Tora, Levitic, 19:1-4: Domnul a vorbit lui Moise astfel: ”Vorbește întregii comunități a copiilor lui Israel și spune-le: Fiți sfinți! Deoarece Eu sunt sfânt, Eu Domnul, Dumnezeul vostru. Onorați, fiecare, pe mama voastră și tatăl vostru, și țineți Sabaturile Mele: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Nu vă rugați idolilor și nu faceți dumnezei din metal: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.

Există un plan care operează în lume și îl duce spre scop. Scopul creației este unitatea totală a întregii umanități care devine un singur sistem de forțe (dorințe) blocate și echilibrate care sunt corectate în iubire și dăruire. Această forță generală care conectează în totalitate pe fiecare dintre noi și care ne transformă în participanți egali în unicul sistem se numește Creator. ”Fiți sfinți! Deaorece eu sunt sfânt, eu Domnul, Dumnezeul vostru” înseamnă că noi trebuie să realizăm o conexiune absolută între noi, o cooperare reciprocă absolută și iubire absolută.

Creatorul se pare că ne cheamă pentru a păstra sfințenia noastră, să o menținem și să o facem să devină obiectivul nostru principal. Starea pe care trebuie să o atingem se numește Sabat (finalul corectării) ceea ce înseamnă că noi trebuie să o vedem ca scopul nostru final.

Sabat simbolizează, de asemenea, repaus absolut, când, de fapt, nu există nimic altceva de corectat, pentru că o persoană a corectat includerea sa în fiecare persoană, și fiecare a corectat încorporarea sa în El, până în punctul în care a atins o conexiune integrală absolută. Aceasta este ceea ce se numește repaus.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Depresia este una dintre problemele moderne ale umanității; a apărut la schimbarea dintre secolele 17 și 18 într-o formă caracteristică aristocrației acelor zile. Oamenii care trăiau într-un mod inactiv nu știau ce să facă, cu ce să își mai ocupe viață. Astfel, ei au început să își pună întrebarea despre menirea vieții: pe de o parte, totul părea să existe undeva, pe de altă parte nu era nimic.

Pentru a distrage oamenii de la aceste gânduri și a sări peste acest gol, societatea a început să încurajeze romanțele, sexul și micile războaie. Apoi, a început dezvoltarea diferitelor tehnici, a sporturilor, călătoriilor și a fi în trend cu moda a devenit ceva popular. Totul a fost concentrat pe a ține omul ocupat, dându-i un sentiment de împlinire, în loc ca acesta să se concentreze pe adevăratul răspuns la întrebarea ”De ce sunt aici?”

Dar, în ciuda tuturor acestora, oricât se angaja omul în diferite lucruri, exista un simț din ce în ce mai mare a unei conștientizări interioare a insignifianței, lipsei de valoare și limita existenței. Întrebarea despre menirea vieții îi frământa pe toți, fie ei mai mult sau mai puțin educați. Acest vierme este înăuntrul omului și el trebuie să facă ceva.

Această tânjire a produs un nivel semnificativ al depresiei și, ca remediu, maselor li s-au oferit sedative și alte droguri recreaționale. Sub stindardul luptei pentru o umanitate sănătoasă, agențiile de sănătate interzic fumatul și în loc de asta omoară încet oamenii cu drogurile recreaționale.

Ignorarea adevărului și faptul că nu răspunsul la întrebarea corectă este cel spre care ne concentrăm, a făcut ca totul să fie permis. Umanitatea nu se mai limitează la nici un tip de comportament, adică la sex și la droguri. Împlinește-te cu orice, doar ca să nu mai simți depresia. Această abordare a făcut ca omul să fie dispus să omoare pe oricine și orice, inclusiv propria persoana, deoarece deja nu îi mai este frică de nimic.

Căutarea menirii vieții este cea mai dificilă, deoarece pentru a face asta omul trebuie să se ridice deasupra lui. Iar asta nu se poate face decât dacă omul, prin voința soartei, descoperă înțelepciunea Cabala. Cu toate că există și o cale mai lungă, cel puțin astfel omul vede un fel de perspectivă, nu prin sentimente și prin logică.

Reiese că depresia este o problemă a umanității. Cu cât umanitatea se va mișca înainte sub influența internetului și altor dezvoltări, din ce în ce mai mulți oameni vor simți cât de insignifiată este viața, îi vor simții limitările și termenul scurt.

Subconștient, simțim că există totuși un potențial mai mare în viața noastră, față de cel existent. Pentru că omul nu a fost creat să trăiască ca un animal, adică să se angajeze în propria persoană, în copiii lui și în aranjarea propriei vieți până la moarte. Omul are un anume embrion intern care cere propria realizare. Pe de o parte, există acest embrion în fiecare om și pe de altă parte, acest embrion este suprimat.

Astăzi, cea mai importantă industrie din lume este industria enterteinment, care consumă cantități imense de resurse, bani. Chiar și această industrie a început deja să experimenteze greutăți, iar noi nu mai suntem satisfăcuți de Hollyood și alte tipuri de distracții.

Omul a devenit mult mai nerăbdător în căutarea pentru menirea vieții. Nu mai poate să se uite la un video clip care durează mai mult de cinci minute. Peste un an, acest timp se va scurta cu un minut, apoi cu altul. Întrebarea care apare în om: ”Voi găsi ceva aici? Dacă nu, atunci nici măcar nu vreau să mă uit.” De fapt, urmărirea clipurilor lungi face să crească golul, așadar este mai bine să nu mă uit…

Problema este atunci când omul deschide o carte, sau se angajează într-o afacere, îi este frică să mai oprească această activitate datorită apariției unui și mai mare gol, a unei lipse a răspunsului la această întrebare; de aceea, încearcă să o prevină. De aceea, oamenii au scăzut discuțiile pe internet și la telefonul mobil, limitându-se la fraze scurte, ca ”Ne vedem mâine! Pe mai târziu!”, ca și cum vor să lase ceva pentru viitor. Și ce vor avea mâine? Același gol care este azi, dar pare mai bine să te întrerupi în mijlocul conversației, ca și cum ar rămâne ceva de discutat după aceea.

Omul trebuie să simtă că există un viitor! Cumva, astăzi, nu îl putem vedea. Poate pare fantomatic și cețos, dar ne putem minți în legătura cu asta. Dar zi după zi acest sentiment trece și nu se află nimic în mâinile umanității care să umple acest gol.

Orice am face, acest gol rămâne și devine mai adânc, negru. Generația tânără se adaptează în tăcere la această viață, deoarece este mult mai ușor să uiți tot când ești sub influența drogurilor și să trăiești astfel mai liniștit decât cu acest întuneric intern.

Suntem în fața unei uriașe probleme, faptul că ne lipsește dorința și abilitatea de a rezolva. Numai Cabala dă răspuns acestei probleme. Totuși, până când oamenii nu devin complet dezamăgiți, nu ne vor auzi. Trebuie să fim pregătiți să le prezentăm înțelepciunea Cabala într-o modalitatea pe care ei o vor înțelege. Trebuie să devină clar faptul că numai noi avem răspunsul, iar răspunsul este acela că trebuie numai să atingem existența perfectă, infinită, eternă, care nu este concentrată pe corpul nostru ci între noi, în a simții propriul ”eu”.

Corpul meu, substanța animală, moare după un timp; totuși, ființa umană din mine este eternă. Așadar trebuie să separ ”eul” de ceea ce consider acum a fi eu însumi, să îl trag deoparte, izolez de corpul meu și să încep să îl cresc, să îl hrănesc și să îl formez. Aceasta este ființa umană din mine pe care trebuie să o realizez.

Întrebare: Dacă cineva este pe acest drum, depresia va înceta?

Răspuns: Da, dar cu siguranță vor începe să apară alte probleme, pentru că omul trebuie să se dezvolte pe el însușii. Totuși, toate vor înceta cu despărțirea de animalul lor. După ridicarea deasupra corpului, omul rămâne în eternitate și perfecțiune. Înțelepciunea Cabala ne furnizează un răspuns real care este realizat de noi în această lume și înăuntrul nostru. Aici nu depind de nimeni și de nimic și nimeni nu ne poate restricționa! Acesta este liberul nostru arbitru. Pentru a realiza asta, nu avem nevoie de instrumente speciale; totul este în mâinile noastre.

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce acțiuni de dăruire suntem pregătiți să împlinim astăzi, înainte de a intra în lumea spirituală?

Răspuns: Pentru moment, acțiunile noastre sunt de a ne face griji ca prietenii noștri să vină  la lecție și să se susțină reciproc, menținând spiritul în grup și dând un exemplu pentru ceilalți legat de cât aspirăm la obiectiv și cât ne pasă de organizarea centrului nostru, astfel încât să fim în măsură să studiem și să ținem diferite activități și evenimente aici pentru a atinge adeziunea cu Creatorul.

A disemina și a studia în campus, etc. sunt toate acțiuni de dăruire. Efectuăm numeroase acțiuni de dăruire, dar le lipsesc intențiile corecte. Este principala noastră muncă. Oamenii mă întreabă constant: Ce altceva ar trebui să facem în scopul de a dărui mai mult, pentru a face mai mult?

Desigur, ar trebui să facem mai mult, dar trebuie să fim atenți la intențiile noastre și la acțiunile noastre, care sunt foarte importante. Nu ar trebui să reducem acțiunile noastre, nici intensitatea lor, nici cantitatea lor. Dar avem nevoie să ne stimulăm reciproc și să ne amintim obiectivul unul altuia.

Fiecare acțiune ar trebui să ne facă să simțim conexiunea și, în conexiune, trebuie să începem să simțim prezența Creatorului care ar trebui să ne ilumineze aici.

Primim Lumina care Reformează ca urmare a eforturilor noastre pentru a ne conecta. Lumina este în vase, în Malchut de Ein Sof (Infinit), care nu este spart, ci este întreg și complet cu Lumina de Ein Sof. Dar, în raport cu noi, Lumina de Malchut de Ein Sof care vine este sub o formă spartă după toate lumile, ceea ce înseamnă ascunderile.

Ea este întâi ascunsă, apoi ea este spartă, apoi ea trece prin mult mai multe partiții de ascundere, de niveluri de slăbire a Luminii prin filtre până la noi. Trebuie să facem un efort pentru a ne conecta, pentru a ne apropia de Lumina care Reformează, care se găsește într-un vas conectat.

Atunci când încerc să mă conectez, Lumina care Reformează începe să mă ilumineze, deoarece fac un efort. Colectez și conectez părțile sparte, adun și unesc grupul și Lumina strălucește asupra mea plecând de acolo, conform eforturilor mele.

Toată lumea muncește conform ascunderii sale, conform modului în care el este spart, și Lumina strălucește asupra mea în măsura în care încerc să conectez toate părțile în una singură, deoarece este într-un vas general care este spart doar în ceea ce mă privește.

Această imagine trebuie să fie constant în fața ochilor noștri.

Din Lecția zilnică de Cabala, 14.11.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lucrul principal este de a simți că sunteți în AHP al superiorului. Ar trebui să încercăm să simțim asta din toate forțele noastre, și grupul ne ajută să o facem. Dacă vreau să intru în grup și să simt spiritul său, el mă impresionează și îmi permite să simt dorințele prietenilor.

Dacă efectuez diferite acțiuni și mă concentrez pe grup, cresc dorința mea, o conectez la dorințele prietenilor, și primesc Lumina care Reformează care este comună fiecăruia. Dorim conexiunea și dorim să ne conectăm deoarece rugăciunea individului nu funcționează. Dorința de a dărui nu poate exista într-o singură persoană, și ar trebui să se rezolve în materie pe care o numim o dorință de a dărui, ceea ce înseamnă că este exterioară mie.

Dacă vreau să vă dăruiesc, dorința mea de a dărui se ajustează și trăiește în interiorul vostru și nu în mine. Dorința de a primi este sentimentul de lipsă în mine care cere o umplere. Dorința de a dărui este când simt dorința voastră și vreau să fie umplută.

Se pare că dăruirea nu îmi aparține dar mă obligă să acționez în dorințele voastre. Astfel, vom atinge uniunea. Toate forțele pe care le cer de Sus nu îmi sunt destinate, ci sunt destinate să fie în interiorul prietenului, în ceilalți.

Nu am nevoie de nimic, rămân un singur punct atunci când cer ceva. Este, de fapt, modul în care cresc. Este astfel pentru că mărimea mea depinde și se măsoară conform mărimii prin care eu umplu dorințele celorlalți. Totul îmi aparține, devine sufletul meu, și este rezultatul acțiunii mele spirituale. În final, eu umplu toate dorințele care sunt externe punctului meu.

Tora ne învață despre astfel de acțiuni spirituale și oamenii nu înțeleg cu adevărat la ce se referă Tora cu concepte precum Israel, națiunile lumii, și toate evenimentele care se petrec, implicând națiunea israeliană. Este foarte dificil pentru o persoană să se identifice cu asta și să atribuie ceea ce este scris acolo la ea, deoarece ea este obișnuită să perceapă toate lucrurile în sens corporal, ca într-o poveste istorică.

Dar, înțelepciunea Cabala explică faptul că Tora vorbește despre stări spirituale pe care le traversează o persoană. Prin urmare, trebuie să ne întoarcem spre toate națiunile, la fel cum Avraam a făcut la timpul său. Suntem în același Babilon, și aceeași stare astăzi, și trebuie să ne întoarcem spre lumea întreagă cu strigătul nostru comun:”uniți-vă!” Nu există o altă corecție, ci doar Lumina înconjurătoare (Ohr Makif) de care toată lumea are nevoie.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 17.11.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, “Vayikra” Kedoshim, articol 16: Capitolul Kedoshim este întreaga Tora și este amprenta adevărului. În acest capitol, secretele superioare ale Tora sunt reînnoite în cele Zece Porunci și în decrete și pedepse și porunci superioare. Și când prietenii au atins acest capitol ei se bucură.

Sfânt se referă la sfințenie, atributul Bina (dăruire).

Și când prietenii au atins acest nivel se bucură, deoarece au atins un nivel în care toate atributele ascunse în ei sunt pe deplin corectate în scopul de a dărui și acum ei fac față unei stări de primire în scopul de a dărui. Nu este o stare instabilă care se află deasupra norilor, ci o intrare directă și o muncă în interiorul țării lui Israel.

Capitolul Kedoschim este întreaga Tora și este amprenta adevărului, ceea ce înseamnă că întreaga Tora este menită doar să  atingă atributul de dăruire. Dacă vă agățați de ea, puteți să o folosiți ca o amprentă pe diferite dorințe și să le folosiți corect. Acum, puteți fi sigur că nu vă înșelați, deoarece sunteți conduși de dăruire.

Întrebare: Atunci, de ce nu ne oprim aici?

Răspuns: Nu! Nu sunteți încă corectați, dar ați atins doar un nivel în care sunteți pregătiți să munciți cu dorințele care au fost sparte intenționat pentru ca să fiți în măsură să le corectați în scopul de a dărui.

Să presupunem că, Creatorul a creat o mașină și a spart-o în bucăți și că puteți să faceți ceea ce doriți cu aceste piese acum.  Există un manual anexat și prima parte este teoretică, ca de obicei, și descrie numai cum o persoană ar trebui să se pregătească de muncă. În această parte, puteți găsi matematică, fizică, mecanică, electronică, pe scurt, tot ceea ce trebuie să știți pentru a asambla o mașină.

Învățând asta, vă testați și urcați la nivelul Kadosh. Acum, puteți începe să asamblați mașina corect. Vor exista probleme pe parcurs, desigur, și veți face erori într-o parte sau alta, dar în ansamblu, sunteți pregătit de muncă.

Prin urmare, elevii lui Rabbi Șimon, autorii cărții Zohar, au fost atât de fericiți când au atins acest nivel deoarece, la acest nivel adevărata muncă a unei persoane începe.

Până acolo, sunteți ca un student care a obținut o diplomă în urma studiilor sale, dar care nu a dovedit încă în nici un fel. Totuși, aveți deja o bază spirituală cu care munciți.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De la Babilonul antic la distrugerea Templului, grupul lui Avraam a trecut prin mai multe stări diferite, urcări și coborâri. Asta se datorează egoismului care i-a forțat să se unească și astfel au dezvăluit legile anti-egoiste interioare ale naturii pe care le-au scris în cartea numită Tora. Tora este ghidul după care trebuie să trăim astăzi.

Cultivând relațiile corecte cu ceilalți, respectul, încrederea reciprocă și sisținerea, ei au dezvăluit o forță specială de uniune în această unitate, care este forța naturii. Această forță poartă în ea universul întreg și produce deplasarea sa spre armonie.

Aceasta a fost descoperirea majoră a descendenților grupului lui Avraam. Înțelegând forța fundamentală a naturii care provoacă dezvoltarea omenirii, au văzut procesele prin care ei se dezvoltă.

De-a lungul timpului, ieșind din sclavia Egiptului, s-au întors în țara lor numită Israel, țara celor care caută Creatorul, unde ei au construit un stat fondat pe iubirea celorlalți și legile încrederii reciproce. Aceste legi au fost introduse în viața zilnică prin Sinediu, care era un consiliu de înțelepți ce au atins un nivel ridicat de altruism, care le-a spus clar cum să avanseze și ce să facă. Astfel, înțelepții au tratat problemele populației făcându-i să avanseze. Persoanele existau în această stare înainte de vremea numită distrugerea Templului.

Timp de mai multe sute de ani și fiecare generație luptând împotriva ego-ului lor și ridicându-se deasupra, au ajuns la o stare în care un val neașteptat de egoism s-a produs în ei și nu puteau să-i facă față apropiindu-se unul de celălalt. Din cauza acestui egoism societatea s-a prăbușit. Apoi războaiele interne, neîncrederea și dezacordul au început, ducând la invazia de către greci apoi de romani. Astfel, drumul Statului Israel s-a încheiat.

Întregul grup de persoane a trecut din starea sa spirituală la exil, de la o stare de ”iubește aproapele ca pe tine însuți” la o coborâre la egoismul normal de zi cu zi. În viața lor fizică, exilul spiritual s-a manifestat sub forma exilului fizic. Romanii care au cucerit țara lui Israel au expulzat evreii care au fost forțați să înceapă secolele lor de rătăcire.

Ei s-au menținut în mod pur egoist pentru a nu pieri și pentru a supraviețui cumva, au trebuit să meargă din țară în țară, și au primit un adăpost temporar. Astfel cei 2000 de ani de exil a poporului evreu a avut loc.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Senzația de Superior este percepută ca o plăcere?

Răspuns: Absolut. Senzația de Superior aduce mereu plăcere. Nu poate exista o persoană care dezvăluie Creatorul și să regrete. Superiorul este cel care determină întreaga lume; este AHP în interiorul căruia sunt ca un bebeluș în pântecul mamei. El creează întreaga mea realitate.

Dacă în plus față de lumea înconjurătoare resimt, de asemenea, pe cel care a creat asta, înseamnă că dezvălui Superiorul. În plus față de ceea ce pot percepe acum cu inima mea și mintea mea, absorb în proprietățile mele, dorințele și gândurile mele, în întreaga imagine a lumii trebuie să adaug un participant special.

Nu este o persoană, ci o altă forță care creează această lume, o organizează, o pune în mișcare cu un program special în ea, și o menține în această stare. Aceasta este puterea care m-a creat și lumea în care sunt, dar este mai sus de mine.

Prin urmare, oricare dintre revendicările mele, pentru mine și pentru lumea întreagă, sunt acuzații contra acestei forțe superioare, administratorul, Stăpânul. Se pare că nu puteți să-L vedeți în timp ce locuiți în aceste dorințe în care-I reproșați ceva. Dezvăluirea Superiorului se îmbracă mereu în recunoștință, iubire, o explozie de senzații frumoase.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 17.11.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După ce a fost la poalele Muntelui Sinai, poporul Israel a început procesul de auto-corectare interioară numit patruzeci de ani de rătăcire în deșert.

Patruzeci de ani este o perioadă de timp (chiar dacă asta nu are nimic cu timpul real, ci indică un anumit număr de etape), ridicându-se complet deasupra egoismului și corectând părțile sale până la punctul de realizare al altruismului complet.

Totuși, asta nu înseamnă că erau uniți cu Creatorul. Ei au atins o stare în care erau doar în picioare în fața Lui, dar nu au fuzionat cu El. Chiar dacă proprietatea de dăruire reciprocă era deja în ei, ei nu se ridicaseră la gradul de iubire reciprocă.

În acest stadiu, au trebuit să pună în aplicare o altă tendință numită iubire reciprocă, adică, a trece de la o stare de ”nu face altuia ce ție nu-ți place să ți se facă” la ”a iubi aproapele lor ca pe ei înșiși”.

Primul criteriu a fost atins în deșert și asta înseamnă că nu ar fi avut niciodată o dorință sau un gând de a face rău altuia, indiferent de utilitatea aparentă. Totuși, nu este gradul care le-a permis să atingă nivelul ”iubește aproapele său ca pe sine”, care este o condiție prealabilă pentru a restaura marele universal egoism intern și de a-l redirecționa spre altruism și spre uniune cu ceilalți.

Acest nivel poate să fie atins în procesul de cucerire al pământului Israel, unde șapte națiuni (șapte calități egoiste gigant) au trebuit să fie depășite. Acest proces este numit războiul de eliberare. Cu alte cuvinte, cucerirea națiunilor care le face să părăsească țara sau sunt ucise, adică modificarea egoismului care este asociat ultimei etape de corectare în țara lui Israel.

Corectând interioritatea, israelienii ating starea numită Templul, adică, au atins dezvăluirea Creatorului între ei, în timp ce au fost uniți pentru aproximativ 800 de ani înainte de distrugerea Templului.

Această perioadă a fost plină de numeroase reveniri, ascensiuni rapide și căderi cruciale, războaiele cu Roma și Grecia, și diferite conflicte locale. Singurul motiv pentru aceste evenimente care s-au derulat a fost de a consolida legăturile dintre poporul lui Israel.

Oamenii au atins starea de corectare și uniune cu Creatorul. Ei cunoșteau scopul vieții lor și au realizat că existau în lumea eternă, perfectă, infinită.

Acțiunile lor fizice și realizarea spirituală erau inseparabile. Totuși, au început, puțin câte puțin, să alunece de la această înălțime, până ce au căzut complet.

Întrebarea este de ce această situație a fost creată dacă au atins starea de corecție completă? Ea le-a fost dată pentru a corecta babilonienii în întreaga lume, care au rămas într-un grad egoist din Babilonul antic, la un nivel egoist foarte scăzut. Babilonienii nu au cunoscut Egiptul, nici nu au făcut vițelul de aur.

Asta explică de ce poporul Israel, care s-a aflat deasupra egoismului, a căzut de la gradul său și a atins nivelul altor națiuni, menținând mereu un enorm potențial egoist.

Iată momentul în care a apărut antagonismul între poporul lui Israel și babilonieni (restul omenirii). Națiunile lumii nu asociază poporul lui Israel la această civilizație materială, acest popor nu  se simte ca și cum aparține acestei lumi. Este ceva ciudat, diferit de alte popoare.

Asta se poate resimți în numeroase mici detalii. Indiferent cât de mulți israelieni vor să fie ca alte națiuni care populează planeta noastră, ei nu pot să fie ca ele, deoarece ei nu vin din această lume, deoarece ei au căzut din spiritualitate în această lume.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora este o instrucțiune spirituală, însoțind o persoană să atingă treptat finalul corecției sufletului. La prima vedere, numeroase părți ale Tora par să fie repetitive, dar aceste repetiții sunt la un nivel mai ridicat.

Atunci când eram la școală, înțelegeam legile fizicii fără probleme și ele păreau destul de simple. Mă gândeam cât erau ele de profunde și complexe când le-am studiat la universitate, deoarece ele păreau aceleași, dar la un nivel de studiu total diferit.

Prin urmare, este imposibil de îndeplinit legile Torei dacă nu sunteți în planul spiritual corespunzător. Este imposibil de atins nivelul următor dacă nu v-ați pregătit cele cinci simțuri pentru asta.

Ca și cum ai învăța morala un câine. Desigur, el poate percepe starea voastră de spirit instincitv, dar el nu va percepe niciodată mesajul moral. Dacă doriți ca el să se comporte corect, trebuie să coborâți la nivelul său și să-l faceți să înțeleagă recompensa și pedeapsa, ceea ce îi este permis și ce nu. El va înțelege perfect că nu trebuie să ia mâncare de pe masă deoarece va primi o lovitură, nu pentru că așteptați invitați și că masa este pregătită pentru ei.

A explica sistemele de interdicție unei ființe umane poate lua forme de morală total diferite, ceea ce înseamnă că fiecare înțelege în funcție de nivelul său.

Prin urmare, deși istoriile Torei sunt transmise în același timp, nivelurile lor sunt foarte diferite, precum diferența dintre percepția unui om și a unui câine.

Întrebare: Ce înseamnă prelucrarea nivelului spiritual?

Răspuns: Asta înseamnă că ați combinat corect și ați conectat toate dorințele care pot să fie utilizate la un anumit nivel, le-ați transformat într-o singură dorință generală (un vas general) și ați primit în el măsura Luminii în scopul de a dărui, care ar trebui primită la acest nivel.

Atunci când munciți în scopul de a dărui, creați pentru ceilalți atributul iubirii și milei. Este munca pe nivelul spiritual dat. Același lucru se repetă la nivelul următor, dar cu condiții total diferite.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este atât de important să nu condamn Creatorul, ci mereu să-L justific?

Răspuns: Dacă vă face rău să blestemați Creatorul și doriți să corectați situația, nu este pentru că vă este teamă să vorbiți de rău de El, deoarece toată lumea Îl justifică în cuvinte, toată lumea.

Diferența dintre cei care au revelat Creatorul și cei care nu este că, dacă o persoană nu a revelat Creatorul, asta înseamnă că ea Îl blestemă. Dacă o persoană a revelat Creatorul, asta înseamnă că ea Îl binecuvântează.

Acesta este modul în care El este revelat în vase, în sentimentul unei persoane, conform echivalenței de formă. Dacă înțeleg bine Creatorul, semnificația, Îi mulțumesc și Îl binecuvântez, simțind că sunt ca El, în această măsură Îl revelez. Odată ce revelez Creatorul, Îl binecuvântez.

Dar, dacă sunt într-o stare de ascundere, asta înseamnă că eu blestem Creatorul. Există diferite niveluri de ascundere, la fel cum există diferite niveluri de revelare. Există niveluri de ascundere profunde, în care sunt ca un copil care este iertat, indiferent ce face în acel moment, atâta cât timp se dezvoltă și este sănătos. Poate să facă prostii și să spargă lucruri, dar este iertat deoarece este un copil! Asta este forma de ascundere.

De asemenea, poată să fie o formă de ascundere în care încep să realizez că ar trebui să mă comport bine dar, între timp, nu pot. Astfel, continui să mă dezvolt. Ascunderea sau revelarea Creatorului, totuși, sunt mereu un semn a ceea ce spun despre El, fie Îl binecuvântez, fie Îl blestem.

Din prima parte a Lecțizi zilnice de Cabala, 29.10.2014, Shamati 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→