Noul meu articol pe Linkedin “Relația Israel-Polonia – Ar trebui să ne concentrăm doar asupra corectării”

Cu câteva zile în urmă, Parlamentul polonez a aprobat o lege anti-restituire a Holocaustului „menită să pună capăt cererilor de restituire a proprietăților și compensațiilor pentru proprietățile confiscate de regimul comunist al țării în anii 1940 și 1950, inclusiv cea a supraviețuitorilor Holocaustului” a scris Jeremy Sharon pe The Jerusalem Post. Două zile mai târziu, Israel și-a rechemat trimisul din Polonia pentru a protesta împotriva noii legi, iar SUA și Israel au declarat că își coordonează răspunsul la legea anti-restituire.

Nu trebuie să fim familiarizați cu detaliile argumentelor de restituire pentru a ști că antisemitismul este răspândit în Polonia. De asemenea, este bine documentat că polonezii au participat la uciderea evreilor în timpul celui de-al Doilea război mondial. În același timp, cred că concentrarea asupra vinovăției poporului polonez și reducerea nivelului relației diplomatice cu Polonia în legătură cu această problemă nu vor face Polonia mai puțin antisemită sau va ajuta cumva comemorarea Holocaustului.

Cred că, dacă vrem să facem un bine real pentru noi înșine și pentru lume, ar trebui să ne concentrăm pe corectarea viitorului, ceea ce înseamnă în primul rând o corectare a noastră înșine. Acesta este singurul pas pe care îl putem face, care va da rezultate bune. Orice altceva va avea rezultate negative.

Poporul Israel, fie că este conștient sau nu, a fost odată în posesia unei metode care a schimbat natura umană de la înclinația rea care este în noi încă din tinerețea noastră, așa cum scrie Tora (Gen. 8:21), într-o natură a dăruirii și conexiunii. Această metodă i-a permis lui Avraam să unească nomazii care se adunaseră în jurul lui pentru a-i auzi învățăturile despre bunătate și milă. Această metodă l-a ajutat pe Moise să-i transforme pe israeliții care fugiseră din Egipt într-o națiune, după ce s-au angajat să se unească „ca un singur om cu o singură inimă”. Această metodă ne-a făcut „o lumină pentru națiuni” în secolul al III-lea î.Hr., când Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului a invitat șaptezeci de înțelepți din Ierusalim să traducă înțelepciunea lor din ebraică în greacă.

În același timp, abandonarea acestei metode a adus asupra noastră pe Nabucodonosor, care a distrus Primul Templu și a exilat poporul Israel în Babilon. Abandonarea acestei metode a adus asupra noastră și Imperiului Seleucid, a cărui cultură elenistică amenința să dizolve unitatea evreiască și care a provocat un război civil sângeros.

În cele din urmă, abandonarea acestei metode de unitate ne-a adus pe Tit și Legiunea sa romană, care a distrus ceea ce a rămas din Ierusalim după ce ne-am distrus reciproc în interiorul zidurilor orașului. Dacă nu am fi renunțat la metoda de conexiune a lui Avraam, care transformă indivizi egocentrişti în ființe umane grijulii precum Avraam însuși, cronicile noastre ar fi fost foarte diferite.

Dar nu ar trebui să zăbovim în durerea noastră; ar trebui să ne fortificăm viitorul. La fel ca atunci, la fel și acum, puterea noastră stă în unitatea noastră. Dacă ne ridicăm peste ura noastră (intensă) unul față de celălalt, niciun dușman nu ne va persecuta. Dacă încercăm să ne acoperim ura cu iubire, așa cum a sugerat regele Solomon (Prov. 10:12), vom crea o uniune solidă care va străluci ca un far de speranță pentru întreaga umanitate, pentru a vedea că dușmanii pot deveni cu adevărat prieteni.

Când exemplul nostru luminează lumina slabă a relațiilor internaționale ale umanității, lumea ne va justifica prezența în țara Israelului și ne va sprijini în orice mod va putea. În acel moment, nu va trebui să luptăm pentru restituire; vom lupta împotriva propriilor noastre ego-uri pentru a ridica unitatea peste ură, iar lumea ne va susține lupta pentru a garanta că vom reuși.

Holocaustul a revendicat milioane de oameni, inclusiv majoritatea membrilor familiei mele. Dacă vrem să facem dreptate memoriei lor, să dăm vieții lor un sens durabil, trebuie să facem din moștenirea poporului nostru o realitate vie – o realitate a uniunii peste diviziune, iubire peste ură și să fim o dovadă vie că oameni de diferite culturi, limbi, valori și obiective pot deveni o singură națiune solidă. Vom fi o națiune mândră și respectată, numai atunci când vom dovedi că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu este un motto gol, ci realitatea noastră de zi cu zi și scopul vieții noastre.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, consultați cartea “Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.”

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →