În Cabala, efortul unei persoane este aspirația sa personală către Creator. Dacă se face pe fundalul contradicțiilor și respingerii, atunci acest efort este îndreptat către Creator.

Dacă trece printr-un grup, prin lenea unei persoane, dacă este construită în conformitate cu instrucțiunile Cabaliştilor, atunci până la urmă, evident este corectă și acest lucru se simte în modul în care o împlinești, o realizezi.

Și dacă nu există rezistență a corpului, atunci nu există acțiune spirituală, pentru că o astfel de acțiune este îndreptată împotriva egoismului, se ridică de la el, se ridică deasupra lui și se realizează în ciuda lui.

Dar ce înseamnă „împotrivă”? Putem face asta? Putem, daca ridicăm importanţa acţiunii altruiste deasupra celei egoiste, adică vom lucra într-un grup de oameni asemănători şi apoi, treptat vom primi de la ei importanţa unor acţiuni cu totul neobişnuite pentru noi.

Dar atunci, dacă le înțelegem bine, ne vom da seama că și aceste acțiuni au fost egoiste. Tocmai le-am luat din grup, din mediul înconjurător, ca un soldat care merge la luptă pentru că toată lumea din jurul lui procedează așa și îl molipsește cu dorința lor.

Totuși, aceasta nu este încă o acțiune spirituală. O alta este construită deasupra ei, atunci când începi să realizezi că această acțiune trebuie să fie îndreptată către Creator. Dar tu nu vezi și nu înțelegi sensul ei. Apoi începi să ceri putere pentru a o împlini.

Nu vrei nimic, doar că ideea importanței Creatorului ar fi atât de puternică în sentimentele tale încât toate celelalte acțiuni ale acestei lumi ar dispărea în fața ei. Nu poți da acestei acțiuni vreo justificare reală, dar este tânjirea pentru ea din afara ta, din tine însuți, care duce la înțelegerea a ceea ce este realitatea spirituală.

KabTV “Am primit un telefon. Împotriva Voinței Cuiva” 11/3/09

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Este posibil să-ți iubești duşmanul?“

Nu există aşa ceva ca o persoană care nu-și urăște dușmanii. Cu toate acestea, împreună cu ura pe care o simțim față de dușmanii noștri, trebuie să analizăm și cum putem ajunge la o stare în care să-i iubim. Unicitatea unei astfel de abordări este că, cu puterea noastră de a face bine și a iubi, ne putem forța inamicul să ne iubească.

Atunci de ce descoperim că nu este suficient ca binele care se află în prezent în noi să-i învingă pe dușmanii noștri? Mai întâi trebuie să construim grupuri mici de oameni care doresc să aibă o tendință comună de a-i iubi pe ceilalți ca pe ei înșiși, unde în acele grupuri, ne tratăm unii pe alții într-un mod bun și amabil.

Prin urmare, este posibil să ne iubim dușmanii exersând iubirea de ceilalți în celule sau grupuri mici și, treptat, un astfel de proces ar construi o forță majoră care ar insufla bunătate și iubire chiar și inamicilor noștri. Înțelepciunea Cabala are o mulțime de materiale pe această temă și oferă o metodă practică prin care putem ajunge la o astfel de stare.

Bazat pe videoclipul „Este posibil să-ți iubești dușmanii?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce știe liderul Hamas și ce nu știe ”

În urmă cu câteva zile, liderul Hamas Ismail Haniyeh le-a cerut palestinienilor să se pregătească să se întoarcă în Palestina. El a declarat că Israelul se află într-o stare de dezintegrare politică care reflectă fundătura în care a ajuns întreprinderea sionistă. „Începutul înfrângerii”, a spus el, „este dezintegrarea din interior”. Haniyeh a adăugat că din cauza asta, palestinienii se află „într-un moment al victoriilor și al unei generații de mari schimbări”. Deși observațiile sale sunt corecte, el nu știe că din locul unde cade Israelul, din același loc se ridică.

În multe privințe, Haniyeh este ca Haman din povestea biblică a Esterei. Ca și în cazul lui Haman, Israelul va suferi din ce în ce mai multe lovituri de la cei răi, care vor deveni din ce în ce mai puternici și vor deveni din ce în ce mai încrezători. La fel ca și Haman, în cele din urmă evreii se vor uni și tot ce a zidit cel rău se va întoarce împotriva lui.

Deocamdată, Israelul este într-adevăr dezintegrat. Suntem o societate divizată, ale cărei opinii variază de la o extremă la alta asupra fiecărei probleme. Suntem pe deplin divizați în ceea ce privește problema conflictului cu palestinienii. Suntem deopotrivă divizați în chestiunea impunerii legilor religioase, a politicii identitare și a trezirii și în ceea ce privește tot ceea ce privește mai mult de o persoană.

Știm că suntem împărțiți, dar nu ne pasă. Nu ne pasă chiar și atunci când cel mai mare dușman al nostru ne spune că de aceea suntem slabi. Când ne vom trezi? Pe marginea prăpastiei.

Când ne vom trezi, ne vom da seama că toate diviziunile noastre sunt stimulente pentru a ne uni. Deoarece nu vrem să ne unim, ci în schimb alegem dezbinarea și batjocura, separarea noastră se înrăutățește, dușmanii noștri subliniază că aceasta este slăbiciunea noastră și ne avertizează că ne vor învinge din cauza diviziunii noastre.

Acum că diviziunea noastră este bine pusă la punct, la fel ca și avertismentele dușmanilor noștri, trebuie să decidem dacă să ținem seama de avertismente și ne unim, sau așteptăm ca biciul să bată și să ne forțeze dureros să ne ridicăm deasupra aversiunii noastre reciproce. Dacă alegem unitatea înainte de a fi biciuiți, nu vor fi necesare loviturile. Cu cât ne îndreptăm mai repede unul spre celălalt, cu atât mai repede lumea va înțelege că motivul pentru care ne-au urât a fost dezbinarea noastră și că unitatea este protecția noastră împotriva urii, garanția noastră pentru siguranță.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Vacanța de vară nu ar trebui să fie o pauză ”

Israelul are o mulțime de copii. Din aproximativ nouă milioane de oameni, 2,5 milioane sunt mai tineri de 18 ani. Mâine, 1 iulie, toți vor începe o pauză de vară de două luni. În timp ce mulți adolescenți lucrează în timpul verii, mulți nu lucrează, iar ei și restul copiilor din Israel stau leneși cea mai mare parte a verii, căutând lucruri de făcut cu timpul lor. Acest lucru este foarte rău pentru ei și pentru societate. Dacă aș avea un cuvânt de spus în privința asta, nu ar fi o pauză. Vara ar trebui folosită pentru a oferi copiilor suplimente: sporturi distractive, lecții de științe interesante, îmbunătățirea conexiunilor sociale și înțelegerea a ceea ce înseamnă a fi evreu și, în special, israelian.

Ultimele două elemente de pe listă – îmbunătățirea conexiunilor sociale și înțelegerea a ceea ce înseamnă să fii israelian – merg împreună. Copiii nu ar trebui să ignore lumea în care trăiesc. Ar trebui să cunoască scopul existenței lor și scopul lor în viață încă din copilărie. Acest lucru le va oferi orientare și va preveni confuzia, frustrarea și depresia.

Copiii trebuie să înțeleagă sistemul care ne leagă pe toți. Mai exact, copiii israelieni trebuie să înțeleagă rolul poporului Israel, deoarece, în calitate de israelieni ei poartă responsabilitatea de a face ceea ce lumea are nevoie ca statul Israel să facă: să dea exemplu de unitate.

De aceea, este important să-i învățăm pe copii, în special pe copiii israelieni, cum să întrețină legături sociale bune încă de la o vârstă fragedă. Ei trebuie să știe nu numai cum să fie prietenoși cu ceilalți, ci și de ce apar dezacorduri între ei, cum să se relaționeze cu ceilalţi și cum să depășească în mod activ conflictele dintre ei.

Pentru a-i ajuta pe copiii israelieni să accepte responsabilitatea pe care o poartă, ei trebuie să fie făcuți să se simtă mândri că li s-a dat o sarcină atât de demnă, să fie un model de unitate pentru umanitate. În același timp, trebuie să învețe că legătura dintre ei nu este de dragul lor, ci de dragul omenirii.

Scriu despre programul pe care l-aș propune, pentru că deși copiii israelieni sunt „născuți” în responsabilitate, așa cum este dovedit de faptul că lumea dă vina pe Israel pentru fiecare problemă din lume, necesitatea de a învăța să se înțeleagă se aplică tuturor, întregii umanităţi.

Când fiecare țară din lume este legată de orice altă țară, este esențial ca toți să învățăm să ne îmbunătățim legăturile sociale și să înțelegem scopul existenței noastre. Învățarea copiilor de ce există lumea, de ce relațiile lor sociale sunt atât de importante pentru supraviețuirea umanității, cum să mențină și chiar să îmbunătățească relațiile bune nu numai că va avea impact asupra copiilor, ci va avea și un impact pozitiv asupra societății adulte.‎

Desigur, vacanța de vară nu ar trebui să fie doar muncă fără joacă, dar acest program este vital pentru copii. Ar trebui să includă jocuri sportive, lecții interesante de știință și ar trebui să aibă și timp liber. Dar până la sfârșitul verii, când copiii se întorc la școală, ar trebui să fie indivizi mai buni, mai educați decât atunci când au plecat în vacanţă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ceea ce ne face fericiți și nefericiți nu este ceea ce sunt cu adevărat obiectele, ci ceea ce le transformăm prin percepție (Arthur Schopenhauer).

Răspunsul meu: Fireşte. Orice obiect există deja în mine de la început și eu sunt cel care îl transform în altceva. Altfel, nu este nimic de spus despre asta.

Dacă vorbesc despre ceva sau despre cineva, atunci îmi exprim percepţia și prin urmare, acest lucru există deja în mine. Sub ce formă există, despre asta vorbesc. Cum altfel? Despre ce pot vorbi dacă nu percep?

Întrebare: Dar, după cum se spune, o mie de oameni, o mie de opinii. Cum găsesc un limbaj comun? De ce toată lumea percepe ceva la fel și ceva diferit?

Răspuns: Fiecare este în sine, pe baza calităților sale.

Comentariu: Să presupunem că toată lumea percepe o masă, un scaun, un fel de mediu în același mod…

Răspunsul meu: De asemenea, nu este același lucru, deoarece nu putem compara. Suntem doar de acord că este la fel.

Să presupunem că spunem: „scaun, masă”, sunt de acord că acest lucru provoacă aceeași percepție în mine și în tine, dar în niciun caz nu spune ce fel de obiect este, ci doar cum este perceput în noi.

Comentariu: În principiu, fiecare percepe în felul său și în plus, nu putem compara astfel de nuanțe — cât de acru este pentru mine și pentru el. Se dovedește că oamenii au fost de fapt „de acord” cu privire la imaginea lumii: așa o percepem noi.

Răspunsul meu: Da, pentru că ele există inițial conform unei asemănări comune. Există un anumit set de calități în percepția umană și, prin urmare, ei pot fi de acord.

Din KabTs “Cabala Expres” 4/29/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă cineva comite o crimă, el ucide un om în sine însuşi (Stanislaw Jerzy Lec).

Întrebare: Pentru Lec, uciderea unei persoane în tine însuţi este o crimă. Ce înseamnă să „ucizi un om în interiorul tău”? La urma urmei, a existat un om în mine?

Răspuns: Da, a existat un om și până la urmă am comis o crimă. Și prin asta l-am ucis.

Întrebare: Ce înseamnă că acest om a trăit în mine?

Răspuns: Înseamnă că deocamdată nu făcea nimic bun sau rău. Întrucât aici a venit o oportunitate de a reflecta asupra acestei stări — sunt om sau nu? — și am decis că nu merit deocamdată.

Întrebare: Și ce este „un om în mine”?

Răspuns: Aceasta este o mișcare superioară pur altruistă – de la mine în beneficiul celorlalți.

Comentariu: Cred că voi putea face asta, dar când va veni momentul și eu voi…

Răspunsul meu: Nimic.

Întrebare: Și asta se numește că ucid un om în mine însumi?

Răspuns: Da, dar atunci înțelegi că aici trebuie să te îndrepți către forța superioară, astfel încât să te transforme în acest fel și să poți crește cu adevărat un om în tine.

Întrebare: Înseamnă că aceasta este o condiție necesară – uciderea unui om din mine?

Răspuns: Da. Cel care nu se poticnește nu se ridică. Acesta este un adevăr cunoscut.

Întrebare: Vrei să spui că practic aceste „crime” se petrec constant în mine?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: „Ucid” un om, „ucid” din nou și mă mișc în acest fel?

Răspuns: Dacă te mişti. Dacă simți că ucizi.

Întrebare: Dacă simt că ucid, este un stres extraordinar și o traumă pentru mine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și încă o dată cresc un om, și din nou?

Răspuns: Și așa mai departe.

Întrebare: Ar fi grozav să te miști fără a ucide. Este posibil?

Răspuns: Dar cum te poți mișca?

Observație: Cu iubire.

Răspuns: Nu! Mișcarea se poate întâmpla doar dacă păşeşti pe tine ca pe o treaptă și te ridici. Apoi din nou te vezi acolo, pe jos, și calci din nou pe tine și te ridici.

Întrebare: La fiecare pas mă întind pe treaptă?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/21/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este cea mai importantă abilitate emoțională pe care să o dezvolţi unui copil?“

Prietenia. Nu este nimic mai important decât să fii cu prietenii. Prin aceasta, copiii dezvoltă apropierea cu alți copii, cum să vorbească între ei și să se conecteze și în general, construirea unor relații de prietenie ne permite să ne bucurăm de o viață mai fericită, mai echilibrată și mai calmă.

O prietenie este un tip diferit de relație față de una în care încercăm să-i depășim pe ceilalți și să ieșim numărul unu în societate. Prieteniile implică faptul că dezvoltăm conexiuni de iubire între noi, în timp ce abordarea individualistă a succesului ne cere să fim stresați în mod constant într-un mod de atac și apărare.

Astăzi, vedem din ce în ce mai mulți copii cu tot felul de probleme psihologice și psihiatrice și vedem cum aceste probleme mentale îi urmăresc până la vârsta adultă. Prin urmare, cea mai importantă abilitate emoțională și socială de dezvoltat la copii este prietenia, de a dezvolta un sentiment de încredere reciprocă și responsabilitate între toți, o stare în care cu toții am putea să închidem literalmente ochii și să ne simțim în pace.

Bazat pe videoclipul „Care este cea mai importantă abilitate emoțională pe care să o dezvolți unui copil?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Redeschiderea centralelor pe cărbune — Când ura învinge bunul simț ”

După zeci de ani de luptă pentru a găsi alternative ecologice la cărbune, Europa este forțată să se întoarcă la aceasta, după ce Rusia și-a redus exporturile de gaze ca răzbunare pentru sancțiunile Europei împotriva ei. În câteva săptămâni, ani de muncă au fost anulate. Deși se presupune că aceasta este o măsură temporară, nimeni nu poate spune când vor fi restabilite alimentările cu gaz. Și de ce s-au întâmplat toate acestea? Din cauza urii. Tehnologia este acolo, resursele sunt acolo, dar ostilitatea și dușmănia sunt și ele acolo, iar atunci când acestea sunt prezente, ele câștigă întotdeauna. Singurul lucru pe care trebuie să-l reparăm pentru a restabili prosperitatea este aversiunea noastră unul față de celălalt.

Acum, pentru că nu ne putem depăși ura, Rusia pierde bani pentru că a încetat să vândă gaze Europei. Și Europa pierde bani pentru că nu poate cumpăra gaz ieftin și va polua aerul pentru că va redeschide centralele pe cărbune.

De asemenea, există o abundență de semiconductori, dar unele companii au cumpărat stocuri din ele în avans, iar restul lumii se luptă pentru resturi. Drept urmare, prețurile cresc în întreaga lume, producția și livrările sunt întârziate puternic, iar țările care doresc să se protejeze de egoismul altor țări sunt forțate să înceapă să producă ceea ce au nevoie pentru ele, dacă pot.

Globalizarea a fost bună pentru noi. A furnizat provizii ieftine abundente de lucruri pe care nu le puteam produce noi înșine, sau cel puțin nu la un preț accesibil. Acum, fără alt motiv decât ura, umanitatea este dată înapoi cu zeci de ani, dacă nu cu secole, deoarece unele dintre cele mai avansate țări din punct de vedere tehnologic trebuie să aleagă între electricitate din cărbune sau deloc.

Și mai rău, aceeași ură provoacă o lipsă masivă de grâu. Ce se întâmplă dacă clima dintr-o anumită țară nu este potrivită pentru cultivarea grâului? Oamenii din acea țară vor fi forțați să apeleze la pâine de porumb sau la cartofi ca sursă de carbohidrați? Va trebui să treacă la o dietă bazată pe proteine ​​și să trăiască din carne?

Și dacă această criză se extinde în sectorul transporturilor? Criza semiconductorilor a afectat deja producția. Ce se întâmplă dacă și alte elemente esențiale sunt amânate? Ne-am întoarce la cal și trăsură? Chiar putem face asta?

Și cum rămâne cu medicina? Cum poate omenirea să furnizeze medicamente adecvate fără instrumente care sunt fabricate în întreaga lume și fără transport efectiv?

Dacă suntem înțelepți, vom folosi redeschiderea centralelor pe cărbune precum canarul din mină dacă vreți. Este un semn de avertizare că nu avem de ales decât să începem să cultivăm relații cu adevărat pozitive dacă dorim ca civilizația umană să supraviețuiască.

Putem face următorii ani pașnici și prosperi. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ne îndreptăm atenția de la curățarea aerului, a apei și a pământului, la curățarea inimii de ura față de celălalt. Ura poluează și ucide mai mult decât toți ceilalți poluanți la un loc.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sursele cabaliste spun că dacă însumăm plăcerea tuturor oamenilor de-a lungul istoriei existenței umane, atunci un gram de plăcere spirituală va fi mult mai mare decât plăcerea tuturor oamenilor care a existat vreodată pe Pământ. Cum poate fi aceasta?

Răspuns: Faptul este că un singur contact cu Creatorul acoperă toate celelalte tipuri de studiu, include absolut tot ceea ce o persoană ar fi putut să simtă vreodată.

Întrebare: Dacă da, atunci toată lumea ar trebui să fie nerăbdătoare să dezvăluie Creatorul acum?

Răspuns: Nu, nimeni nu are o asemenea dorință. Ne dorim ceea ce se presupune că există aproape de noi și ne atrage. Deși acest lucru nu pare să existe pentru noi și nici să nu ne atragă.

Întrebare: De ce Creatorul Însuși nu este interesat să Îl descoperim? De ce nu stârnește El această dorință în noi?

Răspuns: El o agită, dar treptat, pentru a ne păstra libertatea de voinţă .

Întrebare: Cel care Îl dezvăluie pe Creator experimentează în mod constant o asemenea plăcere?

Răspuns: Desigur. Este cea mai înaltă formă de plăcere care împlineşte complet o persoană. Și atunci se dezvăluie o nouă dorință, una goală. Deci o persoană se străduiește să o umple și pe aceasta. Astfel se avansează de la o mică plăcere la una din ce în ce mai mare, în modul de a dezvălui goliciunea din sine.

Dacă iei plăcerea tuturor furnicilor și o compari cu o plăcere umană, atunci o secundă de plăcere la nivel uman atunci când iubești pe cineva, să spunem un copil, este mult mai mare ca şi calitate decât toate plăcerile furnicilor la un loc. La fel este și cu Creatorul.

KabTV “Stări Spirituale” 6/7/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o zicală obișnuită conform căreia o persoană este răsplătită pentru faptele bune pe care le face în lumea aceasta în lumea următoare și invers, că dacă greșește, atunci este pedepsit pentru aceste acțiuni. Ce credeţii despre asta?

Răspuns: Acestea sunt toate concluziile oamenilor și desigur, există o bază pentru ele. Dar, în principiu este necesar să vorbim despre asta doar în următorul context: Dacă Creatorul este o putere veșnică superioară care ne controlează complet, atunci despre ce fel de răsplată și pedeapsă putem vorbi?

Este vorba doar de a permite unei persoane să se ridice la nivelul Creatorului cu ajutorul corectării. Numai în asta poate fi răsplătit sau pedepsit. Dar nu pentru că greșește, că nu aplică suficientă forță sau așa ceva, pentru că până la urmă, Creatorul este cel care l-a creat astfel.

Cum poți spune că ceva poate depinde de o persoană? La urma urmei, în orice întreprindere care se manifestă într-o persoană, Creatorul este primul.

Comentariu: Dar suntem creați în așa fel încât să nu simțim o putere superioară și prin urmare, avem libertatea de a alege .

Răspunsul meu: Se presupune că avem.

Comentariu: Chiar dacă „se presupune că”, eu așa simt. Rezultă că atât pedeapsa cât și recompensa sunt determinate în raport cu mine.

Răspunsul meu: Numai raportat la noi. Și doar în modul în care o acceptăm. Este ca și cum noi înșine creăm un astfel de mediu, astfel de condiții, în care discutăm: „Da, se presupune că există libertate de alegere aici și suntem în această libertate a voinței”.

Din KabTV “Stări Spirituale” 5/31/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→