Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Când vor face conducătorii ceea ce spun ”

Când ne uităm la toate promisiunile pe care politicienii le-au făcut și le-au încălcat, ne face să ne îndoim în primul rând de scopul lor de a da vreo greutate declarațiilor lor. Ar fi dificil să găsești o declarație sau chiar un contract care să nu fi fost încălcat în cele din urmă și de obicei mai devreme decât ne așteptam sau în circumstanțe care erau cel mai puțin convenabile pentru cealaltă parte sau părți. Acest lucru ridică întrebarea: „Ce rost are semnarea unui contract?” Momentan nu are rost. Cu toate acestea, există circumstanțe în care acest lucru se va schimba și liderii își vor ține cuvântul.

Lucrul care ne motivează pe toți este frica. Nu facem nimic din alt motiv. Muncim pentru că ne este frică de sărăcie, ne împrietenim cu oamenii care nu ne plac pentru că ne este frică de ei sau de singurătate și ne comportăm în moduri care ne fac să nu ne placem, de teama de a nu fi nepopulari sau chiar hărțuiți.

Liderii sunt la fel. Motivațiile lor sunt invariabil egoiste și de obicei provin din frică. Pentru a-i face să-și țină promisiunile, trebuie să se teamă de consecințele încălcării lor. În țările democratice, s-ar putea să le fie frică să nu încalce promisiunile pentru că s-ar putea să nu fie realeși. În țările totalitare, ei nu sunt la fel de afectați de opinia publică, dar sunt încă dominați de viziunea partidului lor asupra lor sau că ar putea fi destituiți sau asasinați. Chiar și conducătorii care par să nu aibă contestatori se chinuie să își justifice acțiunile pentru a arăta bine în ochii publicului, deoarece nu pot ignora cu totul viziunea oamenilor despre ei.

Rezultă că, dacă frica este motivația celor de la putere, ei trebuie să învețe de ce să se teamă, astfel încât să acționeze mai degrabă pentru binele publicului decât pentru propriul beneficiu. Conflictele violente actuale indică faptul că circumstanțele s-au schimbat. Bătăușul nu mai este învingătorul garantat. Lumea a devenit un sat global în care bătăușii nu sunt populari. O țară care dorește să abuzeze de o altă țară, chiar dacă pentru ceea ce consideră o cauză dreaptă, trebuie să se gândească de zece ori înainte de a folosi forța.

Nu este doar o atmosferă diferită în societatea globală. Există o lege diferită care intră în joc: legea interdependenței. Când toată lumea depinde în mod evident de toți ceilalți, așa cum este cazul astăzi, nimeni nu poate lua o decizie care să nu afecteze pe toți ceilalți. Prin urmare, țările nu pot decide doar în funcție de propriile interese; vrând-nevrând ei sunt responsabili pentru restul lumii.

Nu putem schimba această lege; așa funcționează realitatea astăzi. De fapt, realitatea a funcționat întotdeauna în acest fel, dar nu eram la fel de conștienți de ea precum suntem astăzi. Ne place sau nu, și nu ne place, această lege superioară modelează societatea globală și determină noi  reguli de comportament, în care toată lumea trebuie să aibă grijă de toți ceilalți.

În următorii ani, cei care încearcă să încalce această lege și să încalce drepturile altor țări vor servi drept exemple a ceea ce se întâmplă cu liderii rebeli care cred că își pot croi drumul către dominație intimidând. Când liderii își vor da seama că trebuie să acționeze în considerarea celorlalți, se vor gândi foarte bine înainte de a se angaja în ceva, se vor asigura că angajamentele lor sunt în beneficiul tuturor, și nu numai al lor propriu, și se vor teme să-şi întoarcă cuvântul fără acordul tuturor părţilor afectate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →