Întrebare: Ce sunt tipurile de lumini?

Răspuns: Creatorul influențează creația în multe feluri. Există lumină directă, lumină reflectată și lumina înconjurătoare există lumină care vine de sus în jos și de jos în sus, care se dezintegrează în multe tipuri diferite de lumini.

Întrebare: Care este diferența dintre lumina directă și cea înconjurătoare?

Răspuns: Creația simte lumina directă ca venind direct de la Creator și lumina înconjurătoare ca acțiunea Creatorului asupra ei prin metode externe, prin unele fenomene sau persoane.

KabTV „Stări spirituale” 7/19/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Este scrisă o poveste de dragoste emoționantă, a doi tineri de douăzeci și doi de ani; le știm chiar numele: Jess Peak și Joe Matthews. A început acum 20 de ani într-o creşă și a continuat prin grădiniță. La vârsta de patru ani, Matthews a cerut-o în căsătorie pe Peak și au avut o nuntă simulată. După grădiniță, acești doi copii britanici au mers la școli diferite și au pierdut contactul.

Și acum brusc, după 14 ani, s-au întâlnit pe o rețea de socializare și și-au dat seama că au așteptat această întâlnire toată viața. Sunt la fel de fericiți împreună ca și la creşă și la grădiniță. Ei plănuiesc astăzi cu bucurie nunta. Despre asta se vorbește pe rețelele sociale. „Aceasta este într-adevăr iubire!”

Răspunsul meu: Ce fel de iubire este aceasta? Nu au fost împreună.

Comentariu: Nu s-au văzut, dar au păstrat acest dor unul pentru celălalt.

Răspunsul meu: Ei bine, acest lucru este adevărat. Lucrurile care se întâmplă în copilărie lasă impresii grozave.

Întrebare: Acum se căsătoresc. Ei spun că cel mai probabil această nuntă, această legătură, va fi o garanție că vor avea o viață lungă și fericită. Ce părere aveți despre această concluzie?

Răspuns: Există o carte care începe cu cuvintele: „Rareori ne căsătorim cu prima noastră iubire”.

Întrebare: Să presupunem că rareori ne căsătorim cu primele noastre iubiri. Dar dacă o facem, este aceasta o garanție?

Răspuns: Nu. De obicei trecem prin multe, multe greșeli, încercări, întâlniri, divorțuri și despărțiri. Și apoi, la o vârstă mai aproape de sfârșit decât de început, întâlnim pe cineva și începem să apreciem [această conexiune].

Desigur, ea nu mai este aceeași fetiță cu fundițe și tu nu ești același băiat. Ideile lor despre conexiune, apropiere și relații sunt total diferite acum. Așa funcționează de obicei.

Întrebare: Credeţi că până nu trec prin momente grele în suișuri și coborâșuri împreună, nu putem spune nimic?

Răspuns: Nu! Numai din distrugere se poate învăța. Asta explică de ce o persoană care nu a trecut niciodată prin suișuri și coborâșuri nu este capabilă să aprecieze lucrurile. Nu va prețui o relație.

Întrebare: Deci, spuneţi că sunteţi în favoarea unui sentiment de distrugere într-o conexiune între oameni? De parcă totul se destramă?

Răspuns: Desigur. Este crucial ca ei să experimenteze astfel de sentimente, astfel încât să-și protejeze relația și să nu o lase să ajungă la asta.

Întrebare: Dar va continua să atârne asupra lor, nu?

Răspuns: Desigur! Sunt doi egoisti! Cum pot ei să taie egoismul din ei înșiși și să devină atât de dulci? Este imposibil. Ne întâlnim, ne învățăm lecțiile, ajungem la disperare și înțelegem cum să ne construim o viață în care ne străduim doar pentru relații bune. Nu mai trebuie să fim în relații proaste așa cum obișnuiam în tinerețe, apoi în relații bune și așa mai departe; avem nevoie doar de cele bune.

Întrebare: Dar suișurile și coborâșurile prin care trecem la o vârstă fragedă ne conduc la asta?

Răspuns: Desigur! Fără ele, nu există nimic. Trebuie să acumulați un arsenal de diverse senzații și stări negative și abia atunci le puteți evita.

Comentariu: Este interesant. Depozitați armele, luptați și apoi le aruncați brusc deoparte.

Răspunsul meu: Acesta este modul în care va funcționa pentru umanitate.

Comentariu: Adică, omenirea acumulează diverse arme și apoi…

Răspunsul meu: Va înțelege că trebuie să fie aruncate deoparte.

Întrebare:: De aceea au loc acum toate războaiele și alte necazuri? Acumularea de arme are loc și din acest motiv?

Răspuns: Totul este doar din acest motiv. Nu poate exista bine fără recunoașterea răului. Nici în viața privată și nici în lumea generală.

Întrebare:: Ce sfat ați da, dacă acești tineri v-ar asculta?

Răspuns: Nu știu dacă au acumulat suficientă suferință și așteptări sau dorinţa de a-l aprecia pe celălalt, de a arăta în fiecare minut că îi iubești, de a avea grijă de el, de a-l plăcea așa cum este și așa mai departe. Cu alte cuvinte, trebuie să aibă calități, impresii din viață, care pur și simplu nu există la o vârstă fragedă.

Acumularea acestor impresii trebuie să aibă loc pe parcursul vieții lor. Dacă ar exista o astfel de injecție pentru a obține o înțelegere instantanee, pentru a vedea lucrurile așa cum sunt, am trăi fericiți. În schimb, divorțăm, uneori de mai multe ori. Și numai după aceea, eventual, putem crea relațiile potrivite.

Comentariu: Care este sfatul dumneavoastră pentru tinerii și fetele care intră într-o viață împreună cu sentimentul că totul va fi bine și vor trăi împreună pentru totdeauna?

Răspunsul meu: Trebuie să aibă conversații foarte, foarte lungi și sâcâitoare între ei. Să spună orice crede fiecare dintre ei, ca doi exploratori. Și treptat vor putea ajunge la o stare în care se vor explora reciproc pe ei înșiși și unul pe altul.

Atunci viața devine interesantă; se transformă în cercetare: cum ne putem face relația diferită, să o schimbăm cumva, să ne apropiem. Și dacă da? Dacă este diferit? Ce se întâmplă dacă încearcă în mod constant să-și descopere calitățile, sentimentele și relația lor cât mai vibrantă cu putință? Chiar dacă oamenii se gândesc la astfel de lucruri și le realizează, ele vin abia după aproximativ 50 până la 60 de ani.

Va veni vremea în care oamenii vor trăi astfel. Dar îi putem învăța despre asta! Acest lucru trebuie spus: putem instrui acești tineri cum să devină cercetători. Putem, ca să spunem așa, să-i „îmbătrânim” învățându-i. Ei pot câștiga experiență practică.

Întrebare:: Chiar înainte de a se uni împreună? Îi pregătim pentru această viață?

Răspuns Da, desigur. Și atunci vor vedea singuri cum să acționeze într-un fel sau altul.

Întrebare:: Deci, spuneți că tinerii ar trebui să vină la nunta lor și să-și înceapă viața ca bătrâni?

Răspuns Da, în interior. Desigur. Vrei ca ei să descopere cine sunt cu adevărat prin propria experiență? Nu.

Trebuie să vină cu experiență de comunicare! Ca și cum interacționează psihologic. Acest lucru le va oferi încredere că vor putea depăși tot felul de provocări, să se apropie și să transforme aceste probleme într-un contact mai mare.

Comentariu: Frumos! Vorbim despre un laborator științific.

Răspunsul meu Da. Lumea are mare nevoie de asta!

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/27/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eram stăpânul absolut al vechii mele haine. Am devenit sclavul celei noi („Regret pentru vechiul meu halat sau Un avertisment pentru cei care au mai mult gust decât avere”, Denis Diderot).

Întrebare: Filozoful Diderot și-a petrecut aproape toată viața în sărăcie și nu i-a păsat prea mult de averea materială, dar a primit deodată în dar un halat roșu. Era un halat frumos roșu, din satin! Curând după aceea, a observat că scaunul lui era vechi și din paie; prin urmare, l-a schimbat într-un scaun frumos din piele. Deodată, a văzut și că biroul lui era ponosit. Așa că firesc, l-a înlocuit cu o masă mare și superbă. Nu mult timp după aceea Diderot s-a îndatorat.

Chiar trebuie să ne trăim viața în haine vechi pentru a înțelege asta?

Răspuns: În general, da. Și ce este rău în a-ți trăi viața așa cum este, a nu-ți investi toată energia în lucruri externe? De ce ți-ar păsa de ele?

Dacă vorbim despre copii sau alte creaturi vii, chiar și pisoi sau alte animale, aceasta este o poveste cu totul diferită. Dar dacă este mobilă sau ceva material…

Comentariu: Dar omul vrea să se îmbrace bine. Este în natura lui.

Răspunsul meu: Dacă circumstanțele externe nu îl forțează, atunci, în virtutea circumstanțelor sale interne, el poate continua să trăiască așa cum era.

Întrebare: Într-un halat vechi?

Răspuns:: Desigur.

Comentariu: Atunci nu există nici un progres. Uite, totul în jurul nostru este despre cumpărarea unei case noi, să fii bine îmbrăcat,să ții pasul cu stilurile.

Răspunsul meu: Ai nevoie de totul pentru a-ți urmări obiectivele în mod confortabil, asigurându-te în același timp că nu devii sclavul bunurilor tale sau al vremurilor în care trăim – un sclav al mediului tău.

Și tot timpul nostru liber ar trebui să fie dedicat „sinelui nostru iubit”.

Întrebare: Deci, așa ar trebui să trăim?

Răspuns:: Da. De ce ar trebui să lucrez pentru un halat, un birou sau ceva de genul acesta?

Comentariu: Spuneţi: nu-ți irosi viața, stai în vechea ta haină și ai grijă de tine.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi când spuneţi: „Ai grijă de tine?”

Răspuns:: Fă ce vrei. Fă ceea ce consideri important. Adică ceea ce crezi tu că este important și nu ceea ce cred amicii tăi.

Întrebare: Deci, sfatul dvs. este să te oprești?

Răspuns:: În loc să te oprești, nu intri niciodată în astfel de capcane. Nu te ataşa de ea.

Întrebare:: Indiferent cât de mult îmi doresc aceste lucruri în interior, nu?

Răspuns:: Ar trebui să fie un obiectiv al etapei de dezvoltare umană de bază, adică nivelul animal al unei persoane să nu urmeze alte obiective, obiceiuri și așa mai departe. Trăiește pentru tine! Deși pare a fi egoist. Și așa vei trăi pentru alții: pentru un lucrător în lemn, pentru un dulgher, pentru un designer de modă și așa mai departe.

Întrebare: Tocmai aţi dat o formulă foarte egoistă: trăiește pentru tine și nu pentru alții.

Răspuns:: Alegeți un scop! Și trăiește pentru asta. Oamenii trebuie să-și valideze calea, să o direcționeze și să o modeleze astfel încât să nu facă rău nimănui, inclusiv lui însuși. Cam asta este.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/27/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Până când nu ajungem la o garanţie reciprocă pe baza „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, nu vom primi Tora. Iar Tora este lumina care este îmbrăcată în dorința creată de Creator. În principiu, legea globală „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este legea principală a universului, care va împlini ca fiecare să descopere întregul univers în sine.

Să încercăm să nu uităm de el și să ne asociem treptat cu el.

Din Convenția „Arava” în Europa — Lituania 2022, Lecția 2, 7/24/22

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este forța elevatoare a unei melodii cabaliste (Nigun)? Când cântăm împreună, cât de mult ne ridică?

Răspuns: Nu este vorba despre melodie, ci despre cât de tensionate sunt inimile voastre. Deci melodia în sine nu contează. Este important doar să vrem să exprimăm în ea cât de mult ne încordăm inimile și le punem împreună.

Melodia este bună pentru că este ușor de înțeles. Acesta este un limbaj comun pentru toată lumea. Nu se poate exprima în cuvinte. Și notele sunt aceleași pentru toată lumea.

Din lecția a 2a Convenția „Arava” în Europa – Lituania 2022, 7/24/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este complet îndepărtată de Infinit, mai departe de toate lumile.

De aceea este atât de corporală și total materializată

Deși este punctul de mijloc în interiorul tuturor cercurilor.

(Ari, Arborele Vieții)

Am tradus această poezie a lui Ari, care începe cartea Arborele vieții, din ebraică în rusă în urmă cu aproximativ 45 de ani, pentru a le prezenta oamenilor și a le atrage atenția asupra modului în care un Cabalist din secolul al XVI-lea scrie despre felul în care simte natura spirituală.

Mai mult, aceasta nu este o traducere literală, ci o adaptare a ceea ce am înțeles atunci din cartea lui Ari. Sensul însă, este păstrat complet.

Întrebare: Cum poate folosi cineva acest poem pentru progres spiritual?

Răspuns: Cu greu am auzit feedback de la cineva.

Întrebare: Aţi studiat această poezie cu profesorul dvs. sau cu altcineva?

Răspuns: Nu. Niciodată și cu nimeni. Totul este conform propriilor mele idei, sentimente și percepții.

Întrebare: De ce? La urma urmei, aceasta este o parte din cartea Arborele vieții (Etz Chaim)?

Răspuns: Da, acesta este începutul celei mai importante cărți despre Cabala după Cartea Zohar. Dar nu am studiat Arborele Vieții al lui Ari în sine, ci un comentariu la această carte, care se numește Studiul celor zece Sefirot.

Întrebare: Ați recomanda începătorilor să citească această poezie pentru o impresie generală?

Răspuns: Cred că această poezie în general, dă o idee despre lumea superioară, atrage oamenii. Aș recomanda introducerea acestuia în programul de predare a Cabalei.

Fără să simțim unele dintre fragmentele sale, nu putem avansa. Uneori se dezvăluie în noi acest gol și, datorită sentimentului de foame spirituală, deja ne îndreptăm spre țel.

Credeţi-mă, este necesar. Altfel, nu ne vom clinti! La urma urmei, suntem egoiști. Pentru a nu rămâne în vid, și anume pentru a ne împlini, trebuie să simțim că suntem în vid.

Mult noroc!

KabTV “Stări Spirituale” 7/5/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Este timpul de a fi împreună ”

De ce se simte din ce în ce mai mult ca și cum omenirea este bătăușul din cartier? Între națiuni, în relațiile personale, cu colegii de muncă, între colegii de la școală și față de natură, suntem la fel de stângaci ca un elefant într-un magazin de porțelanuri, spargem tot ce atingem și lăsăm în urmă o mizerie haotică. Există un motiv pentru asta: lumea din jurul nostru se schimbă. În timp ce suntem prinși în mentalitatea de a trebui să muncim doar pentru noi înșine și că dacă suntem slabi, alții ne vor mânca, viața și-a dezvăluit natura conectată și ne arată că dacă acționăm singuri, eșuăm. Realitatea a dat startul erei de a fi împreună, iar dacă vrem să reușim, va trebui să ne adaptăm.

În această nouă eră, nu putem reuși singuri. Puterea oamenilor nu vine din propriile abilități, ci din capacitatea lor de a se conecta și de a colabora cu ceilalți.

Când ne gândim la colaborare, adesea ne gândim că trebuie să facem compromisuri și să renunțăm la lucrurile pe care le-am dori pentru a menține o conexiune. Nu mai este cazul. Dimpotrivă, noua unitate cere să ne folosim toate abilitățile, talentele, ideile și aspirațiile. Cu toate acestea, le vom folosi mai degrabă pentru binele comun decât pentru al nostru.

În prezent, ne folosim abilitățile pentru propriul beneficiu și pentru a preveni pe alții să ne rănească sau să ne depășească. Acest lucru ne pune într-un război constant cu ceilalți. Drept urmare, anulăm frecvent ideile bune și punctele forte ale celuilalt, ele le anulează adesea pe ale noastre și ajungem cu toții obosiți, epuizați, cu potențiale neîmplinite, iar întreaga societate pierde.

Când ne folosim avantajele individuale pentru binele comun, ne sporim reciproc calitățile, ne îmbunătățim realizările și facilităm realizarea potențialului celuilalt. Toată lumea beneficiază de asta. Ne simțim împliniți, încrezători, bineveniți în mediul nostru social, iar întreaga societate beneficiază de contribuțiile noastre. Energia pe care o cheltuim pentru autoapărare este orientată spre dezvoltare, iar realizările ne îndeamnă să dăm și mai mult din noi colectivului.

Singurul lucru care ne oprește să trăim în această societate de vis este ego-ul nostru încăpățânat. Atât timp cât îl lăsăm să conducă, va continua să ne distrugă și să ne demoleze societatea. În cele din urmă, va distruge totul și ne vom da seama că nu avem de ales decât să renunțăm la ego-ul nostru.

Dacă ne dăm seama de acest lucru acum mai degrabă decât mai târziu, ne vom scuti de acea perspectivă tristă și ne vom aduce viitorul în prezent. Dacă ne ajutăm unii pe alții să ne ridicăm deasupra noastră, vom putea face acest lucru, pentru că în era de a fi împreună, chiar și ridicarea deasupra egoului este posibilă doar dacă lucrăm împreună.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Sincronia ciudată dintre noile vremuri și cabaliștii revoluționari ”

Săptămâna aceasta, comemorăm aniversarea trecerii în neființă a marelui cabalist Isaac Luria, cunoscut sub numele de Sfântul ARI. Prin urmare, este un moment bun pentru a reflecta la o sincronie ciudată între sosirea sa și evenimentele globale ale vremii sale. Cu toate acestea, înainte de a vorbi despre ARI ar trebui să vorbim despre fondatorul înțelepciunii Cabala ca atare, rabinul Shimon bar Yochai, cunoscut și sub numele de Rashbi.

Rashbi, autorul Cărții Zohar, cartea fundamentală a Cabalei, a trăit într-un punct critic în istoria omenirii. El a trăit în secolul al II-lea e.n., la scurt timp după ruinarea celui de-al Doilea Templu și exilarea poporului Israel din Ierusalim și dispersarea lui în întreaga lume.

Acea perioadă, primele secole ale Erei Creştine, a fost o perioadă de transformări globale radicale. Lumea trecea de la păgânism la monoteism. Roma era în declin treptat, împreună cu panteonul său de zei, iar o religie în curs de dezvoltare care a devenit cunoscută sub numele de Creștinism, își accelera expansiunea. Acea perioadă a văzut de asemenea, diminuarea culturii grecești și începutul unei epoci mai întunecate în istoria omenirii: Evul Mediu.

Când Evul Mediu s-a încheiat și a început o renaștere cunoscută sub numele de Renaștere, a apărut și un nou cabalist cu învățături revoluționare – Isaac Luria, sau ARI, care a trăit la mijlocul secolului al XVI-lea. Tot atunci a început să se răspândească Renașterea în toată Europa. A fost și perioada în care Martin Luther a trăit și a răspândit ideile sale. Aceste două mișcări revoluționare, Renașterea și protestantismul, au schimbat lumea pentru totdeauna. Cabala lurianică, numită după Isaac Luria, The ARI, a fost la fel de revoluționară; a schimbat modul în care cabaliştii au studiat şi predat Cabala şi a deschis calea pentru explicarea ei într-o manieră pe care lumea o poate înţelege.

Al treilea mare cabalist care a trăit într-un moment crucial al istoriei a fost Rav Yehuda Ashlag, cunoscut sub numele de Baal HaSulam. El a trăit ambele războaie mondiale și a avertizat despre un iminent genocid al evreilor cu ani înainte ca acesta să se întâmple. De asemenea, a trăit pentru a vedea înființarea Statului Israel și apariția blocurilor sovietic și american.

În scrierile sale, Baal HaSulam a scris comentarii ample și clare despre scrierile celor doi predecesori ai săi, Cartea Zohar a lui Rabbi Shimon bar Yochai și scrierile lui ARI. El este cel care a făcut Cabala cu adevărat accesibilă tuturor și care a fost pionier în răspândirea înțelepciunii Cabala în întreaga lume.

Deși nu văd o legătură directă între sosirea cabaliștilor revoluționari și apariția transformărilor ideologice, religioase și culturale în lume, există totuşi o conexiune între cele două, în sensul că ambele exprimă apariția unei schimbări evolutive în umanitate. Lumea se schimbă în expresia sa fizică, iar Cabala se schimbă în expresia sa spirituală, dar ambele procese demonstrează apariția unei noi faze în evoluția umanității. Prin urmare, deși se întâmplă simultan, ele nu sunt derivate una din alta.

Sincronia ciudată dintre sosirea noilor vremuri și apariția cabaliștilor revoluționari este creată nu pentru că sunt conectate una cu cealaltă, ci pentru că ambele sunt legate de aceeași sursă, motorul realității, Forța creatoare a dăruirii care generează totul, susține totul și dezvoltă totul până la scopul său final: unitatea completă a tuturor lucrurilor, legate între ele prin fire de dăruire și iubire reciprocă într-o unitate totală.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Redefinirea fericirii şi siguranţei ”

Pentru mulți oameni fericirea este un sentiment că sunt iubiți, acceptați și în siguranță în mediul lor social. Ne simțim în siguranță atunci când avem o imagine pozitivă a viitorului. Un sentiment optimist cu privire la viitor ne oferă un motiv de a trăi. Dacă îl pierdem, devenim abătuți și uneori chiar sinucigași. Viitorul este mai important pentru noi decât prezentul; luminează sau întunecă prezentul, așa că este vital să înțelegem cum să construim un viitor sigur, înconjurat de iubire și prietenie.

În prezent, pentru a ne simți în siguranță, ne înconjurăm cu polițe de asigurare, fonduri de pensii și altele asemenea. Dar la sfârșitul zilei foarte puțini oameni se simt calmi și în siguranță când vine vorba despre viitor.

În trecut, unitatea familială era o sursă atât de iubire cât și de siguranță. Astăzi, legăturile de familie sunt atât de destrămate încât nu ne mai putem baza pe ele în momente de nevoie. Ne simțim singuri, trăim într-o epocă a înstrăinării și a izolării.

În loc să fim legați de o familie iubitoare, astăzi suntem legați de întreaga lume. Umanitatea a devenit o rețea globală în care toată lumea se simte conectată, influențându-se reciproc și dependentă unul de celălalt. Este ca și cum omenirea stă într-o barcă, plutind peste apele furtunoase; suntem dependenți unul de celălalt pentru supraviețuirea noastră, dar nu ne putem suporta și nu dorim ca ceilalți de la bord să trăiască. Într-o astfel de stare, bineînțeles că ne simțim nesiguri și neiubiți.

O astfel de stare ne poate face să vrem să renunțăm, dar o putem vedea și ca pe o provocare, o trambulină pentru următorul nivel în dezvoltarea noastră. Pentru a face asta, trebuie să inversăm interdependența negativă care ne-a fost impusă de realitate într-una pozitivă, precum legăturile de familie pe care le simțeam.

În astfel de relații nu vrem să ne anihilăm unii pe alții. Dimpotrivă, vrem să ne susținem și să ne ajutăm unii pe alții. Prin crearea unui sistem reciproc în care toată lumea îi ajută pe ceilalți, creăm o societate în care toată lumea are grijă de toți ceilalți și începem să generăm sentimente de iubire și siguranță la nivel social. Acest nivel este mult mai plin de satisfacții decât să fii iubit de doar câțiva membri ai familiei; este o cu totul altă percepție a societății, un sentiment de apropiere de toți oamenii. Este fericirea la un nivel nou, mai profund și mult mai puternic.

Într-o stare în care toți membrii societății se simt apropiați unul de altul, fiecare contribuie cu abilitățile sale pentru binele comun și se bucură de contribuțiile tuturor celorlalți. Societatea devine un corp ai cărui membri sunt celulele și organele sale: fiecare dintre ele are funcția sa unică, dar toate lucrează spre același scop, cu aceeași dăruire și iubire absolută.

Suntem deja interconectați și interdependenți. Nu putem întrerupe conexiunile, așa că singura noastră alegere este să mergem înainte. Din moment ce rezistăm acestui proces, ne simțim din ce în ce mai speriați și singuri într-o lume în care suntem dependenți de inamici. Dacă îmbrățișăm procesul, ne vom simți, așa cum tocmai am descris, ca niște celule care lucrează în armonie pentru bunăstarea corpului, simțindu-ne în siguranță și iubiți de toți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Universuri paralele în Israel ”

Recent, pare că israelienii trăiesc în universuri paralele. Toată lumea pare să aibă propria sa percepție a realității și oricine are opinii diferite este privit drept miop, eronat, ignorant sau pur și simplu prost. Guvernul a fost dizolvat din cauza unor astfel de dezacorduri; poliția și procurorul general al țării sunt acuzați de corupție și nimeni nu știe pe cine să creadă; Fostul prim-ministru al Israelului este judecat, iar relatările din presă sunt atât de contradictorii încât ai crede că raportează procese care nu au legătură; mass-media în ansamblu a pierdut încrederea publicului și fiecare parte consumă doar știrile care corespund opiniilor lui. Drept urmare, lumile în care trăiesc israelienii par complet neînrudite și deconectate, într-adevăr universuri paralele

Cu toate acestea, aceste universuri există în același spațiu și prin urmare se ciocnesc frecvent între ele. Ciocnirile perpetue au slăbit societatea israeliană până la punctul în care se dezintegrează din interior. Absența totală a solidarității face pe fiecare să-și ia drumul, indiferent de ceilalți, și fiecare crede că numai partea lui are dreptate și cealaltă greșeşte. Și pe măsură ce oamenii se comportă aşa la fel și partidele, până când întreaga structură se dărâmă.

Statul evreiesc este diferit de alte țări, deoarece evreii sunt diferiţi de alți oameni. Fiecare dintre noi poartă în el forțe, dorințe și discernăminte contradictorii, egale cu cele ale unei întregi națiuni. Prin urmare, singura modalitate de a ne împăca și de a ne conecta este să facem concesii reciproce. Atât timp cât evităm, alunecăm mai aproape de dizolvarea completă și ireversibilă. În vara anului 70 e.n., în această perioadă a anului, ni s-a întâmplat un dezastru teribil. Acum ne apropiem de o reluare a acelei tragedii.

Din momentul în care am început să ne străduim să restabilim un stat evreiesc în țara Israelului, am început să simțim că suntem închiși într-o cușcă cu oameni pe care nu îi putem suporta. Suntem ca niște fiare sălbatice, care se macină una pe cealaltă, în timp ce dușmanii noștri așteaptă bucuroși să ne terminăm unul pe altul sau să alergăm spre asta.

Chiar dacă încercăm să împărțim țara în mai multe țări mai mici, în care oamenii sunt mai mult sau mai puțin de acord unii cu alții, tot nu va ajuta. Împărțirea nu este doar între noi; este în noi! Trebuie să redevenim întregi la fel de mult cum trebuie să refacem întreaga societate Până când nu înțelegem cine suntem ca popor, ca popor evreu, ce trebuie să facem ca evrei și să acceptăm că trebuie să ne îndeplinim chemarea, nu vom face pace unii cu alții, cu atât mai puțin cu alte națiuni.

Evreii au avut întotdeauna dezacorduri. Universuri paralele au existat între noi și în interiorul nostru încă de la începutul naturii noastre. Ele nu pot fi anulate și nici nu ar trebui. Ne-au fost date; sunt inerente naturii noastre și prin urmare, nu pot fi revocate. Sarcina noastră nu este să le facem să dispară, ci să construim deasupra acestor rupturi astfel de legături de iubire care să fie mai puternice decât prăpastia care ne desparte și să ne întărească structura ca națiune.

Conexiunea și unitatea poporului Israel sunt foarte diferite de cele ale altor națiuni. Alte națiuni mențin unitatea menținând asemănarea vederilor, culturii sau credinței. Evreii pe de altă parte, mențin solidaritatea, dacă reuşesc prin înțelegerea vitalității contradicțiilor, îmbrățișând conflictele ca un impuls pentru a promova legături mai puternice și construind o conexiune mai puternică tocmai pentru că trebuie să depășească un decalaj mai profund decât simte orice altă națiune.

Este o conexiune nefirească, o iubire creată de om care provoacă ura naturală pe care natura a instalat-o în noi pentru oricine este diferit de noi. Cu toate acestea, tocmai această conexiune este cea care ne face puternici, care construiește o nouă națiune bazată pe alegerea liberă a oamenilor de a se uni mai presus de ura lor.

Această unicitate este secretul robusteții și durabilității poporului Israel. Înțelegerea modului de a forma o astfel de conexiune este înțelepciunea secretă pe care națiunea noastră trebuie să o predea lumii, iar incapacitatea noastră de a o face este motivul pentru care atât de mulți oameni îi urăsc pe evrei.

Universurile paralele care există între evrei și în interiorul nostru nu vor dispărea niciodată și nici nu ar trebui să dispară. Dar când evreii învață să construiască punți de iubire între realitățile lor paralele, ei vor găsi pacea și fericirea, iar lumea o va găsi împreună cu ei.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→