bărbat o săptămână – ea va trebui să curețe apartamentul o lună întreagă. Este ceva clar pentru toți.

Întrebare: Deci nu este o noutate pentru tine faptul că femeile trebuie să conducă țara?

Răspuns: Este de la sine înțeles! Este ceva dat nouă de către natură. Casa este numită după femeie și nu după bărbat. De aceea, ar trebui să le facem manageri de țară pe femei iar pe bărbați, executanți ai sarcinilor. Pe scurt, este nevoie de mâna puternică, bună, inteligentă și de încredere a femeilor înțelepte. Asta-i tot! Lumea nu are nevoie de nimic altceva. Noi, bărbații putem merge să pescuim și să jucăm domino.

Întrebare: Poate femeia opri războiul? Poate opri ura?

Răspuns: Desigur. Chiar și războaiele interne, atât cele dintr-o stare anume cât și pe cele dintre stări. În vremea noastră ne schimbăm radical. Intrăm într-o eră diferită, una în care femeia poate comanda. Și vedem că lumea se transformă. Este necesar să le dăm femeilor oportunitatea de a conduce. Foarte bine! Cu cât bărbații se vor amesteca mai puțin, cu jocurile lor copilărești, cu invențiile lor, cu atât mai bine.
[268601]
Din programul KabTV “Știrile cu Dr. Michael Laitman” 5/11/20

Filed under: Educatie, Egoism, Evolutie, Femeia, Intrebare si Raspuns, Istorie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ar trebui să corectăm ceva care nu a fost stricat de noi cu bună știință?

Răspuns: Planul creației este predeterminat și noi suntem invitați să o corectăm, în același fel în care îi cumpărăm unui copil un puzzle sau un joc de construit obiecte din bucățele și-l îndemnăm să le asambleze pentru ca astfel să înțeleagă mai bine lumea și să se dezvolte.

De fapt nu corectăm nimic. Creatorul a creat inițial o stare ideală și apoi a distrus-o intenționat astfel încât, reconectând fiecare particulă cu celelalte, să ajungem la starea absolută de întreg. Cu alte cuvinte, ca rezultat al muncii noastre vom atinge plenitudinea stabilită în starea inițială.

Diferența dintre starea inițială și cea finală se află în conștientizarea noastră, în faptul că ne multiplicăm singuri și realizăm toate combinațiile, toate posibilitățile combinatorice dintre noi și astfel atingem starea de întreg, înțelegerea esenței interne a ceea ce a făcut de fapt Creatorul, motivația Sa, cu ce a umplut dorința și ce este în esență lumina.

Dobândind toate acestea, omul devine egal cu Creatorul în ceea ce privește înțelegerea sa, recunoașterea procesului creației, ridicându-se peste lumea materială la lumea forțelor, până la starea infinită și eternitate.

Este vorba de recunoaștere și realizare infinită, independente de parametrii timpului, spațiului și mișcării.

Din emisiunea KabTV “Bazele cabalei” 9/16/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine este Creatorul care poate uni pe toată lumea?

Răspuns: Creatorul este calitatea globală a dăruirii și iubirii, conexiunea reciprocă a oamenilor unul cu celălalt. Atât!

În acest sens, evreii ar trebui să dea un exemplu tuturor celorlalte națiuni ale lumii. Dar, în general, această idee și acest obiectiv sunt aceleași pentru întreaga umanitate.

Întrebare: Deci fiecare își poate păstra propriile tradiții?

Răspuns: Tradițiile și toate lucrurile pământești nu contează. Toate acestea vor fi acoperite de aspirația către o singură calitate a iubirii și a reciprocității și toată lumea se va simți unită într-o singură familie.

Trebuie să facem acest lucru și, cu cât mai devreme cu atât mai bine. Recent, am văzut cum natura egoistă, pământească ne împinge din noi înșine! Va veni asupra noastră prin națiunile lumii, prin tot felul de dezastre naturale. Și va fi rău pentru noi dacă nu ascultăm ce spune Înțelepciunea Cabala.

Comentariu: Se dovedește că astăzi nu avem un singur Dumnezeu, adică o calitate a dăruirii și iubirii. Aceasta este cea mai mare valoare.

Răspunsul meu: Potențial, evreii au. Prin urmare, acest Dumnezeu nu poate fi înfățișat, nu este nimic de spus despre El: fără corp, incolor, fără contururi. El pare să se dizolve pentru că aceasta este o calitate pe care o persoană trebuie să o creeze în sine și, astfel, să adere la El. Nu există Dumnezeu în afara omului.

Comentariu: Dacă conexiunea este valoarea principală, atunci nu putem să ne unim în niciun fel deoarece fiecare direcție, fiecare curent spiritual, are propriile valori: cum să ne îmbrăcăm, cum să ne desfășurăm o acțiune etc.

Răspunsul meu: Atributele pur externe nu pot uni oamenii trebuie să se creeaze un model special al acestor calități.

Comentariu: Dar din nou, fiecare interpretează calitatea darurii și a iubirii în felul lui.

Răspunsul meu: Da, se dizolvă, dispare undeva. Dar noi trebuie să le luăm în calcul și să le folosim.

Din KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 12/08/19

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Religie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o scară a ascensiunii spirituale în vârful căreia este lumina. Primul nivel coboară din această lumină și este împărțit în două părți: superior și inferior – 1a, 1b. A doua etapă este 2a, 2b. Al treilea este 3a, 3b etc.

Lumina intră la primul nivel doar atunci când nivelul dorește acest lucru, dar nu poate primi lumina, deoarece, dacă vrea să o primească doar de dragul lui însuşi, lumina nu va intra. Deci, o poate primi doar în măsura în care dăruiește luminii. Aceasta înseamnă că există dorința luminii și dorința ființei create.

Cum pot ajunge la starea în care voi dori să dăruiesc, să știu pentru ce trăiesc și ce pot să dăruiesc Creatorului?

Pentru a face acest lucru, trebuie să simt nivelul inferior. Dacă mă întorc spre el, voi primi de la el dorința de a mă conecta la lumină și o voi transmite în sus.

Această transmitere a unei dorințe străine, ceea ce înseamnă că nu este dorința mea, indică faptul că nu vreau să primesc lumina de dragul meu, în mod egoist, ci pentru a o transmite altora. Într-o astfel de stare nu o voi primi.

Suntem conectați de fapt într-o spirală specială unde fiecare există pentru a transmite ceva altora și astfel lumina trece prin noi, umple pe toată lumea și nimeni nu este un obstacol care stă în calea luminii. Așadar, conexiunea dintre noi este precondiția existenţei fluxului de lumină superioară din interiorul nostru, până ajungem la starea de eternitate totală și suntem complet umpluți.

De fapt, trebuie să fim conectați în acest fel, iar pentru a face acest lucru există porunca de a „iubi prietenul tău ca pe tine însuți”, deoarece în acest fel ajungem la starea de umplere infinită de către lumina superioară, adică de către Creator și astfel să-I permitem să existe în noi.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 9/16/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe San Diego Jewish World “Pandemia a încheiat copilăria noastră”

PETACH TIKVAH, Israel —

Putem să avem ochii plini de lacrimi, dar nu va fi de folos. Lumea pe care o cunoșteam până la începutul acestui an s-a terminat, și nu se va mai întoarce. Și cu ea, ne-a luat copilăria. Până la Covid-19, eram ca niște copii care aruncau prin casă făcând tot ce își doresc, în timp ce părinții sunt plecați la afaceri. Dar Covid ne-a arătat că ei nu au plecat; sunt doar invizibili. Și în loc să se arate și să strige la noi, au trimis o forță invizibilă cu nume ciudat, SARS-CoV-2, alias, povestea coronavirus, care ne-a trimis acasă și ne-a spus să rămânem acolo. Și de fiecare dată când ieșim, se întoarce și ne lasă o altă lovitură până când învăţăm că trebuie să ne supunem.

Nu ne place de el; vrem să scăpăm de el, dar ne dăm seama treptat că nu putem și, probabil, nu vom putea niciodată, cel puțin până când nu vom face ceea ce ne spune: „Stați deoparte și nu vă mai infectați unul pe altul”.

Știm deja că virusul ne afectează creierul, dar ceea ce nu ne-am dat seama este că ne afectează inimile. Ne va schimba inimile de la înstrăinare la conexiune. Deocamdată, nu ne crește decât singurătatea, dar, la un moment dat, ne vom da seama că pentru a ne conecta și a nu fi singur, trebuie să ne conectăm în inimile noastre, înainte de a ne conecta fizic. Abia atunci vom depăși izolarea, influența negativă pe care am proiectat-o unul asupra celuilalt va fi inversată și aceasta va fi vindecarea noastră.

Virusul a venit să ne învețe cum să fim adulţi, responsabili pentru casa noastră comună și să ne responsabilizăm unul față de celălalt. A venit să ne transforme din copii neîncrezători, în adulți grijulii care se îndreaptă unii către alții și către lumea din jurul lor.

Așa cum copiii nu observă măsura în care cresc până nu sunt deja adulți, vom vedea ce am devenit abia după ce se întâmplă. Și probabil, doar atunci vom fi recunoscători pentru virus, fără de care nu am fi fost în stare să ne deconectăm de noi, cei mici, infantili și distructivi, și să devenim o umanitate matură, responsabilă și grijulie.

Filed under: Coronavirus, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Sunt atras în jos de modul meu obișnuit de viață. Și toți cei cu care comunic nu cred în posibilitatea schimbării. De aceea, las mâinile în jos, iar dorința de a merge mai departe dispare.

Răspunsul meu: Deci ce? Mâinile abandonează, nu vrei să avansezi, nu te miști. Însă viața te va forța.

Trebuie doar să găsești pentru tine o cale de mijloc. Nu te grăbi să sari de la început în ceva, ci mergi măsurat, clar și, cu ajutorul Cabalei, analizează tot ceea ce întâlnești în viață. Acest lucru te va învăța foarte repede abordarea corectă a lumii.

Întrebare: Dar există un mod de viață care duce la succes sau este un concept liber?

Răspuns: Bineînțeles că există. Dar este deja destinat pentru tine și se dezvăluie fie într-un mod bun, fie într-un mod rău. Acestea sunt căi atât de diferite încât ți se pare că sunt vieți diferite.

Comentariu: Se dovedește că în această viață putem fie să parcurgem calea spiritualității și să înțelegem ceva, fie să ne încheiem zilele în ignoranță.

Răspunsul meu: Vei apărea din nou într-o nouă încarnare.

Din KabTv „Împreună despre lucruri importante” 14/07/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să ne străduim să ne asigurăm ca apelul nostru către Creator să fie pe cât posibil de de departe de egoismul nostru și să dorim să ne unim într-un punct central între toți. Asta înseamnă că mă anulez și îi tratez pe toți egal, iar ei pentru mine nu sunt buni sau răi, apropiați sau îndepărtați, toți sunt absolut egali.

Am mereu grijă să nu mă gândesc la propriul meu beneficiu, sentimente, înțelegere sau împlinire și să fac fac totul numai pentru a construi un Kli, unificare, unitate, locul revelației Creatorului, măreției Lui.

Creatorul este numit „loc” și trebuie să ne gândim care este caracteristica, proprietatea, acestui loc, această zonă pe care o construim între noi. Și atunci, potrivit acestor proprietăți, esenței acestui loc, suntem răsplătiți cu revelația Creatorului. Creăm acest loc prin propria noastră anulare de sine, străduindu-ne să-l construim împreună, în condiții de egalitate.

Și atunci Creatorul va avea într-adevăr un loc în care El se poate revela. Acest loc există deja, dar într-o formă egoistă. Să anulăm egoismul nostru și să permitem tuturor să se afle în acest loc. Se dovedește că acest loc este mai sus decât egoismul nostru, mai sus decât rațiunea și că acolo am construit o zonă în care Creatorul se poate revela. Noi înșine creăm Creatorul.

Dacă creăm un astfel de loc pentru revelarea Creatorului, atunci se dovedește cu adevărat că „Nu există altceva în afară de El”. Într-adevăr, anulând dorințele noastre de a ne bucura și dorind să ne conectăm deasupra a tot, să construim ceva nou care nu a mai exista înainte. Se spune despre aceasta: „Tu M-ai creat.”

Și din aceasta ne vine soluția corectă, clară, pentru problema pe care o avem în această lume materială în care conflictele se declanșează din ce în ce mai mult: stânga împotriva dreptei, unele părți și facțiuni împotriva altora. Nu există sfârșit la această ură de moarte, iar tulburările amenință să se escaladeze în războiul civil.

Trebuie să înțelegem că toate aceste dispute nu ne vor duce nicăieri și că există o singură soluție – ca fiecare să cedeze în favoarea celuilalt și să recunoască dreptul la existența a tuturor celorlalte opinii. Creatorul nu ne va permite să ne neglijăm opiniile sau să-i distrugem pe ceilalți. Egoismul este etern; numai deasupra lui putem construi un loc pentru ca Creatorul să se dezvăluie.

Prin urmare, există o singură soluție pentru toate conflictele din lume, între toate țările. Și acestea vor crește din ce în ce mai mult pentru a ne conduce la această decizie unică: La final, toate fărădelegile vor fi acoperite cu iubire – fiecare va face o cameră mică și va da loc tuturor celorlalți.

Nu contează dacă unul este de stânga sau de dreapta, orice opinie cea mai neobișnuită are dreptul de a exista, deoarece numai în legătura corectă dintre ei, atunci când fiecare sacrifică ceva pentru celălalt, construim o zonă rotundă. Există loc pentru toată lumea în acest cerc, deoarece este construit pe baza concesiilor reciproce de dragul existenței comune.

Prin urmare, nu ar trebui să existe o ură a dreptei împotriva stângii sau a stângii împotriva dreptei, a cuiva împotriva celorlalți, dar ar trebui să existe recunoașterea a faptului că există un loc pentru orice tendință și că nu-mi urăsc decât egoismul care vrea să-i anuleze pe toți ceilalți. Dar îl urăsc doar pentru că mă împiedică să mă conectez cu ceilalți și nimic mai mult.

La urma urmei, este mai presus de egoism faptul că pot construi o legătură cu ceilalți dacă îl reduc puțin. Așa voi putea construi în cele din urmă locul care se va numi „Creatorul”. Creatorul se va deschide și lumea va exista ca loc pentru revelarea Creatorului.

Nimeni nu ar trebui să se gândească la ura sa față de ceilalți și la abolirea lor, ci să acorde fiecăruia un loc pentru a construi un loc în care Creatorul să existe prin concesiile noastre reciproce. Și dacă nu există opinii opuse, partide, mișcări, oameni sau adversari împotriva mea, atunci nu voi putea construi un loc pentru dezvăluirea Creatorului. Creatorul nu există decât în locul concesiunilor noastre reciproce.

Prin urmare, vom vedea cum cresc ura și opoziția. Nu este necesar să sperăm că tulburările vor scădea. Dimpotrivă, va deveni din ce în ce mai rău. Dar, cu abordarea noastră corectă, putem fi un exemplu pentru restul. În primul rând, trebuie să dăm un loc altuia și să-l învățăm pe celălalt să dea și el un loc celorlalți.

Astfel, vom echilibra sistemul relațiilor noastre, vom echilibra forțele opuse și vom păstra un loc între noi construit pe baza concesiunilor fiecăruia în raport cu toți ceilalți, unde toată lumea este inclusă. Dacă reușim să construim o astfel de zonă, atunci vom oferi lumii metoda de a revela Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/08/20 „Iubirea acoperă toate greșelile”

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Nu există negru fără alb”

Când societatea se destramă, nu este din cauză că o parte este greșită și cealaltă parte este corectă, ci pentru că niciuna nu vrea să se unească. Din fire, dorim ca orice lucru care nu ne place să dispară. Dacă gândești diferit de mine, te vreau afară din viața mea și, de preferință, din existență. Aceasta este gândirea firească a fiecărei persoane, în diverse măsuri. Dar natura nu ne-a înzestrat doar cu această natură; ne-a oferit și capacitatea de a gândi și de a alege.

Când vom afla că viețile noastre, sensul lor și continuitatea lor depind de stăruința celor pe care îi urâm, vom aprecia realitatea care a creat totul și vom putea construi iubirea pentru integralitate, deasupra urii pentru partea respectivă. Abia atunci va fi pace și fericire.

Natura ne-a înzestrat cu capacitatea de a observa și de a învăța că nimic nu există decât dacă opusul său îi susține existența. Planeta Pământ, de exemplu, este păstrată pe orbită datorită echilibrului dintre atracția gravitațională a Soarelui către el și forța centrifugă care o îndepărtează de ea. La fel, viața noastră se învârte în jurul orelor de întuneric și lumină, iar viziunea noastră se bazează pe intervalul dintre a vedea toate culorile la un loc, a crea culoarea albă și fără culori deloc, a crea culoarea neagră. Căldură și frig, foame și saţietate, atracție și respingere, iubire și ură, toate acestea sunt opuse, care ne fac viața ceea ce este.

Opusele vieții noastre nu neagă și nu se resping unele pe altele; ele se activează și se completează reciproc! Dacă doar ne-am putea da seama că așa este în toată realitatea și așa cum este cu noi, așa este și cu semenii noștri, imaginați-vă ce lume incluzivă și primitoare am avea. Imaginați-vă ce bogăție am putea experimenta dacă am putea îmbrățișa diversitatea culorilor, raselor, credințelor, preferinţelor, perspectivelor și a tot ceea ce ne face diferiți, dar totuși complementari.

Imaginați-vă și ce lume plictisitoare și letargică am avea, dacă toată lumea ar fi la fel. Nu ne-am dezvolta gândirea, deoarece nu am avea nevoie să articulăm un punct de vedere. Nu am dezvolta imaginația, deoarece nimic nu ne-ar stimula sau intriga. Ne-am pierde creativitatea, vitalitatea și starea de viață. De fapt, datorăm chiar ura noastră acerbă și încântarea de a ne dedica în îndreptăţirea de sine, faptului că există oameni diferiți de noi. Ce am face dacă acestea nu ar exista?

Concluzia este că trebuie să privim dincolo de diferențe și să vedem integralitatea care le generează și că diferențele mențin integralitatea. Când vom afla că viețile noastre, sensul lor și continuitatea lor depind de stăruința celor pe care îi urâm, vom pune în valoare realitatea care a creat totul și vom putea construi iubire pentru integralitate, deasupra urii pentru partea respectivă. Abia atunci va fi pace și fericire.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala - Niciun comentariu→

La Știri (Teen Vogue): „Într-o postare devenită virală, un fan BTS [trupa K-Pop] pe Twitter, a folosit grupul de șapte membri pentru a explica componentele unei celule animale. … „Sunt un mare fan al biologiei și îmi plac științele, așa că m-am gândit că ar fi bine, să-mi adâncesc studiul în ea. … M-am gândit la personalități și respectivele lor roluri în grup și am încercat tot posibilul să conectez asta la rolurile diferitelor particule din celulă.”

Întrebare:  Putem compara modul în care funcționează celula, ca model pentru construirea unui grup sau a unei societăți?

Răspuns: Practic, da. Știm că fiecare organism este format din părți contrastante, dar care trebuie să se conecteze într-un anumit mod, în scopul susținerii și creării unui nou organism integral complex.

Baza acestei conexiuni este că fiecare dintre ei se apleacă în direcția viziunii comune, a rolului comun și a scopului comun. Aceasta înseamnă că, într-o anumită măsură, fiecare se supune și se coboară, chiar distruge ceva din sine, și cu siguranță se limitează, pentru a crea un organism vital, cu scopuri multiple, coordonat. Ar trebui să fie un astfel de organism care să poată juca cu diferitele sale părți, în orice situație și, prin urmare, să adauge caracteristici total diferite de atributele sale interioare. Şi mai mult, aceste caracteristici ar trebui să fie deja complexe și de înaltă calitate.

De exemplu, atunci când diferite instrumente muzicale se conectează la un instrument muzical gigantic, o orchestră, emoțiile, expresiile și senzațiile lor se conectează toate, producând astfel o combinație unică de sunete.

Întrebare:  Când o celulă nucleară este creată pentru prima dată din celule non-nucleare, aceasta este creată ca urmare a unui mediu agresiv. Cum poate fi creat un organism uman fără impactul unui mediu agresiv, ci ca urmare a unui impact pozitiv?

Răspuns: Este imposibil fără un impact agresiv. Trebuie să existe un dușman comun al tuturor părților, astfel încât acestea să înceapă să se conecteze datorită lui. Nu poate exista un impact pozitiv care să conducă la conexiune, deoarece noi suntem făcuți doar din materie egoistă.

Deci trebuie să existe mari sperieturi exterioare și amenințări, pentru a ne depăși egoismul. Poate că atunci voi putea să mă subordonez celorlalți, să spunem în fața unui anumit grup și să mă includ, aşa încât să simtă că beneficiază de pe urma mea, deoarece sunt gata să mă anulez în fața lor și să intru printre ei ca parte integrală absolută.

Întrebare: Asta înseamnă că acum unitatea în societate este pur și simplu imposibilă?

Răspuns:  Nu este posibilă în niciun fel. Societatea trebuie să simtă amenințarea anihilării și numai atunci va putea să se gândească la unitatea integrală, deoarece întreaga unitate se bazează pe ascultarea mea față de ceilalți.

Observaţie:  În societatea umană, într-un colectiv, într-un regiment, este posibil ca o persoană care îndeplinește o anumită funcție să spună la un moment dat: „Asta este, destul, sunt obosit, nu mai pot continua”.

Comentariul meu:  Nu. Atunci când oamenii încep să se conecteze între ei, lucrează astfel încât unitatea lor îi afectează pozitiv. Ei văd progresul și un rezultat pozitiv.

Dacă la început trebuie să evităm moartea, când începem să ne conectăm, o nouă viață se dezvăluie în fața noastră, un nou nivel. Aceasta este o chestiune diferită. Aici încep să apară diferite componente pozitive care ne atrag înainte. Desigur, starea inițială este doar frica de moarte, ceea ce înseamnă scăpare de moarte.

Întrebare:  În conformitate cu Înţelepciunea Cabala, care este numele stării pe care o   dobândim, pe măsură ce cooperăm în grup?

Răspuns:  Unitate – când fiecare începe să vadă o parte din sine în ceilalți și înțelege că, fără a se conecta la ceilalți, nu va putea simți noua viață. Noua viață este resimțită la un nivel nou. Nu puteți transmite asta oamenilor care nu o simt, pentru că de fapt trebuie să vă anulați și să intrați în alții, să vă conectați la ei, iar în legătura reciprocă dintre voi, simțiți starea cu totul nouă, o viață nouă.

Viața este locul în care îi simți pe alții în locul tău. Acesta este un sentiment incredibil și este dincolo de cadrul vieții noastre. Viața ta personală, individuală, este sentimentul de tine, în timp ce aici, începem să îi simțim pe ceilalți, și îi acceptăm de fapt ca fiind viața noastră. Aceasta înseamnă că tot ceea ce există în afara mea se numește viață spirituală și tot ceea ce există în interiorul meu se numește viață fizică.

Cu toate acestea, nu pot intra în această stare și să mă anulez, chiar dacă mă pot aștepta la lucruri bune și sentimente neobișnuite. Nu-mi pot depăși ego-ul, care este un obstacol în calea conectării mele cu ceilalți. Trebuie să existe o adevărată descoperire aici și doar o frică teribil de mare poate oferi asta.

Există o modalitate de a depăși ușor frica: dacă o persoană intră în prealabil într-un astfel de grup, vrea să se conecteze cu ceilalți, să li se alăture, să coopereze cu ei și așa mai departe. În orice caz, o intrare reală într-un grup este însoțită de teama de a fi respins, ceea ce înseamnă moarte spirituală reală pentru o persoană. Motivația este grozavă, pentru că prin aceasta încep să simt viața, în afara mea.

Când mă simt pe mine, simt că viața mea corporală a ajuns la sfârșit, dacă nu chiar azi, atunci mâine, dar când ies din mine, încep să simt viața în afara mea, care este eternă și întreagă.

Din  KabTV  “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: A fost odată ca niciodată în copilăria mea, bunica mea mi-a spus că fiecare persoană este înzestrată cu libertatea de a alege deoarece el sau ea a fost original creat în imaginea și asemănarea lui Dumnezeu.

Mi-am amintit că dacă folosesc libertatea de alegere, înseamnă că eu sunt creatorul destinului meu și al vieții mele. Rezulta că eu deja am acest program? Sau este doar alegerea mea?

Răspuns: Nu. Singura ta alegere este să faci un pas înainte, pe care tu trebuie să-l faci. Fie o faci alegerea ta libera acum sau ți se vor da câteva lovituri și tu tot vei fi forțat să o faci.

Dar totul este absolut predeterminat. Singura diferență este dacă noi mergem voluntar sau sub lovituri; diferența este în senzații, în stări, percepții. Dar pașii sunt la fel.

De pe KabTV “Împreună despre lucrurile importante” 7/14/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→