Lecţia nr. 1: Scara spirituală

Procesul spiritual prin care trebuie să treacă cineva

1. Această înţelepciune nu este nimic mai mult decât o secvenţă de rădăcini care se revarsă în jos, sub influenţa cauzei şi efectului, prin legi fixe, întreţesându-se pentru un scop unic şi sublim, descris ca „revelarea Divinităţii Sale, creaturilor Sale, în această lume.”
Scrierile lui Baal HaSulam, „Esenţa înţelepciunii Cabla”

2. Gândul creaţiei este de a aduce plăcere creaturile Sale şi nicio plăcere nu este percepută de creatură în timp ce este separată de Creator. Mai mult, învăţăm că Creatorul doreşte cu înfocare să locuiască în cei inferiori.
Zohar La’am – Două puncte, nr. 21

3. Este scris în Cartea Zohar: „Nu există niciun loc în care să nu se afle El”. Faptul că noi nu putem să îl simţim este pentru că ne lipseşte vasul acestui simţ. Aşa cum ştim că un radio recepţionează sunetele care sunt prezente în lume, dar receptorul nu face aceste sunete ci ele sunt deja prezente în lume, înseamnă că înainte să avem acest receptor suntem incapabili să simţim (auzim) sunetele, chiar dacă ele sunt prezente în lume. Similar, înţelegem că „Nu există niciun loc în care să nu se afle El”, iar ceea ce ne trebuie este receptorul pentru a-L simţi. Receptorul se numeşte adeziune şi echivalenţă de formă, adică „voinţa de a dărui”. Atunci când obţinem acest receptor, vom putea imediat să simţim că într-adevăr „nu există niciun loc în care să nu se afle El” şi că „întreaga lume este plină de gloria Sa”.
Scrierile lui Rabaş, „Din acţiunile Tale te vom cunoaşte”, vol. 3

4. Se spune că sunt 600.000 suflete şi că fiecare dintre ele este împărţit în mai multe scântei. Trebuie să înţelegem cum este posibil ca spiritualul să fie împărţit, deoarece iniţial a fost creat un singur suflet, sufletul Adam haRişon.

În opinia mea, într-adevăr există un singur suflet în lume… Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet în fiecare dintre ei, ca în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat …

Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul este divizat de către forţa trupului fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, mai întâi trupul se împarte şi se reneagă total pe sine, din radianţa sufletului, iar prin forţa Torei şi a Miţva, trupul este curăţat şi în funcţie de gradul de curăţare, sufletul comun străluceşte asupra lui.

Din acest motiv, au fost făcute în corpul fizic două discernăminte: în primul discernământ, fiecare îşi simte sufletul ca pe un organ unic şi nu înţelege că este întregul Israel. Şi aceasta este cu adevărat o imperfecţiune; prin urmare, funcţionează în concordanţă cu cele menţionate mai sus.

În al doilea discernământ, adevărata Lumină a sufletului lui Israel, nu străluceşte asupra sa cu întreaga forţă de iluminare, ci doar parţial, în măsura în care s-a purificat prin întoarcerea la colectiv.

Semnul completei corecţii a corpului apare atunci când omul simte că sufletul său există în întregul Israel, în fiecare, drept pentru care nu se mai simte pe sine ca individ, ci simte că fiecare depinde de ceilalţi. În acel moment, el este complet, perfect, iar sufletul străluceşte în el la întreaga sa putere, după cum a apărut în Adam haRişon.
Scrierile lui Baal HaSulam, “600 000 de suflete”.

5.Dacă vei merge cu legile Mele şi vei ţine poruncile mele să le îndeplineşti.” Aici, Sfântul Zohar întreabă: “De ce se spune “să le îndeplineşti”, dacă este spus deja să mergi şi să le ţii?” Şi răspunde: oricine îndeplineşte poruncile din Tora şi merge pe drumul Lui; este ca şi cum îl face pe El sus, iar Creatorul spune: este ca şi cum mă face pe Mine. Şi acesta este înţelesul “Şi le vom îndeplini” – ca şi cum voi “mă creaţi” pe Mine. Este important să înţelegem înţelesul a „oricine merge pe drumul Domnului, îl creează pe Dumnezeu.” Cum poate un asemenea gând doar să intre în mintea cuiva?

Iată, se ştie că „întreaga lume este plină de gloria Sa.” […] Totuşi Creatorul a ascuns asta pentru a o face imposibil de văzut, pentru a permite alegerea, iar asta face loc credinţei – a crede că Dumnezeu umple întreaga lume (universul) şi înconjoară întreaga lume. Numai după ce omul se angajează în Tora şi Miţvot şi ţine poruncile alegerii, numai atunci Creatorul i se revelează şi el este capabil să vadă că Creatorul conduce lumea.

Înseamnă că atunci omul este capabil să „creeze” Regele care să îl conducă, adică simte că Creatorul este cel care conduce întreaga lume, iar asta înseamnă că cineva „creează” Creatorul pentru a fi Rege asupra lui. Dar atâta timp cât nu obţine acest sentiment, Regatul Creatorului rămâne în ascundere. Şi asta este ceea ce spunem: „În acea zi Creatorul va fi Unul şi Numele Lui Unul”, adică ni se va revela gloria Regatului Său.

Aceasta este corectarea completă pe care trebuie să o atingem în această lume, iar prin asta atragem tot binele în lume, adică toată abundenţa de Sus este atrasă prin angajamentul nostru în Tora şi Miţvot, cu intenţia de a atrage binecuvântatul Său Regat asupra noastră.
Scrierile lui Rabaş, Vol. 2, Articolul 76

6. Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în care să putem urca la nivelul de om şi să nu rămânem animale, …

Fiecare dintre noi urmează spiritul dăruirii Creatorului. Şi pentru a obţine dăruirea pentru Creator, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, care se cheamă „iubirea pentru ceilalţi”.

Şi iubirea pentru ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine. Astfel, pe de o parte, fiecare om ar trebui să se simtă umil, iar pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim în societatea în care, fiecare dintre noi nu are decât un singur scop: Divinitatea să fie printre noi.

Şi, deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine. Şi acest lucru trebuie de asemenea să fie apreciat de către noi, fiindcă, deşi suntem la începutul drumului, chiar sperăm să obţinem acest scop măreţ.
Scrierile lui Rabaş, “Scopul societăţii – 1”

7. Este imposibil să aşteptăm momentul în care se va găsi o soluţie pentru a ne permite să începem munca Creatorului în Lişma. La fel ca în trecut, aşa este şi în viitor – fiecare slujitor al Creatorului trebuie să înceapă munca în Lo Lişma, iar de acolo să obţină Lişma. Modul obţinerii acestui nivel nu este limitat de timp, ci de limitările lui şi prin măsura în care omul îşi controlează propria inimă. Aşadar, mulţi au căzut şi vor cădea, în munca lor în Lo Lişma. […] Totuşi, recompensa lor este măreaţă, deoarece mintea omului nu poate aprecia adevăratul merit şi adevărata valoare atunci când aduce încântare Creatorului său. Chiar dacă cineva nu lucrează în această condiţie, deoarece nu merită asta, tot aduce încântarea Creatorului său.
Scrierile lui Baal HaSulam , „O poruncă”

Filed under: Congrese, Israel, Munca in grup, Munca interioara, Religie, Rugaciune, Spiritualitate, Surse Cabaliste, Torah, Zohar - Un comentariu →

Tora, Numerele, 9.14: De va trăi la voi vreun străin să facă şi el Paştile Domnului: după legea Paştilor şl după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie şi pentru voi şi pentru străin.

Un străin se referă la dorinţa care poate fi adăugată la dorinţele care sunt deja corectate. Atunci când alegi o dorinţă din dorinţele egoiste numite „naţiunile lumii”, care poate fi adăugată la atributul dăruirii numit „Israel” (din ebraică Yaşar El, direct către Dumnezeu), nu mai este considerat un străin.

Aceeaşi lege este pentru toată lumea. De aceea, se spune că şi cel mai complet drept nu poate sta acolo unde stau cei ce se căiesc.

Asta pentru că cineva care se căieşte şi se întoarce la Creator, aduce cu el cel mai mare ego, pentru că îşi corectează din ce în ce mai multe dorinţe interne, egoiste, care îl duc la o ascensiune pe care cei drepţii, pionierii, nu o pot face. Aşa funcţionează sistemul spiritual.

Asta înseamnă că naţiunile lumii care se alătura lui Israel nu se urcă pur şi simplu la acel nivel ci de fapt urca mai sus decât acesta, deoarece ai aduc atribute egoiste care nu există în Israel.

De aceea, este spus: „Există înţelepciune printre naţiuni, crede…” ceea ce înseamnă că, în timpul corectării celor mai puternice dorinţe, ele urcă mai sus decât alţii.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii eterne” din 04.02.2015

Filed under: Israel, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Tora este cea mai populară carte din toate timpurile şi printre toate popoarele. Vorbeşte despre dezvoltarea spirituală a omului şi despre caracteristicile lui interioare.

Privim Tora ca o biografie fascinantă a unor figuri istorice şi nici măcar nu suspectăm că nu ea nu vorbeşte despre subiecte fizice ci despre stările interioare ale omului şi despre stare interioară a întregii umanităţi. Aşadar depinde de noi să lăsăm poveştile ei imaginaţiei scriitorilor şi istoricilor şi să vorbim despre ceea ce spune ea cu adevărat.

Adam – O dorinţă care îl ridică pe om deasupra materialului

Omul se naşte un egoist, trece printr-o lung drum de dezvoltare egoistă, la nivelele mineral, vegetal şi uman, până când, pentru prima dată, acum 5775 de ani, s-a trezit în el nivelul de „om” (Adam), nivelul dezvoltării sale interioare. Nu întâmplător, Adam a fost numit primul om care a perceput lumea spirituală.

În el s-a trezit dorinţa de a obţine un nou nivel, care revelează menirea vieţii, sursa acesteia şi a puterii care a creat universul şi care îl stăpâneşte. Aceasta est o putere pură, care nu este îmbrăcată în imagini corporale.

O persoană, conform structurii sale fizice, simţurilor, minţii şi inimii, este la nivelul animal al dezvoltării. Deodată, apare în ea componenta de „Om”, o dorinţă şi o inteligenţă adiţională, care nu se descoperă sub nicio formă dintr-un aspect exterior. Acestea sunt deja componente spirituale care o diferenţiază faţă de animal. Ele o ridică deasupra substanţei, prin relaţia sa cu creaţia, cu Creatorul, cu menirea vieţii.

Primul Adam a descris realizarea sa în cartea, Sefer Raziel HaMalakh. În continuare, studenţii săi, Cain, Abel şi Seth, au dezvoltat descoperirea sa. Aşa a continuat până la Noe, reprezentând zece generaţii de studenţi ai primului Adam.

Avraam, primul explorator activ al puterii care conduce creaţia

Alte zece generaţii au trecut de la Noe la Avraam, înainte ca umanitatea să ajungă la starea de „Babilon”, care este prima stare în care oamenii au început să se strângă într-un grup. Egoul în creştere a început să le arate cum să muncească între ei, cum să se ajute să descopere relaţiile apropiate care a au fost revelate în opoziţie în om şi între oameni.

Exact în acest timp, în vechiul Babilon, a apărut în unul dintre preoţii religiei, Avraam, fiul lui Terah, dorinţa de a obţine un nivel spiritual înalt. Dacă înaintea lui toţi Cabaliştii au penetrat secretele creaţiei în mod pasiv, Avraam a devenit primul explorator activ care a obţinut el însuşi puterea care stăpâneşte universul.

Acesta a fost un nivel nou de realizarea, el s-a ridicat deasupra egoului său şi a început să muncească activ cu el: Egoul a atins un asemenea nivel în el încât a devenit o forţă reală şi a cooperat cu el. Aşadar, Babilonul înfăţişează conflictul dintre oameni, cearta, dezacordul şi dispersia lor.

Pe acest fundal, Avraam a creat metoda pentru descoperirea creaţiei. Cu toate că Adam este considerat a fi primul cabalist, Avraam este cel care a descoperit studiul care a devenit instrument pentru obţinerea universului şi forţei care îl conduce, Creatorul.

Este imposibil să negăm existenţa acestei forţe, pentru că de fapt, vedem că întreaga creaţie a fost creată conform unui anumit principiu, conform unui anumit program. Se leagă ea însăi şi acţionează într-un imens sistem, conform unei formule pe care nu o înţelegem.

Avraam a început să o investigheze în mod activ, pentru că în acel tip publicul a devenit egoist, adică opoziţia societăţii faţă de această forţă a naturii a făcut posibil ca societatea să exploreze naturaă, Creatorul. Avraam a scris despre descoperirile sale în Cartea Creaţiei (Sefer Yeţira).

Depăşind criza din Babilon

Cu această metodă lansată de Avraam, deoarece spargerea a apărut prima dată ca expresie a indivizilor separaţi, fiecare reprezentând o proprietatea particulară care odată a fost într-o singură dorinţă unificată; acum fiecare dintre noi este un fel de aspect unic al dorinţei generale care a existat atunci.

Dacă vrem să obţinem forţa naturii care a creat dorinţa singulară, putem să o facem numai în măsura conexiunii şi unităţii dintre noi. Atunci când ne conectăm şi ne unim deasupra opoziţiilor şi contradicţiilor, creăm o stare de separare între forţele negative ale divizării noastre şi singura forţă pozitivă din natură. Exact în această opoziţie apare oportunitatea de a clarifica senzaţia a cea ce se întâmplă în noi şi în toată creaţia.

Atunci când Avraam a descoperit asta, el i-a chemat pe babilonieni să se ridice deasupra crizelor pentru că nu este nimic altceva decât descoperirea opoziţiei societăţii faţă de natură. În acelaşi timp, opoziţia creştea.

Există doar două metode pentru a depăşi criza: Fie ne strângem împreună conform metodei lui Avraam, fie ne împrăştiem în toate direcţiile, pentru a nu simţi duşmănia constanţă şi conflictele dintre noi. În acest fel, societatea babiloniană s-a împărţit în două: o parte s-a împrăştiat şi s-a stabilit pe toată suprafaţa pământului, iar a doua parte l-a urmat pe Avraam în pământul lui Israel.

Dacă toate caracteristicile sunt conectate, este natural ca dacă cineva „îşi schimbă locaţia îşi schimbă norocul” (Talmud Yeruşalami. Şabbat 6:9). O forţă particulară a naturii influenţează fiecare parte a Pământului, aşadar cineva care îşi schimbă locaţia în care locuieşte îşi schimbă norocul, soarta. În mod clar, nu trebuie să acceptăm asta în mod ad literam. Dar pe de altă parte, vedem cum atât biologia cât şi geografia influenţează cu adevărat oamenii, manierele şi caracteristicile lor. Şi nu pentru că aşa este pământul, ci pentru că în fiecare punct din spaţiu caracteristicile sunt diferite. Deci Avraam, deoarece a fost condus de o intenţie interioară, şi-a adus discipolii în pământul lui Israel, pentru că a simţit că locul lor era exact acolo.

Dar procesul prin care oamenii au trecut în vechiul Babilon a continuat în pământul lui Israel. Egoul creştea constant şi ei trebuiau să se ridice deasupra lui prin unitatea dintre ei. Nu era nimic nou în metoda care a fost descoperită de Avraam, a fost realizată simplu de aceia care au avut acelaşi punct de vedere, cu un succes mai mare sau mai mic, şi au reuşit să îl realizeze.

Iosif, un nivel care uneşte dorinţele separate

Dezvoltarea şcolii lui lui Avraam a fost continuară de studentul său Isaac, numit „fiul” lui Avraam în Tora. „Fiu” în înţelepciunea Cabala indică succesorul său.

Dar în timpul lui Iacob, au început să apară probleme în realizarea şi implementarea studiului în viaţa însăşi, pentru că unitatea pe care trebuiau să o realizeze era deja la una alt nivel. Iacob este o mică parte din sufletul general (zece Sefirot). Pentru a continua realizarea metodei, a fost necesar să se treacă la nivelul general, Israel, adică zece Sefirot în loc de şase.

Aici, pentru prima dată au văzut că metoda lor nu era suficientă. Nu au ştiut cum să rezolve problema unificării. Între toate opiniile, care sunt numite fiii lui Iacob, şi fratele lor Iosif, au început dispute şi certuri. Iosif credea că este necesar să se unească conform unui principiu particular care era vorba în special de el, pentru că şi numele „Iosif” este derivat din cuvântul „L’Asof”, a te conecta (în ebraică, toate numele au un înţeles intern)

Dar punctul de vedere al lui Iosif a sunat foarte egoist. Fraţii săi nu au fost de acord cu el şi în cele din urmă au ajuns în Egipt, împotriva voinţei lor. În alte cuvinte, dezvoltarea continuă a spiritualităţii i-a adus în starea în care, împotriva voinţei lor, au ajuns sub controlul lui Iosif. Iar pentru a continua ridicarea pe nivelele spirituale, au trebuit să accept conducerea lui.

În Tora, acest lucru este descris în forma conflictului între fraţii, vinderea lui Iosif în Egipt, ajungerea fiilor lui Iacob în Egipt, ş.a.m.d. Dacă traducem asta în limbajul Cabala, atunci vorbeşte despre munca omului cu emoţiile sale interne, dar deja la un nivel mult mai egoist, atunci când este descoperit egoul rigid, distinct şi precis.

Egoul creşte conform a cinci nivele. Dacă ne ridicăm deasupra lor, este posibil să examinăm şi să obţinem singura putere a naturii care este opusă lui, Creatorul. Atunci când fiii lui Iacob au ajung la următorul nivel egoist, ai l-au descoperit ca bun, pentru că Iosif i-a conectat împreună şi ai eu simţit o avansare suficientă. Ceea ce nu erau pregătiţi să facă înainte, au reuşit acum, să se unească între ei şi să lucreze în direcţia obţinerii Creatorului. Aceştia sunt cei şapte ani de plenitudine. Iar împreuna cu asta, au descoperit sistemul în care se aflau.

Egoul, prietenul şi duşmanul nostru

După intrarea în Egipt, încep alte etape care ne aduc mai aproape de ieşirea din el, evadarea din controlul Faraonului, apariţia recunoaşterii că munca noastră este realizată în ego. Realizări ca acestea sunt tipice fiecărui nivel.

Iar asta pentru că a putea să ne ridicăm la următorul nivel care să ne avanseze, avem nevoie să fim atraşi către asta. Deci egoul trebuie să ni se arate bun, imperativ şi necesar pentru avansarea spirituală: intrăm în ea, obţinem un nou nivel cu ajutorul lui, şi creştem. Iar după asta, egoul începe să obţină forme mai dureroase.

Vedem că asta se întâmplă chiar şi în lumea noastră, atunci când prin toate dezvoltările umanităţii până de curând, am crezut că avansarea ne va aduce o viaţă mai bună, un scop corect, relaţii bune şi corecte. Am crezut că sunt metode pentru obţinerea acestui lucru: captialismul, socialismul sau comunismul. Şi am mers mai departe, principalul lucru fiind de a atinge scopul şi fără a da atenţie problemelor apărute împreună cu acesta. În acelaşi timp, o situaţie total diferită a apărut: recunoaştere faptului că avem o natură egoistă şi că nu vom ajunge nicăieri fără auto anulare. Iar în timpul nostru, începem să realizăm şi să înţelegem asta.

La început, egoul ne atrage şi ne seduce, oferindu-ne o împlinirea foarte bună. După asta începem să înţelegem că toate acestea nu sunt pentru noi şi chiar ne fac rău. Şi despre asta se vorbeşte în Tora, că am construit nişte oraşe frumoase pentru Faraon, Pithom şi Ramses, toate acestea pentru ego şi, de fapt, ne-am săpat un mormânt pentru noi înşine prin asta. Ele se numesc oraşe periculoase, în ceea ce priveşte obţinerea Creatoului, pentru că egoul ne poate îngropa într-o asemenea măsură în care este imposibil să mai ieşi de sub el.

Când egoul începe să ne atragă, fugim după el. Totul din această lume este al nostru, al nostru. După aceea, omul moare fără să ia nimic cu el. Aşa se petrec lucrurile generaţie după generaţie şi gradual, umanitatea începe să înţeleagă că această fugă este dăunătoare pentru că duce la distanţare, depresie şi autodistrgere. Lipsa scopului, apariţia în noi a întrebării legate de menirea vieţii, ucide avansarea egoistă şi ne duce într-o apatie adâncă.

La sfârşitul dezvoltării, egoul trebuie să ne arate o recompensă: Ce am obţinut? Unde se termină această cursă? Unde sunt fructele muncii noastre? Atunci când mergem un pic mai sus cu dorinţa egoistă, ne uităm deja la tot într-un mod complet diferit. Tot ce există la nivel fizic pare gol şi nefolositor omului. Se pare că se ridică deasupra stării sale animale şi înţelege că totul este fals: nu este clar de ce viaţa a fost pierdută.

Aşadar este spus că Faraonul simbolizează egoul printre copiii lui Israel, adică aceia care au o nevoie şi sunt conduşi către descoperirea menirii vieţii, scopului existenţei, Creatorul. Deoarece egoul creşte constant şi nevoia de a vedea rezultate creşte în mod clar, omul nu mai poate fi satisfăcut numai cu realizări mici, pentru că el nu există pentru totdeauna şi are nevoie de o creştere deasupra materialului. Începe să înţeleagă că toate acestea sunt abia un joc de copiii şi că, în cele din urmă, la fel ca toată lumea, va muri. Viaţa a trecut şi apoi ce urmează?

Egoul ne ajută să decodăm, să rezolvăm, să vedem, să înţelegem şi să simţim lipsa rezultatului drumului nostru, de la început. Vedem că era „visului american”, goana după profit, a trecut şi acum nimeni nu mai are nevoie de lux. Oamenii au evoluat deasupra acestui lucru; nu mai poţi să îi constrângi să fugă la fel ca un hamster într-o roată, să cumpere noi şi noi împliniri corporale.

Umanitatea începe să înţeleagă asta; deci astăzi, un strat de ego care este imens în calitate şi mic în cantitate apare şi pune întrebarea despre menirea vieţii. Împinge umanitatea către depresie, droguri, teroarea şi crimă, pentru a suprima întrebarea despre menirea vieţii, sau cel puţin pentru a găsi un răspuns parţial la ea. Gradual, din ce în ce mai mulţi oameni încep să fie interesaţi de răspunsul cabalist la această întrebare.

În timpul lor, această problemă i-a adus pe studenţii lui Avraam în Egipt, la acea stare care a început să trezească egoul în ei, care se opune Creatorului, pentru că numai atunci când erau scufundaţi în ego este posibil să descoperim această forţă. Deci exilul Egiptean şi ieşirea din Egipt devind pietre de fundaţie pentru dezvoltarea spirituală a personei şi a umantităţii. Pe baza exemplului micului grup al lui Avraam, care a fost aruncat sub controlul egoului numit „Faraon”, este posibil să înţelegem ce se aşteaptă pentru toată umanitatea, deoarece chiar şi astăzi ne aflăm în aceaşi situaţie. Acesta este motivul pentru care atunci când deschidem Tora este imposibil să uităm importanţa sa extremă pentru timpurile noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 02.04. 2015 Lecţie pe subiectul „Diseminarea Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Torah - Un comentariu →

Tora, „Leviticul” 10:1-10:3: Și fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ele și peste el au pus tămâie și au adus în fața Domnului foc străin pe care El nu-l poruncise lor. Și focul a ieșit de la Domnul și i-a mistuit și ei au murit în fața Domnului. Atunci Moise a zis către Aaron „Asta este ceea ce a spus Domnul [când a vorbit] ‘Voi fi sfințit prin aceia care se apropie de Mine și în fața poporului Voi fi glorificat‘ ”și Aaron tăcea.

Focul este Lumina de Hohma la care fiii lui Aaron au încercat să urce, să se sfințească și să se ridice la următorul nivel. Dar ei nu au fost în stare să facă asta, fiindcă au făcut aceeași greșeală pe care o făcuse și Aaron. Dar această greșeală a fost necesară pentru a descoperi stratul de ego care încă era ascuns în întreaga tabără, în toți oamenii, în întregul grup.

Ca de obicei, totul a fost revelat prin greșeli. Nu se poate face nimic în legătură cu asta. În felul acesta sunt rezolvate problemele noastre.

În momentul în care Aaron și-a corectat greșeala cu vițelul de aur, următorul nivel a fost revelat imediat. Fiii lui, Nadav și Avihu au vrut să facă o urcare și mai înaltă. Este vorba de același Aaron dar la nivelul său următor numit „fii”.

Ei au încercat repede să adune la un loc toate sufletele sparte, incluzând și dorințe asupra cărora nu erau gata să facă muncă spirituală, să depășească aspirația lor de conectare între ele. Cu alte cuvinte, e nevoie tot timpul să se măsoare foarte precis la ce nivel cineva poate fi apropiat de altcineva.

Să presupunem că tu și cu mine suntem prieteni. Ne putem întâlni, putem sta la o cafenea sau să mergem împreună într-o excursie. Cu toate astea, dacă ar fi fost să vin să locuiesc la tine sau tu la mine, atunci ar fi apărut probleme mari între noi fiindcă în noi, în ființele umane, s-ar descoperi astfel de caracteristici egoiste cu care noi nu putem să ne descurcăm și să le depășim. În loc să am o dorință și mai mare să mă conectez cu tine, nu aș reuși să scap de gânduri ce nu pot fi depășite, astfel încât tu, până la urmă, mă vei părăsi.

Deci, totul trebuie făcut treptat. Fiii lui Aaron însă, au făcut o acțiune înainte de vremea ei. Dar dacă nu ar fi făcut-o, atunci răul nu ar fi fost revelat. Deci, în viața de grup, între oameni, în fiecare om, există totdeauna unele obstacole.

Ca regulă generală, în zilele noastre sentimentul spargerii este descoperit prin activitățile de grup. Nu este însă spargerea, ci descoperirea răului ascuns în noi și pe care trebuie să-l descoperim, să-l simțim și sub nicio formă să nu ne pară rău și să ne plângem de asta. În schimb, trebuie să fim bucuroși și să mulțumim pentru această descoperire și atunci să începem să lucrăm cu răul, să-l corectăm.

Întrebare: Rezultă că, deoarece nu au fost corectați, fiii lui Aaron par să fi sărit un nivel?

Răspuns: Fiecare nivel începe noaptea „..Și a fost seară și a fost dimineață, prima zi” (Geneza 1:5).

Deci totul începe cu descoperirea răului – totdeauna! În momentul în care Aaron a corectat păcatul vițelului de aur, imediat i s-a revelat următorul nivel: fiii lui care au vrut să adauge o conexiune și mai mare la ceea ce a făcut Moise cu Aaron și cu poporul.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 15/01/2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Tora, Leveticul, 20.10: Iar un bărbat care comite adulter cu soţia altui bărbat, comiţând adulter cu nevasta aproapelui, atunci omul acela şi femeia aceia care au comis adulter vor fi pedepsiţi cu moartea. Toate dorinţele există într-o persoană şi sunt împărţite în părţi femeieşti şi bărbăteşti. Primele nouă Sefirt sunt partea bărbătească. A zecea Sefira, Malchut, este partea femeiască.

A comite adulter cu o femeie măritată înseamnă să foloseşti o dorinţă corectată care nu este a ta. Dacă cea de a zecea Sefira a ta nu este corectată, nu este femeia ta pentru că încă aparţine celorlalte nouă Serfirot. Nu o poţi folosi în mod corect pentru a dărui şi nu vei putea să o faci.

Din emisiunea Kab Tv „Secretele cărţii eterne” 23.04.2014

Filed under: Iubire, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Realizarea externă a Torei este o cădere sau nu?

Răspuns: Realizarea externă a Torei este rezultatul exilului poporului Israel. Înainte de asta, el nu făcea decât munca internă pentru că toată lumea era în atingerea Creatorului. Da, existau probleme, tulburări, războaie, dar toate acestea au fost parte dintr-o analiză internă puternică.

Și apoi, în vremea lui Rabbi Akiva, poporul Israel a căzut de la gradul de iubire frățească la cea de ură gratuită. Dacă în trecut toată lumea înțelegea Tora într-un sens spiritual deoarece vasele lor, dorințele, erau în revelație, după o cădere la nivelul material au început să înțeleagă Tora în sens material.

Prin urmare, au început să o realizeze așa cum vedem astăzi: întărindu-se doar prin acțiuni, nu prin intenții.

Vasele lui Israel au Galgata ve Einaym, partea care este angajată în intenții GE și AHP, cea care este angajată în acțiuni. Astfel, se pare că există două Tora:

• Pentru vasele de Galgata ve Einaym este înțelepciunea Cabala, numită adevărata știință dar, de asemenea, știința ascunsă pentru că ea se dezvăluie doar celui care ridică vălul deasupra ei:
• Știința acțiunilor materiale explicite, efectuate de o parte a poporului Israel, aparținând AHP.

Nu vom evalua pe cineva, nici nu vom judeca pe nimeni. Nu există inteligent sau stupid, bun sau rău. Nimeni nu ar trebui să fie pedepsit sau disprețuit. Pur și simplu, acestea sunt faptele. A trebuit să ajungem la asta după spargerea vaselor și exil. Este modul în care sunt aranjate  vasele, dorințele,  în procesul corectării lor.

Dar acum, se pune întrebarea: cum putem, în mod colectiv, să ne trezim la adevărata muncă a Creatorului?

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 11.12.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Miliarde de oameni au studiat Tora în diferite moduri (în iudaism, în creștinism și islam) de secole și nu au reușit să găsească drumul.

Răspuns: Noi nu înțelegem încă unicitatea vaselor spirituale. Dacă nu există la o persoană, ea nu le poate imagina, înțelege sau simți în vreun fel. Nimeni nu poate sări deasupra nivelului său.

Putem încerca să explicăm și să învățăm asta o persoană timp de 10 sau 20 de ani, dar ea nu va fi în măsură să deschidă urechile și inima sa pentru a auzi ceea ce spune Tora, doar atunci când Lumina de sus, un spirit de sus se dezvăluie în ea. Dar, dacă Lumina Superioară și spiritul de sus nu se dezvăluie în ea, o persoană este incapabilă să înțeleagă ceva.

Diferența dintre un animal și o ființă umană se găsește cu adevărat în faptul că inima sa se deschide sau nu la ceea ce spune Tora. Asta nu este posibil decât prin acțiunea Luminii.

Prin urmare, puteți privi miliarde de cercetători și miliarde de suferinzi și vedeți că nu pot realiza nimic. Ca și cum ați avea un milion de vaci bolnave. Suferința lor le va ajuta să vindece boala? Ele nu vor fi în măsură să o depășească sau să scape de asta prin ele. Doar o ființă umană le poate salva și vindeca, un expert care cunoaște și care le aduce un medicament bun, adică persoana care atrage Lumina.

Doar de la un nivel superior este posibil să se corecteze o stare pe care o vedem în viața noastră și în această lume. Doar dacă Lumina apare și ne influențează, altfel este imposibil a face ceva. Ceea ce putem face este de a trata oamenii cu răbdare, pentru a-i pregăti treptat să primească Lumina la nivelul lor.

Lumina apare și operează ca Lumină Înconjurătoare, de departe, ca o iluminare generală, și o persoană dobândește treptat o minte și senzații. Ego-ul, înclinația rea, crește în interiorul ei, adică atributele care sunt opuse Luminii, în scopul de a sublinia asta și mai mult.

Astfel, nu ar trebui să fim impresionați de faptul că lumea noastră este plină de oameni inteligenți și, în același timp, este în criză. Corectarea nu vine decât prin forța superioară și nu putem face asta prin noi înșine. Pregătirea sa este singura noastră responsabilitate.

Din prima parte a Lecției noastre de Cabala, 17.10.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 15:31-33: ”Trebuie să-i îndepărtați pe copiii lui Israel de ceea ce ar putea fi necurat, astfel ca ei să nu moară prin contaminarea lor, pângărind locuința mea care este în mijlocul lor. Aceasta este regula pentru cel care are o scurgere, pentru cel care va avea o scurgere de sămânță, cauzând impuritate; pentru femeia care suferă în timpul izolării sale; pentru femeia ale cărei scurgeri continuă și pentru bărbatul care se culcă cu o femeie impură”.

Aceste legi trebuie să fie examinate pentru că altfel, riscați să fiți infectați de dorințele impure. Nu pentru că ele există în voi sau nu le-ați descoperit dar, cât timp le folosiți, propagați această infecție în interiorul vostru, și astfel este mai dificil să examinați dorințele următoare și să faceți deosebirea dintre dorințele pure și impure, adică cele care sunt în interesul altora și cele care vă sunt destinate și fac rău altora.

Prin urmare, ar trebui să distingem cu precizie dorințele noastre, să le separăm și să le corectăm, și să le folosim în scopul de a urca. Dacă o persoană nu face asta corect, nu va fi capabilă să urce spiritual.

Toate acțiunile care sunt descrise în Tora și pe care le executați sunt deci, esențiale. Ele sunt de ordin general, deoarece ele se reproduc la fiecare nivel, dar într-un format ușor diferit: mai îngust, mai intern, mai rafinat.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 05.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

Tora, ”Leviticul” (Metzora), 15:4-15:7: ”Orice pat în care se află cel care are scurgerea, va fi necurat; orice obiect pe care el se așează, va fi necurat. Oricine atinge patul său, va trebui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va rămâne necurat până seara; și cine se va așeza pe locul unde a stat cel cu scurgerea, își va spăla hainele, se va scălda în apă și va fi necurat până seara. Dacă cineva atinge corpul celui care are scurgerea, își va spăla hainele, se va scălda în apă și va rămâne necurat până seara”.

Orice contact cu dorințele egoiste poate conduce la contaminarea dorințelor corectate.

Asta vorbește despre o persoană care a creat un sistem integrat de conexiune cu ceilalți. Prin urmare, nu are dreptul să înceapă să facă ceva fără să clarifice întâi dorințele sale, deoarece ar putea suferi din asta și în final, totul se va prăbuși. Ea va construi asta, dar totul va cădea, deoarece există undeva o dorință egoistă care va deveni activă după ce a fost inclusă în toată această schemă.

Se pare că este esențial să descopăr întâi dorința mea egoistă. Este esența Torei, care ne povestește cum să atragem Lumina superioară pentru a ne ajuta să clarificăm dorințele egoiste și lipsite de egoism în interiorul nostru; cele care pot deja să fie corectate și cele care sunt deja corectate. Apoi, pot fi divizate în trei tipuri: cele care pot fi corectate, cele care nu pot fi corectate și cele care sunt deja corectate.

Lumina ar trebui să dezvăuie aceste trei niveluri în interiorul meu. Nu este nimic ce pot face cu dezvăluirea dorințelor corecte, deoarece ele sunt gata. Pur și simplu, trebuie să le suprim pentru a nu le permite să se conecteze cu dorințele egoiste așa cum este spus că este interzis să te așezi într-un anumit loc, să rămâi acolo sau să-l atingi.

Apoi, este esențial să descoperi dorințele care pot să fie corectate și să începi să le corectezi separat. Dorințele infectate care nu pot să fie corectate trebuie să fie izolate și doar la următoarele niveluri, în măsura în care primesc forța nivelului următor, le clarific din nou și decid dacă pot face ceva cu ele.

Este un studiu foarte serios, un studiu intern: atingând, integrând în interiorul meu, ieșind din mine în dorințele impure și invers, a le atrage la mine pentru a le corecta. Prin urmare, asta este numită munca secretă, deoarece nimeni nu poate să o vadă din exterior.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 05.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

La Torah, “Lévitique” (Metzora), 14:8 : ”Acela care se purifică va spăla hainele sale, își va rade tot părul, se va spăla și va deveni pur. Va putea reveni apoi în tabără, dar va rămâne șapte zile departe de cortul lui…”

Asta vorbește despre metodele de purificare ale dorințelor, realizând progresiv mai multă muncă interioară. Părul (Se’arot) simbolizează dorințele neîmplinite ale unei persoane, și vine de la cuvântul ”Sauer” (Furtună), adică o persoană simte o furtună interioară fiind incapabilă a se umple pe sine cu dăruire.

A rade părul semnifică a se debarasa de aceste dorințe și a accepta să nu le folosească. De fapt, sunt cele mai mari dorințe și impulsurile cele mai puternice la o persoană.

Tora, ”Leviticul” (Metzora), 14:9: ”Apoi, a șaptea zi, își va rade tot părul: părul de pe cap, barba și sprâncenele, tot părul; își va spăla hainele, își va scălda trupul în apă, va deveni pur”.

Cele șapte zile de purificare ajută o persoană să scape total de nivelul precedent în care impulsurile egoiste au fost dezvăluite. Ea corectează dorințele egoiste care sunt lăsate timp de șapte zile (șapte Sfirot) și când ea se purifică de ele, este pregătită pentru dăruire.

Comentariu: De obicei, parcurgem porțiunea Tora mai în detaliu…

Răspuns: Dacă eram în realizare spirituală, puteam vorbi mai mult. Există, de exemplu, ore nesfârșite despre hrană la televizor, pe toate canalele. Sunt emisiunile cele mai populare…

Îmi amintesc atunci când cartea despre Alimentația delicioasă și sănătoasă a fost publicată de către Stalin. Oamenilor le era foame și această carte cu imagini frumoase, elegante, cu diferite feluri de mâncare a fost editată; oamenii au cumpărat-o și asta i-a umplut un pic. A fost o propagandă serioasă, o campanie publicitară înainte de perioada de la Hollywood și din America, cu campaniile sale publicitare. Psihologic, asta a funcționat 150%.

Am văzut ceva asemănător nu cu mult timp în urmă în Statele Unite, când am vizitat editorul nostru. Soția sa este de origine rusă și se ocupă de diamante. A publicat o carte privind diamantele, care a avut o cerere fără precedent în Statele Unite și Canada, în special în locurile unde nimeni nu a văzut astfel de diamante.

Oamenii care nu le aveau se bucurau de senzația de a le vedea; cum strălucește totul și își schimbă culorile, și modul în care sunt lustruite; Pentru ei era ca și cum dețineau toată această bogăție. Era o mare lovitură psihologică.

Cu alte cuvinte, putem vorbi fără încetare de hrană și diamante pentru că simțim un gust în asta, le dorim, și noi știm ce reprezintă. Priviți câte feluri de mâncare pot fi preparate din același material. Oamenii au gusturi diferite și senzații diferite, în timp ce, atunci când este vorba despre spiritualitate, nu simt nici un gust pentru moment.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 25.02.2014

Filed under: Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→