Discuții despre treptele scării, Partea 235

Cum ne putem aminti gândul corect în timpul studiului?

Acest lucru necesită pregătire. În timpul studiului propriu-zis, cu siguranță nu ne putem aminti brusc gândul corect dacă nu am avut deja această intenție în prealabil. Aceasta deoarece știm deja, din încercări și eșecuri repetate, că în timpul studiului nu suntem capabili să ne orientăm în mod adecvat.

Atunci începem să ne îngrijorăm: „Și astăzi, și mâine voi sta aici fără niciun folos; oare ce va ieși din asta?” Încă înainte de studiu, începem să ne gândim la ceea ce ni se va întâmpla în timpul acestuia. Această preocupare de dinaintea studiului ne pregătește să gândim corect pe parcursul lui.

Acest lucru este posibil dacă pur și simplu ne antrenăm în acest sens. Nu se întâmplă rapid. Trebuie să facem multe lucruri într-o manieră foarte simplă, fără complicații, aidoma „boului la jug și măgarului la povară”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre o perspectivă din interiorul Kliului (vasului) și o perspectivă din punctul de vedere al Creatorului?

Răspuns: Începi să te privești ca pe o ființă creată. Înainte de aceasta, nu poți face un asemenea lucru. Dobândești o anumită măsură de perfecțiune și eternitate, în raport cu ceea ce nu există în creație. Nu știu cum să exprim acest lucru. Nu există cuvinte.

Întrebare: Care este diferența în ceea ce privește abordările sau măsurătorile acestor categorii?

Răspuns: Diferența constă în faptul că atunci, primești un sistem de referință durabil, etern. Ieși din cadrul timpului. Nu mai resimți lipsuri în interiorul tău. Nu mai simți limitările de timp, spațiu sau împlinire. Toate limitările Kliului dispar. Este un mod diferit de a gândi, dincolo de granițele timpului, mișcării și spațiului. Rabaş explică acest lucru prin conceptele de „lume”, „an”, „suflet” – adică spațiu, timp, mișcare.

Dar ce vreau să spun? În ciuda faptului că, într-un fel, ieși și te privești din perspectiva Creatorului, totuși nu ieși din propriul tău Kli. Iar această simțire există în interiorul Kliului tău.

Așadar, ce înseamnă „să privești din perspectiva Creatorului”? Nu părăsești niciodată Kliul tău. Pur și simplu ai dobândit calitățile Sale în interiorul dorinței de a primi, și pornind de la aceste calități ale Sale, privești restul dorinței de a primi – partea care încă nu a fost corectată. Atunci, în interiorul Kliului tău, coexistă – într-un fel – o parte a Creatorului și o parte a creației. Însă noi nu ieșim niciodată în realitate, din Kli-ul nostru.

Cu alte cuvinte, totul se află în interiorul dorinței de a primi: atât simțirea Creatorului, cât și gândurile Creatorului, în măsura în care le percepem.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om dorește să urce de la o treaptă la alta, el caută posibilitatea unei dăruiri mai mari, opusă primirii. Pe de altă parte, trebuie să-și creeze o imagine în care acolo există mari plăceri. Cum se îmbină acestea?

Răspuns: Cum poate omul, prin intermediul imaginii pe care și-o reprezintă în „linia dreaptă”, să reziste „liniei stângi”?

Prin urmare, nu stăm în fața Creatorului ca un singur om; dimpotrivă, avem un mediu care ne poate trage fie spre stânga, fie spre dreapta. Se spune că cel care alege constant mediul mai bun – adică unul care se află „pe partea dreaptă” – își scurtează calea prin propria alegere liberă.

Acum două săptămâni m-am întors din America de Nord. Dacă m-ați întreba dacă am fost acolo și ce am făcut, deja nu-mi mai amintesc. Atât de multe s-au întâmplat de atunci. Fiecare zi este atât de densă: înainte de sărbători, după sărbători… Vedeți ce comprimare a timpului are loc pentru noi?

Pentru un om din exterior, totul este complet diferit. Pentru el, câțiva ani trec aproape la fel. Însă pentru noi, comprimarea timpului nu este o simplă compresie mecanică, ci o comprimare a timpului spiritual, a timpului de dezvoltare.

Oamenii nu înțeleg acest lucru. Unii stau aici cinci ani și cred că nu au câștigat nimic din asta. Ei nu știu că, în acest timp s-ar putea să fi parcurs șapte sau opt cicluri. Vorbesc fără exagerare. Pur și simplu nu simțim ceea ce ni se întâmplă. De fapt, clarificarea corectă este cea care mă va ajuta să construiesc ceva ce mă va trage din linia stângă în linia dreaptă.

În realitate, mă aflu constant în linia stângă; trăiesc în pasiuni, dorințe și gânduri diverse. Totul aparține liniei stângi. Cum pot construi un astfel de magnet pe partea dreaptă, încât să fie mereu mai puternic decât atracția liniei stângi, și să primesc ceva și mai mare în linia stângă, astfel încât să oscilez constant între ele? Tocmai frecvența acestor tranziții determină progresul.

Există o poveste: un discipol îi spune învățătorului său că înainte de rugăciune, a avut o cădere. Iar învățătorul îi răspunde că, în decurs de zece minute, el a avut patru sute de astfel de căderi. Înțelegi oare în ce ritm lucrează un om? Prin câte stări trece și pe câte le analizează? Însă, pentru unii, acest lucru se întâmplă o dată la câteva generații sau o dată la câțiva ani. Există o astfel de oscilație lentă, o mișcare de du-te-vino.

Și chiar și noi trecem prin perioade în care, dintr-odată, simți că timp de două sau trei luni ești ca și mort; nimic nu se schimbă. E ca și cum ai călători undeva, dar pe parcurs nu se întâmplă nimic.

Când am ajuns la Rabaş, eram foarte agitat, comparativ cu starea mea de acum. Îi puneam întrebări asemănătoare cu ale tale, dar nu atât de blând. Atunci el mi-a spus: „Pe calea noastră este nevoie de o răbdare imensă și sper că vei reuși să reziști”.

M-am întrebat: „Cum voi rezista dacă e nevoie de și mai multă răbdare? Căci eu deja explodez, practic îmi ies aburi pe urechi”. Este imposibil de descris. Rațional, e imposibil să-ți imaginezi cum poate fi îndurat așa ceva. E nevoie de răbdare. Dar și aceasta vine de Sus.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există încă mariaje solide. De exemplu, eu sunt căsătorit de 38 de ani. Dumneavoastră vă apropiați deja de nunta de aur.

Răspuns: Într-adevăr. Dar viața mea se împarte între soție, copii și grupul meu. Nici aceasta nu este o viață obișnuită. Nu pot servi drept exemplu. Mai ales având în vedere trăsăturile mele naturale.

Dar divorțul… nici nu l-am luat în calcul vreodată. Nu m-am gândit niciodată că aș putea divorța și să-mi părăsesc soția și copiii. Nu. Am cumpărat un apartament și l-am trecut pe numele soției. Este doar pe numele ei, nu al meu. Nu dețin absolut nimic! Serios.

M-am îngrijit de copii astfel încât toți să aibă cele necesare, să primească o educație, o locuință și tot restul. Căsătoria este obligatorie! Astfel am putut să-mi fac treaba în liniște. Asta e tot; acestea sunt lucrurile cele mai importante.

Dacă ai copii, trebuie să ai grijă de ei. Copiii sunt cei mai importanți.

Întrebare: Este divorțul un dezastru? Copilul simte că nu mai are tată sau mamă.

Răspuns: Copilul suferă din cauza absenței oricăruia dintre părinți! Mamă sau tată. Desigur, absența mamei este mai gravă. Dar și cea a tatălui este dureroasă. Își lasă amprenta. Asta nu se iartă!

Copiii percep plecarea tatălui ca pe o trădare, ca pe un divorț de ei înșiși. Și nu uită asta. Nu pot. Adică, ei simt că tata *pe mine* m-a părăsit. Iar asta, desigur, este foarte greu.

Întrebare: Dar dacă dragostea a dispărut?

Răspuns: Ce dragoste?

Comentariu: Oamenii spun: „Dragostea s-a dus”. Așa se justifică ei.

Răspunsul meu: Unde s-a dus? Nu înțeleg acest cuvânt. Știu un singur lucru: dacă oamenii trăiesc împreună, dacă sunt oameni normali, dacă dau dovadă de o oarecare înțelegere și bună-cuviință, pot crea condiții în care să se simtă confortabil împreună. Nu neapărat minunat, nu neapărat fericiți, dar confortabil unul cu celălalt.

Întrebare: Așadar, formează o alianță de conveniență?

Răspuns: Desigur! Și ce este căsătoria, la urma urmei? O gospodărie comună! Atunci când crezi că vă puteți susține și ajuta reciproc și ești mulțumit de acest lucru. Asta este prioritar. Iar în privința celorlalte aspecte – dacă te referi la sex – acestea se schimbă, evoluând în direcții diferite pe măsură ce trec anii.

La urma urmei, astăzi trăim de cinci ori mai mult decât oamenii de acum 200 de ani. Ca să nu mai vorbim de cei de acum 1.000 de ani.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/07/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum duce absența împlinirii pe de o parte, la un *Hisaron* (o lipsă) pe de altă parte? Cum mă învață Creatorul prin suferințe?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul mă învață prin suferință. Cum anume? El nu-mi permite să mă bucur de deliciile aflate pe masă. Iar eu vreau să fug de suferințe; nu vreau să simt foamea. Masa însăși nu mai este importantă pentru mine; nu mai alerg după plăcerea în sine; e ca și cum aș fi renunțat la speranța de a o obține vreodată. Scopul meu este să găsesc pacea, nu prin intermediul plăcerilor, și nu contează că nu voi mai avea nicio dorință pentru ele.

Acționăm astfel în mod instinctiv. „Un om de rând nu râvnește la fiica regelui”. De ce ar suferi? Știe că nu o va putea avea niciodată. Atunci, într-un fel îmi diminuez Hisaron; nici nu vreau să mă gândesc la asta.

Dar nu am voie să fac acest lucru. Tot egoismul meu, toate dorințele mele interioare se dezvoltă continuu și mă conduc totuși, spre suferință. Nu sunt capabil să mă reduc la tăcere complet sau să-mi găsesc liniștea. Și astfel ajung într-o stare în care caut un singur lucru: cum să evit suferința?

Întrebarea „cum să evit suferința” se transformă într-o întrebare despre sensul vieţii, ceea ce, în cele din urmă, mă determină să caut o soluție. „Există vreo cale de a găsi pacea?” Dar cum? „Gustă și vezi cât de bun este Creatorul.” Și asta este tot.

Renunță la tot ce crezi despre plăcere, căci există o altă sursă din care te vei umple și te vei bucura.

Care este aceasta? Creatorul. Și cine este El? Nu știu. Caută-L! Aceasta este singura soluție pentru a înceta să mai suferi.

Nu vei primi niciodată ceea ce se află pe masă. O vei vedea pe Gazdă; vei vedea cât de bun este El, că Se gândește la tine, iar toate acestea te vor umple. Creatorul Se dezvăluie ca împlinire, în locul împlinirii naturale.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O mamă nu își percepe copilul drept cauza suferinței sale. Dar aici există o contradicție. În anumite Kelim (vase), ea resimte o suferință care vine de la El, în timp ce în altele resimte plăcere, care de asemenea vine de la El. Așadar, care este mai puternică?

Răspuns: Problema nu este care dintre ele este mai puternică. Tu spui că în lumea noastră există o contradicție între dorințe. În spiritualitate lucrurile stau altfel, deoarece, până când omul nu aplică o restricție asupra vaselor sale de primire, nu poate trece la munca de dragul dăruirii.

Ce înseamnă să aplici o restricție asupra dorinței de a primi? Nu poți aplica o restricție pur și simplu închizându-ți inima cu un lacăt uriaș, aruncând cheia și refuzând să mai primești vreodată.

Însă spiritualitatea ține de simțire. Dacă ai o dorință de a primi, trebuie să o corectezi astfel încât să rămână sub restricție și să nu dorească să primească, în ciuda faptului că de fapt, el își dorește acest lucru. Atunci se spune că ai aplicat o restricție.

Așadar, prin ce truc, prin ce mijloace ai reușit să o restricționezi? Ce i-ai oferit în schimb? Nu este ca în lumea corporală, unde vrei să înghiți ceva, dar te abții. În spiritualitate nu există o astfel de separare. Acolo, dacă vreau, înseamnă că primesc. Nu există un vas separat pentru acțiune și un altul pentru simțire, unde să fiu divizat între dorința mea și corpul care execută acțiuni cu mâinile și picioarele.

Atunci, cum pot găsi o soluție pentru dorința mea de a primi? Cu ce ​​o pot umple astfel încât să se poată spune că ea rămâne sub restricție? Trebuie să-i ofer o anumită împlinire, numită Hasadim. Iar dincolo de această împlinire, încep să dobândesc astfel de trepte ale dăruirii, încât pot ajunge chiar să primesc de dragul dăruirii – un lucru care pentru noi, este complet de neînțeles încă.

Construiesc, între vasele (Kelim) care sunt complet separate unele de altele, o asemenea conexiune încât eu pot chiar să primesc de dragul dăruirii. Aceasta este ceea ce sunt numite nivelurile iubirii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă privim puțin mai adânc și îi examinăm cu atenție pe cei care respectă Tora și Mițvot, dacă ei doresc să li se dea vase de dăruire și să ofere în schimb dorința de a primi, marea majoritate a lucrătorilor vor spune că ei transmit acest lucru. În schimb, ei vor să respecte Tora și Mițvot pentru a primi. Rezultă că ei nu au nevoie de vase de dăruire. Din acest motiv, cum pot ei spune că Tora și Mițvot pentru care lucrează ar trebui să le ofere o recompensă de care nu au nevoie? Dimpotrivă, ei se tem că vor pierde vasul de primire numit „iubire de sine”.(Rabaş, „Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator?”).

Rabaş scrie că există oameni care respectă Tora și poruncile ca și cum ar fi „perfecți” și „drepți”. Cu toate acestea, respectarea lor practică nu spune nimic despre intenție, iar ei nu înțeleg deloc ce cere Creatorul de la ei.

Majoritatea oamenilor din lume respectă Tora și poruncile doar pentru a primi o recompensă în această lume sau în lumea viitoare. Excepția o constituie cei care doresc să dobândească intenția de a dărui – „ecranul” – lucru imposibil de realizat altfel decât prin înțelepciunea Cabala. Munca de dragul Creatorului este însăși esența înțelepciunii Cabala; ea înseamnă să devii asemenea Lui.

Nu resping în niciun fel respectarea Torei și a poruncilor de către cei care le practică în mod mecanic. Aceasta este numită treapta inițială, minimă – nivelul spiritual „mineral”; este stadiul în care oamenii au fost învățați să respecte poruncile în plan practic, dar nu au fost instruiți cu privire la intenție, deoarece nici învățătorii lor nu știu ce este aceasta.

Intenția reprezintă ecranul și lumina reflectată, elemente ce pot fi dobândite doar după mulți ani de efort intens, sub influența luminii înconjurătoare care ajunge la om prin studiul înțelepciunii Cabala.

Vorbim despre două niveluri: nivelul maselor – numit calea omului obișnuit – și calea Torei, calea influenței luminii înconjurătoare, prin care omul dobândește un ecran. Primul este un lucru, iar al doilea, un altul. Însă pentru mine, nu există nicio contradicție între ele și nici nu mă opun acestui lucru; nu resping nimic – există pur și simplu o Tora pentru cei care nu sunt încă dezvoltați spiritual și o Tora pentru cei care sunt deja dezvoltați spiritual.

Locuiam în Rehovot și am început să caut și să fac eforturi, ca și cum m-aș fi întors la religie. Căutam ceva lăuntric, dar am văzut că nu găseam nimic acolo. Am început să cer mai mult de la cei care mă aduseseră înapoi la religie și am continuat să caut.

Printre ei se număra rabinul Fischer din Olanda, care le-a spus celorlalți: „Lăsați-l în pace. Există oameni care au nevoie de ceva mai profund, mai lăuntric. Ajutați-l.” Așa am ajuns la rabinul Zilberman din Ierusalim. El a înțeles rapid că mă număram printre cei care aveau nevoie de ceva mai mult. Dar nici chiar ceea ce am primit la Ierusalim nu mi-a fost suficient, așa că am continuat să caut până l-am găsit pe Rabaş.

Există astfel de oameni și există și alții. Nu se poate spune mai mult de atât.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 234

Ce ar trebui să facem atunci când apar alte gânduri în timpul studiului?

Putem sta la o lecţie, cu corpul așezat pe scaun, în timp ce în minte călătorim în jurul lumii, fiind complet absenți de la lecție. Se spune că omul se află acolo unde îi sunt gândurile, dar nu despre asta este vorba aici. Dacă suntem cu adevărat implicați în studiu, dar totuși zăbovim cu gândul asupra unei anumite probleme, acela este un gând incorect. Dacă ne gândim la diverse chestiuni legate de activitățile noastre din grup, și acestea sunt gânduri incorecte care ne distrag atenția de la studiu. În timpul studiului, ar trebui să ne simțim uniți cu întregul grup, în conexiune cu Creatorul, prin intermediul materialului de studiu. Acesta este singurul lucru la care ar trebui să aspirăm.

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constă de fapt, alegerea unui om? La urma urmei, dacă omul acționează din dorința de a primi pentru sine, va fi capabil să facă o alegere reală?

Răspuns: Alegerea unui om nu constă în a calcula ceva și a alege între diverse opțiuni; mai degrabă, constă în a se forța constant să continue munca spirituală. Nimic mai mult. Nu alegi calea. Alegi de unde să obții mai multă putere pentru efort, pentru a te împinge puțin mai mult, pentru a avansa puțin mai departe. Alegerea constă în accelerarea timpului.

Ce cale ai putea alege? Înțelegi ceva despre corectâri? Știi care este următoarea ta stare sau care este starea ta prezentă? Cum treci de la una la alta? Ce va ieși din asta? Desigur, nu noi suntem cei care facem asta. Dacă încercăm să procedăm bazându-ne exclusiv pe propria înțelegere, este pur și simplu o prostie.

Ieri am întâlnit un profesor (un om foarte inteligent, perspicace, specialist în domeniul său și director executiv senior și manager de proiect într-o companie mare). El spunea mereu: „Eu trebuie să văd, trebuie să înțeleg…”. Acest lucru este foarte greu de înțeles. În general, teoretic, am putea fi capabili să vedem ceva, dar în ceea ce privește propria persoană, următoarea stare, omul nu vede niciodată nimic în avans. La urma urmei, cel mai dificil lucru este recunoașterea propriului rău.

Putem doar să aplicăm presiune pentru a avansa și a arunca o privire asupra trecutului. A vedea cu adevărat prezentul este imposibil acum. Abia după ce am traversat Machsom putem vedea gradul care a fost depăşit. Dar atât timp cât nu am traversat Machsom-ul, nu am trecut încă nici măcar primul grad. La urma urmei, tot ceea ce depăşim acum este doar un singur grad al lumii noastre.Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când un om trece de Machsom, simte rușine în fața celui care îi dăruiește plăcerea. Dar există și actul de a privi înapoi la tot ceea ce a experimentat până în acel moment.

Răspunsul meu: Chiar înainte de a traversa Machsom, omul încetează să se gândească și să se uite la trecutul său. Nu mai există trecut. Cel care privește constant înapoi devine ca soția lui Lot, care s-a transformat într-un stâlp de sare, în ceva care nu se strică. Sarea în sine nu poate fi folosită ca hrană, ci doar ca aditiv.

De ce atunci, trebuie să justificăm tot ce s-a întâmplat? Oare omul vede că a trecut prin toate acestea pentru a aduna Kelim și definiții interioare pentru prezent? Nimeni nu stă ca un bătrân care își amintește de trecutul său la sfârşitul corectării (Gmar Tikun).

Dacă vom continua, vom deveni curând convinși că trecutul în sine este absolut neimportant și poate fi necesar doar pentru prezent. Nu te vei gândi la trecut și nu vei regreta ceva ce ai făcut sau nu ai făcut odată.

O astfel de atitudine va dispărea pentru că este incorectă. Tu nu ești deloc acesta. Nu este nevoie să traversezi Machsom pentru asta, deoarece realizarea că nu ar trebui să privești înapoi are loc cu mult înainte.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.45, 1990-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse aparțin Domnului Dumnezeului nostru“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→