Întrebare: Cum se poate ca un sentiment precum invidia să fie o forță care ne îndreaptă spre scop?

Răspuns: Nu doar invidia mă împinge spre scopul meu. Nu este nimic rău sau bun la mine, pentru că așa îmi evaluez calitățile și stările. În realitate, nu există nimic creat în zadar, nimic inutil pentru atingerea scopului.

Ne putem simți a fi ceva, dar pe măsură ce învățăm, am coborât în ​​această lume de la cel mai înalt grad, iar tot ceea ce există în noi acum va deveni mai târziu, cu ajutorul ecranelor (Masachim), cele mai bune calități.

Prin urmare, nu ar trebui să ne angajăm în corectarea trăsăturilor de caracter, ci doar în străduința spre scop – și atunci toate calitățile noastre, toate părțile dorinței, vor servi doar ca ajutor.

Omul nu trebuie să ascundă sau să suprime niciuna dintre dorințele sale; aceasta nu este metoda Cabala! Cabala spune contrariul. Dacă un om suprimă ceva în sine, ucide astfel o parte a creației din interiorul său.

Trebuie doar să urmăm legea: „Lumina conținută în Tora îl întoarce pe om la sursă.” Adică, în timpul studiului și în timpul diferitelor activități din grup, când toate gândurile mele sunt despre corectare, lumina înconjurătoare (Or Makif), lumina care se întoarce la sursă, strălucește asupra mea. Nu există altă cale de corectare.

Omul nu ar trebui să creadă că este capabil să evalueze care dintre calitățile sale sunt bune și care sunt rele sau ce fel de corectare necesită fiecare. Altfel, el va începe să abordeze corectarea selectiv și va decide ce să corecteze la sine și ce nu. Nu există o prostie mai mare decât să pretinzi că înțelegi ceva despre asta!

Omul trebuie să acționeze doar acolo unde are un punct de liberă alegere, adică să-și organizeze un mediu care să-l influențeze. În orice caz, are nevoie de o forță externă care să-l tragă și să-l împingă înainte.

Forța externă este fie mediul, fie Creatorul. Dar din păcate, eu încă nu pot să-L influențez pe Creator astfel încât El să mă ajute; nu am încă o dorință suficientă pentru ca El să răspundă. El răspunde doar la o dorință completă, perfectă.

Tocmai mediul înconjurător este cel care construiește în mine această dorință completă, astfel încât ulterior să mă pot întoarce către Creator, iar apoi lumina mă va întoarce la sursă.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă simt că grupul nu face ceea ce ar trebui să facă, înseamnă că nu sunt pregătit pentru această situație, sau grupul chiar nu o face? Cum pot ști dacă aceasta este problema mea?

Răspuns: Grupul trebuie să-și îndeplinească acțiunile față de tine dacă te angajezi să le îndeplinești.

Vorbim atât despre acțiuni externe, cât și despre acțiuni interne. Acțiunile externe în sine nu înseamnă nimic! Dacă efectuăm doar acțiuni externe, va fi doar o întreprindere.

De aceea, acțiunile interne sunt extrem de importante aici. Ce vreau de la grup? În ce scop îmi investesc dorința, energia și eforturile în el? Fac asta fără motiv? Vreau să ajung la ceva prin eforturile mele!

Prin acțiunile mele în esență, cer grupului să-mi îndeplinească toate speranțele, să mă promoveze, să mă trezească. Altfel, de ce fac toate acestea? Doar ca să trec timpul?

Trebuie să primesc ceva de la grup. Întrebarea este: Ce cer?

Și asta trebuie să mă învețe grupul: ce să-i cer.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința este un mijloc de a atinge lumina interioară a Torei. Credința este un Kli al dăruirii, calitatea lui Bina.. Ar trebui să fie fundamental, ș, prin urmare, se spune: „Cel drept va trăi prin credința sa”.

Credința mai presus de rațiune este un mijloc de a te întoarce către Creator pentru a obține calități similare cu ale Sale. Dar acesta nu este scopul final. Într-adevăr, credința mai presus de rațiune este scopul studiului, deoarece vrem să obținem corectarea, calitățile dăruirii. Dar de fapt, este doar un mijloc.

La urma urmei, Tora este numită Tora vieții și trebuie să studiezi cu intenția de Lișma, de dragul Torei, și nu Lișmo, de dragul Creatorului. Adică, vreau nu doar să devin ca Creatorul construind un Kli, ci și să umplu acest Kli cu exact conținutul care corespunde Creatorului, astfel încât acest conținut să devină „viața și longevitatea” mea.

Din Lectia zilnica de Cabala 18/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă simt confortabil în grup, înseamnă că nu am nimic de oferit?

Răspuns: Dacă te simți bine și confortabil, atunci în acea stare cu siguranță, nu poți oferi nimic grupului.

Numai atunci când omul simte tensiune din cauza lipsei scopului, când pune la îndoială sensul vieţii, poate contribui cu ceva. Dacă omul nu are nicio dorință, este ca și cum ar fi mort. Când nu există nicio dorință, aceasta se numește moarte!

În acest caz, trebuie să te adâncești mai mult în studiu și în acțiuni care sunt efectuate fără intenţie, deoarece în acea stare nu poți adăuga intenție, iar atunci acțiunile în sine vor duce la intenție. Acestea sunt acțiuni în care omul se unește cu ceilalți și primește dorințele lor de la prieteni.

Lasă-i să se angajeze în diseminare și vor primi un impuls de spirit. Lasă-i să studieze și vor primi inspirație de la autorul cărții. Lasă-i să meargă la muncă în bucătărie și vor servi grupul și vor primi inspirație de la grup.

Omul trebuie să se investească în ceva la nivelul de care este capabil, chiar și la nivel mineral, pentru a se trezi la un nivel superior – vegetal, animal și vorbitor. Omul se poate investi pe sine oricând, chiar și fără nicio intenție.

Astfel, cel care nu își creează un cadru care să-l oblige să revină la acțiuni în raport cu grupul, nu prețuiește timpul, nu îl scurtează și avansează doar sporadic.

Prin urmare, dacă îți lipsește de lucru, angajează-te să traduci articole, lucrează la un material… fă ceva!

Fiecare grup, indiferent unde se află în lume, trebuie, chiar și artificial, să-și construiască astfel de cadre, astfel încât fiecare om să aibă o oarecare responsabilitate față de grup și grupul față de individ. Altfel, dacă ne simțim liberi, ne comportăm conform dorinței de a primi.

Acesta este primul și cel mai important lucru pe care un grup trebuie să și-l stabilească: o ordine strictă a acțiunilor care nu permite nicio abatere, astfel încât nimeni să nu se simtă liber nici măcar pentru o clipă, nici măcar în timpul său liber.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Zohar-ul spune despre versetul, „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă” (Geneza 3, p 96, și paragraful 151 din Comentariul Sulam): „’Şi a fost seară’, menționat în text,  înseamnă că se extinde din partea întunericului, de la Malchut. ’Şi a fost dimineaţă,’ înseamnă că se extinde din partea luminii, care este ZA.

„De aceea este scris despre acestea, ’o zi’, indicând că seara şi dimineaţa sunt ca un singur corp şi ambele compun ziua. (Rabaş, „Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă”).

Tora începe cu cuvintele „La început” („Bereşit”). Prin „început” înțelegem începutul avansării omului, când acesta poate distinge deja între ascensiunile și  coborârile sale. El începe să definească mai corect ce este o coborâre în raport cu o ascensiune, ce este binele în raport cu răul, lumina în raport cu întunericul.

Dacă vede că gândurile sale se apropie de gândurile publicului larg, el definește acest lucru ca întuneric, ca rău, chiar dacă în simţirile sale… poate părea plăcut sau bun. Totuși, el înțelege că a rămâne în gândurile publicului larg îl distanțează de spiritualitate și de scopul creației.

În schimb, atunci când se întoarce spre interior și găsește în sine chiar și o mică apropiere de Forța superioară, Creatorul, de o recunoaștere a valorii dăruirii, el definește acest lucru ca o ascensiune. Dar și aici există diverse grade. Omul nu știe întotdeauna în ce stare se află și rămâne în el aproape inconștient, fără capacitatea de a o măsura.

Fiecare stare începe atunci când omul o observă aparent dintr-o parte și o percepe dintr-o perspectivă obiectivă, care nu depinde de el.

Cu alte cuvinte, atunci când dobândește capacitatea de a-și înțelege starea, iar cuvântul „înțelegere” (ebr. „Havana”) vine de la Bina, adică atunci când există Bina în Malchut și primește o simţire a ceva superior vieții animalice obișnuite, atunci apar două puncte în el. Din diferența dintre ele, el își examinează starea. Acum poate discerne unde este binele și unde este răul, unde este adevărul și unde este minciuna.

Dacă se ridică deasupra… Dacă el are senzații de bine și rău și este gata să procedeze conform definiției adevărului și falsității, atunci se poate spune cu certitudine că se află conștient în stări de ascensiune și coborâre. Atunci poate concluziona că mersul în limitele rațiunii poate fi corect la gradul său actual, dar dacă dorește să se ridice la un grad superior, trebuie să meargă cu credință deasupra rațiunii.

Prin aceasta, el dobândește intelect, realizare și apropiere de superior, la un grad superior. În acel moment, se poate spune cu adevărat că drumul său începe să fie definit ca „La început”: El are acum un început, are un cap (Roş), are un scop și se îndreaptă spre avansare.

El își vede întotdeauna starea prezentă ca întuneric, ca seară și tinde spre dimineață, astfel încât să fie o zi, și o altă zi, și încă una. Fiecare dintre stările sale începe cu seara, și oricare ar fi ea, el ajunge să realizeze că există o stare superioară, una mai aproape de Creator. Prin urmare, el își definește starea actuală ca seară și din aceasta ajunge la dimineață, la prima zi, la a doua și la… a treia.

Din Lecţia zilnică de Cabala 2/8/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine stabilește direcția spirituală?

Răspuns: I-am adunat pe oamenii din direcția spirituală tocmai pentru că au o predispoziție de a găsi un teren comun și niciunul dintre ei nu vrea să iasă în evidență. Doar din acest motiv!

Ei înțeleg că o decizie comună este cea corectă. Și nu pentru că este corectă în sine, ci pentru că atunci când este împărtășită, colectivă, atrage o binecuvântare de sus, de la Creator.

De fapt, poate fi absolut greșit în comparație cu ceea ce ar putea veni de la unii studenți inteligenți de-ai noștri. Dar el este singur, și prin urmare, nu va primi sprijin spiritual de sus. Ei însă, sunt împreună, și prin urmare, vor primi sprijin spiritual. În cele din urmă, ei vor câștiga.

Există o vorbă: „Ceea ce construiesc tinerii, duce la distrugere, iar ceea ce distrug bătrânii duce la construcție.” Și acest lucru este cu adevărat așa.

În comparație cu toți oamenii inteligenți ai lumii noastre, eu nu valorez nimic. Dar spun ceea ce gândesc la nivelul meu și se adeverește. De ce? Pentru că doar sprijinul există. Doar acest sprijin determină și organizează totul.

Conform logicii, poți spune: „Nu ar trebui să fie așa”. Și totuși nimic nu va funcționa pentru tine, în timp ce pentru mine va funcționa. Prin urmare, dacă direcția spirituală ia decizii colective, ceilalți o pot urma în siguranță cu ochii închiși. În niciun caz nu ar trebui să facă parte din ea „băieți inteligenți” singuri!

În locul meu poate exista doar un colectiv și de aceea l-am ales dinainte.

Întrebare: Și cum se îmbracă Forța superioară în acest colectiv, în procesul de luare a deciziilor?

Răspuns: Ei înșiși nu știu. Fac asta prin ei, prin intermediul Forței superioare. Ei nu au nicio legătură cu asta. Trece prin ei pur automat și asta este tot.

Cine sunt ei? Sunt la același nivel ca tine sau chiar mai jos. Ce diferență face?! Poți vedea singur, există oameni speciali acolo? Sunt pur și simplu oameni care înțeleg că o decizie colectivă prevalează asupra uneia personale – asupra oricărei decizii personale! Adu-i pe cei mai puternici, cei mai inteligenți, cei mai excepționali, orice vrei, nu va face absolut nicio diferență.

Întrebare: Cum poate împiedica omul pe „băieții deștepți” să preia puterea?

Răspuns: Dacă totul rămâne așa cum este acum, doar cu direcția spirituală în locul meu, și oricine începe să se opună este imediat înlăturat din „Bnei Baruch”; acesta poate să meargă oriunde vrea, în orice direcție, atunci comunitatea noastră va continua să existe în forma corectă.

Doar colectivul! Nimeni în locul meu. Nimeni. Totul rămâne unde este, fiecare rămâne pe pozițiile sale. Nimeni nu comandă, nimeni nu iese în evidență și totul în organizație funcționează conform aceleiași ierarhii ca acum. Doar direcția spirituală conduce. Nimeni nu are dreptul să ia decizii sau să facă ceva fără ea.

Întrebare: Dar oamenii pot argumenta despre direcție, pentru a o stimula?

Răspuns: Nu, asta nu se numește argumentare, ci propunere. Și dacă direcția consideră necesar, va accepta propunerea. Dar cel mai bine este să nu propunem nimic. Cine poate propune ce? Cel care propune trebuie să înțeleagă cine este.

Să presupunem că ne pregătim acum pentru un Congres. Pot exista propuneri de organizare a acestuia într-un fel sau altul, dar numai la nivelul pur tehnic al acestei lumi. Tot ce privește luarea deciziilor la un nivel superior, nu.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Distrugerea lui Laitman”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când are loc schimbarea intenţiei de la Lo Lişma la Lişma  (de dragul Creatorului)? Se schimbă „combustibilul” meu după Machsom sau încă operez din intenția „de dragul meu”?

Răspuns: După Machsom, se schimbă „combustibilul” omului. Acesta iese din ascunderile duble și simple în care exista înainte de Machsom și ajunge la revelarea Creatorului. Care este diferența dintre răscumpărare și exil?

Răscumpărarea este simțirea prezenței Creatorului, guvernarea superioară asupra întregii realități. Dar dacă nu simți acest lucru, atunci ești în exil (care este de fapt locul unde te afli acum). Poți să-L asculți, să-L gândești și să-L imaginezi, dar nu-L simți cu adevărat. Prin urmare, această simțire nu determină cursul vieții tale.

Dar când începi să-L simți pe Creator, simți că nu există nicio altă forță care să acționeze în afară de El. Și Faraonul și toate celelalte „personaje” sunt factori prin care Creatorul determină și aranjează tot ceea ce ți se întâmplă, atât în ​​interior, cât și în exterior. Și toate acestea sunt pentru ca, prin discernerea acestor schimbări, să se poată dezvolta unicul punct din inima ta. Punctul din inimă este începutul sufletului (Nefeş).

Referitor la modul în care dezvălui că tot ceea ce ți se întâmplă, atât interior, cât și extern, sunt doar acțiunile Sale, se spune: „Două lumini, cea interioară și cea înconjurătoare, şlefuiesc Kli-ul ca apa. Astfel, este construit Kli-ul.”

Din Lectia zilnică de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Adesea, omul care pune o întrebare o pune de fapt, în beneficiul altora. Așadar, își dau seama că și ei au această întrebare. Cum putem extrage informații mai profunde de la dvs.? Cum ar trebui să fie atent omul atunci când pune o întrebare?

Răspuns: Nu depinde de mine sau de cel care întreabă, ci de nivelul general al celor prezenți, chiar și al celor aflați departe, pe Internet. Când simt publicul, lucrez pentru el; acesta determină nivelul la care vorbesc și chiar stilul de prezentare a materialului.

Dacă sunt mai multe femei care stau în fața mea, le vorbesc diferit față de cum vorbesc cu bărbații. Dacă publicul este format din studenți noi, în mod natural țin o prelegere ca și cum ar fi pentru copii mici, folosind un limbaj blând, accesibil. Pentru un public mai pregătit, cum ar fi studenții mei cu experiență, conversația va fi scurtă, clară și precisă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspundeți la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate demonstra clar „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”?

Răspuns: Este foarte simplu. De exemplu, văd nişte oameni efectuând o anumită acțiune. Nu știu de ce sau care este scopul lor. Vin la ei cu mintea mea, pentru că nu am „capul” lor și doar acțiunea îmi este revelată. Și astfel, prin dorința mea, capacitățile mele, propria mea „minte”, încep să-i imit în acțiunile lor; vreau să acționez împreună cu ei.

Există astfel de exemple în lumea noastră. O vedem în educaţie când copiii devin treptat ca noi, își doresc să fie ca noi. În acțiunea spirituală, arată așa: Creatorul îmi dăruiește, iar eu vreau să-L încânt, să fac același lucru pentru El. Cerându-I putere, devin similar cu El în această acțiune: El dăruiește, iar eu acționez față de El în același mod; adică, ajung la o stare în care primesc intențiile Sale, „capul” Său (Roş).

Ce fac eu, încerc să fiu ca El? Studiez materialul (dorința) asupra căruia lucrează El, atitudinea Sa față de acesta, forma în care El este revelat în material. În realitate, progresez de jos în sus, de la efect la cauză.

Se spune: „Nu există fir de iarbă jos fără un înger deasupra, care să-l lovească și să spună: «Crește!»”. Înțelegând firul de iarbă, materialul său și modul în care îngerul acționează asupra lui pentru a crește, încep să cunosc îngerul, prin procesele pe care le folosește.

Mă asociez cu acțiunile sale, vreau să fiu exact ca el, și prin aceasta, același „cap” (Roş) se formează în mine. Astfel, devenim egali în acțiunea pe care o îndeplinește.

Ceea ce este comun între noi este relația cu materialul pe care El l-a creat și dorința pe care o realizează în el. Adică, mă raportez deja la propriile mele dorințe ca la un experiment de laborator, începând să-mi separ „sinele” de corpul meu și considerându-l locul unde putem fi similari și ne puteem contopi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Descopăr răul chiar în folosirea dorinței de a primi. De ce este revelat în acest fel?

Răspuns: Primesc dorința și intenția de a mă bucura pentru mine de sus, ca un lucru dat. Acum trebuie să văd care este motivul. Ce fel de dorință am primit? Poate fi o dorință care îmi aduce o mare plăcere sau o oportunitate de a mă bucura pentru a atinge un scop.

Prin urmare, fac un efort să dezvălui că ceea ce este important pentru mine nu este împlinirea dorinței, ci intenţia pentru aceasta. Chiar dacă mă bucur pentru mine în dorință, așa cum fac acum, și rămân într-un Hisaron (lipsă) neîmplinit, intenția pe care am primit-o de dragul de a primi este totuși în esență, rea pentru mine. Adevărul este că Creatorul devine mai mare în ochii mei, decât împlinirea intenționată a dorinței.

Astfel, trebuie să prețuiesc măreția Creatorului mai mult decât plăcerea care poate fi obținută în dorință. Când realizez acest lucru, am ajuns la realizarea răului.

Dar acest lucru se întâmplă doar pentru că lucrăm în grup și încercăm să ne inspirăm de fiecare prin importanța scopului, a Creatorului. Apoi dezvolt nevoia de a face acest lucru și mă rog Creatorului să mi Se reveleze ca ceva mai mare decât dorința pe care mi-a dat-o înainte.

Cu alte cuvinte, în acțiunile Creatorului față de mine se întâmplă următoarele: El îmi dă o dorință cu intenția de a primi pentru mine, iar eu trebuie să dezvălui prin intermediul grupului, prin cărți, că această dorință este rea, deoarece dorința în sine este mai înaltă în ochii mei decât măreția Creatorului. Apoi Îi voi cere Creatorului să mi Se reveleze ca fiind măreț și nu ca o sursă de plăcere, astfel încât măreția Lui să mă ajute să-mi folosesc dorința cu intenția opusă – să-I dăruiesc Lui.

Când realizez acest lucru, rugăciunea mea devine o rugăciune pentru dăruire. Adică, nu mă rog pentru umplerea Kliului, ci pentru oportunitatea de a lucra de dragul dăruirii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→