Există multe acțiuni pe care omul trebuie să le îndeplinească în timp ce se pregătește pentru spiritualitate. După traversarea Machsom există și diverse acțiuni spirituale: „Ibur” (starea de embrion), „Leida” (nașterea spirituală), „Enika” (hrănirea), „Mochin” (stare măreaţă) – adică stări mari (Gadlut) și mici (Katnut).

Când omul este deja în spiritualitate și simte Divinul, trece de asemenea prin diverse etape. Acestea sunt numite „cele 24 de ore ale zilei spirituale”, zilele săptămânii spirituale, Șabat-ul, lunile, Roş Hodeş (începutul lunii) și diverse sărbători – toate acestea sunt stări spirituale speciale în care omul trebuie să lucreze.

În partea a 12-a a TES, studiem modul în care rugăciunea este împărțită continuu în 24 de ore spirituale și există chiar și o stare de somn în ea. Somnul spiritual este o pregătire specială pentru următoarea etapă a ascensiunii spirituale, care constituie de asemenea, multă muncă.

Există muncă în toate stările spirituale, pentru a căror experimentare omul trebuie să depună eforturi pentru a face corectări la un anumit grad. Însă articolul lui Rabaş, pe care îl studiem în prezent, spune altceva: „Nu este nimeni sfânt ca Domnul, căci nu este nimeni în afară de Tine” în munca spirituală. Adică, ni se spune că Creatorul este cel care face toată munca pentru noi, aceasta este munca Lui și omul nu are nimic de făcut.

Ce poate face un om dacă Creatorul face toată munca pentru el? Trebuie să ajungă la simţirea și la realizarea că nu există într-adevăr „nimeni sfânt precum Creatorul” și „nu este nimeni în afară de El” care îndeplinește toate acțiunile, face totul și planifică totul. Începutul unei acțiuni, procesul de execuție a acesteia și rezultatele ei sunt toate munca Creatorului.

Dar avem și noi o treabă de făcut și un effort, de a ajunge să simțim ceea ce ni se întâmplă cu adevărat și să simțim ceea ce se întâmplă în modul cel mai corect, să percepem asta în mod corect.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Educația și creşterea noastră cabalistă sunt complet diferite de educația publicului. Religia învață omul pur și simplu să se comporte bine, să se ridice și să facă, să facă, să facă.

Cabala, dimpotrivă, dezvoltă capacitatea unui om de a analiza. Omul începe să nu fie de acord cu Creatorul, să-L certe și să-L blesteme și vrea să se răzvrătească împotriva Lui. Apoi începe să înțeleagă de unde provin aceste calități, își compară propriile calități cu calitățile opuse, ale Creatorului, și treptat, își dă seama ce este preferabil.

Apoi, mai întâi, Îl justifică pe Creator; după aceea, își dorește să fie ca El, și în final, prin stări opuse, el însuși devine similar cu El. Așa se dezvoltă omul. Prin urmare, „viziunea asupra Torei este opusă viziunii publicului larg”. Populația este învățată și educată într-un mod opus Torei.

Omul care vine aici începe să primească o educație prin care devine complet liber de orice cadru, de toate condițiile inițiale, de tot. Trebuie să examinezi, să analizezi și să te gândești la fiecare stare posibilă, să nu te temi de nimic, și dintre toate acestea, să alegi adevărul. Altfel, vei rămâne un animal.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Kli-ul simte constant un fel de rezistență. Înseamnă asta că rezistența este o parte esențială a procesului de corectare?

Răspuns: Nu este vorba că rezistența în sine este o componentă necesară. Nu elimini rezistența corpului spunându-ți că este spre binele nostru. Vrei doar să o pui în ordine, ca și cum, procedând astfel, ai impune o restricție. În același timp, împreună cu rezistența, vrei să dobândești calitățile Creatorului ca opusul său, astfel încât eu și El, și căile de a-L atinge, să se contopească într-unul singur. Numai atunci există cel mai mare beneficiu din această stare.

Dacă intru doar în rezistență, în calitățile rele, și nu există nimic opus lor, nu voi obține nimic din asta. Ni se pare că simțind suferința obținem ceva, dar acest lucru nu este adevărat. Nu există nicio poruncă de a suferi, nici măcar pentru o singură clipă. Suferința este o problemă a corpului, a Klipot, care ne derutează constant și încearcă să ne convingă că omul poate realiza ceva prin suferință. Nimic de genul acesta!

Să fii în bucurie este o mare Miţva. Și acesta este cu adevărat aşa. În momentul în care omul este capabil să ajungă la bucurie, nu ar trebui să creadă că nu a experimentat încă suficientă suferință. Nu vei dobândi nimic din înclinația rea.

Dacă, după ce te ridici deasupra suferinței, treci imediat în bucurie, nu crede că aceasta este o frivolitate. Într-un alt moment vei fi din nou adus înapoi la suferință, și încă o dată, vei ieși din ea. „Din Sion”, când ieși din suferință, „va veni Tora”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem aminti constant că, în afară de conexiunea cu Creatorul, toate simțirile (bune sau rele), toate întâmplările (norocoase sau nefericite) și tot ceea ce se întâmplă nu fac decât să ne sporească conexiunea cu El?

Răspuns: Chiar și la cel mai înalt nivel, atât în ​​mintea, cât și în inima ta, trebuie să cauți constant conexiunea cu El și să te menții în permanență în acel punct. Tot ceea ce se întâmplă este necesar doar pentru a adăuga tot mai mult la conexiunea ta cu El. Cum poţ face acest lucru? Cum poți să te menții în el? Construiește un sistem, atât intern, cât și extern.

Ți se pare că prin suferință cel puțin îți amintești de Creator. Înțelege că suferința pe care o simți acum, prin care ți se pare că ți-ai amintit de Creator, ți-a fost trimisă de El, și în cadrul acelei suferințe, L-ai simțit. Desigur, acest lucru a venit cu un anumit scop, dar acesta nu este scopul în sine. Scopul nu este să-L simți în suferință, ci să-L simți în adeziune, în apropiere.

Prin calea suferinței, El îți amintește de Sine Însuși până la punctul în care începi să simți o nevoie de El. Dar ce se întâmplă după ce simți nevoia de El? Atunci spui: „Bine, voi sta și voi suferi. Merită să îndur suferința doar ca să nu-L uit.”

Nu? Ai prefera să fii într-o stare de bucurie? Apoi îndreaptă-te spre bucurie.

Să presupunem că experimentezi suferința. Așa îți amintește Creatorul de Sine Însuși; este unealta Lui. El plantează un spin în tine, tu ţi-L amintești, dar rămâi în suferința ta. Este acesta cu adevărat genul de conexiune cu El pe care ți-o dorești? În acel moment te afli în sistemul forțelor impure care drenează abundența spirituală prin această conexiune, deoarece ești de acord să rămâi în acea stare, iar Klipa (coaja, impuritatea) devine doar mai puternică.

Ce este o Klipa? Este răul pe care îl percepi ca venind de la Creator. Acesta este exact opusul a ceea ce ar trebui să fie. Trebuie să te convingi că ești sub controlul Klipot, forțe care trebuie depășite pentru a putea simți că Creatorul este bunătate și încântare.

Să nu crezi că, pentru că primești rău de la El, îți amintești de El și astfel formezi o conexiune cu El. Dimpotrivă, trebuie să te aduci la o stare de adeziune, de conexiune cu El, deoarece împărtășești o bucurie comună. Durerea nu poate fi împărtășită.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Când trebuie omul să folosească mândria în muncă?”, Rabaş explică multitudinea de dorințe, calități, impulsuri și legi care există în sufletul nostru. El descrie cum le putem dobândi și stăpâni pentru a începe să guvernăm sufletul, care este Kli-ul (vasul) în care omul percepe lumea spirituală, pe Creator.

Omul poate stăpâni toate forțele sufletului doar depunând efort personal în timpul coborârii. Aceasta este cunoscută sub numele de MAN (o trezire de jos); tocmai atunci dobândește omul ceva și obține stăpânirea.

Căderile (stările în care omul se simte îndepărtat de spiritualitate și sfințenie) sunt induse în mod deliberat. Deodată, el vede că nu are niciun interes pentru spiritualitate; simte că poate trăi fără ea, că nu mai are nicio atracție specială pentru ea; nu este nimic special în legătură cu asta.

Dar dacă în astfel de stări omul depășește propriile sentimente; adică, în ciuda lipsei de interes, înțelege că această simțire a fost dată intenționat, și în ciuda lipsei de interes, continuă indiferent, strângând din dinți pentru a dobândi spiritualitatea- atunci el avansează.

Avansarea se întâmplă tocmai în astfel de stări. Măsura în care omul poate avansa în timpul acestor coborâri constituie adevăratul său progres. Toate celelalte stări date unui om sunt treziri de Sus, originare de la Creator, și astfel nu implică contribuția omului și nu lasă nicio impresie de durată în interiorul lui.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 187

Cum putem ajunge la Creator prin atitudinea noastră față de un prieten?

În societatea celor care doresc să devină cabalişti, oamenii se comportă conform regulii conform căreia de la iubireea pentru prieteni ajungem la iubirea pentru Creator, așa cum scrie RABAŞ în articolele sale despre ceea ce ar trebui să ne ofere iubireea pentru prieteni. Prin urmare, ar trebui să înțelegem că în atitudinea noastră față de prieteni determinăm în cele din urmă atitudinea noastră față de Creator. Chiar dacă suntem incapabili să ne raportăm la ei cu amabilitate, dar suntem conștienți de acest lucru și dorim să verificăm dacă ne îmbunătățim, trebuie să examinăm dacă ceva în atitudinea noastră față de ei s-a schimbat. Dacă ceva s-a schimbat substanțial sau chiar ușor, este un semn că am făcut un mare pas înainte în spiritualitate.

Nu putem măsura spiritualitatea, dar putem evalua din perspectiva inimii cum îi privim pe ceilalți: dacă suntem mai puțin invidioși pe ei, dacă poate suntem deja capabili să ne pese puțin de ei și dacă există deja o oarecare pregătire în noi pentru asta. Acesta este testul. Nu ne putem imagina niciodată un grad spiritual superior. Când ceva ni se dezvăluie brusc, dacă înțelegem brusc ceva, pentru noi este o adevărată revelație.

Așadar, cum putem tânji după o stare superioară? Ceea ce ar trebui să facem este să ne amintim de ultima stare bună pe care am avut-o, când tânjeam după Creator, ne gândeam la El, ne bucuram să-L simțim și eram conectați la El. Ar trebui să încercăm să ne menținem în acea stare chiar și atunci când a trecut deja. Într-un fel, trebuie să construim continuu poziția relației dintre noi și Creator, pentru că ni s-a dat un exemplu în acest scop.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate spune că omul urcă la Creator dintr-o stare de întuneric?

Răspuns: Totul depinde de ce este întunericul pentru mine. Eu pot fi plin de viață în acea stare.

De exemplu, Cupa Mondială tocmai a început, iar oamenii sunt absorbiți de ea de dimineață până seara. Dacă eu i-as putea interesa în scopul creaţiei la fel de intens pe cât urmaresc ei mingea, ar fi pur si simplu minunat! Cu alte cuvinte, totul depinde de ceea ce văd ca fiind întuneric.

Să presupunem că sunt profund atras de această Cupă Mondială, dar îmi dau seama că toate gândurile și dorințele mele legate de ea sunt întuneric! Dar eu nu pot face nimic în privința asta! Și într-adevăr, care este scopul materiei creației în comparație cu aceasta? Acest campionat conține pentru mine întregul gust al vieții. Dar îl definesc ca fiind întuneric. De fapt, pentru mine este lumină, dar starea mea, atitudinea mea față de ea este întuneric! Și apoi încep să caut.

Bineînțeles, căutarea mea este artificială, dar sper că cineva îmi va schimba în cele din urmă starea. Așa că mă forțez, vrând sau nu, să mă alătur unui grup care mă va ajuta, care mă va „spăla” pe creier, astfel încât să dobândesc gânduri diferite. Astfel, totul depinde de ceea ce noi definim ca fiind întuneric.

[358927]
Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Profunzimea realizării spirituale este determinată de profunzimea dorinței corectate. Cu fiecare nouă generație, suflete din ce în ce mai grosiere (mai egoiste) coboară în această lume.

Din acest motiv, cabaliștii care au trăit înainte de ARI (secolul al XVI-lea) aveau un ego mic și nu puteau dezvălui elementele creației în detaliu, concepte precum Masach (Ecran), Ţimţum Alef, Ţimţum Bet (prima și a doua restricție) și Or Hozer (Lumina reflectată).

Ei au lucrat cu aceste forțe spirituale, dar originea și acțiunile lor nu le erau încă pe deplin clare. În consecință, ei nu le-au putut descrie cu o precizie deplină.

Este ca și cum ai vedea o imagine și chiar ai putea să o pictezi fără să știi cum sunt descompuse culorile într-un spectru, ce lungime de undă are fiecare culoare, cum ne afectează acele lungimi de undă și cum sunt percepute ca simțiri.

Fără suficientă profunzime a dorinței, este imposibil să ajungem la cauzele care stau la bază și să explicăm modul în care se conectează lumina cu dorința.

ARI a fost primul care a dezvăluit distincția și conexiunea dintre lumina directă și lumina reflectată datorită unicității sufletului său în toată profunzimea sa.

În plus, începea era lui Mesia și sufletele care necesitau corectare au început să fie dezvăluite în lume.

Înainte de aceasta, a venit perioada de exil în care ego-ul nu se manifestase încă într-o formă gata de corectare.

Prin urmare, se spune că toți cabaliștii dinaintea lui ARI au explicat Cabala în primul rând din perspectiva luminii directe (Cabala lui Ramak), în timp ce ARI a explicat Cabala din perspectiva luminii reflectate (Cabala lui ARI).

Baal HaSulam a continuat metoda lui ARI și a făcut-o aplicabilă pentru generația noastră.

[5206]
Din Lecția zilnică de Cabala 08/10/2009, Baal HaSulam, Scrisoarea 29

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În munca spirituală, omul trebuie să aleagă în mod constant linia potrivită și să se întoarcă spre dreapta. Conform multor legi evreiești, ni se cere să acordăm preferință dreptei față de stânga: în încălțarea pantofilor, îmbrăcămintea și așa mai departe. Toate acestea sunt indicii către spiritualitate. Dar cum putem alege linia dreaptă față de stânga în acțiunile noastre?

Omul trebuie să efectueze astfel de acțiuni care îl vor determina să aleagă ceea ce trebuie. El nu realizează niciodată acțiunea în sine, pentru că el este rezultatul unei combinații de forțe care coboară de Sus. Prin urmare, trebuie să încercați să vă asigurați că, sub influența acestor forțe, el devine mai conectat cu linia dreaptă.

Rabaş oferă diverse sfaturi despre cum să realizați acest lucru: studiați mai mult, și în timpul studiului, cereți ca acest lucru să se întâmple; fiţi cu prietenii și ascultaţi-le sfaturile despre ce este linia dreaptă și ce este linia stângă; încercați să vă clarificați singuri ce este acesta și să înălțați linia corectă din interiorul vostru.

Așa că începeți să vă gândiți la asta și încercați să clarificați acest concept. Acesta este exact ceea ce studiem: cum să luăm decizia corectă. Multe lucruri funcționează după același principiu: alegerea unui scop, selectarea mijloacelor pentru a-l atinge, efectuarea unei analize precise a situației și apoi încercarea de a conecta toate aceste lucruri împreună.

De exemplu, vrem să ne adunăm împreună și să decidem cum să publicăm cărți în ebraică, mai precis în ce formă externă. Încă nu știm detaliile: cum ar trebui să fie coperta, ce ilustrație ar trebui să aibă și orice altceva. Trebuie să clarific care este problema, prin ce mijloace o pot rezolva și la ce întrebări trebuie să răspund, cu alte cuvinte, cum ajung la certitudinea că un anumit format este cel mai bun posibil.

În acest mod simplu, fără a filozofa inutil, alegem doar ceea ce este esențial. Noi nu simțim că acest lucru are legătură cu munca noastră spirituală, dar de fapt are și este foarte strâns legată de aceasta. Dacă știm să ne prezentăm corect munca în grup, și într-adevăr, tot ceea ce facem în viață, atunci nu vom greși niciodată.

Acesta este procesul de clarificare și de luare a deciziilor. Nu știm pe ce bază să luăm decizii sau cum să le luăm, dar decizia este rezultatul procesului muncii noastre și va fi corectă dacă procesul în sine este corect. Acest lucru se aliniază perfect cu legile noastre spirituale.

[359283]
Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ar trebui să înțelegem în ce scop ar trebui să știe omul că se teme de Dumnezeu (Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului).

Ce înseamnă că omul trebuie să treacă un test? Cine îl testează și în ce scop? Și de ce la început, omul ar trebui să spună despre tot ce întâlnește: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine mă va ajuta?” Adică, el trebuie să înceapă acțiunea ca și cum ar avea capacitatea de a o realiza prin propriile sale forțe, fără intervenția vreunei alte forțe, ca și cum el însuși acționează, și nu Creatorul sau mesagerul Său.

Apoi, după ce a terminat munca, fie că a reușit sau nu, dar a făcut tot ce a intenționat să facă, trebuie să spună: „Nu există nimeni în afară de El”.

Ce înseamnă să spui asta înainte de muncă și după ea? În ce fel ajută doar rostirea acestor cuvinte? Aici vorbim despre starea spirituală a unui om înainte de a efectua acțiunea și după finalizarea acesteia.

Știm că lumina construiește Kli-ul [vasul] și efectuează fiecare acțiune în interiorul lui. Kli-ul este rezultatul luminii. El este în întregime sub influența luminii și este incapabil să ia orice decizie independent. Nu are altă opțiune decât să fie de acord sau să nu fie de acord cu ceea ce se întâmplă, în funcție de profunzimea conștientizării sale a ceea ce face lumina cu el.

Fără îndoială, Creatorul realizează totul. Totuși, omul trebuie să ajungă la percepția că tot ceea ce face, tot ceea ce i se întâmplă, este acțiunea Creatorului. Aceasta este esența corectării noastre: să vindecăm orbirea simțurilor noastre, a percepției noastre.

Prin urmare, atunci când omul rostește o binecuvântare sau oferă o rugăciune, nu înseamnă că ceva se va întâmpla după aceea din cauza acesteia. Dimpotrivă, atât binecuvântarea, cât și rugăciunea sunt simțite numai în raport cu rezultatul pe care omul l-a atins deja prin influența luminii asupra sa.

Lumina influențează Kli-ul, iar Kli-ul începe să simtă ce îi face lumina. De la Aviut [grosime] Alef la Aviut Dalet, el primește impresii de la luminile de NRNHY, conform ordinii de Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yehida.

Aceasta continuă până când omul atinge întreaga profunzime a intenției Creatorului față de el și înțelege tot ceea ce Creatorul dorește să realizeze. În consecință, Kli-ul ajunge cu adevărat într-o stare în care împărtășește aceeași acțiune și aceeași conștientizare precum Creatorul. Atunci, în el apare fie o rugăciune autentică, fie o recunoştinţă autentică.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că omul a ajuns cu adevărat într-o stare în care înțelege ce face Creatorul cu el, așa cum este scris: „Din faptele Tale Te cunoaștem”. El știe atunci exact ce acțiuni au trecut peste el, cine le-a făcut, în ce scop și ce au realizat în interiorul lui. În măsura permisă de structura sa spirituală, el și-a încheiat munca: a examinat și a simțit influența Creatorului.

Ca rezultat al simțirii și înțelegerii pe deplin a acțiunii Creatorului asupra lui, omul devine asemănător Creatorului chiar în acea acțiune și o acceptă complet. Aceasta înseamnă că el justifică acțiunea și se aduce în echivalență cu ea, adică devine asemănător Creatorului prin acțiunile Sale. Și prin această conștientizare vine corectarea. Astfel, el parcurge acea etapă.

Apoi, Creatorul acţionează asupra lui încă o dată, şi trebuie să spună din nou: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” Aceasta înseamnă că el trebuie să examineze personal totul și să le ducă la bun sfârșit. În acest fel, el ajunge să cunoască acțiunea Creatorului asupra lui. Apoi, după ce a ajuns într-o stare în care a înțeles totul, el spune: „Nu există nimeni în afară de El”.

El vede și știe cu adevărat că numai Creatorul acționează. Și acum, după ce a înțeles pe deplin fiecare dintre acțiunile Sale, adică a ajuns în starea în care simte în cadrul acelei acțiuni că Creatorul este „Bun și face bine”, el însuși dobândește intenția de a fi bun și de a face bine.

Iată ce se înțelege prin: „Din faptele Tale Te cunoaștem”. Prin acțiunile care dezvăluie ceea ce face Creatorul, omul ajunge să-L cunoască cu propriile simțuri. Pe baza acestor cunoștințe, el își transformă propriile simţiri, astfel încât acestea să devină ca ale Creatorului. Aceasta se numește adeziune, echivalență de calități și intenții. Faptul că la sfârșitul muncii sale mulțumește, înseamnă că omul a absolvit acel grad, l-a examinat, s-a corectat, a devenit asemănător Creatorului și este pregătit pentru următoarea acțiune.

Prin urmare, totul începe cu: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” Aceasta este întreaga muncă a „spionilor”, munca de examinare și control. Omul regretă, este de acord, se luptă și continuă să caute până când înțelege esența acțiunii Creatorului. Când în sfârșit, el o acceptă ca fiind bună, o justifică, se echivalează cu ea și în cele din urmă devine ca acțiunea însăși.

[359241]
Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→